Cine e online?

Avem 63 vizitatori și nici un membru online

Epistolie

sau

Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos (IX)

Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat despre
schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”

Un adaos îngrozitor pentru tot creştinul cel ce voieşte să se mântuiască.

Fraţilor creştini, peste Biserica noastră Creştină Ortodoxă de Răsărit au sosit iznoavă groaznică, muncire de creştini şi dărâmarea Bisericii. Vă fac cunoscut că în luna noiembrie în una din zile, anul 1931, popa Atanasiu din satul Davideni, judeţul Neamţ, au prins un preot de stil vechi şi vroind să-l radă, poate să-l şi omoare, nu i-au ajutat Dumnezeu că fiind preotul arestat, popa era şi profesor la copii de sat şi fălindu-se în faţa copiilor că va distruge viaţa acelui preot pe vechi, fără de veste au căzut pe spate umflat cu limba scoasă şi ochii şi au crăpat în faţa a 130 copii de şcoală, în luna noiembrie într-o zi de vineri, anul 1931.

Altă ispravă mânăstirească. În judetul Neamţ, Mânăstirea Agapia se află un schit pustnicesc ce se numeşte Agapia Veche în care se afla o bătrână Magdalena cu două ucenice care ţineau pe stilul vechi, dar aflându-le stareţa Macrina au trimis seara la ora 9 patru jandarmi şi aflându-le cu mălaiul în cuptor, nu le-au îngăduit a-l scoate, ci legându-le le-au dus la stareţă şi le-au arestat pe 90 zile, dar mălaiul a rămas să se coacă 90 zile. Şi după porunca lui antihrist, au oprit stareţa leafa la 72 de călugăriţi pentru stilul vechi. Scris este că numai antihrist va lucra asemenea lucruri.

Fraţilor creştini, Sfânta noastră Biserică este într-o jale mult mai mare şi mai fioroasă ca în zilele răstignirii, pentru că atuncea mergea spre creştere, dar acum merge spre dărâmare, că toţi taurii cei graşi arhierei şi popi ce răcnesc din răsputeri cu armele întinse asupra Sfintei Biserici, asupra sfintelor dogme şi asupra sfintelor posturi vedeţi că au adus postul Sfinţilor Apostoli la 2 zile, pe anul 1983 la 8 zile după Sfinţii Apostoli. Alta nu avem de zis, decât de plâns că Biserica noastră se află în cea mai tristă stare în lacrimi şi suspinuri şi tânguire, carele vine de la mai marii noştri bisericeşti care s-au lepădat de sfintele legi şi conduc biserica cu arma, bătându-şi joc de suferinţele Mântuitorului Iisus Hristos.

Dar în Mânăstirea Neamţ 670 ani nu s-a mâncat carne la masa de obşte, dar în anul 1927 au mijlocit diavolul de au pus stareţ pe arhiereul nicodim şi au spurcat toate vasele mânăstirii cele de obşte cu carne, şi acum la masa de obşte se dă carne la călugări ca la sinagoga jidovească, dar mai marii Bisericii noastre au ajuns la cuvântul sfântului apostol, care zice: Nu daţi cele sfinte câinilor, nici mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva călcându-le, întorcându-se să vă rupă. Dar aşa am păţit noi cu mai marii noştri, că omul fiind în cinste nu au priceput, alăturatu-s-au cu dobitoacele cele fără de minte şi s-au asemănat lor. Dar aceşti buhai graşi, ajungând la putere, ne-au rupt legătura sfântă care duce la mântuire şi au călcat în picioare darul Duhului Sfânt şi ne-au lipsit de legătura dragostei care era între noi.

