Cine e online?

Avem 58 vizitatori și nici un membru online

Epistolie

sau

Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos (II)

Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat despre
schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”

 

IV

Acum să vedem, nu se potriveşte calendarul

cel nou – zis de popor – cu cel papistăşesc

 

Papa Grigorie, când au dat cu piciorul calendarului bisericesc la anul 1582, au schimbat rânduiala bisericilor: tot asemenea au făptuit şi noii calendarişti.

Papa a ras cele 10 zile dintâi ale lunii lui octombrie, socotite de neîndumnezeiţii lui astronomi ca de prisos; asemenea au operat şi înnoitorii calendarişti, ştergând 13 zile.

Papa au schimbat numele zilei din rânduiala numerătoare ale zilelor celor rase; tot aşa au sărit şi unificatorii calendarelor, punând la 1 octombrie 1924 în calendarul lor în loc de marţi, miercuri; astfel când ortodocşii vor prăznui vreun praznic miercuri, ei îl vor avea mai înainte cu 13 zile joi; şi aşa toate sărbătorile vor urma la ei cu numele zilei schimbată şi odată cu papistaşii, cele mai multe.

Încă din pricina aceasta şi Evanghelistarele tipărite la urma Evangheliei nu se vor mai potrivi după noul lor calapod calendaristic.

Pentru aceea, dacă noii reformişti se vor ţinea după două stiluri – cu sărbătorile după cel nou, iar cu Paştele după cel vechi – vor desfiinţa postul Sfinţilor Apostoli, atrăgându-şi pentru fapta aceasta asupră-şi anatema canonului 19 al Sf. Sobor din Gangra şi osânda de la 228 a Nomocanonului.

Şi atunci vor ieşi şi din îngrădirea Pashaliei hotărâtă între 22 martie şi 25 aprilie, atrăgându-şi asupră-şi pe lângă alte osândiri sinodiceşti şi pre aceea a canonului I a Sf. Sobor din Antiohia, ce zice:

,,Toţi cei ce îndrăznesc a dezlega hotărârea Sfântului şi Marelui Sinod, cel adunat în Niceea, în fiinţa bunei cinstiri a prea iubitorului de Dumnezeu Împăratul Constantin, pentru sfânta sărbătoare cea mântuitoare a Paştelor, să fie neîmpărtăşiţi şi lepădaţi de la Biserică, de vor stărui împotrivindu-se mai cu prigonire celor bine dogmatisite. Şi acestea să fie zise pentru mireni.

Iar dacă vreunul dintre proestoşii bisericeşti episcop, sau prezviter, sau diacon, după hotărârea aceasta, ar îndrăzni pentru răzvrătirea popoarelor şi turbarea Bisericilor, a se osebi şi cu Iudeii a săvârşi Paştele; pe unul ca acesta Sfântul Sinod din data aceasta de acum străin de Biserică l-au judecat, ca pe unul ce nu numai lui şi s-au făcut pricinuitor de păcat, ci şi multora de stricăciune şi de răzvrătire. Şi nu numai pe unii ca aceştia îi cateriseşte de liturghie, ci şi pre cei ce vor cuteza a se împărtăşi cu aceştia după caterisire.

Iară cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea cea din afară, pe care o au câştigat sf. Canon şi preoţia lui Dumnezeu”.

Şi aceste abateri însuşi ei mai înainte au declarat că sunt o erezie vădită[1], deoarece calcă dogma ceea ce hotărăşte că ,,Mântuitorul nostru Iisus Domnul a înviat după Pasca evreiască duminică”. Şi în cazul acesta trebuie să ascultăm pre Sfântul Apostol Pavel ce zice: ,,De omul eretic după una şi a doua sfătuire te fereşte …” (Tit 3, 10-11).

