Cine e online?

Avem 86 vizitatori și nici un membru online

Epistolie

sau

Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos (III)

Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat despre
schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”

 

ÎNCHEIEM

zicând:

 

Noi smeriţii vieţuitori din acest Sfânt Munte al Atonului supranumit ,,Grădina Maicii Domnului”, fraţi, monahi şi schimonahi, ierodiaconi, preoţi şi duhovnici, mărturisim de faţă şi fără înconjur cum că, cu darul lui Dumnezeu, suntem şi voim a rămânea fii ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit, fiecare în felul cum mila Lui ne-a chemat şi ne-a rânduit, hotărâţi de a nu pleca cândva genunchiul înaintea idolului din Vatican, papei.

Şi văzând cum că s-a aprins focul în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos prin însuşi oarecare din Biserică, ne-am adunat împreună după îndemnul Sf. Ioan Damaschin ce zice:

,,Cunoscându-mi, zice, micşorimea şi nevrednicia mea, ar fi trebuit să tac pentru totdeauna şi să mă mulţumesc a plânge păcatele mele înaintea lui Dumnezeu. Dar văzând că Biserica este cuprinsă de mare vijelie, am crezut că nu trebuie să mai tac, pentru că mă tem mai mult de Dumnezeu, decât de oricine de pre pământ”[1]; şi sosind ora …, trâmbiţăm dând alarmă în poporul ortodox, încă o dată aducându-i aminte cum că, după dreptul de cetăţenie în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, oricine, devenind membru al acestei Sfinte Biserici prin botez şi împărtăşire cu celelalte sfinte taine[2], are datorie şi el – poporul – să-şi apere pre Mama Sa, Biserica, Mireasa lui Iisus Hristos al cărei Cap Însuşi El este (Efeseni 4, 16).

Totodată declarăm de pre acum cum că, conform hotărârilor sfintelor canoane pomenite întru această broşură, tuturor celor ce au făptuit schimbările cele mai înainte înşirate, nu ne vom supune şi împărtăşirea cu ei nu vom face, după hotărârea canonului 3 al Sf. Sobor al III-lea Ecumenic, ce zice: ,,Şi îndeobşte clericilor celor ce împreună cugetă cu ortodoxul şi ecumenicul sinodul aceasta le poruncim ca episcopilor celor ce au apostasit (revoltat) sau s-au depărtat, nici decât să se supuie, sub nici un fel de chip”.

Care de altfel şi Sfântul Ghermano cel Nou, patriarhul Constantinopolului, iată ce scrie mirenilor:

,,Cercetez pre toţi mirenii ortodocşi, câţi se ţin de Soborniceasca Biserică a Răsăritului şi sunt fii adevăraţi ai ei, să se depărteze cu toată fuga de cei căzuţi preoţi sub latinism; şi nici la biserică cu dânşii să se adune, nici blagoslovenie să primească din mâinile lor. Că mai bine este prin casele voastre lui Dumnezeu a vă ruga deosebi, decât în biserici să vă adunaţi cu cei de cele latineşti-papistăşeşti cugetători; iar de nu, pre aceiaşi a lor osândă veţi lua-o şi voi cu ei”[3].

Şi aceasta deoarece cum să mai aibă ceva din darurile Sf. Duh cei de cele latineşti cugetători, când ştim că acel ucenic al Sf. Paisie numai că au zis un ,,poate” au zburat de la dânsul darul sf. botez; şi pre care văzându-l aşa de nenorocit Cuv. Paisie nu i-a mai zis fiule, ci fugi de la mine, omule ![4]

Şi de aceea şi Sf. Sobor din Antiohia, prin canonul 1, hotărât au zis că pre cei ce schimbă ceva din cele ce au rânduit Sf. Sobor din Nikeea, din data aceea streini de Biserică i-au judecat.

Şi pentru aceasta, să se ştie cum că dacă nu se vor pocăi cei ce au plăsmuit acele reforme, precum şi cei ce s-au învoit cu dânşii, niciodată numele lor nu se va pomeni la sfintele slujbe întru acest sfânt loc şi Ierusalim.

