Cine e online?

Avem 57 vizitatori și nici un membru online

Icoane şi sfinte moaşte rar întâlnite (X)

 

Minunata înapoiere a moaştelor Sfântului Sava cel Sfinţit,
care se prăznuieşte pe 25 octombrie în lavra care-i poartă numele

Sfântul Sava cel Sfinţit a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450). Încă de tânăr, el a intrat în lavra Sfântului Teodosie, începătorul vieţii de obşte, şi apoi în cea a Sfântului Eftimie cel Mare. Văzându-i aspra nevoinţă şi îmbunătăţire duhovnicească, Sfântul Eftimie l-a numit ,,copil cu suflet de bătrân”. Mai târziu, sfântul a întemeiat o altă mânăstire, care există şi astăzi, rămasă în istorie cu numele de Lavra Sfântului Sava cel Sfinţit.

Sfântul a fost un mare apărător al Ortodoxiei. El a dus multe lupte împotriva ereticilor din vremea sa, alături de prietenul său, Sfântul Teodosie, începătorul vieţii de obşte. Pentru că aveau un suflet şi o inimă, având între dânşii o împreună glăsuire întru toate, ierusalimitenii din vremea lor îi numeau ,,nouă pereche apostolească, Petru şi Pavel”. Sfântul a călătorit la Constantinopol de două ori pentru a-i îndupleca pe împăraţii Anastasie şi Iustinian să nu prigonească dreapta credinţă.

Din milostivirea lui Dumnezeu, recent sfintele sale moaşte au revenit de pe meleaguri străine în lavra sa. Iată istoria întoarcerii sfintelor sale moaşte.

 

În cursul vieţii sale, Sfântul Sava cel Sfinţit a spus ucenicilor săi că trupul său nestricăcios va fi luat din mânăstirea sa şi mai târziu va reveni în lavra pe care a întemeiat-o. Sfântul a spus că moaştele sale vor fi aduse înapoi înainte de sfârşitul lumii. Proorocia lui s-a împlinit când moaştele sale au fost furate de participanţii la prima cruciadă (1096-1099) împreună cu multe alte sfinte moaşte şi duse la Veneţia. Veacuri de-a rândul, moaştele sale au stat acolo într-o biserică închinată Sfântului Antonie, ca după aproape 9 secole să fie înapoiate lavrei sale.

 

PC. Pagini duhovnicesti 60 1

Lavra Sfântul Sava cel Sfinţit, care se află în apropiere de Ierusalim

 

Pe 10 octombrie 1965, moaştele Sfântului Sava au fost restituite Patriarhiei Ierusalimului de către Papa Paul al VI-lea. Primirea lor s-a făcut sub călăuzirea Patriarhului Benedict al Ierusalimului de către Episcopul Vasilie al Ierusalimului, părintele Teodosie stareţul Betaniei, părintele Serafim stareţul Lavrei Sfântului Sava şi ierodiaconul (viitorul mitropolit al Nazaretului) Chiriac.

Deşi istoria consemnează gestul papei ca pe un simplu gest ecumenist, faptele nu sunt aşa simple. În realitate, Sfântul Sava însuşi i-a cerut Papei Paul al VI-lea (1897-1978, papă din 1963) să înapoieze sfintele lui moaşte, apărând pentru prima oară predecesorului său, Papa Ioan al XXIII-lea (1881-1963, papă din 1958) şi determinând gravarea unei scene pe racla cu moaştele sale.

Părintele Serafim, stareţul Lavrei Sfântul Sava, istoriseşte:

,,Papa nu ne-a dat sfintele moaşte pentru că ne-a iubit, ci pentru că Sfântul Sava i se arăta mereu (Papei Ioan al XXIII-lea) şi insista ca acesta să înapoieze moaştele mânăstirii întemeiate de el. Până când a murit, papa nu a ţinut seama de dorinţa sfântului, aşa că acesta i s-a arătat urmaşului său, Papa Paul al VI-lea. Chiar în biserica unde moaştele sale se aflau într-o raclă de sticlă, sfântul lovea sticla şi provoca tulburare, înspăimântând paznicii şi călugării catolici”.