Încă şi Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă:

,,Când este cuvântul, adecă despre dogmele credinţei, atuncea nu se cuvine a se încredinţa cineva cu aşa minte şi cugetare, ci să ţie şi să păzească pre toate cele ce le-au apucat şi le-au primit; şi măcar înger din cer de a veni şi i-ar vesti altele, să nu le primească (Galateni 1, 9)”[2]. Şi iarăşi acest apostol zice:

,,Vedeţi, ca nu cumva să fie cineva jefuindu-vă pre voi prin filosofie şi prin deşartă amăgire după predania oamenilor şi după stihiile lumii, iar nu după Hristos” (Coloseni 2, 8), precum se laudă şi noii calendarişti zicând că calendarul lor cel de curând născut este conform ştiinţei de astăzi, la care ne îndeamnă să ne supunem !

Dar nu-şi aduc aminte de cea zisă, cum că:

,,Pentru nimeni nu e taină că ştiinţele şi artele au renunţat de mult la duhul religiei şi al moralităţii. Oamenii de astăzi – auziţi – îndeosebi învăţaţii, sunt cei mai ignoranţi (neştiutori) din punct de vedere creştinesc”[3] (Corinteni 1).

 

 

 

V

 

Deci cu dreptate va zice cineva că cu schimbarea calendarului nu e lucru curat, decât numai vânzarea Ortodoxiei pentru bani. Căci ce alt poate fi la mijloc ? când până mai ieri P.S. sinodali ziceau că nici cu vârful degetelui nu se poate atinge de cele neatinse, iar astăzi datorită învârtelii de mai sus, a propagandelor eretice, cu amândouă mâinile s-au apucat şi au zguduit pacea ortodocşilor creştini, schimbându-le calendarul şi Pascalia … etc.

Pentru aceasta, vremea este să amintim ceva şi:

 

 

 

VI

Despre cei ce uneltesc făţarnică economie şi despre supunere

 

Zice Sf. Vasilie cel Mare:

,,Mai cu sârguinţă să luăm aminte de înşine, nu cumva pe vreun om necinstitor de Dumnezeu cu cuvântul sau cu lucrul, vrând să-l îndreptăm, după harul cel către noi, cu iconomie să ne purtăm cu înduplecarea lui, că ,,Vai celor ce zic răului bun şi bunului rău !”[4]

Deci pentru cei ce ştiu adevărul şi-l acoperă, puind pricină că-şi caută de pacea lor, altul aruncând greutatea asupra arhiereilor, celălalt uneltind pe făţarnica politică, toţi târând şi aruncând greutatea unul asupra altuia acoperind ca într-un mormânt cuvântul lui Dumnezeu, şi cu tăcerea arată cum că fac pogoromânt a se face unele ca acestea, asculte ce le zice dumnezeiescul Meletie Mărturisitorul:

,,Cel ce are ştiinţă şi cunoaşte bine adevărul şi pe urmă îl acoperă şi nu-l propovăduieşte arătat, nici dumnezeieştile canoane şi legi nu le arată şi nu le părtineşte, este cu dreptul să se numească şi să se muncească întocmai cu cei ce le calcă”.

Şi iarăşi: ,,Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă binecredincioşilor a tăcea acolo unde urmează călcare a poruncilor lui Dumnezeu, ca din aceasta să-şi întărească înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că au zis un părinte mare: Unde este primejdie a se despărţi cineva de la Dumnezeu şi la Dumnezeu să se aducă răul, ce bine credincios poate să tacă, ori cu totul să se liniştească ? Pentru că tăcerea care o face, arată cum că şi el se învoieşte a se face aceste rele. Şi aceasta o arată Mergătorul înainte al Domnului şi vitejii Macavei, care pentru o mică poruncă a legii s-au primejduit până la moarte şi n-au predat nici cea mai mică parte a poruncii. Ci şi războiul de multe ori este lăudat şi lupta se arată mai bună decât vătămătoarea de suflet pace. Că mai bine este a sta cineva împotrivă la cei rău cugetători, decât a le urma lor şi de la Dumnezeu a se despărţi şi a se uni cu ei”[5].