Aşadar, până ce va apărea, cu ajutorul lui Dumnezeu, alte tomuri, numite ,,Pascalia şi calendarul din punct de vedere canonic şi dogmatic” în care va fi expus pre larg şi minunile arătate şi lucrate de dreapta puterii Celui Prea Înalt pentru întărirea ortodoxului nostru calendar, ca:

 

1.        Minunea arătării sfintei lumini la Sf. Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, la Paştele nostru ortodox, iar nu la cel papistăşesc.

2.        Minunea din părţile Iliopoliei celei din Eghipet cu vărsarea din pământ a acelor oase vechi de oameni, în joia cea mare a ortodocşilor, iar nu a papistaşilor.

3.        Minunea pomenită de Coresie în Epistolia 63 a lui Papa Leon, cu umplerea de apă a acelei fântâni secate, la ale noastre ortodoxe Sfinte Paşti, iar nu la ale latinilor.

4.        Minunea din Belgrad cu transformarea în piatră a aluatului acelei latince papistaşe ce se pricea cu o ortodoxă, care, zicea că atunci este la 20 iulie Sf. Ilie, iar nu cu 13 zile mai înainte, precum bâiguiesc rătăciţii papistaşi.

5.        Minunea transformării din oameni în draci întrupaţi ai acelor de demult lavrioţi care s-au unit cu apostazia papistăşească a lui Mihail Împăratul şi a Patriarhului Ioan Vecul, care afurisiţi stau până în ziua de astăzi, neputrezi şi cu înfricoşat chip, spre pilda cugetătorilor de cele latineşti.

6.        Minunea săvârşită de demult cu înecarea acelor copii de papistaşi care, singuri ei au cerut de la Dumnezeu ca să se înece în mare, dacă Sfântul Grigorie Palama după dreptate şi adevăr se luptă contra papistaşilor, spre ştiinţa noilor reformişti.

7.        Minunea cu clopotul de la Biserica Sf. Dimitrie din Salonic, pre care noii calendarişti cu mari sforţări nu au putut să-l urce în clopotniţă în ziua de 26 octombrie papistăşesc, însă ortodocşii, după 13 zile, la adevărata zi de 26 octombrie a Sf. Dimitrie, cu minune l-au ridicat sus.

8.        Minunea arătării pre cer a sfintei cruci în adevărata zi de 14 septembrie, duminică, anul acesta, spre întărirea ortodoxului nostru calendar şi spre ruşinarea noilor calendarişti, care trimiseseră oaste din Atena spre a opri pre ortodocşi de a se ruga lui Dumnezeu.

9.        Minunea împuţirii agheasmei mari descântată de către noii calendarişti din Mânăstirea Vatopedului din Sf. Munte în ziua de 6 ianuarie papistăşesc.

10.     Minunea surpării marelui policandru din Biserica Vatopedului asupra noilor calendarişti care, nenorociţii de ei, se opinteau a săvârşi anul acesta praznicul Sfintei Cruci, la 14 septembrie, mai înainte cu 13 zile, după papistaşi.

11.     Minunea săvârşită anul acesta cu Antreiu, elenul din Pireu, ce căzuse în America în protestantism (adventism), pre care îl deznădăjduiseră doctorii despre viaţa copilului ce trăgea de moarte şi de la faţa căruia fugind într-o biserică, cu suspinuri striga: Doamne, de este dreaptă credinţa tuturor celor ce nu mărturisesc Ortodoxia, să-mi moară copilul, iar dacă credinţa ortodoxă cu toate predaniile ei este adevărată, să trăiască; şi întorcându-se acasă găseşte copilul sănătos; şi care sfătuirea râvnitorului cu ortodoxul calendar – a cuv. duhovnic Ieronim Aghioritul din Atena – a mărturisit în public minunile lui Dumnezeu.

12.     Minunea săvârşită cu cei 3 copii – cu ortodoxul calendar – din Mahalaua Pangrati, Atena, ce priviseră mult timp pre cuviosul şi înaltul sfătuitor duhovnic Mateiu Ieroschimonahul Aghioritul, pre vremea când liturghisea la Biserica Înălţarea Domnului din Atena; şi care copii, anul acesta, unul făcând pre preotul, altul pre diaconul, celălalt pre cântăreţul, cetesc toată rânduiala sf. liturghii şi când au rostit rugăciunea sfinţirii, o ! mila Ta Hristoase Dumnezeule ! prescura s-a transformat în carne naturală.