De 7 ani nu se curmă bătăile, schingiuirile, aresturile şi tot felul de necazuri asupra dreptslăvitorilor creştini, de la răsărit până la asfinţit, de la miazăzi până la miazănoapte, în întreaga ţară vaiete şi bocete şi urâciune, în toată casa, în tot satul şi oraşul. Popi nebotezaţi, oameni necununaţi şi înmormântaţi numai cu o cruce şi un Tatăl nostru, Sfânta noastră Biserică în flăcări de foc şi mitropoliţii, episcopii, popii având jandarmi la dispoziţie stau pe toată pacea, între cazanele cu carne şi buţile cu vin, fiind serviţi de ţiitoare şi tot felul de haimanale. Aceşti ighemoni au adus eresul în Biserică pe nădejdea tunurilor şi a puştii. Pentru că materie duhovnicească nu este între ei, nici o nădejde dumnezeiască nu mai au, Dumnezeul acestor antihrişti sunt jandarmii şi puşca şi tunurile. Iisus Hristos şi toţi sfinţii şi-au vărsat sângele pentru zidirea Bisericii, dar aceşti potrivnici varsă sânge de creştini pentru a dărâma Biserica.

Fraţilor, aceşti arhierei de acum nu mai cred deloc în Dumnezeul cerului şi al pământului, că de ar crede ar suferi pentru credinţă. Dar ei cred dumnezeului lor Papa Grigorie al XIII-lea, că acela aşa au lucrat: 40 ani s-au luptat contra creştinilor, dimineaţa slujea în biserică şi după-amiază tăia creştinii pe străzi. Şi aceştia de azi arhierei pre care îl au Dumnezeu, că lucrurile acelora le lucrează. Dar nicidecum aceşti arhierei de azi nu mai cred Dumnezeului nostru, că cea mai multă parte a lor zice că Dumnezeu au îmbătrânit şi nu mai poate să conducă soarele, şi zic ei că s-au tocit osia la soare şi nu merge exact, dar nebunii mai mult cred în rugina de ceas făcut de nemţi decât în Dumnezeu, că voia lor le-ar fi să meargă soarele după ceas, nu ceasul după soare.

Vă rog, fraţilor, nu vă închinaţi buhailor comunali care poartă sfintele cruci pe pieptul lor în zadar, că nu au nicidecum mai multă deosebire decât un buhai sau porc. Pentru că lucruri porceşti şi idoleşti lucrează. Fraţilor, aţi citit vreodată în vreo carte despre Iisus Hristos, că au lucrat cele ce lucrează aceşti haldei ? Iisus Hristos nu a ridicat tunuri si ostaşi pe Muntele Eleonului pentru a bombarda pe jidanii cei din Ierusalim care nu credeau Lui, nici nu au învăţat oarecare din sfinţi că cu sabia sau cu tunul să aducă lumea la credinţă; El au poruncit sfinţilor apostoli şi le-au zis: mergeţi şi propovăduiţi Evanghelia la toate neamurile cu dragoste şi cu blândeţe, dar pe nimenea să nu asupriţi, dar voi, porcilor şi haldeilor şi ighemonilor, din care Scriptură v-aţi învăţat ca cu tunul şi cu bătăi să ţineţi credinţa lui Iisus Hristos în lume ? Măi, nebunilor şi vicleni arhierei, voi sunteţi adevărat cum au zis Sfântul Apostol Pavel, bată-vă Dumnezeu să vă bată, păreţi văruiţi, că pe dinafară vă arătaţi luminoşi, dar înăuntru sunteţi cuibar de şoareci plini de toate mârşăveniile şi vicleşugurile drăceşti.

Fraţilor creştini, cât veţi vedea baioneta întinsă spre creştini să fugiţi de arhierei şi de popi ca de dracul, că Hristos nu a învăţat acestea, ci tatăl lor satana, la care ei slujesc. Şi iarăşi vă rog, fraţilor, să nu vă pierdeţi nădejdea că vom pieri din cauză că suntem puţini. Aduceţi-vă aminte ce zice Domnul în Evanghelie: nu te teme, turmă mică, că eu cu tine sunt. Cu nădejdea în Dumnezeu să credem că credinţa ortodoxă nu va pieri până în sfârşit, dar cei ce vor să mergeţi la dracul, ţineţi-vă de cei care cu tunurile vrea să păzească credinţa. Dar iarăşi vă rog, fraţilor, să nu vă pierdeţi nădejdea pentru multele necazuri şi suferinţe. Văzându-i pre ei în pace şi linişte şi desfătări, şi noi în tot felul de necazuri, ci să ne mângâiem cu cuvântul Proorocului David, care zice: puţin de nu mi s-au alunecat picioarele spre pierzare, pacea păcătoşilor văzând. Dar noi, fraţilor, să ne îmbărbătăm în credinţă şi să nu ne temem de muncile ereticilor şi nici de un fel de necazuri ce ne-ar aduce ei asupra noastră pentru adevărata credinţă, ci să ne îmbărbătăm cu cuvântul Sfântului Apostol Pavel, carele zice:

