Cine e online?

Avem 65 vizitatori și nici un membru online

Mărturii despre Sfânta Lumină, care se pogoară la Sfântul Mormânt de Învierea Domnului (IV)

Mărturia profesorului universitar dr. Dumitru Constantin-Dulcan, medic neurolog şi psihiatru, din Sâmbăta Mare a anului 2000

 

În anul 2000 s-au celebrat cele două milenii scurse de la evenimentele care au consacrat începutul creştinismului. Cu acest prilej s-au organizat pelerinaje pe urmele Bibliei. Deşi mai fusesem în 1995 în Israel, itinerariul acestui pelerinaj mi s-a părut a fi util şi pentru interesul istoric şi ştiinţific. Ca urmare, am beneficiat de sprijinul financiar oferit ,,ca prin minune” de doi prieteni exact în acel timp şi am plecat din nou în Israel. ...

În programul excursiei nu era inclusă participarea la momentul de aprindere a luminii din incinta Sfântului Mormânt. După cum se ştie, această Lumină apare numai în preziua Paştelui celebrat de ortodocşi. Eram însă foarte interesat să asist la misterul acestei apariţii. Culesesem informaţii despre modalitatea de apariţie, dar opiniile erau foarte diferite după impresia lăsată fiecărui martor. Am hotărât în consecinţă să merg personal acolo pentru a-mi forma propria opinie. Am intrat în incinta bisericii vineri la ora 16 şi am ieşit exact după 24 de ore, sâmbătă la ora 16. Erau acolo adunate mii de persoane, din toate colţurile lumii, ruşi, greci, români, adepţi ai religiei copte din Egipt etc.

Era o adevărată aventură să găseşti un loc. Mormântul este o construcţie paralelipipedică situată în centrul bisericii. Pe două din laturile sale sunt prevăzute nişte ferestre sub formă de orificii practicate în zid. Deasupra sa este turla mare a bisericii. Prin bolta sa se vede un crâmpei de cer printr-un spaţiu rotund de dimensiuni relativ reduse.

Noi toţi, cei ce eram acolo, trebuia să ne găsim un loc între zidurile mormântului şi pereţii bisericii – spaţiu care nu era foarte extins, probabil avea 10-11 metri. Poliţia locală se lupta să menţină liber spaţiul din jurul mormântului pentru că acolo urmau să se petreacă ceremoniile de a doua zi, legate de apariţia Luminii. Din acest motiv era o adevărată luptă între noi şi poliţie, care nu avea nici o reţinere în folosirea brutală a forţei de respingere a masei de oameni care presa spre spaţiul din jurul mormântului. Am stat mai mult în picioare, când rezemat de un colţ de zid, când urcat pe marginea ascuţită a câte unui dispozitiv de fier găsit la întâmplare. Aşa am petrecut 24 de ore, într-o aşteptare încordată şi mereu atent să nu fiu dislocat din spaţiul găsit de către ceilalţi, care nu şi-l găsiseră încă. Ce înseamnă toaleta la miile de oameni veniţi de pretutindeni este uşor de imaginat …

Se înţelege că, de astă dată, nu mai era vorba de nici un entuziasm şi nici o fericire, fiind în permanenţă bruscat şi împins de mulţime dintr-o parte în alta. Dorinţa de a asista însă la acest miracol era cu mult mai mare decât efortul de a rezista.

Momentul de apariţie a Luminii este diferit de la un an la altul, de obicei în jurul orelor 13,00. În anul 2000, când eram eu acolo, a venit la orele 14,15.

Am văzut mai întâi cum a fost sigilat cu martori mormântul cu foarte multă ceară albă pe care s-a aplicat un sigiliu cu un diametru probabil de 10-15 cm. În jurul orelor 13,00, a început defilarea în jurul mormântului a unor adolescenţi arabi creştini, care făceau un zgomot asurzitor. Băteau în nişte tobe cu forme curioase, strigau, se urcau unul pe spatele altuia, pe schele, pe zidurile mormântului, cântau, vociferau. Vacarmul era infernal. Surprins, şi evident foarte iritat, am crezut mai întâi că fac parte din vreun grup protestatar cu intenţii politice. Abia mai târziu am aflat că sunt special admişi să vină acolo. Se spune că într-un an li s-a interzis, iar ca rezultat, în acel an, Lumina nu a mai apărut ... Şi ca urmare au fost incluşi din nou în ceremonial. Neînţelese sunt căile Domnului ...