Patriarhul Benedict a insistat ca părintele stareţ Serafim să participe la înapoierea moaştelor. El chiar i-a spus stareţului: ,,În zilele tale, părinte Serafim, Sfântul Sava a venit înapoi !” Părintele i-a răspuns: ,,Nu, în zilele sfinţiei tale, înalt prea sfinţite”.

Când delegaţia ortodoxă a sosit în Biserica Sfântului Antonie din Veneţia, clericii s-au întrebat dacă acestea erau cu adevărat moaştele Sfântului Sava. Stareţul Serafim a examinat cu multă atenţie trupul nestricăcios al sfântului, căutând un semn cât de mic de autenticitate. Atunci a observat că sfântului îi lipsea unul dintre ochi. Părintele a realizat că acest lucru era o dovadă, deoarece în viaţa sfântului se spune că monofiziţii i-au luat unul dintre ochi.

Emoţionat de acest lucru, părintele Serafim nu a mai părăsit racla cu sfintele moaşte până a ajuns în lavră. Chiar şi atunci când sfintele moaşte au sosit la Atena, unde urmau să rămână pentru a fi cinstite de credincioşi înainte de înapoierea în mânăstire, părintele Serafim a stat toată noaptea lângă raclă, în timp ce toţi ceilalţi se odihneau. Mitropolitul Chiriac al Nazaretului a descris această scenă ca şi cum Sfântul Sava şi părintele Serafim ar fi purtat o discuţie în acea noapte.

Când părinţii ortodocşi au primit sfintele moaşte de la catolici, au realizat că există o problemă: sfântul era îmbrăcat în veşminte catolice şi, prin urmare, era absolut necesar ca el să fie înveşmântat potrivit tradiţiei ortodoxe. Era necesară mişcarea trupului pentru a-i pune rasă, schimă, epitrahil şi alte veşminte cuvenite. Ca pentru a complica lucrurile, sfântul avea mâinile încrucişate pe piept. Mitropolitul Chiriac al Nazaretului istoriseşte: ,,Atunci l-am văzut pe stareţul Serafim îngenunchind înaintea sfintelor moaşte şi rugându-se multă vreme. La un moment dat, s-a ridicat şi a început să bată metanii pentru ca apoi, înaintea ochilor noştri care asistam plini de uimire, să mişte mâinile Sfântului Sava ca pe cele ale unui om viu”. Astfel, părinţii au putut să schimbe veşmintele fără probleme la Veneţia, înainte de întoarcerea la Ierusalim.

Când racla de sticlă a ajuns în Piaţa San Marco pe chei, acolo aştepta o gondolă care a transportat moaştele cu pază până aproape de aeroport. Într-o stranie coincidenţă, era acelaşi chei pe care fuseseră debarcate sfintele moaşte cu multe secole în urmă. Acolo s-au adunat mulţimi nenumărate de porumbei, ca şi cum ar fi vrut să-l cinstească pe sfânt. Chiar după mulţi ani, când părintele Serafim şi mitropolitul Chiriac povesteau cele petrecute atunci, nu uitau niciodată să pomenească şi de porumbei.

Când sfintele moaşte au ajuns în cele din urmă la Ierusalim, ele au fost lăsate pentru mai multe zile în Biserica Învierii Domnului. Aici puteau să se închine moaştelor şi femeile, înainte ca acestea să fie duse în Lavra Sfântului Sava, unde nu este permis accesul femeilor. Părintele Serafim istoriseşte o minune care a avut loc atunci la Ierusalim. O monahie ortodoxă, care aştepta să se închine la sfintele moaşte, avea îndoieli că romano-catolicii înapoiaseră adevăratele moaşte ale sfântului. Atunci ea l-a văzut pe sfânt ridicând capul şi întorcându-l către ea şi apoi aşezându-l la loc. Bucuria ei a îndepărtat orice îndoială. 

Şi astăzi Sfântul Sava cel Sfinţit lucrează nenumărate minuni, consemnate de monahii din lavra sa.

 

PC. Pagini duhovnicesti 60 2

PC. Pagini duhovnicesti 60 3

PC. Pagini duhovnicesti 60 4