Cine e online?

Avem 68 vizitatori și nici un membru online

Epistolie

sau

Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos (XI)

Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat despre
schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”

Pravila Matei Basarab

Din legile împărăteşti

 

Copiii creştinilor care mor nebotezaţi sunt la un loc cu cei păgâneşti, la un loc care este puţin stropit cu lumină. De nevoie este în caz de moare copilul nebotezat, să-l boteze mireanul, dacă preot nu este.

Până aicea canoane din Pidalion.

Dacă sfintele canoane nu ar fi fost de folos sfintei noastre Biserici, nu s-ar fi scris de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi. Dacă Sfinţii Apostoli când se primejduiau de înecare cu corabia pe Marea Tiberiadei nu ar fi avut nevoie de Iisus Hristos ca să-i scape de înecare, nu ar fi strigat: Iisuse, miluieşte-ne ! Şi fiind Iisus pre apă umblând în apropiere, certând pre valuri îndată s-au alinat valurile şi au scăpat corabia de înecare şi pre apostoli.

Dar ştiut să vă fie, fraţilor creştini, că această minune şi pildă s-au făcut pentru pilda şi învăţătura noastră ca să ştim şi noi când ne înconjoară valurile eresurilor unde să alergăm ca să aflăm liman de scăpare de negura eresurilor care ne acoperă pentru a ne zăpăci de cap, ca să pierdem calea mânturii celei adevărate. Dar de nevoie este a şti că corabia cea învăluită de valuri este Biserica noastră, care se învăluieşte de valurile eresurilor. Apostoli suntem noi care ne ţinem de Biserica Răsăritului şi suntem primejduiţi de înecare cu valurile eresurilor, scăparea noastră sunt cuvintele sfintelor canoane insuflate de Duhul Sfânt prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, adică chiar înşişi cuvintele Mântuitorului, care sunt aşezate în cartea numită Pidalion, adică cârma Bisericii Ortodoxe care ne-au lăsat-o milostivul Iisus Hristos prin vărsarea Lui de sânge ca orişice nevoie de înecare ne va înconjura să alergăm la această cârmă a Biserică, adică la Pidalion, adică la Iisus Hristos, şi să zicem: Iisuse, miluieşte-ne. Şi ascultând de cuvintele Sfântului Duh cele scrise în această carte, ne vom povăţui la limanul de scăpare, precum oarecând Sfinţii Apostoli fiind în primejdie de moarte şi alergând la Domnul Iisus au scăpat de înecare când au zis: Iisuse, miluieşte-ne.

În acele timpuri nu era Biserică, nu era Pidalion, Biserica era Corabia cu cei 12 Apostoli, Pidalionul era Iisus Hristos. Diavolul atuncea se lupta numai cu acea Corabie pentru a o îneca, că ştia vicleanul că din acea corabie se naşte mântuirea neamului omenesc, dar prin vrăjmăşia lui cea rea au îndemnat mulţimea jidovească, pre aceia care nu păzeau legea lui Moise după adevăr şi acei călcători de lege, părându-le grele poruncile lui Moise şi ale lui Iisus Hristos, L-au răstignit, socotind că din 12 Apostoli care erau ascultători cuvântului lui Dumnezeu, dacă vor omorî pe Hristos, va pierde toată învăţătura Lui şi Apostolii fiind puţini de frică se vor lepăda. Dar Apostolii deşi au fost puţini, însă cunoscând adevărul şi puterea lui Iisus Hristos, cu darul Duhului Sfânt au biruit pre diavol şi pre toată mulţimea jidovilor necredincioşi şi a tuturor limbilor rele fără de lege de sub cer, toate le-au biruit cu nădejdea lui Hristos. Tot călcătorul de legea lui Hristos au pierit, tot împotrivnicul s-au stins, toţi graşii pământului s-au făcut mâncare viermilor şi de râsul dracilor. Nu este altă credinţă şi altă nădejde de mântuire decât în Iisus Hristos şi în canoanele Sfinţilor Părinţi, cine va călca numai un singur canon, porunceşte gura lui Iisus Hristos, să fie scos din catalogul creştinilor – la soborul 6, canonul 1.

