Cine e online?

Avem 64 vizitatori și nici un membru online

Pagini din vieţile sfinţilor (V)

 

Despre cum ,,multe lucruri par a fi bune, dar nu sunt, căci nu sunt făcute cu scop bun”

Sfântul Grigorie Dialogul († 604), papa Romei, a adunat, în paginile unei cărţi, vieţi şi întâmplări minunate din vieţile preacuvioşilor părinţi de pe meleagurile sale, la care a fost martor sau despre care a auzit de la alţi creştini demni de încredere. Printre aceste istorisiri am găsit una aparte, despre un oarecare episcop Fortunat din cetatea Todi sau Tudertia, care se află în Umbria, la graniţă cu Tuscia.


* * *

Bărbat foarte evlavios cu petrecerea, Fortunat cu numele, episcop al Bisericii, primind de la Dumnezeu putere mare, izgonea duhurile rele şi biruia şi covârşea cu îngăduinţa şi răbdarea întru rugăciuni multele sfaturi viclene împotriva lui ale diavolului (Sfântul Grigorie istoriseşte mai departe câteva din minunile făcute de acest episcop slăvit, printre care înfăţişează şi pilda de mai jos).

Acest bărbat cinstit, adevărat slujitor al lui Dumnezeu, pe un oarecare om demonizat l-a izbăvit prin sfintele sale rugăciuni. Dar duhul rău ce a ieşit dintr-însul, când a înnoptat şi toţi oamenii erau la casele lor odihnindu-se, a luat chip de om; şi se prefăcea că este smerit şi umbla pe uliţele cetăţii şi strigând zicea: ,,O, ce a făcut sfântul bărbat Fortunat episcopul ! Iată, om smerit a alungat din chilia lui, şi acum caut să mă odihnesc, dar nu găsesc loc în cetatea lui”. Auzind aceasta, un oarecare, în casă fiind cu nevasta lui şi cu un copil mic, şezând pe vatră, s-a sculat şi l-a chemat şi l-a adus înăuntru, şi l-a întrebat ce i-a făcut episcopul; şi aproape de dânsul, acolo, lângă vatră, l-a pus să şadă.

Deci şezând ei şi vorbind împreună, duhul necurat a intrat în copil şi l-a aruncat în foc şi a murit. Deci văzând şi păţind aceasta, tatăl acela păcătos şi iubitor de străin a cunoscut pe cine a alungat episcopul şi pe cine a primit el. Acest om, care s-a crezut primitor de oameni, şi-a pierdut copilul. Eu am auzit că a şi orbit, iar pricina acestor răutăţi este aceasta: că multe lucruri par a fi bune, dar nu sunt, căci nu sunt făcute cu scop bun. Şi în Evanghelie cuvântul Domnului cel adevărat şi nepieritor zice: ,,De este ochiul tău viclean, tot trupul tău este întunecat” (Matei 6, 23); că dacă la tot lucrul se face început cu înşelăciune, tot lucrul următor este strâmb, deşi se vede a fi drept.

Deci şi acest om, nu din milă a arătat, mi se pare, iubirea de străin, ci spre a-l defăima pe episcop, iar aceasta a făcut-o cunoscută judecata ce a urmat, că primirea aceea ce s-a făcut n-a fost fără de răutate. Sunt aşadar mulţi care fac un lucru [aşa-zis] bun, dar îl fac pentru a acoperi fapta cea bună a altuia, căci nu pentru cea de la Dumnezeu plată se străduiesc a face lucrul bun, ci îl fac vrând a se lăuda şi vrând a le răsturna pe cele bune ale altora. Drept aceea, socotesc că omul acesta care l-a primit pe diavolul a făcut mai mult pentru arătare decât pentru milostivire, ca să se arate mai bun decât episcopul; pe cel pe care l-a gonit episcopul l-a primit el.