Cine e online?

Avem 152 vizitatori și nici un membru online

Minuni din zilele noastre (IX)

Din minunile Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei (I)

 

Purtătorul de Dumnezeu Părinte al Bisericii, Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, marele apărător al credinţei la Sinodul I Ecumenic, a fost supranumit ,,făcătorul de minuni” încă din viaţă pentru nenumăratele minuni săvârşite. De la minunea înfricoşată de la Sinodul I Ecumenic, care a arătat taina Sfintei Treimi, la ajutorarea credincioşilor aflaţi în necaz, tămăduiri şi chiar scularea din morţi, şi putere asupra naturii şi stihiilor, sfântul a fost mereu grabnic ascultător la rugăminţile credincioşilor. El a adormit întru Domnul în jurul anului 348, fiind înmormântat în Cipru, acolo unde a fost păstor al oilor celor cuvântătoare, însă minunile au continuat să se reverse prin acest izvor de daruri duhovniceşti.

Vreme de aproape un veac, din mormântul său au ieşit miresme minunate, care, în cele din urmă, i-au determinat pe clericii locului să dezgroape trupul sfântului pe care l-au găsit întreg şi nestricăcios. Moaştele sale au rămas în Cipru peste 300 de ani.

 

PC. Pagini duhovnicesti 54 1

Sfântul Ierarh Spiridon

Icoană aflată în Muzeul de Arheologie din Varna, Bulgaria

 

După invazia arabă din cea de-a doua jumătate a secolului al VII-lea, moaştele au fost duse la Constantinopol, unde au rămas mai multe secole, împăraţii bizantini acordându-le  cinstea cuvenită. Cu puţină vreme înainte de căderea Constantinopolului în mâinile turcilor la 29 mai 1453, preotul paroh al bisericii unde se aflau moaştele sfântului, George Kalochairetis, s-a gândit să le ascundă de păgâni. Deghizat în ţăran, el a luat moaştele Sfântului Spiridon şi pe cele ale Sfintei Împărătese Teodora şi le-a ascuns în fân, reuşind să treacă cu ele de liniile turceşti.

După multe peregrinări, preotul a ajuns cu povara sa preţioasă în Paramythia, Epir, unde a stat până în 1456 şi apoi a mers în Insula Corfu, unde moaştele au rămas până în ziua de astăzi. Ele au continuat şi continuă să fie un sprijin pentru credincioşi şi o minune prin ele însele pentru cei ce le au în păstrare; căci şi astăzi, după trecerea a peste 1.600 de ani, ele au rămas nestricate, iar trupul sfântului şi-a păstrat elasticitatea.

Valurile tumultuoase ale istoriei au făcut ca mâna dreaptă a Sfântului Spiridon să fie desprinsă de trup şi dusă la Roma unde a rămas multe secole, fiind găzduită în paraclisul Philip Neri. Pe 11 decembrie 1984, prin strădaniile Mitropolitului Timotei al Kerkyrei (vechea denumire a Insulei Corfu), sfânta mână a fost înapoiată credincioşilor din Corfu. De atunci, ea însoţeşte trupul în procesiunile de pe insulă. Pentru că este uşor de transportat, mâna dreaptă este purtată pe diferite meleaguri unde se află credincioşi ortodocşi pentru binecuvântare, mângâiere duhovnicească şi tămăduire de boli sufleteşti şi trupeşti.

 

PC. Pagini duhovnicesti 54 2

Racla cu moaştele Sfântului Ierarh Spiridon

 

Deschiderea raclei spre închinare şi procesiuni cu sfintele moaşte

Moaştele Sfântului Spiridon sunt adăpostite într-o raclă de argint bogat împodobită aflată în Biserica Sfântul Spiridon din oraşul Corfu de pe insula cu acelaşi nume. Tradiţia, încă respectată, cere ca nici o clădire de pe insulă să nu depăşească în înălţime clopotniţa bisericii. De 3 ori pe an, pe 12 decembrie – praznicul sfântului, în Sâmbăta Mare şi pe 11 august, racla este deschisă şi sfintele moaşte sunt puse spre închinare în biserică 3 zile şi 2 nopţi (de Paşti, 3 zile şi 3 nopţi). Mii de pelerini vin zi şi noapte să se închine şi să sărute moaştele. Deoarece şi acum, ca şi odinioară, sfântul sare în ajutorul oamenilor, papuceii săi se tocesc şi sunt schimbaţi o dată pe an. Cei tociţi sunt tăiaţi bucăţele şi împărţiţi credincioşilor. Multe sunt minunile pe care le face sfântul şi mulţi oameni care suferă de boli grele sunt tămăduiţi.