Fraţilor, ajutorând, vă şi rugăm, ca să nu luaţi voi darul lui Dumnezeu în deşert, că zice, în vremea primită te-am ascultat şi în ziua mântuirii ţi-am ajutat ţie. Iată acum e vreme bine primită, iată acum este ziua mântuirii. Întru nimica nedând nici o sminteală, ca slujba noastră să fie fără prihană, ci întru toate punându-ne pre noi înainte ca slugile lui Dumnezeu, întru multă patimă, în necazuri, în nevoi, în strânsori, întru bătăi, în temniţe, în zărvi, în ostenele, în posturi, întru curăţie, în ştiinţă, întru multă răbdare, în bunătate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică, întru cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, prin mărire şi ocară, prin grăire de rău şi laude, ca nişte înşelători şi adevăraţi, ca nişte necunoscuţi şi cunoscuţi, ca nişte muritori şi iată suntem vii, ca nişte pedepsiţi şi nu omorâţi, ca nişte întristaţi şi pururea bucurându-ne, ca nişte săraci iară pre mulţi îmbogăţind, ca nimica având şi toate avându-le.

Aşa, fraţilor, cunoaşteţi adevărul şi pre fiii adevărului îi ascultaţi, ca să vă folosiţi sufleteşte, ascultaţi pre cei puţini care vă învaţă calea adevărului şi defăimaţi pre cei mulţi care vă povăţuiesc la pierzare, dar cele ce am scris până aici, v-am arătat puţin din cele ce lucrează potrivnicii lui Dumnezeu. Am scris ca să înţelegeţi voi care ziceţi că tot acea slujbă fac şi aceşti haldei ca şi preoţii adevăraţi, dar pentru cei neînţelepţi, tot ceea ce face, ori ar fi slujbă un măgar în loc de preot, ori un antihrist, tot aceea face, dar dacă voi cei nepricepuţi şi care nu cunoaşteţi calea adevărului şi de oamenii duhovniceşti nu vroiţi să ascultaţi şi ziceţi că ori care tot om este, şi nu vroiţi să credeţi oamenii care vă spun adevărul, credeţi sfintelor canoane dacă sunteţi creştini, căci canoanele sprijinesc Sfânta noastră Biserică de la sfinţii apostoli şi până astăzi, dar mulţi din voi nu credeţi nici în oameni duhovniceşti care vă învaţă adevărul şi nici în canoane. Voi pândiţi pre acela să-l ascultaţi, care vă spune cum vă place vouă, dar creştinul care este creştin nu caută duhovnic cu meşteşug şi caută duhovnic după adevăr, care învaţă noroadele numai din sfintele canoane, pentru că ori preot ori mirean care nu se povăţuieşte din sfintele canoane, acela nu vede pre Dumnezeu sau mântuirea. Că precum corabia fără de cârmă nu se poate cârmui să iasă la liman, aşa creştinul fără a păzi canoanele nu se poate mântui.

Măi, frate creştine, voi mergeţi pe la mânăstiri şi acolo întrebaţi despre credinţă, dar cu cine vorbiţi voi acolo, cu nişte nebuni mai mari ca voi, care nimic nu ştiu din canoane şi din altă scriptură. Chiar mitropolitul Pimen şi alţii ca el, când spune cuvânt la oameni, spune nişte prostii lumeşti de să-ţi astupi urechile şi să fugi. El spune de francezi şi englezi, cutare şi cutare, pe unde zboară cu aeroplanul, el arată ceasul la lume în loc de canoane, şi alte nebunii de aşa fel. Dar vă spun adevărat că când mergi azi într-o mânăstire mare, că de cele mici nu mai vorbim, este adevărat ca într-un târg jidovesc ce vezi câţiva călugări sau câteva călugăriţe cu luleaua în gură, cu ceaşca de cafea sorbind, călugări cu bărbile cioplite şi părul tuns stau câte 4 sau 5 la vorbă, povestind ce au cetit la Universul sau la Furnica, la fel şi maicile se ocupă numai cu luxul şi cu mâncărurile cele cu multe meşteşuguri, mâncarea cea uscată şi peşterile cele prin munţi le face a nu le vedea, ba zice că doară nu a omorât la drum să se chinuiască aşa fel.