Iar dumnezeiescul Gură de Aur zice: ,,Dacă nu este bine a tăcea cineva când se nedreptăţeşte un om cum nu are să se muncească acela care trece cu vederea şi tace când legile cele dumnezeieşti şi canoanele se ocărăsc ?[6]

Însă unii, din întunecarea cea mai de pre urmă, se încontrează şi zic că aceste schimbări nu sunt dogme. O ! vai de ei !

,,Ci aceştia, cari zic acestea, au uitat că sunt porunci stăpâneşti, apostoleşti şi sinodiceşti şi de nevoie urmează ca să se păzească, şi arată cu aceasta cum că voiesc ca să golească dogmele şi să le lase pustii de toată bisericeasca rânduială şi de punerea de lege. Ci însă să-i întrebăm: Dogmele cum au să se întărească ? Ne răspunde Sf. Ioan Gură de Aur cum că la petrecere îi trebuieşte cuiva dogme drepte, iară dogmelor le trebuieşte petrecere curată.

Iar petrecerea curată de unde se naşte ? Au nu se săvârşeşte prin mijlocirea dumnezeieştilor porunci şi a sfinţitelor legi ale Bisericii şi ale cinstitelor predanii şi aşezământuri părinteşti ? Iar de vom scoate din mijloc sfintele canoane şi stăpâneştile porunci şi celelalte, are să se strice şi curata petrecere, iar de se va strica curata petrecere, pierdem şi dogmele cele drepte şi avem să rămânem pustii de tot binele şi întunecaţi”[7].

Dar ce mai zic unii ca aceştia ?

Fiindcă, zic ei, suntem mai mulţi cei ce am primit noul calendar şi ca să nu se facă sminteală, trebuie cei puţini să urmeze nouă.

Dar auză cel ce le zice Sf. Vasilie cel Mare:

,,Tot lucrul ce stă împotriva voii lui Dumnezeu, sminteală este”. Şi fiindcă Sfântul Constantin au zis că rânduiala Pashaliei şi calendarul e lucrat numai din voia lui Dumnezeu[8], pentru aceasta zice:

,,Se cuvine cei mulţi să-şi taie voia lor şi să urmeze celor puţini la voia lui Dumnezeu. Şi să nu lase ei porunca lui Dumnezeu pentru că sunt puţini şi să urmeze celor mulţi la călcarea poruncii. Pentru că de era aşa să se facă lucrul, se cădea şi Proorocul Ilie şi Apostolii şi atâţia alţi Părinţi care s-au nevoit pentru adevăr, să acopere adevărul şi să urmeze celor mulţi, fiindcă erau ei puţini. Însă iată ce ne zice Marele Vasilie: ,,Pentru voia şi porunca lui Dumnezeu, se cuvine cineva să arate vitează îndrăzneală, măcar de şi unii se smintesc din necunoştinţă”[9].

Iar dumnezeiescul Gură de Aur zice: ,,Se cuvine ca să stăm cu vitejie împotriva tuturor acelora care ne împiedică de la punerea cea bună. Ascultă ce zice Hristos: ,,Cela ce iubeşte pre tată sau pre mamă mai mult decât pre Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 11, 37). Pentru că când uneltim vreun lucru plăcut lui Dumnezeu, pre acela care vrea să ne împiedice să-l socotim ca pe un vrăjmaş al nostru şi războinic, măcar ori şi cine de s-ar întâmpla”[10].

Iar purtătorul de Dumnezeu Ignatie zice:

,,Cel ce zice ceva afară de cele ce porunceşte Dumnezeu, măcar de se pustniceşte, sau minuni de face, sau prooroceşte, să ţi se pară ca un lup ce este îmbrăcat în piele de oaie, care strică şi prăpădeşte oile”.

Încă şi dumnezeiescul Meletie Mărturisitorul zice:

,,Să nu ascultaţi nici de călugări, nici de preoţi la acelea care rău vă sfătuiesc. Şi ce zic nici de preoţi ? Ci nici la arhierei să nu vă plecaţi, nici să vă supuneţi, când vă sfătuieşte să faceţi, ori să ziceţi şi să cugetaţi acelea care nu au mărturii din Scriptură şi nu sunt de folos sufletelor voastre”[11].