Dar voi cei ce vă numiţi monahi şi creştini, spuneţi-mi, mă rog vouă, spuneţi-mi care sunt semnele voastre de monah şi de creştin botezat în numele lui Iisus Hristos, spuneţi-mi, mă rog, care canoane le păziţi voi ca creştini, care rânduieli, care învăţătură, a căror Apostoli şi a cărui Hristos (poate ale lui Crista Murche învăţături le păziţi voi, şi posturile la cânile harţigurie a armenilor). Vă dovedesc faptele voastre că acelea le păziţi, că acelea sunt pentru voi. Pentru că cele ce păziţi voi, Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi nu au învăţat, voi Paşte nu aveţi, voi posturi nu aveţi miercuri, vineri şi luni, le-aţi pierdut rostul.

Ca muierea cea beţivă când pune pânză la ţesut şi încurcă rostul şi la toată urma aruncă urzeala în foc, pentru că tot lucrul cu urzeală se începe. Dacă urzeala se încurcă sau se risipeşte, toată lucrarea se nimiceşte. Tot aşa aţi făcut şi voi şi faceţi, călugărilor vicleni, că în loc să vă trudiţi să descurcaţi urzeala cea încurcată de eretici, voi o faceţi grămadă cu bârfeli drăceşti şi o aruncaţi în foc unde veţi merge şi voi. Voi muieri aveţi (canoanele opresc), voi barba o radeţi, părul îl tundeţi, în postul mare mâncaţi carne, de celelalte posturi nu mai zic, că le-aţi mâncat cu carne de cal, voi tutun fumaţi la fel cu dracii, jucaţi ca slujitori dracilor, purtaţi politica cu boierii la fel cu dracii, vă bateţi ca ucigaşi furaţi, ca şi tâlhari, slujba Bisericii nu că aţi lăsat-o şi nu o mai citiţi decât pe jumătate, şi un sfert, dar aţi scos-o şi din cărţi afară. Voi purtaţi haine scumpe ca împăratul, voi alegeţi cele mai scumpe mâncări şi băuturi, dar mânia voastră este ca a aspidei şi ca a tigrului. Casele voastre luxoase ca ale închinătorilor de idoli, pentru că vă închinaţi la case şi la bani, în care aveţi fripturi, vinuri şi alte băuturi scumpe, ţigări, parfumate şi tot felul de lucruri drăceşti contra mântuirii omului creştin.

Măi, călugăre nebun şi mirean zăpăcit de fumul acestei lumi înşelătoare, dacă v-aţi botezat pentru ce nu păziţi credinţa botezului, pentru ce păziţi tot cele păgâneşti ? Nu aţi citit pilda smochinului cel uscat la Evanghelie ? Că legea lui Moise până la Hristos au fost, dar viind Hristos şi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, au trecut umbra legii, uscându-se smochinul şi dând pildă tuturor credincioşilor că toate eresurile s-au uscat, toate au pierit botezându-se în Hristos. Dar voi cui credeţi şi cui slujiţi ? Voi vreţi ca din nou să înviaţi legea jidovească prin episcopii voştri cei călcători de poruncile lui Iisus Hristos, voi sunteţi orbi sau nebuni sau surzi, sau cu toţi aşa vroiţi ? Măi călugăre creştine nebun, tu nu ai citit nici o carte cu scriptură după scriptura Bisericii Creştine de Răsărit şi după învăţăturile Mântuitorului Hristos ? Dacă nu ai citit, citeşte, măi creştine cu viaţă jidovească, citeşte Evanghelia, Apostolul, Pidalionul, Tezaurul liturgic, Cartea Patimilor, Psaltirea, învăţăturile Sfinţilor Părinţi, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale lui Simeon Tesaloniceanul, ale lui Efrem Sirul, Isaac Sirul, Ioan Scărarul, şi vei afla tu bine că crezând acestor arhierei de azi ai Ţării Româneşti care toţi slujesc dracului, dar voi care nu înţelegeţi adevărul şi nici nu vroiţi să auziţi, cu ei veţi merge la tatăl vostru, diavolul, căruia îi slujiţi pentru că vă astupaţi urechile de la adevăr şi vă faceţi cale de pierzare, după cuvântul Domnului carele zice: Norodul meu cu urechile greu aud şi cu inima nu vor să înţeleagă.

