Cine e online?

Avem 75 vizitatori și nici un membru online

Epistolie

sau

Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos (VIII)

Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat despre
schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”

 

Fraţilor creştini,

În anul 1929, august 18, din nou au ridicat război popii asupra pustnicilor din Râpa Cărei, judeţul Neamţ, iar le-au ars cărţile, icoanele şi hrana, pe călugări batjocorindu-i cu tot felul de bătăi şi arestându-i. În anul 1929, un monah pustnic anume Partenie, întorcându-se de la oraş cu puţină pâine pentru hrană, l-au întâmpinat un popă din Târgu Neamţ la 1 km de oraş, numele popii Petrescu, au prins pe monah, l-au izbit cu capul de roatele trăsurii, s-au pus cu vizitiul pe el, l-au dus acasă şi l-au arestat cu gâştele fiind tot plin de sânge. A doua zi l-au scos la bătaie şi bătându-l cumplit l-au arestat cu porcii. A treia zi, iarăşi scoţându-l, l-au bătut şi l-au aruncat într-un beci, a patra zi scoţându-l l-au dus la poliţie şi la parchet şi de acolo l-au pus în libertate. Tot acel popă Petrescu, tot în acel an, cu nişte hingheri de modă nouă au prădat pe preotul Pamvu şi Veniamin de nişte cărţi sfinte şi alte lucruri sfinte.

Tot acel popă, în anul 1929, înapoindu-se de la Piatra Neamţ, era în ziua de 20 iulie când norodul cel credincios prăznuia pe Sfântul Prooroc Ilie, dar fiind ora 4 după amiază, acel haldeu se înapoiase de la Piatra spre casă, dar în satul Ghindioane văzând toată lumea că serba, nu l-au răbdat diavolul să tacă, ci oprind motorul au blestemat pe oameni cu cuvinte spurcate. Şi zicând ca să crape el dacă în acea zi este Sfântul Ilie, şi odată cu acel cuvânt de hulă nu l-au mai suferit Sfântul Ilie, ce la minut l-au săgetat prin cap şi i-au pierit vederile şi peste un ceas ajungând acasă au crăpat. Şi s-au făcut privelişte mare oamenilor de spaimă şi dracilor bucurie, dar la înmormântarea acelui neîndumnezeit nici un clopot nu a sunat, pentru că au fost preşedintele fabricii din Târgu Neamţ şi i-au sunat fabrica 2 ore şi au pierit pomenirea lui cu sunet.

Tot în anul 1929, în satul Roznov, 2 călugări treceau pe drum, anume Ruvim şi Ioachim, dar popa acelui sat văzând au înştiinţat jandarmii şi i-au prins. Şi ducându-i la post, i-au apucat de poalele hainelor şi atâta i-au învârtit izbindu-i cu capul de pereţi până ce le-au rupt hainele. După aceea, i-au tuns, i-au ras, i-au pudrat şi i-au purtat prin tot satul spre batjocură şi după 3 luni de arest i-au liberat.

În anul 1930, ieromonahul Pamvu, monahii Galaction şi Veniamin din mijlocul pădurii fiind prinşi de jandarmi au fost duşi la post, unde au fost arestaţi 3 zile. În luna februarie în 2 zile, au fost arestaţi în casă fără foc dar şi fără uşi sau ferestre. La judecata acestor monahi au fost protopopul Dobrea din satul Crăcăuani şi un alt haldeu, Bolohan, din satul Agapia. În 3 zile, nu au avut o zare de foc, nici o mică fărâmitură de pâine, sau o picătură de apă, de 3 ori au fost dezbrăcaţi în pielea goală făcându-le control pentru sfintele taine la cele mai de ruşine părţi ale trupului, crezând că vor găsi sfintele taine ascunse la părţile ruşinoase, dar nebunii căutau sfintele taine după a lor credinţă, că ei când merg în vreo parte pun sfintele taine în tureatca ciubotei sau în tabachere. După 3 zile de batjocură, i-au pornit la Piatra Neamţ la Parchet, fiind într-o duminică când toată lumea se afla pe drumuri, dar râsul şi batjocura nu se pot scrie care se făceau de către lume deşartă asupra monahilor.