Vei şti, călugăre viclean şi speculator de haină călugărească, că nu ai omorât la drum, dar nici pre Dumnezeu nu Îl vei vedea cu asemenea fapte, vei vedea tu cât mai curând dacă ai omorât la drum sau nu, vei şti că din început Biserica lui Dumnezeu cu călugări s-au păzit, dar nu cu cei care fumează tutun ca voi, şi beau cafea în aşternut ca jidanii, şi mănâncă oaia din cârlig ca lupii, crudă; că fiind ameţiţi de beţie, 6 popi din Mânăstirea Neamţ, anume Trifon, Galeci, Teofan şi Ghimnazie şi 2 monahi au mâncat 2 berbeci cruzi din cârlig la Iaşi, fără să pună mâna pe dânşii, rupeau cu gurile ca câinii cei turbaţi, dar la drum nu au omorât. Vedeţi, fraţilor, la cine mergeţi voi pentru a vă arăta calea adevărului. Dar dacă s-ar scrie toate nebuniile lor, ar trebui o carte atâta de mare, de nu ar fi cu putinţă a o ridica cineva, dar cine este om are de unde să înţeleagă, destul este cât s-a scris.

Dar cum vedeţi iar, bieţii creştini nu au mai avut alte mijloace de a mai păstra credinţa decât s-au unit la un loc câţi au fost de o credinţă şi după multe suferinţe au făcut o societate ca să fie mai puternici contra ereticilor. Dar ereticii tot nu încetau de a-şi bate joc de creştini, dar vrând să râdă de nebunia lor au chemat pe vicarul Mitropoliei Iaşiului, Grigorie, ca să le spuie un sfat duhovnicesc, ca să-i convingă pentru sărbătorile schimbate. Dar viind arhiereul a intrat în biserică nefăcând măcar o cruce, au ieşit afară s-a luat cu oamenii la dezbatere pentru ceea ce au fost chemaţi, dar norodul care era ca la 2.000 i-au cerut arhiereului să le arate adevărul din canoane. El nu a voit, că se izbea cu capul de pragul cel de sus, el a început a spune alte prăpăstii de ceas şi de soare, dar din canoane nici nu a vrut să audă. Dar în modul care au vrut el să amăgească pe noroade nu a fost ascultat, ci după mai multă batjocură l-au huiduit ca pe un eretic, într-un glas tot norodul i-au zis antihrist, papistaş, drac întrupat, huo, huo, ca la câinii cei turbaţi şi l-au gonit de acolo cu multă ruşine.

Fraţilor creştini, vă rog din suflet, fie arhiereu fie preot, sau monah sau mirean, care va mărturisi calendarul său că este bun, să fugiţi de acela ca de un drac, că nici un păcat nu departă pe om de Dumnezeu ca eresul. Dar iarăşi vă spun şi vă rog ca să vedeţi că toţi care v-aţi botezat de popii cei care sunt pe nou nu sunteţi botezaţi, şi cei cununaţi sunteţi necununaţi şi petreceţi curveşte şi păgâneşte şi toate câte le faceţi la popii papei nimic nu aţi făcut, ci mai rău vă spurcaţi după cum veţi vedea în următoarele canoane, care sunt temelia Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, la care popii eretici îşi astupă urechile să nu le audă.

Acum, vă scriu câteva canoane spre mai bine încredinţare şi să nu mai aveţi gură de a zice că nu aţi ştiut, şi eu mai micul între voi să nu am a-mi da seama că nu v-am arătat cele adevărate.