Cine e online?

Avem 73 vizitatori și nici un membru online

Icoane şi sfinte moaşte rar întâlnite (IX)

 

Înscrierea Dreptului Iosif şi a Prea Sfintei Fecioare Maria

În vremea naşterii lui Hristos, poporul iudeu se afla supus Romei imperiale, şi din vremea lui Pompei (de la anul 63 î. Hr.) plătea acesteia tribut. Pe tronul roman s-a urcat August, care îndreptă toate puterile geniului său de cârmuire către instaurarea ordinii în vastul imperiu, care de abia trăise grozăviile zguduirilor sociale şi ale luptelor intestine. Mai mult ca orice aveau nevoie de pus în ordine treburile financiare, care ajunseseră în totală dezordine în timpul tulburărilor petrecute, şi cu acest scop împăratul porunci să se facă numărarea populaţiei din toate provinciile colosalului imperiu.

Împăratul era până în aşa grad interesat de acest important lucru, încât cu mâna sa proprie a făcut totalul datelor statistice ale întregului imperiu, cu notarea cetăţenilor şi aliaţilor, suma tributurilor şi impozitelor. În timpul lui s-au făcut trei asemenea înscrieri, şi anume la începutul domniei lui, la anul 726 de la întemeierea Romei, la mijlocul domniei lui – în anul 746, şi la sfârşitul domniei lui, cam pe la anul 750 de la întemeierea Romei. Acum se făcea a doua din aceste înscrieri şi, mişcându-se treptat din provincie în provincie, ea ajunse în fine şi la Iudeea, care de asemenea trebuia să execute decretul marelui împărat. Evanghelistul Luca, precizând timpul ei cu date istorice exacte, zice: Şi a fost în zilele acelea, ieşit-a poruncă de la Chesarul August, să se scrie toată lumea. Această scrisoare întâi s-a făcut, domnind în Siria, Chirineu (Luca 2, 1-2).

În acest timp, rege iudeu era Irod cel Mare, dar ca unealtă romană el atârna în totul de romani; cu un servilism de rob era gata să execute toate dorinţele cezarului; de aceea el a dat poruncă în toată ţara, ca toţi să se supună inscripţiunii cerute. Pentru a nu stârni în diferite popoare agitaţii fără scop şi de prisos şi nemulţumiri, de obicei, guvernul roman lăsa fiecărei provincii la voia ei să împlinească dispoziţiile sale aşa cum aceasta era mai potrivit cu caracterul poporului şi cu obiceiurile lui. De aceea şi în Iudeea înscrierea se făcu nu după sistema romană, ci după sistema veche iudaică, după care fiecare trebuia să se înscrie nu în localitatea unde locuia, ci în acel oraş, din care se trăgea neamul cutărei sau cutărei persoane. De altminteri, acest mod de înscriere se practica câteodată şi de romani, când cu deosebire se cerea a determina drepturile persoanelor, care variau după obârşia lor.

Deoarece Iosif îşi trăgea genealogia sa de la David împăratul, atunci pentru înscrierea numelui său el trebuia să plece la Betleem, ca patrie a marelui său străbun împărătesc. Aceasta a fost evident în iarna anului 750 de la întemeierea Romei. Dar deoarece iarna în Palestina e câteodată cu totul moale şi caldă, aşa că după ploile de noiembrie câteodată se arată verdeaţă pe câmpii, unde se scot turmele la păscut, apoi cu toată lungimea drumului, Iosif se hotărî să ia cu sine şi pe Maria, care de asemenea se pogora din neamul lui David şi nu se putea să nu simtă dorinţa de a vizita oraşul străbunului său împărătesc, mai ales acum, când se apropia timpul naşterii de către ea a Fiului lui David.

Făcând pregătirile necesare pentru calea destul de grea, adică apucând puţină provizie, necesară după calculul zilelor de călătorie, Iosif cu Prea Sfânta Maria plecară la drum. Pogorându-se pe coasta muntelui, pe care se afla Nazaretul, ei trebuiră să se îndrepte pe drumul ce duce pe Valea Ezdrilonului, care astăzi se pare pustie şi părăginită, iar în vremea aceea fierbea acolo cea mai fierbinte viaţă. Galileea acelor timpuri, după mărturia lui Iosif Flavius, era până întru atât de des populată, că într-însa se numărau până la 240 de oraşe şi sate, din care cele mai mici numărau până la 15.000 de locuitori. Chiar dacă se admite că această mărturie cuprinde oarecare exagerare, totuşi rămâne neîndoielnic faptul că populaţia acestei provincii era extraordinar de densă, aşa că, după o tradiţie arabă, omul în timpurile vechi putea călători acolo în curs de un an întreg şi nu rămânea două nopţi în acelaşi sat.