Mai departe, fraţilor creştini, să ştiţi şi aceasta, că din anul 1924 până în prezent popii şi jandarmii nu încetează de asemenea batjocuri, tot popa şi tot jandarmul când întâlneşte o babă sau orice om mergând la biserica din Vânători îi sparge sticla cu untdelemn de cap, lumânările le rupe şi le calcă în picioare, jertfa cea pentru biserică o aruncă la câini pe drumuri, şi pe oameni îi bate şi arestează, lucruri cu adevărat păgâneşti. Vedeţi, fraţilor, unde au ajuns schimbarea calendarului, vedeţi fraţilor ce lucrează popii lui Dia, vedeţi şi înţelegeţi rătăcirea şi idolatria popilor care zic că luptă pentru biserică, înţelegeţi fraţilor creştini şi vă aduceţi aminte de cuvântul din Sfânta Evanghelie care zice: au vei culege din spin smochine, sau din smochin ciuline ?

Nu, fraţilor, nu vă amăgiţi, că nu este cu putinţă ca omul potrivnic lui Dumnezeu să fie plăcut lui Dumnezeu. Dar nu aţi auzit ce zice Sfânta Evanghelie, că nici un rob nu poate sluji la doi domni, adică lui Dumnezeu şi diavolului ? Fraţilor creştini şi cei ce voiţi a vă îndrepta, răspundeţi voi la această întrebare: biserica, icoanele, cărţile sfinte, crucile, sfintele vase şi toate sfintele lucruri de care şi-au bătut joc aceşti arhierei şi popi, ale cui chipuri au fost ? Nu ale lui Dumnezeu ? Dar dacă ei respectă Sfânta Biserică şi luptă pentru Dumnezeu, pentru ce au făcut acestea şi le fac ? Dar chipul monahicesc şi bărbile şi părul al cui chip este ? Nu al lui Dumnezeu ? Pentru ce au tuns călugări şi i-au ras, fiind ei slugi ale lui Dumnezeu ? Aţi cetit vreodată despre venirea lui antihrist, aţi văzut ce spune că va veni blând si smerit. Cu gura muguleşte şi cu ochii se uită peste cap, dar să nu aşteptaţi alţi antihrişti, că aceştia toţi sunt antihrişti. Pentru că zice Sfântul Ioan Gură de Aur că tot omul care este contra orişicărui lucru sfânt, antihrist este.

Dar mă minunez de nebunia care zace în inimile voastre şi voiţi a cunoaşte adevărul şi a urma poruncile lui Dumnezeu şi slujitorilor Lui celor adevăraţi. Vă amăgiţi toţi cu aceasta şi ziceţi: cum să mă las de preot, şi cum să mă îngrop fără preot, şi cum să mă lepăd de Biserică ? Frate creştine, cine te îndeamnă să te lepezi de Biserică sau de preot ? Nu te îndeamnă nimeni la acest lucru, să nu fie aceasta vreodată. Dar te rog, frate creştine, cercetează preotul şi vezi de este preot sau diavol. Frate creştine, te rog din suflet pentru numele Domnului şi scumpului Lui Sânge care l-a vărsat pe cruce pentru mântuirea sufletelor noastre, te rog frate, dacă eşti atât de nebun şi nu pricepi în altfel meşteşugul şi rătăcirile acestor diavoli întrupaţi, aţi auzit vreodată ce zice gura Mântuitorului în Sfânta Evanghelie, şi mai mult pentru preoţi zice aceasta: Fiţi sfinţi, precum şi eu sunt.

Dar mergi, frate nebune, într-o biserică unde se află pictură zugrăvită dumnezeiască Sfânta Treime şi toţi sfinţii prooroci, sfinţii apostoli, sfinţii ierarhi şi preoţi şi toţi sfinţii mucenici prin care au stătut biserica neclintită de eresuri până astăzi. Uitaţi-vă cu luare aminte, oare veţi vedea din atâtea milioane de sfinţi vreunul cu arma alergând după altul pentru a-l omorî, sau vreunul ras sau tuns, cu pipa în gură, sau în orişicare chip drăcesc asemenea acestora de astăzi, dacă voi ziceţi că sunteţi creştini şi urmaţi poruncilor lui Dumnezeu, pentru care nevoie vă închinaţi potrivnicilor lui Dumnezeu. Creştine nebune, au doară crezi că vei minţi lui Dumnezeu şi zici că crezi Lui, şi la nevoile tale chemi pe dracul cel cu luleaua în gură să-ţi facă servici creştinesc, au tu crezi că Dumnezeu va da ţie darul Duhului Sfânt prin bolboroseala tutunarului şi potrivnicului lui Dumnezeu, nu frate, nu te amăgi.