De 4 ori pe an, moaştele sunt purtate în procesiune solemnă de-a lungul străzilor din Corfu, pe trasee stabilite de tradiţie. În timpul procesiunilor, ferestrele celor mai multe case de pe traseu sunt decorate cu stofe purpurii cu ciucuri aurii în cinstea sfântului, după un obicei care datează din perioada veneţiană. La ceremonie participă mitropolitul locului însoţit de un sobor de preoţi, reprezentanţi ai liceelor, cele 3 orchestre de suflători din oraşul Corfu şi Societatea Filarmonică din Corfu, credincioşi din oraş, din insulă şi din afara ei. De asemenea iau parte toate autorităţile civice şi ale statului, ca şi detaşamente ale forţelor armate.

Procesiunea din Duminica Intrării Domnului în Ierusalim prăznuieşte izbăvirea minunată a insulei de ciumă. Ea îşi are originea în secolul al XVII-lea, când ciuma pusese stăpânire pe insulă şi muriseră deja 60 de oameni. Mulţimi mari de credincioşi s-au adunat disperaţi în Biserica Sfântului Spiridon şi s-au rugat cu lacrimi pentru izbăvire. Noaptea, sentinelele de la vechea fortăreaţă au văzut o lumină mică în vârful clopotniţei bisericii sfântului. Din acea zi numărul morţilor s-a redus treptat.

În Duminica Stâlpărilor, epidemia a luat sfârşit şi credincioşii au socotit a fi o minune a sfântului. De bucurie şi în semn de mulţumire, întreaga populaţie a insulei s-a adunat şi a săvârşit o procesiune cu sfintele moaşte. Apoi, pe 21 iunie 1630, la cererea credincioşilor, guvernatorul veneţian al insulei a decretat ca începând de atunci în fiecare an în Duminica Stâlpărilor să aibă loc o procesiune cu sfintele moaşte.

Procesiunea din Sâmbăta Mare este cea mai veche dintre cele 4 procesiuni şi cea mai solemnă, deoarece este îmbinată cu purtarea epitafului. Obiceiul datează din 1574, când senatul veneţian a interzis ca procesiunile ortodoxe cu epitaful să aibă loc în Vinerea Patimilor; din acest motiv, procesiunea cu epitaful din Vinerea Patimilor a fost mutată în Sâmbăta Mare. Ulterior, deşi s-a revenit asupra obiceiului de a ieşi cu epitaful în Vinerea Patimilor, Biserica Sfântului Spiridon a păstrat această tradiţie, de a ieşi cu epitaful şi totodată cu moaştele sfântului în Sâmbăta Mare.

Când se încheie procesiunea, sfintele moaşte nu sunt puse la loc în racla de argint, ci sunt expuse spre închinare zi şi noapte până în Marţea Luminată.

 

PC. Pagini duhovnicesti 54 3

Moaştele sfântului ierarh sunt scoase din racla de argint

şi sunt purtate prin oraş, acoperite de un baldachin


PC. Pagini duhovnicesti 54 4

Papuceii sfântului sunt schimbaţi an de an

Cei tociţi sunt tăiaţi bucăţele şi împărţiţi credincioşilor

 

Procesiunea sărbătoreşte izbăvirea insulei de foamete în secolul al XVI-lea. Locuitorii din Corfu sufereau de foame fiindcă nici o corabie cu grâne nu putea să ajungă la ţărm din cauza vânturilor nefavorabile. Pe neaşteptate, în Sâmbăta Mare, în portul Corfu au intrat mai multe corăbii pline cu făină. Acestea treceau pe lângă insulă şi au fost abătute într-acolo de Sfântul Spiridon, care s-a arătat în vis căpitanilor corăbiilor. El le-a cerut să-şi schimbe cursul şi să navigheze de îndată către Corfu pentru că populaţia insulei murea de foame. Făina a fost descărcată şi împărţită locuitorilor care şi-au potolit foamea şi au prăznuit Paştele cu bucurie, cinstindu-l pe Sfântul Spiridon, protectorul lor. Potrivit datelor istorice, procesiunea din Sâmbăta Mare a început să aibă loc în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Cea de-a treia procesiune de pe insulă se desfăşoară pe 11 august, în amintirea minunii sfântului care a izbăvit insula de cel de-al doilea mare asediu turc din 1716.

Ultima dintre procesiuni se desfăşoară în prima duminică din luna noiembrie în amintirea mijlocirii minunate a sfântului, când a salvat Insula Corfu de cea de-a doua epidemie de ciumă din secolul al XVII-lea. Istoria procesiunii datează din 1673. Ciuma a apărut într-un cartier şi apoi s-a răspândit în tot oraşul; populaţia era copleşită de frica morţii. Încă o dată, vreme de 3 nopţi, locuitorii au văzut o lumină în clopotniţa bisericii. De asemenea, credincioşii l-au văzut pe Sfântul Ierarh Spiridon purtând crucea în mâna dreaptă şi alungând ciuma. Pe 29 octombrie 1673, guvernatorul veneţian a stabilit prin decret, la cererea credincioşilor, ca în fiecare an să fie organizată o procesiune în prima duminică din noiembrie.