Cine e online?

Avem 50 vizitatori și nici un membru online

Pagini din vieţile sfinţilor (I)

 

Despre cum l-a ales Dumnezeu pe Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, papa Romei, să fie întâistătător al Bisericii Romane

Fericitul Grigorie, cel ce a fost mai-înainte-stătător al Sfintei Biserici a Romei, a fost mai întâi monah în Mânăstirea Sfântului şi Slăvitului Apostol Andrei, care se numea Kliorcavi (mânăstirea întemeiată de Sfântul Grigorie în casele părinteşti), în apropiere de Biserica Sfinţilor Ioan şi Pavel, şi s-a făcut apoi egumen al acestei mânăstiri. Iar mama lui, fericita Silvia, se afla atunci aproape de poarta Sfântului şi Slăvitului Apostol Pavel, în locul ce se numea Kellanova.

În timp ce se retrăsese dedicându-se scrisului, fiindcă era un bun scriitor, vine la el un sărac, rugându-l şi zicându-i: ,,Miluieşte-mă, robul lui Dumnezeu cel Preaînalt, că am fost corăbier şi mi s-a sfărâmat corabia şi am pierdut toate cele ale mele, ba şi pe cele străine”. Iar iubitorul de săraci şi ca un adevărat rob al lui Hristos, Grigorie, l-a chemat pe ucenicul său şi i-a zis lui: ,,Frate, du-te şi dă-i şase galbeni”. Dar după puţin timp, în aceeaşi zi, a venit acelaşi sărac şi i-a zis fericitului: ,,Mai miluieşte-mă, robule al lui Dumnezeu, că multe am pierdut şi puţin mi-ai dat”.

Iar fericitul Grigorie a poruncit iarăşi ucenicului să-i dea alţi şase galbeni. Primind aşadar săracul şi aceşti bani, s-a dus şi, iarăşi, după puţină vreme, în aceeaşi zi, şi pentru a treia oară, vine, zicând: ,,Miluieşte-mă, robule al lui Dumnezeu, dă-mi şi altă milostenie, că multe am pierdut”. Iar fericitul zice PC. Pagini duhovnicesti 13ucenicului: ,,Du-te, dă-i şi alţi şase galbeni”. Iar el, răspunzându-i, îi zice: ,,Crede-mă, cinstite părinte, n-a mai rămas nici un galben”. Atunci i-a zis lui fericitul: ,,N-ai altceva, vreun lucru sau haină să-i dai ?” Iar el răspunzând, a zis: ,,Alt vas, părinte, nu avem decât vasul cel de argint pe care doamna cea mare (mama voastră) l-a trimis, precum obişnuieşte, cu puţine legume”. Zise către dânsul robul lui Dumnezeu Grigorie: ,,Dă-i acel vas”. Primindu-l şi pe acela, săracul s-a dus.


Sfântul Grigorie cel Mare, sau Grigorie Dialogul, papa Romei. Icoană de dată recentă, pictată în occident, în stil bizantin


Iar după ce fericitul Grigorie s-a făcut patriarh, a poruncit sachelarului, după obiceiul casei, ca într-o zi să cheme la masă doisprezece săraci. Venind dar săracii şi şezând împreună cu patriarhul să mănânce, la masă erau treisprezece; şi chemându-l pe sachelar, i-a zis lui: ,,Nu ţi-am zis să chemi doisprezece ?” Iar sachelarul, pe cel de-al treisprezecelea nevăzându-l, a zis: ,,Crede-mă, prea cinstite stăpâne, sunt doisprezece”. Cunoscând dar patriarhul că este vedenie dumnezeiască, întorcându-se adesea îl vedea pe cel de-al treisprezecelea, care şedea mai jos decât toţi şi îşi schimba faţa, şi când era bătrân cu barba albă, când tânăr se arăta.

Iar după ce s-au sculat de la masă, tuturor celorlalţi patriarhul le-a urat de bine ca să plece, iar pe cel de-al treisprezecelea, care se arăta atât de minunat, ţinându-l de mână, l-a dus la chilia sa şi i-a zis lui: ,,Te jur pe tine, întru mărirea puterii lui Dumnezeu, să-mi arăţi cine eşti şi care îţi este numele”. Iar el a zis către dânsul: ,,Pentru ce întrebi de numele meu ? Şi acesta este minunat ! Însă eu sunt săracul acela care a venit la tine când te odihneai în chilia ta în Mânăstirea Sfântului Apostol Andrei; căruia i-ai dat cei doisprezece galbeni şi vasul cel de argint, pe care cu legume ţi l-a trimis fericita Silvia, mama ta. Cunoaşte, aşadar, că în ziua aceea, când cu îndelungă răbdare şi cu curăţia inimii mi le-ai dat pe acelea, a poruncit Domnul să fii înainte-stătător al Sfintei Biserici pentru care El Şi-a vărsat sângele. Şi să fii diadoh al lui Petru, verhovnicul Apostolilor, fiindcă şi faptelor lui celor bune ai urmat, când împărţea lucrurile ce i se aduceau, întru curăţia inimii, fiecăruia orice i-ar fi trebuit”.

Zise către dânsul fericitul Grigorie: ,,De unde ştii tu că atunci m-a orânduit Domnul să fiu patriarh ?” Iar el răspunzând, a zis: ,,Fiindcă îngerul Domnului Atotţiitorul sunt eu. De aceea ştiu. Că şi atunci, Domnul m-a trimis ca să încerc mintea ta, dacă în iubire de oameni şi cu dragoste, şi nu cu făţărnicie, faci milostenie”. Acestea zicând şi auzind, fericitul Grigorie s-a temut, că încă nu văzuse înger, căci până atunci îl văzuse ca pe un om căruia îi vorbea. A zis dar îngerul către dânsul: ,,Nu te teme. Iată că m-a trimis Domnul ca să fiu împreună cu tine; că tu vei trăi şi vei fi în lumea aceasta, şi orice vei voi să ceri de la Dumnezeu, prin mine trimite cererea ta către Domnul”.

Atunci fericitul a căzut cu faţa sa la pământ şi s-a închinat Domnului şi a zis: ,,Dacă pentru acea dare şi, în scurt, un nimic, atâta mulţime de milostiviri întru tot înduratul Domnul a arătat către mine, întrucât pe îngerul Său l-a trimis ca să fie cu mine de-a pururea, la ce slavă se vor învrednici cei ce vor lua seama şi vor împlini toate poruncile Lui şi vor lucra întru dreptate în toate zilele vieţii lor ! Nemincinos este cel ce a zis: Milostenia se laudă la judecată şi cel ce miluieşte pe săraci Îl împrumută pe Dumnezeu. Aceluia, aşadar, Domnul Cel ce poartă grijă de mântuirea oamenilor, îi zice să şadă de-a dreapta Lui”. ,,Veniţi binecuvântaţii Părintelui meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi mi-aţi dat de am băut, străin am fost şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi m-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la mine” (Matei 25, 34-36).

Fie dar nouă, tuturor, a auzi acest fericit glas, şi acele bunătăţi veşnice a le dobândi pentru rugăciunile Prea Curatei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, ale Sfântului Grigorie şi ale tuturor sfinţilor. Amin.