Pentru pompa lumească şi fala lumii cinsteşti pe antihrist, voi sunteţi învăţaţi să fiţi tot cu popa la cap, fie turc, fie neamţ sau armean, popă să fie, nu aşa frate, nu. Că Sfinţii Părinţi nu aşa ne-au învăţat pe noi. Sfinţii Părinţi au pătimit munci şi moarte de sabie pentru credinţă de la popi idoleşti, dar voi vă faceţi tovarăşi cu ereticii la goana creştinilor. Veţi şti că cei ce ziceţi că ţineţi stilul vechi şi vă faceţi serviciile la popii satului, antihrişti sunteţi şi voi ca şi dânşii, pentru că daţi prilej de curaj ereticilor şi înmulţiţi numărul lor şi prin acea legătură ne defăimaţi pe noi şi înjosiţi Biserica Ierusalimului şi scădeţi numărul creştinilor. Dar vă rog, fraţilor creştini, pe voi cei ce ziceţi că nu puteţi să vă îngropaţi fără preot. Dar mai bine vă este vouă a vă îngropa de eretic, decât de voi înşivă. Canoanele zic să te îngropi singur unul pe altul şi când vei găsi preot să-i faci datoriile. Voi faceţi pe alăturea cu canoanele. Canoanele poruncesc să nu botezi copilul la popa eretic, în lipsă de preot să-l boteze un creştin, adevărat creştin credincios şi de va muri copilul botezat de un mirean este botezat, iar dacă va trăi să se boteze de preot adevărat creştin credincios.

Dar voi care nu puteţi o zi fără popă, ce fel de creştini sunteţi voi ? Nu vedeţi în ce stare au ajuns credinţa noastră astăzi, că în toată ţara românească sunt numai 4 preoţi şi căutaţi să vă îngropaţi cu popa ? Oare sfinţii mucenici când se tăiau de sabie prin gunoaie, se mâncau de fiare prin temniţe şi aruncaţi prin ape, care preoţi îi prohodeau şi cu ce pompă se îngropau ? Dar luaţi seama, fraţilor, că prin credinţa acelora am cunoscut noi pe Dumnezeu al acelora care în toată viaţa lor au fost goniţi şi munciţi pentru credinţă. Fraţilor creştini, iarăşi vă spun, eu nu vă sfătuiesc să vă lepădaţi de biserică sau de preot, ferească Dumnezeu de acel lucru, dar ce zice Sfântul Ioan Gură de Aur, de omul eretic, după a doua şi a treia sfătuire, fugi de el. Dar voi, fraţilor, nu cunoaşteţi eresul cel spurcat al acestor popi care l-au introdus în Biserica noastră cu schimbarea calendarului.

Pentru că popii lepădând toate predaniile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, pentru lăcomie au vândut credinţa pe banii pontificiului Papa Pius, pentru că ei s-au făcut popi pentru pântece şi pungă, dar nicidecum pentru a păzi predaniile şi aşezămintele celor 7 Soboare Ecumenice, şi nicidecum pentru a conduce noroadele la calea mântuirii, după cum aţi văzut la proorocia de mai sus. Dar vai fraţilor, fiind proşti ca şi dânşii, nu pricepeţi rătăcirea lor, pentru că zice Sfânta Evanghelie că orb pe orb povăţuindu-se, amândoi vor cădea în groapă. Aşa şi voi, fraţilor, voi fiind orbi şi păstorii voştri mai orbi, vă veţi prăbuşi în prăpastia iadului dacă nu veţi crede adevărului de mai sus scris şi de cele ce urmează de aici înainte.

O, fraţilor creştini, cu lacrimi vă spun şi vă rog să nu credeţi că pentru câştig lumesc am tipărit această carte. Că ştie Dumnezeu că şi eu am avut moşii şi turme de dobitoace, poate mai mult ca voi, dar pentru dragostea lui Dumnezeu m-am lipsit de toate. Şi iarăşi vă spun, nu am ieşit din pustiu pentru că am urât pustiul sau viaţa monahicească, nu fraţilor, nici pentru că iubesc petrecerea lumească, să nu gândiţi de aşa fel, ci pentru voi am lăsat liniştea pustiului. Că lumea mai înainte am lăsat-o, că dacă nu lăsam lumea de 20 ani, acum nu aş fi avut de unde să ies, dar să nu credeţi voi, fraţilor, că noi nu ne cunoaştem datoria care ne opreşte a umbla prin lume. Dar iarăşi ne face datoria ca în timp de război să ieşim la luptă.

