Cine e online?

Avem 74 vizitatori și nici un membru online

Epistolie

sau

Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos (XIII)

Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat despre
schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”

Fraţilor creştini, nu vă miraţi pentru cei mari ai Bisericii că cum de nu păzesc credinţa. Pentru că ei nici unul nu sunt botezaţi, nici Miron, nici Pimen, dar să vă spun adevărul. În anul 1928, am stat în Ierusalim 9 luni, dar în acel timp au sosit la Ierusalim o femeie transilvăneană cu numele Maria, dar peste câtva timp acea muiere a spus că ea nu este creştină ortodoxă, ci catolică, şi vrea să se boteze cu botezul ortodox, dar după multe mile de rugăminţi către prea sfinţitul Patriarh Damian al Ierusalimului i-au dat 3 preoţi de limbă greacă şi unul român şi cu mai mulţi închinători români şi au mers cu 6 maşini la Apele Iordanului, şi s-a botezat acea muiere în ziua de 6 aprilie 1928, dar după întoarcerea în Ierusalim, sosind sâmbătă s-a împărtăşit şi după ce a primit sfintele taine în faţa Sfântului Mormânt al Domnului Hristos, înaintea a 2.000 de oameni la ora 4 dimineaţa a mărturisit că ea este nepoata lui Miron Cristea şi de multe ori a vrut să se boteze în Bucureşti, dar el nu a vroit, ci o învăţa cu mare stăruinţă că botezul catolicilor este cel mai bun dintre toate.

Dar a spus muierea: să nu vă mai miraţi de cei mari că cum au primit eresul, dar înţelegeţi că nu l-au primit, ci l-au avut, l-aţi primit voi care nu l-aţi avut. Vedeţi pre cine are România patriarh, pe singur antihrist la care vă închinaţi voi, orbilor, şi adevărului îi daţi cu piciorul. Mântuitorul şi milostivul Iisus Hristos, ca dovadă şi ca nişte mărturii adevărate, ne-au lăsat în Ierusalim lucruri necuvântătoare care să păstreze adevărul şi credinţa cea adevărată până în sfârşit, şi ca lucrurile cele necuvântătoare să le ruşineze pre dobitoacele cele cuvântătoare care ascund adevărul, pentru că Iisus Hristos a ştiut că slujitorii şi conducătorii Bisericii au să se facă dobitoace. Pentru că şi pre El dobitoacele cele fără de minte L-au răstignit, chiar şi Proorocul David mai înainte a zis în Cartea Psalmilor: Alăturatu-s-au cu dobitoacele cele fără de minte şi s-au asemănat lor.

Dar ştiu să vă fie tuturor fraţilor creştini că în Ierusalim la Sfântul Mormânt al Domnului, în fiecare an la Paştele ortodox, după calendarul vechi iulian, în Sâmbăta Mare la ora 2 după amiază vine sfânta lumină din cer pe Sfântul Mormânt. Şi luând-o patriarhul în nişte vată, o pune în două forme de aur şi ieşind în faţa Sfântului Mormânt aprinde toate limbile creştine lumânări, având tot omul în mână 33 lumânări (ruşinaţi-vă cei de moda nouă). În dosul Bisericii celei Mari a Sfântului Mormânt, la 80 de scări în adâncul prăpastiei se afla locul unde a fost Sfânta Cruce a Domnului ascunsă de jidani, de unde a găsit-o Sfântul Împărat Constantin cu maica sa Elena. Tot de acolo a răsărit şi busuiocul în 4 feluri, pentru aceea el se pune deasupra crucii, la sfinţirea aghesmei.

Dar la acel loc de la suprafaţa pământului în adâncime 80 de scări şi din adâncime în sus 30 metri se afla acel loc astupat cu o lespede de marmură pentru a nu se prăbuşi lumea în prăpastia de mai jos. Dar înainte de 14 septembrie cu 7 zile, din acea lespede izvorăşte agheasmă necurmat până în ziua de 14 septembrie, aceea înseamnă mai înainte vestirea praznicului cinstitei cruci, iar din acel loc sfânt se tămăduieşte tot felul de boli. Aceasta se face în 14 septembrie stil vechi, să se ruşineze cei de moda nouă. În Ierusalim se afla la casa lui Caiafa măslinul la care a fost Domnul legat şi bătut, la casa lui Simeon Chirineanul se afla o piatră pe care a căzut Domnul cu palma când mergea cu crucea la Golgota.

La Ghetsimani se afla 3 măslini între care se ruga Domnul când L-au prins ostaşii; pe Valea lui Iosafat, ca la 2 kilometri de la Ghetsimani se afla dudul între care au ferăstruit jidanii pe Proorocul Isaia, şi mulţi alţi copaci verzi se aflau pe unde s-au făcut semne mari şi pietre. Acestea se păstrează de Dumnezeu pentru ruşinarea necredinciosilor şi a ereticilor, pentru că la judecată copacii aceştia şi pietrele acestea vor mărturisi cu glas omenesc adevărul, ca să ruşineze pre necredincioşi şi ca să se împlinească Scriptura, care zice că dacă voi veţi tăcea, pietrele şi lemnele vor striga.

