Cine e online?

Avem 54 vizitatori și nici un membru online

Minuni din zilele noastre (VIII)

Minuni ale Sfântului Ierarh Nicolae (II)


» Sfântul Ierarh Nicolae îl tămăduieşte pe Sfântul Ştefan de Decani

Regele Milutin al Serbiei (1) s-a căsătorit a doua oară cu Simonida, o femeie invidioasă şi intrigantă, care l-a întors împotriva propriului fiu, prinţul Ştefan. Convins că prinţul îl trădase, regele a poruncit să fie orbit. În mari dureri, Ştefan a adormit în biserica Sfântului Nicolae din Ovce Pliie (Câmpul oilor). În timp ce dormea, Sfântul Nicolae i s-a arătat în vis, spunându-i: ,,Ştefane, nu te teme, iată ochii tăi se află în palma mea. La vremea cuvenită îi vei căpăta înapoi”.

PC. Pagini duhovnicesti 48 1

Regele Milutin al Serbiei (1253-1321), ctitor al Mânăstirii Studenica

 

Mângâiat mult de această vedenie, când s-a trezit, durerea se potolise. Clevetit în continuare pe nedrept de Simonida, el a fost surghiunit la Constantinopol, unde a trăit vreme de 5 ani mai întâi la curtea împărătească şi apoi închis în Mânăstirea Pantocrator (2). Fiind un bărbat plin de înţelepciune, prinţul Ştefan s-a înarmat cu rugăciune şi nevoinţe ascetice, răbdare, blândeţe şi evlavie. Astfel, el i-a întrecut în bunătăţi nu doar pe monahii din Mânăstirea Pantocrator, ci pe toţi monahii constantinopolitani. Încheindu-se cei 5 ani, Sfântul Ierarh Nicolae i s-a arătat din nou prinţului Ştefan şi i-a zis: „Am venit să împlinesc făgăduinţa ce ţi-am făcut”. Sfântul a atins ochii lui Ştefan şi a dispărut. Când Ştefan s-a trezit, vedea !


PC. Pagini duhovnicesti 48 2Regele Ştefan al Serbiei (1285-1331),
cunoscut ca Ştefan de Decani, ctitor al Mânăstirii Decani

 

El l-a urmat la tron pe tatăl său, Milutin, şi a întemeiat Mânăstirea Decani, iar bisericii acesteia i-a pus hramul Sfântul Ierarh Nicolae. El a ridicat şi o bolniţă pentru leproşi. În semn de recunoştinţă pentru ajutorul pe care i l-a dat Sfântul Ierarh Nicolae, regele Ştefan a trimis Bisericii Sfântul Nicolae din Bari, Italia, unde se află moaştele sfântului, un altar şi o icoană cu Sfântul Nicolae, ferecată în argint.

Sfântul Ştefan de Decani (3) avea mare evlavie la Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, care i s-a arătat de mai multe ori. I s-a arătat şi înainte de sfârşitul lui şi i-a spus: ,,Domnul te cheamă la El, Ştefan; pregăteşte-te să părăseşti această viaţă”. PC. Pagini duhovnicesti 48 3Pregătindu-se de moarte, regele şi-a dăruit averea mânăstirii şi leprozeriei. La scurt timp după aceea, fiul său, Duşan (cca 1308-1355), a condus o răzmeriţă şi l-a ucis pe regele Ştefan. El a fost înmormântat la Mânăstirea Decani. În 1339, mormântul său a fost deschis şi a fost descoperit trupul rămas neputrezit. La mormântul său se fac multe tămăduiri, mai ales de boli ale ochilor. Mulţi orbi şi-au căpătat vederea prin mijlocirea sfântului.


Icoana pe care a dăruit-o regele Ştefan şi soţia lui în anul 1327 Bisericii Sfântul Nicolae din Bari

 

Note

1. Milutin a fost fiul lui Uroş I şi al cneaghinei Elena. El a dus multe războaie întru apărarea credinţei creştine şi a poporului lui. A luptat împotriva împăratului Bizanţului, Mihail Paleologul, fiindcă acceptase unirea cu Roma şi căuta să atragă şi popoarele balcanice şi încă şi pe monahii din Sfântul Munte la a recunoaşte această necurată unire. Regele Milutin a luptat împotriva bulgarilor şi tătarilor pentru a păstra hotarele ţării sale. El a ridicat peste 40 de biserici şi mânăstiri în Serbia, dar şi la Sofia, Constantinopol, Ierusalim şi în Sfântul Munte Athos. Biserica Ortodoxă Sârbă cinsteşte pomenirea sa pe 30 octombrie.