Că aşa porunceşte Mântuitorul Hristos ca să nu luăm osânda slugii celei leneşe care au ascuns talantul în pământ, şi alte multe pilde sunt care poruncesc pentru aceasta. Dar iubiţii noştri fraţi creştini, noi, monahii, pentru dragostea voastră ne-am lipsit de liniştea noastră pustnicească şi am venit în mijlocul vostru pentru a vă arăta toate spurcatele eresuri ale acestor popi, cu care vă amăgesc ei la calea pierzaniei. Dar voi, fiind orbi de izvoada mai de mult din nebuniile lor, acum nu mai cunoaşteţi nimic din adevăr, dar cu toate că v-am scris şi mai sus ceva din eresurile lor, doar ca mai bine să înţelegeţi, vă spun aici cu de-amănuntul toate câte îmi sunt prin putinţă, ale popilor blestemate fapte care le lucrează, neavând voi acele fapte a le lucra nici mirenii. Că după hotărârea sfintelor canoane numai o faptă de mai jos dacă ar face-o un preot, nu mai poate fi preot, dar aceşti haldei, antihrişti şi ighemoni, ce este cu ei dacă pentru una nu mai poate fi preot, dar pentru atâtea cine ar mai îndrăzni să-i zică preot ?

 

 

 

Fraţilor creştini,

Vă rog cu lacrimi, lăsaţi nebunia la păgâni şi vă înţelepţiţi creştineşte. Până când nu credeţi, până când vă înnebuniţi ? Voi nu cunoaşteţi şi nu ştiţi că creştinii ortodocşi un Dumnezeu au, dar voi pentru ce credeţi la o mie de dumnezei ? Dumnezeul creştinilor o lege au dat creştinilor ca să păzească, dar voi câte ţineţi şi în câţi credeţi, preoţi ai Dumnezeului creştinesc ? Acestora li s-au poruncit de către Duhul Sfânt, prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, ca preoţii noştri să păzească sfintele canoane nestrămutate, să fie cucernici, evlavioşi, lunea, miercurea şi vinerea întocmai ca postul cel mare, să fie milostivi de săraci, neagonisitori, blânzi, sfătuitori de lucruri duhovniceşti, să nu aibă nici o altă ocupaţie afară de datoria preoţească. Este preotul dator ca dacă nu va face azi vecernia şi la noapte utrenia să nu facă liturghie, preotul care va face liturghie fără utrenie şi fără vecernie fur şi tâlhar este. Şi alte multe datorii sunt ale preoţilor creştini, care se cade să le păzească.

Doar popii de astăzi cu totul sunt surzi să audă cel mai mare lucru, că Paştele de multe ori le face la două săptămâni din postul mare, toate sfintele sărbători le-au făcut zile de lucru, când lăsăm sec ei mănâncă carne, de luni, miercuri şi vineri nu vor să ştie, biserica o deschid o oră în săptămână şi atunci se sfătuiesc acolo cum să omoare pe creştinii care păzesc sfintele predanii, şi cetesc jurnale în biserică în loc de cuvinte dumnezeieşti, mulţi din ei în timpul liturghiei nu fac nici lucrare în sfântul altar, numai pândesc liturghiile şi după heruvic ies cu sfântul potir gol, numai acoperit, dar într-însul nimic. Popii statului sunt şi profesori, şi preşedinţi pe la mai multe bănci, şi avocaţi, au fabrici şi mori de măcinat, şi mulţi sunt şi negustori. Barba şi părul le tunde şi le rade pentru a-şi face târsină la ceas şi şireturi la ghete că sunt trainice, unde vede un monah sau un mirean cu barbă, îl arată la jandarmi şi la minut îl rade şi îl vâră la puşcărie, punând motiv că barba şi părul este corp delict, nu are voie să o poarte. Din barba monahilor face domnii procurori şireturi de ghete, fiind blagoslovite de popii lor. Pe Iisus Hristos L-au răstignit jidanii la cel mai de batjocură loc al Ierusalimului, barbele călugărilor şi părul l-au pus popii la papucii lor şireturi. Dar nici pipele nu le lipseşte din gurile lor, ca la draci. Un popă are câte 3 sau 4 preotese, dar pentru scurtimea cuvântului le las celelalte.

