Cine e online?

Avem 52 vizitatori și nici un membru online

Întâmplări minunate din zilele noastre (X)

de Vlad

 

Un australian care locuieşte în preajma unui pisc frecventat de sinucigaşi a ajutat peste 160 de persoane să nu se sinucidă

Octombrie 2010. Oamenii îl numesc pe Don Ritchie ‘paznicul’. Zi de zi, în timp ce şade pe scaunul preferat în casa sa din apropierea piscului, el îşi ridică ochii şi scrutează prăpastia care ia vieţile a circa 50 de sinucigaşi care se aruncă de pe acest pisc în fiecare an, încercând să discearnă intenţiile vizitatorilor. Când vreunul dintre ei pare să zăbovească prea mult timp pe pisc, el iese să vorbească cu acesta. Într-un interviu recent oferit agenţiei de ştiri Associated Press, Don Ritchie spune: ,,Nu poţi să stai acolo şi să te uiţi la ei. Trebuie să încerci să-i salvezi. Este destul de simplu”.

Ritchie are astăzi 84 de ani şi se luptă cu cancerul, astfel că nu mai are puterea de a prinde oamenii şi a-i smulge din braţele morţii aşa cum făcea odinioară. Însă el spune că va fi mereu acolo pentru a vorbi cu cei care s-ar putea gândi să-şi pună capăt zilelor.

 

PC. Pagini duhovnicesti 51

Don Ritchie, astăzi

 

Potrivit estimărilor oficiale, Ritchie şi soţia sa Moya au salvat 160 de vieţi în decursul celor 45 de ani de când locuiesc în apropiere de Gap Park, un pisc faimos frecventat de turişti şi care oferă o privelişte minunată a portului Sidney. Însă, calculele neoficiale se apropie de 400, potrivit cotidianului Sydney Morning Herald.

Cu toate că a recurs din când în când la forţă de-a lungul anilor, abordarea sa obişnuită este de a avea o atitudine prietenoasă şi de a folosi persuasiunea, care se încheie adesea cu o invitaţie de a se alătura lui şi soţiei sale la o ceaşcă de ceai în casa sa. Odinioară agent de vânzări, el se socoteşte a fi într-un tip diferit de vânzări la Gap Park.

,,Vindeam cântare de bucătărie şi cuţite pentru slănină, apoi am fost manager de stat la o companie de asigurări pe viaţă. La Gap Park încerc să vând oamenilor viaţă”, a spus el. Ritchie spune că el nu se amestecă, nici nu ţine predici, ci mai degrabă zâmbeşte şi se oferă să asculte. Este o metodă care funcţionează adesea, deşi nu întotdeauna. A pierdut mulţi la pisc, însă spune că a salvat mai mulţi decât a pierdut şi nu are sentimente de vinovăţie pentru eşecurile sale.

Deşi îi este greu să-şi amintească feţele tuturor oamenilor pe care i-a văzut la pisc în decursul anilor de când locuieşte acolo, el îşi aduce aminte adesea de o femeie care îşi dăduse jos pantofii şi se căţărase pe gărduleţul care mărgineşte terasa, unde stătea cu o expresie confuză pe chip. După ce a stat de vorbă cu ea şi a invitat-o să bea ceai cu el, femeia i-a explicat că suferea de depresie şi că tratamentul medicamentos care-i fusese dat nu avea efect. Ritchie şi soţia lui i-au sugerat să ceară părerea unui al doilea medic. După câteva luni, ea le-a trimis o sticlă de şampanie franţuzească şi apoi o felicitare de Crăciun mulţumindu-le pentru ajutorul dat.

În 2006, pentru strădaniile sale vreme de câteva decenii de a salva vieţile oamenilor, Don Ritchie a primit Ordinul Australiei, care este cea de-a doua decoraţie ca importanţă a ţării. Recent, el şi soţia lui au fost numiţi cetăţenii anului de Consiliul municipal din Woollahra.

Dianne Gaddin, o activistă anti-sinucidere a cărei fiică s-a sinucis aruncându-se de pe pisc în 2005, crede că este posibil ca Ritchie să fi vorbit cu fata ei în timpul tentativelor anterioare. ,,Îţi trebuie foarte mult curaj doar pentru a te duce la o persoană care se pregăteşte să sară. Don are carismă, el face oamenii să se simtă în siguranţă, protejaţi şi liniştiţi. Cred cu adevărat că el este un om deosebit”, a spus Dianne Gaddin.

 

Un american a supravieţuit după ce a sărit de la etajul 40 al unei clădiri din New York

Septembrie 2010. Tom Magill, de 22 de ani, a încercat să se sinucidă aruncându-se de pe acoperişul clădirii West End Towers, de la o înălţime de peste 120 de metri, o clădire din Manhattan care are 40 de etaje.

El a căzut pe o maşină Dodge Charger, parcată în imediata apropiere a clădirii, suferind numeroase fracturi. Şi-a rupt un picior, şi-a fracturat glezna, şi-a perforat unul dintre plămâni, însă a supravieţuit impactului cu maşina, deşi a căzut spre pământ cu o viteză de peste 200 km/h. El era conştient în momentul în care a fost transportat la spital.

,,Nu-mi vine să cred. Maşina mea i-a salvat viaţa”, a afirmat Guy McCormack, proprietarul automobilului pe care a căzut Tom Magill. Poliţia nu a găsit nici un bilet de adio lăsat de tânăr, însă cotidianul american care a relatat ştirea nota că el a scris pe pagina sa de Facebook: ,,Îmi urăsc viaţa !”

Cu toate acestea, se pare că Cineva iubea viaţa lui, sau mai precis pe el, şi nu a îngăduit ca el să moară în acest chip, fără putinţă de mântuire.