Măi, nebunilor călugări şi nepriceputule noroade, Iisus Hristos spune tu cu care tun au adus lumea la credinţă, cu care puşcă, cu care forţă, cu care temniţă, cu care şi câte polcuri de armată, cu care sudalme şi înjurături, pe cine au bătut Mântuitorul pentru credinţă, de cine şi-au bătut joc, la cine i-au ras barba, pe care au tuns, pe cine au dezbrăcat de haina călugărească, pe cine au arestat, cui au dat foc la casă, câte icoane au ars şi cărţi sfinte, câte candele au fărâmat cu armele, câte femei văduve le-au bătut în cap cu lumânări şi untdelemn, în care altar au mâncat Iisus Hristos slănină cu anafură, pe care jertfelnic au stat cu dosul fumând tutun, pe câţi au legat în lanţuri şi în cătuşi în 33 de ani, câte temniţe au umplut Iisus de credincioşi sau de păgâni ? Dar voi, nebunilor, cui slujiţi, cui vă închinaţi, de cine ascultaţi ? Puteţi a zice că nu diavolul, dar se înţelege lucrul că aşa vroiţi voi şi aşa vă place. Pentru că nu puteţi cunoaşte adevărul, că vi s-au întunecat mintea de saţiul mâncării şi de duhul beţiei, întru carele este curvia. Şi cei ce nu vroiţi să credeţi ruşinaţi-vă şi cei înşelaţi întoarceţi-vă de vroiţi mântuire, căci zice Sfântul Apostol Pavel: Chiar noi sau înger din cer de ar grăi vouă afară de cele ce am grăit, fie anatema.

Dar credinţa voastră unde este, orbilor ? Iisus Hristos nu au fost ucigaş de oameni, voi dacă sunteţi creştini, pentru ce credeţi ucigaşilor ? Ana şi Caiafa au nu au fost arhierei ucigaşi ? Veţi crede că aceşti ucigaşi slujesc lui Dumnezeu ? Nu, frate, nu, să-ţi iei grija că lui Dumnezeu nu-I trebuie în bisericile Lui ucigaş, nici vărsător de sânge. Credinţa, Biserica şi toată rânduiala bunei credinţe a lui Iisus Hristos s-au păstrat cu blândeţe, cu dragoste, cu curăţenie, cu păzirea sfintelor canoane şi cu toată buna rânduială, pentru care credinţă milioane de sfinţi şi-au vărsat sângele ca să păstreze adevărul şi Biserica lui Iisus Hristos. Dar cum veţi zice că serbaţi pe sfinţi, dacă voi aţi lepădat toate aşezământurile lor ? În zilele cele de sărbătoare lucraţi, în posturi vă desfătaţi şi pre credincioşi îi goniţi, frate creştine. Cum 1924 de ani ai mers pe calea cea adevărată şi milioane de kilometri şi când ai ajuns aproape de casa ta ai lăsat drumul cel adevărat şi mai bine vroieşti să sari în prăpastie decât a mai merge puţin pe calea adevărului, pre care cu siguranţă vei putea ajunge la casa ta ?

Spune-mi, frate creştine, care îţi este pricina de nu voieşti a merge la casa ta ? Poate au asfinţit soarele, poate au pierit luna şi stelele au lipsit, poate s-au acoperit cerul cu nori şi pământul cu negură şi ai pierdut drumul ? Adevărat aşa este, frate, că soarele cel mare şi licnarul cel luminos al ţării noastre s-au stricat şi au întunecat şi tot omul merge în prăpastie, că au pierit lumina din ţara noastră şi tot omul a căzut în prăpastie şi s-au fărâmat de iznoavă. Dar voiesc a vă arăta puţin şi despre soarele şi licnarul României care au luminat în Biserica Românească Ortodoxă până în anul 1924.