Dar despre viclenii călugări şi călugăriţe care sunt încuibaţi prin mânăstiri, ce să mai zicem ? Sărmana lume, când au văzut potopul că i-au acoperit cu eresul schimbării calendarului, au alergat din răsputeri din întreaga ţară în cele mai însemnate mânăstiri din ţară: la Mânăstirea Neamţ, la Agapia şi Văratec, ca să afle cuvânt de mângâiere şi să-i înveţe cum să stea împotriva eresului sosit în Biserică. Dar ce să vezi ? În Mânăstirea Neamţului, cine au întâmpinat pe sărmanii creştini veniţi de la marginile ţării cu mălaiul în traistă şi desculţ ? I-au întâmpinat un închinător de idoli de arhiereu Nicodim Munteanu, care este alcătuit din 160 kg şi din haine de mătase învelit hoţul cel mare, dar era însoţit de 120 purtători de haine negre numindu-se călugări, toţi frezaţi, tunşi şi unşi. Dar înţelegând acel arhiereu păgânesc pricina venirii poporului, au grăit către popor cu mâinile la piept, plin de venin diavolesc, şi au zis: Fiii mei iubiţi, vă încredinţez prin cuvintele mele arhiereşti că schimbarea calendarului nu este nici o sminteală sufletească, ci o îndreptare a timpului. Pentru că calendarul vechi au fost făcut de oameni neculţi, de Nicolae şi Spiridon nemaizicându-le sfinţi. Şi au zis blestematul: Eu ştiu ce au făcut Nicolae şi Spiridon şi aranjez eu mai bine ca aceia, eu voi răspunde de sufletele voastre. Da, înţeleg că un arhiereu poate să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru popor dacă este în adevărata credinţă, dar eretic fiind, oare ce va face numai pentru el singur ? Ereticul poate să răspundă pentru cazanul cu carne, că el va mânca tot, dar pentru sufletele creştinilor este câine mort şi de două ori mort, aşa zice Sfântul Ioan Gură de Aur. Dar călugării aceia eretici care mai de care spuneau la norod: Hă, hă, da acum este bine că mâncăm carne mai degrabă, şi alte multe blestemate bârfeli.

Dar stareţa de la Agapia fiind întrebată de norod pentru eres, au răspuns la norod: Antihrist de va veni la ordinul mitropolitului şi aceluia mă închin. Aţi văzut că s-au împlinit cuvântul Domnului din Evanghelie care zice: Când veţi vedea urâciunea pustiei stând în locul cel sfânt aproape este sfârşitul. Aţi văzut, fraţilor, cine stăpâneşte mânăstirile ? O satană de muiere care atârnă la cântar 170 kg, în atâta hoit nu este cu putinţă a sta alt duh încuibat decât al satanei. Această muiere destrăbălată are cumetri pe 6 jidani din Târgu Neamţ, această iudă suduie maicile şi surorile de cruci şi de Paşti şi de toate lucrurile sfinte, şi pe maicile cele cu viaţă duhovnicească şi pe surori le asupreşte cu toate necazurile şi multe suferinţe le pune asupra lor, dar pe cele care fac copii le blagosloveşte şi le protejează cu toate cele de nevoie şi le mângâie, zicându-le să fie binecuvântată de Maica Domnului că ai putut să naşti, bunul Dumnezeu să-ţi ajute să-l creşti fiica mea. Aşadar, cu blagoslovenia maicii stareţe Evpraxia din Mânăstirea Agapia sunt la 30 maici cu copii după ele.

Dar ceva mai este de arătat: maica stareţă nu ştie Crezul şi nici Tatăl nostru. Maica stareţă au făcut în mânăstire muzeu şi au adunat din biserici tot felul de odoare sfinte, icoane, cruci, cărţi, veşminte, şi le-au pus în muzeu pentru spurcatul câştig de 20 lei intrarea. Şi fum de tutun în loc de tămâie, au făcut şi cinematograf de la ora 7 seara până la 10, de la ora 10 până la 2 are teatru compus din maici şi surori tinere. Profesiunea acestui teatru şi cinematograf este cuvioasa maică Irina Leca, al doilea antihrist, slabă de 150 kg, dar ca să nu mai lungesc cuvântul veţi şti, fraţilor, că şi Mânăstirea Văratec la fel este, aproape toate mânăstirile din ţară una sunt. Dar se află în fiecare mânăstire câte 10 sau 20 suflete ale lui Dumnezeu, care mai păzesc sfintele predanii, dar stareţii şi stareţele şi administratorii mânăstirilor nu au altă grijă de 7 ani decât vede un călugăr cu stilul vechi repede îl arată la jandarmi şi îl arestează, dar de ce suferă acel suflet, cine poate să ştie ce nevoie este, fraţilor. Şi zicem ceva şi despre călugării care mănâncă carne, că în multe cărţi cu scriptură se găseşte scris că călugării care mănâncă carne nicidecum nu se deosebeşte de jidani, dar călugării din mânăstiri şi călugăriţele mănâncă carne ba şi în postul cel mare.