2. Trimiţându-l împăratul Ioan Cantacuzino pe egumenul Mânăstirii Pantocrator cu o misiune la regele Milutin al Serbiei, acesta din urmă a întrebat cu ardoare de fiul său, Ştefan. Egumenul a răspuns: „O, rege, tu voieşti să ştii cum se află al doilea Iov ! De un lucru te încredinţez: sărăcia lui este mult mai slăvită decât măreţia ta regală !”

3. Regele Ştefan al Serbiei a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Sârbă şi este prăznuit pe 11 noiembrie, ziua trecerii sale la Domnul. De asemenea, minunea săvârşită de Sfântul Nicolae cu el este pomenită pe 9 mai, de aducerea cinstitelor moaşte ale sfântului la Bari, Italia.

 

 

» Salvarea unui prizonier grec

Iată o întâmplare relatată de cineva din zilele noastre, care ne arată că astăzi, ca şi odinioară, Sfântul Ierarh Nicolae este grabnic ajutător celor care au nevoie şi-l cheamă într-ajutor:

‘În 1922, în cursul masacrării grecilor de către turci în Asia Mică, străbunicii mei din partea tatălui au suferit foarte mult. Mama lui, bunica mea, era de loc din Nicomidia. Familia bunicii mele din Nicomidia era considerată foarte înstărită, deţinând mult pământ şi multe oi şi vite. Însă, în timpul catastrofei din Asia Mică, ei au pierdut totul. Străbunicul meu împreună cu toţi fiii săi, în afară de unul, au fost luaţi prizonieri de către turci şi împuşcaţi într-o biserică. Singurii supravieţuitori au fost străbunica mea Zoe, bunica mea tânără Anastasia şi fratele ei. În timpul schimbului de populaţie, ei au fost exilaţi pe Insula Chios, lăsând totul în urmă.

La acea vreme, străbunicul meu care a fost omorât avea un frate, Kosta Karnalides, care a fost luat şi el prizonier. El a fost legat în lanţuri împreună cu un alt prizonier, silindu-i astfel să meargă unul lângă altul într-un şir de mulţi alţi prizonieri. Turcii procedau astfel pentru a-i împiedica să scape.

Ştiind că moartea era aproape, Kosta s-a rugat Sfântului Nicolae: ,,Sfinte Nicolae, te rog slobozeşte-mă din aceste lanţuri”. La foarte scurt timp, lanţurile sale au slăbit şi el a putut să şi le scoată. Însă, pentru că era înconjurat de paznici turci, el a pretins că era înlănţuit şi a continuat să mărşăluiască.

Când a apus soarele, s-a făcut foarte întuneric. Kosta i-a spus prizonierului cu care era prins în lanţ că era dezlegat şi că puteau să fugă împreună în întuneric. Ei au continuat să meargă în timp ce întunericul s-a instalat şi au ajuns la un lac mic. Când li s-a părut a fi momentul potrivit, ei au dat drumul la lanţuri şi s-au aruncat în lac. În cele din urmă s-a descoperit că lipseau şi ofiţerii turci au început să-i caute. Kosta şi tovarăşul său au intrat cu totul sub apă, respirând prin stuf. Aşa au trăit 4 zile, respirând prin stuf sub apă şi mâncând alge.

Când turcii au renunţat să-i mai caute, Kosta şi tovarăşul său s-au despărţit. După ce a aflat că ceilalţi supravieţuitori din familia sa se aflau în Chios, el li s-a alăturat, spre surprinderea tuturor, căci toţi credeau că a fost ucis.

Atunci, el le-a povestit despre rugăciunea sa către Sfântul Nicolae şi scăparea sa minunată în lac. Kosta a murit după mulţi ani, la bătrâneţe. Când tatăl meu mi-a povestit această istorie pe când eram copil, îmi amintesc că mi-a mai spus: ‘Grecii de dinainte de schimbul de populaţie din Asia Mică erau oameni cu credinţă puternică. Aceste lucruri erau întâmplări de fiecare zi. Ei mergeau printre sfinţi şi sfinţii mergeau printre ei’.’