Ruşinaţi-vă cei de moda nouă, ruşinaţi-vă viclenilor călugări şi călugăriţe, că cunoaşteţi adevărul şi îl ascundeţi, pentru ca să nu vă lipsiţi de odihna voastră cea trupească, dar ce zice apostolul ? Câţi cu dreptarul acesta vor umbla, goniţi vor fi, dar voi care vă odihniţi pe Dumnezeu şi goniţi pe creştini, ce răspuns veţi da în ziua aceea ? Ruşinaţi-vă cât aveţi timp de bârfele voastre, că mai pe urmă va fi târziu. Să nu crezi, vicleanule, că vei scăpa de osânda lui Dumnezeu cu minciuni. Tu, vicleanule călugăr, eşti ostaşul lui Hristos, tu acum trebuie să ieşi la război contra ereticilor, aceasta este ascultarea voastră, nu a zice că unde să merg ? Să iau lumea în cap ? Măi, nebunule călugăr, tu nu vezi că în timp de război pământesc lasă palatele şi fug pe sub copaci şi pe sub garduri şi prin munţi, şi dacă biruieşte se întoarce iar la palate; dar tu, nebunule, stai şi păzeşti zidurile papistaşilor şi arăţi la dumnezeii tăi jandarmii să omoarte pre cei care mai înainte îţi erau fraţi ai tăi. Cu voi s-au împlinit cuvântul din Evanghelie care zice că va da frate pe frate la moarte, dar voi veţi vedea.

Fraţilor creştini, acum s-au împlinit cântarea celor trei coconi din Vavilon, că de groaza ighemonilor nu mai putem a aduce jertfe văzute lui Dumnezeu că ni le aruncă la câinii lor, şi nu putem ajunge cu jertfele la sfânta biserică, ci au rămas numai atâta ca să plângem înaintea lui Dumnezeu cu nişte cuvinte ca acestea ale celor trei coconi din Vavilon, care numai ei erau credincioşi şi plăcuţi lui Dumnezeu, dar de groaza păgânilor neputând aduce jertfă lui Dumnezeu cu aceste cuvinte, stihul

 

13. Că, Stăpâne, ne-am împuţinat, am început a plânge înaintea lui, mai vârtos decât toate neamurile şi suntem împilaţi în tot pământul astăzi pentru păcatele noastre.

14. Şi nu este în vremea aceasta Domn, şi prooroc, şi căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc a aduce înaintea ta şi a afla milă.

15. Ci cu suflet umilit şi cu duh plecat să fie primiţi.

16. Ca într-o ardere de tot de berbeci şi de junci, şi ca întru zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi, şi să se sfârşească după tine că nu este ruşine celor ce nădăjduiesc spre tine.

17. Şi acum urmăm ţie cu toată inima, şi ne temem de tine şi căutăm faţa ta.

18. Să nu ne ruşinezi pre noi, ci fă cu noi după blândeţile tale şi după mulţimea milei tale.

19. Scoate-ne pre noi după minunile tale, şi dă slava numelui tău, Doamne.

20. Şi să se înfrunteze toţi cei ce arată robilor tăi relele şi să se ruşineze de toată puterea ta, şi tăria lor să se sfărâme.

21. Şi să cunoască că tu eşti Domnul Dumnezeu însuţi, şi slăvit peste toată lumea.

 

Aşa, fraţilor creştini, numai cu nişte cuvinte ca acestea ne vom mai putea mângâia în aceste timpuri şi zile de necaz pentru că am ajuns, cum zice scriptura, că vom fugi de lup şi ne va întâmpina ursul, şi vom fugi de urs şi ne va întâmpina leul. Tocmai aşa am ajuns noi astăzi zilele rele proorocite de sfinţii prooroci de mii de ani, dar pentru mai multă îmbărbătare în credinţa noastră creştinească ni se cade nouă a vă arăta şi puţinul cuvânt al lui Avva Pamvo din Pateric.

Fraţilor creştini, cu multă trudă şi necaz am tipărit această carte, pentru că în timpul compunerii acestei cărţi, multe ispite m-a cuprins. Că în cursul unui an întreg care am lucrat la această carte, de multe ori am fugit cu cerneala în mână şi de multe ori scriam mai mult cu lacrimi, decât cu cerneală, din cauza greutăţilor care mă înconjoară, dar pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru folosul vostru, nu m-am descurajat a vă arăta cele de folos în aceste zile amărâte. Ştiu cu adevărat că sunt foarte multe greşeli din tipar, dar vă rog să le îndreptaţi din citire, că nu sunt aşa de mari ca să nu le puteţi citi. Şi vă rog să mă iertaţi, căci ca om păcătos nu am putut să lucrez fără de greşeală.

Rog pre Bunul Dumnezeu ca prin citirea acestor puţine cuvinte să vă înţelepţească şi să vă povăţuiască pe calea mântuirii şi vă rog să vă rugaţi şi pentru mine păcătosul, şi eu nevrednicul rog pre Bunul Dumnezeu să ne învrednicească a dobândi bunurile cele veşnice, întru Împărăţia Lui cea cerească. Amin.