Şi a venit şi ora 14,15. Mi-am impus special să nu fotografiez pentru ca lumina de la bliţul aparatului să nu o confund cu cealaltă şi să fiu indus în eroare.

Primele semne de lumină au constat în apariţia de scintilaţii violete şi albastre în aer, care se asemănau cu zborul fluturilor din primăvara copilăriei mele când aceştia apăreau cu miile spre desfătarea noastră, a celor care alergam să-i prindem. O imagine mai exactă ar fi aceea a scintilaţiilor care apar înainte de aprinderea unui tub de neon.

După câteva secunde, a izbucnit apoi, prin orificiul din zidul mormântului, o flacără sub forma unui fascicul magic de lumină albă, pură, mult mai albă decât cea văzută în timpul procesului de sudură. Ceea ce m-a frapat era însă modul nenatural de propagare a acestei flăcări venită din interiorul mormântului. În mod normal orice flacără care se propagă sau este mişcată brusc prin aer ia forma unei comete cu o coadă lăsată în urma sa. Lumina venită însă din mormânt se proiecta cu un front ascuţit prin aer ca şi cum ar fi fost un corp dur şi nu o plasmă, care se deformează în funcţie de rezistenţa aerului.

În acest timp, deasupra mormântului cerul s-a întunecat. M-am interesat ulterior, dacă la acea oră a fost vreun nor care să acopere soarele. Mi s-a spus că nu şi, deci, senzaţia de întuneric a fost prezentă numai acolo.

Al treilea mod de manifestare a Luminii a fost sub formă de coloane de lumină venite de sus din bolta cerească pe deasupra mormântului. Se vedeau ca o ploaie torenţială.

Au fost deci trei moduri de manifestare a acestei Lumini – sub formă de scintilaţii violete, apoi de flacără albă consistentă, care a aprins câteva lumânări din mulţimea prezentă acolo şi de jerbe de lumină cu un diametru apreciabil, care cădeau vertical deasupra Sfântului Mormânt.

Aceste imagini au fost de altfel şi filmate de către cineva din grupul nostru de turişti români. Le-am revăzut ulterior întocmai ca şi iniţial.

La ieşirea din interiorul mormântului, fasciculul de lumină din partea la care am avut eu acces s-o văd, a aprins instantaneu lumânările unui copil de circa 10 ani. Şi aici apare o altă mirare. Fiecare dintre noi avea, aşa cum se obişnuieşte la Paşte, câte o lumânare în mână pentru ,,a lua lumină” – după cum se spune.

Aşa-zisa lumânare de Paşte era de fapt un mănunchi de 33 de lumânări, număr egal cu cel al anilor lui Iisus. La capătul la care trebuia aprins, fitilele de la toate lumânările erau înglobate într-un strat de ceară albă. Pentru a putea fi aprinse era nevoie de un anumit timp egal cu cel de topire a stratului de ceară. Cu alte cuvinte, în mod normal nu puteau fi aprinse instantaneu la contactul cu flacăra, ci doar după ce se topea ceara care acoperea fitilele. Or, la contactul cu flacăra venită din interiorul mormântului, lumânarea copilului menţionat mai sus s-a aprins instantaneu.

PC. Pagini duhovnicesti 07-19

Este ceea ce am putut eu să văd direct din poziţia în care mă aflam. Ulterior am aflat că au mai fost aprinse, în acelaşi timp, unul din candelabrele din faţa Sfântului Mormânt şi câteva candele de la lespedea cu smirnă considerată ca provenind de la mormântul lui Iisus. Cu un an în urmă mi s-a spus că a fost aprinsă spontan lumânarea unui călugăr. Cei aleşi sunt deci puţini …

În prima fază după apariţia acestei Lumini, timp de câteva secunde nu este incandescentă şi ştiind acest lucru, oamenii luau flacăra cu mâna şi o aplicau pe faţă ca un simbol purtător de sănătate. Eu eram îmbrăcat cu un tricou de bumbac. În acea atmosferă de efervescenţă şi agitaţie, unei persoane din faţa mea i-a căzut flacăra lumânării pe tricoul meu. Am pus imediat mâna să o îndepărtez fiindu-mi teamă să nu ia foc. Spre surpriza mea însă, deşi tricoul a venit în contact cu flacăra, a rămas intact. Este deci adevărat că în primele minute acea flacără nu este incandescentă, mai precis nu produce arsuri.