Întreg drumul acesta trecea prin oraşe şi localităţi, care fără voie provocau în sufletul fiecărui călător serios scumpe amintiri istorice. Lăsând în stânga piscul rotund al Taborului, drumul se îndrepta direct spre sud către Iezreel, cândva mândră capitală a necredinciosului Ahaav. Puţin mai spre răsărit de Iezreel se ridicau Munţii Ghelbua, unde a pierit într-un grozav măcel cu filistenii nefericitul împărat Saul, care aşa de dureros nu justificase nădejdile puse într-însul. La dreapta se vede Datanul cu bogatele lui păşuni, unde cândva a venit Iosif să cerceteze pe fraţii săi şi a devenit jertfa grozavei lor zavistii şi răutăţi. Şerpuind mai departe printre cele mai bogate livezi, vii şi ogoare, drumul ducea la Samaria, care atuncea de abia fusese reînnoită de Irod şi încă în aşa splendoare, încât linguşitorul rege o consideră vrednică să se numească Sevastia, sinonimul grec al cuvântului latin August, în cinstea marelui stăpân roman.

Dar evlavioşii călători nu se putură opri mult nici în Samaria, nici în alte oraşe samarinene, deoarece pretutindenea întâlneau privirile dispreţuitoare sau nebinevoitoare ale samarinenilor, cu duşmănia lor de veacuri faţă de iudei, şi de aceea făcând, poate, un popas la fântâna lui Iacov, aproape de Sihem sau de Sihar, ei se grăbiră să părăsească cât mai repede pământul samarinean, să-şi găsească odihnă pe pământul sfânt al lui Israil. Şi când ei trecură prin înălţimea Acravim, care alcătuia linia de graniţă dintre Samaria şi Iudeea, atunci înaintea ochilor lor se deschiseră localităţile, legate cu cele mai sfinte amintiri pentru fiecare iudeu.

Mai întâi de toate înaintea lor apăru sacrul Silom, unde cândva stătea cortul mărturiei şi unde evlavioasa Ana venise cu rugăciune plângătoare pentru amărăciunea ce apăsa asupra ei pentru lipsa de copii, apoi Galgala, unde a împlinit vrednicia de judecător marele ei fiu, dobândit prin lacrimi, Proorocul Samuil. Mai departe drumul străbătea multe alte localităţi, vestite prin una sau alta din marile amintiri istorice, până ce în cele din urmă îi scoase la porţile Ierusalimului.

Dar ţinta călătoriei lui Iosif şi Maria nu era capitala Iudeei, ci patria strămoşului lor David, oraşul Betleem, care se afla la vreo 10 km spre sud de Ierusalim. Betleemul era răsfirat pe coasta unui munte destul de poncişă, pe care în rânduri neregulate se întindeau uliţele lui înguste şi priporoase, şi de pe care deal se deschidea împrejur o prea frumoasă panoramă de dealuri. Pe unul din aceste dealuri, cam la 5 km spre răsărit, se înălţa mândru castelul lui Irod, Irodium, şi încă şi mai departe spre răsărit, peste Iordan se înălţa un grup de dealuri purpurii ale Moavului. Muntele Betleemului avea din toate părţile prăpăstii, care se lăsau în terase largi spre văile înconjurătoare şi erau acoperite pe alocurea cu vii şi feluriţi arbori roditori: măslini, smochini şi meri granaţi. Într-un mic şes, ce se alătura de oraş şi acum în anumită vreme îngălbenesc lanurile de orz, anume acesta este câmpul care aparţinea bogatului Vooz şi pe care Rut, străbunica lui David, aduna spicele ce rămâneau după secerători şi şi-a găsit fericirea sa, care a făcut numele ei slăvit în istoria poporului celui ales.

 

PC. Pagini duhovnicesti 56

Înscrierea la recensământ a Dreptului Iosif şi a Prea Sfintei Fecioare Maria

Frescă din Mânăstirea Curtea de Argeş, secolul al XVI-lea

 

Pentru a pătrunde în oraşul natal, călătorii trebuiau să facă un urcuş foarte greu la deal, şi acest urcuş era cu deosebire greu în această vreme umedă de iarnă, când din pricina deselor ploi se înmuiaseră şi deveniseră lunecoase toate drumurile ce duceau sus; şi încă şi mai greu era drumul pentru Prea Sfânta Maria în starea ei de însărcinare. Dar cu atât mai mare bucurie călătorii din Nazaret ajunseră la una din casele de oaspeţi din preajma oraşului sau hanuri, unde şi socoteau ei să rămână. Totuşi când sosiră ei la han, atunci se văzu că era cu totul plin de lume venită de afară din toate părţile pentru înscriere şi pentru ei nu se găsi loc.

Atunci, pentru ca să-şi găsească şi ei un adăpost pentru noaptea rece ce venea, în extremis, se hotărâră să se oprească pentru masă într-o peşteră din apropierea hanului, care totodată servea ca staul pentru vite domestice. Şi anume acolo, în acest mediu sărăcăcios, S-a născut Împăratul lumii, Mântuitorul Hristos.

 

Despre înscriere
 
 
Pagini de istorie
(sunt extrem de interesante notele lui Wladimir Guettee)
 
 
Tâlcuiri la Noul Testament