Şi iarăşi zice: ,,Se cuvine ascultătorilor cuvântului celor ce sunt învăţaţi cu Scripturile să cerce cu socoteală dreaptă acele care le zic dascălii şi arhiereii; şi câte sunt unite cu Scripturile să le primească, iară câte sunt neunite să le lepede; şi despre aceia cari rămân întru învăţăturile străine să se întoarcă despre ei … Iar ascultătorii cei ce nu ştiu atâta Scripturile, să cunoască pre cei sfinţiţi din roadele Sf. Duh” (cap. 2).

Iar pricina pentru care au poruncit Sf. Apostol Pavel supunere este aceasta:

,,Pentru că mai sus au zis pentru povăţuitori laudele acelea, adică a mai marilor voştri văzându-le bunele săvârşiri şi viaţa lor cea cu fapte bune, să le urmaţi credinţa. Pe urmă după ce au zis acestea şi i-au arătat cum că sunt drepţi întru toate, atuncea au zis: ascultaţi şi supuneţi-vă unor dascăli şi arhierei ca acestora. Iar dacă arhiereul şi povăţuitorul tău este rău după credinţă, adică de are dogme ereticeşti şi hulitoare, fugi de dânsul măcar de ar fi înger din cer”[12].

Drept aceea, dacă Duhul Sfânt, prin Sfinţii Părinţi, la Sfintele Soboare au hotărât aceea şi aceea, cine poate să se certe cu Sf. Duh ? Cine poate să dea lecţie Sf. Duh Dumnezeu ?

Prin urmare, fiindcă noii calendarişti au uitat pre: ,,Pierde-va Domnul pre toţi cei ce grăiesc minciună” (Psalmi 5, 6), şi de aceea ca să poată ademeni pre poporul ortodox ca să primească noile lor reforme, prin scrierile lor întruna zic că toate Bisericile Ortodoxe s-au înţeles pentru reforme la acel congres din Constantinopol, pe când, după cum am văzut, cele 3 patriarhii şi cea mai mare parte din Bisericile Ortodoxe nu s-au învoit.

Şi fiindcă pe de o parte noii propagandişti calendarişti dăscălesc pre ortodocşi cum că şi Sf. Munte al Atonului au primit noul calendar papistăşesc – către care veste ortodocşii stau cu mâinile încrucişate.

Iar pe de altă parte văzând că noii calendarişti pentru a-şi întări scorniturile lor întrebuinţează silă asupra ortodocşilor ca: închisoare, amenzi mari, excluderea din monahism şi altele[13], contra libertăţii conştiinţei în ceea ce priveşte credinţa, garantată nu numai de Domnul Iisus Hristos (Luca 9, 23).

Pentru aceasta, ca să dovedim cum că monahii din Sfântul Munte Athos stau la postul datoriei lor, ca şi cei despre care a fost vorba mai sus.



[1] La urma Ceaslovului 1896, pag. 699.

[2] În tâlc. stih. 5, cap. XIV către Romani.

[3] Articolul ,,O ligă pentru educaţia morală”, de N.N. Alexandri, 1923.

[4] În tâlcuirea la Prof. Isaia.

[5] Cartea sa în stihuri.

[6] Cuv. 64 la Sfinţitul Mucenic Vavila.

[7] Cartea ,,Pentru deasa împărtăşire”, starea 11.

[8] Evsevie, Viaţa Sf. Constantin, cartea a 3-a, cap. XVII.

[9] ,,Pentru deasa împărtăşire”, starea 9.

[10] Cuv. 19 pentru feciorie, tomul 6.

[11] ,,Pentru deasa împărtăşire”, starea 11.

[12] Tâlcuirea celor 14 Epistolii la cartea Evr. XIII, 17. De asemenea ceteşte şi tâlcuirea cap. 23 de la Matei a Sf. Teofilact, unde arată că cel ce îndeamnă spre ceva rău, nu din scaunul lui Moisi, nici din Lege grăeşte.

[13] Vezi ,,Mitropolia Moldovei”, 1925, pag. 7.