PC. Pagini duhovnicesti 111

În acel moment s-a petrecut şi episodul relatat mai sus, cu acea femeie în vârstă din Rusia care, impresionată de ceea ce vedea, a căzut în genunchi închinându-se şi strigând cu o voce sfâşietoare înecată în lacrimi: ,,Doamne, Doamne, eu te văd !” Am văzut atunci puterea credinţei la omul simplu şi am avut ulterior multe motive de meditaţie ...

Apariţia Luminii în sâmbăta Paştelui ortodox a dat naştere la foarte multe discuţii. Episcopul Avxentios al Foticeei a scris o teză de doctorat cu această temă: Lumina sfântă de Paşte de la Ierusalim (1993) tradusă şi în limba română la Sibiu (1996). Este printre puţinele surse docte care încearcă să se bizuie pe mărturiile celor ce au asistat la apariţia acestei Lumini, de-a lungul timpului. ...

Eu personal am văzut doar jerbele de lumină, venite din bolta deschisă peste mormânt, asemenea unei ploi torenţiale, flacăra alb intens ieşită din mormânt, prin orificiul lateral, care a aprins instantaneu mănunchiul de lumânări al unui copil arab de circa 10 ani şi jocul de lumini albastru-mov, care au plutit în aer înainte de apariţia propriu-zisă a Luminii. Ca zgomote însoţitoare nu am auzit decât sunetul clopotelor. M-am convins de asemenea că această Lumină în primul minut de la apariţie, nu arde. Am mai sesizat, ca şi alţi martori, luminarea intensă a mormântului, ca şi cum ar fi fost expus brusc unei lumini uriaşe.

Este de reţinut amănuntul că mormântul este construit deasupra grotei în care se spune că a fost depus trupul lui Iisus, după ce a fost coborât de pe cruce şi că, în consecinţă, Lumina venită sub diverse forme prin cupola bisericii, pare să marcheze de fiecare dată, când apare, tocmai acest loc, exceptând momentul în care intrarea în mormânt pentru Paştele din 1580 a fost interzisă. ...

Rămâne un adânc mister, de ce această lumină apare numai la Paştele celebrat de ortodocşi. Dacă Paştele s-ar serba la o dată fixă, s-ar putea emite ipoteza unui fenomen de natură geofizică. Dar cum datele calendaristice ale Paştelui sunt diferite de la an la an, această ipoteză cade. Au fost invocate, de asemenea, o mulţime de alte trucuri. Dar reprezentantul Bisericii Ortodoxe din Ierusalim intră în incinta mormântului şi se roagă până ce apare Lumina, însoţit fiind de martori ai altor culte.

Şi, dacă s-ar folosi o substanţă ocultă pentru a provoca lumina pe lespedea mormântului lui Iisus, ce sursă are lumina sub formă de scintilaţii şi fulgere pe care am văzut-o umplând spaţiul interior ? Dar lumina sub formă de jerbe, care veneau din spaţiul exterior de deasupra mormântului, ce sursă are ? Şi dacă acum, cu mijloace moderne, ar putea fi uşor trucată, în urmă cu multe sute de ani, cum a fost provocată ? Astăzi când ochi ostili creştinismului, ca instituţie, îi pun sub lupă toate erorile, ar trece sub tăcere tocmai un astfel de fenomen ?

Rămâne în consecinţă şi acest eveniment al apariţiei Luminii la Sfântul Mormânt încă un mister nedezlegat şi indiscutabil, incitant. …

Semnificaţia sa este o pledoarie pentru autenticitatea unei istorii a cărei esenţă o vedem sub ochii noştri, chiar dacă forma sub care s-a transmis, este posibil să fi suferit influenţa timpului şi a subiectivismului inerent fiinţei umane. Metaforic sau foarte explicit, această lumină venită ca un Foc sacru din înaltul cerului, în fiecare an, şi care apare în relaţie directă cu celebrarea evenimentelor legate de istoria lui Iisus, căzând pe lespedea mormântului Său, pare să ne spună: ,,Ecce homo ! Iată Omul ! Acesta este Fiul meu, care pentru voi S-a răstignit !”