13.     Minunea istorisită de familia înfocatului râvnitor al Ortodoxiei, D. Vasile Antoniu funcţionar la C.F.R. din Iaşi, cu uscarea mâinii jandarmului ce îngrozea cu moartea pre cei cu vechiul calendar.

14.     Minunea aruncării în aer a morii aceleia din jud. Vaslui, ce anume s-a cercat să macine în ziua de Buna Vestire stil ortodox vechi.

15.     Minunea dezrădăcinării din pământ a copacilor şi risipei caselor acelor 2 fraţi – S. Chiriţă – din com. Păţeşti, jud. Putna, printr-un îngrozitor uragan, şi care fraţi apostaziaseră cu noul calendar.

16.     Minunea cu sugerea de către doi şerpi pre o femeie din Dobrogea – după cum dovedesc multele scrisori venite din Sf. Munte – care împotriva unei descoperiri dumnezeieşti căuta să spele rufe în ziua de Buna Vestire stil ortodox.

17.     Minunea săvârşită în Schitul Bucium din Iaşi – metohul Prodromului – cu unul ce avea o însărcinare cu ortodoxul calendar, care fierbinţeala boalei lui ajungând la 42 şi 2 linii, în mâinile morţii strigă ,,Iisuse al meu” şi îndată aude adâncul inimii: ,,Nu te teme, înainte”.

 

Mai avem în ştiinţă şi alte minuni, care vremea chemând, le vom publica împreună cu dezvoltarea acestora; până atunci:

 

 

Ultima concluzie

Fraţilor, fiindcă la pace ne-a chemat pre noi Domnul de aceea, să nu încetăm rugându-ne tuturor celor ce au sărit afară din staulul lui Hristos, pânâ când îi vom pleca ca să se întoarcă şi să urmeze aceea care o voieşte Dumnezeul păcii, pentru ca să împărăţească pacea între noi, să domnească unirea, împreună glăsuirea, ca să fie dragostea între păstori şi oi, între arhierei şi creştini, între preoţi şi mireni, între stăpânitori şi supuşi, ca să lipsească departe de la noi smintelile, turburările, neunirile, despărţirile, ca cele ce sunt stricătoare şi pierzătoare ale sufletelor noastre, şi caselor noastre, şi Bisericilor noastre şi la toată obştească petrecere. Şi în scurt timp ca să fim toţi un trup şi un Duh, toţi cu nădejde, după cum ne-am chemat, ca şi Dumnezeul păcii să fie cu noi, întru împreună glăsuire cu socoteala boierilor ce au zis:

,,Măritului Stăpânitor (adică lui Marchian Împărat) i-au plăcut ca nu după împărăţeştile cărţi, ori după regulamentele civile să urmeze prea cuvioşii episcopi, ci după canoanele cele legiuite de Sfinţii Părinţi”[5].

La auzul acestora, Sfântul Sobor Ecumenic al III-lea au hotărât:

,,Împotriva canoanelor nici o lucrare să poată, ale Părinţilor canoane să se ţie”. Şi iarăşi: Ne rugăm ca fără zicerea împotrivă, lucrările cele făcute de oarecare, în toate eparhiile, spre vătămarea canoanelor, să rămâie nelucrătoare, ci să stăpânească canoanele în toate. Toţi acestea le zicem. Toate lucrările să se surpe. Canoanele să stăpânească … după hotărârea Sf. Sinod al II-lea şi în toate celelalte eparhii hotărârile sfintelor canoane să stăpânească”.

Iar dacă aceasta nu va fi, adică spre a readuce lucrările la locul lor, atunci, întru Hristos Iisus Domnul nostru, rugându-vă pre voi fraţilor şi surorilor, de orice vârstă şi stare, să stăm întăriţi întru cele predanisite de Sfinţii Părinţii noştri şi să întrebuinţăm orice mijloace şi orice jertfe, pentru a putea trece această vijelie de acum, neînghiţiţi de valurile ridicate asupră-ne de vrăjmaşul neamului omenesc prin organele lui, care – ori cine ar fi ei – mult mai bine făcea dacă-şi punea toate forţele spre stârpirea atâtor diavoleşti secte, ca: adventismul, sabatismul, anabaftismul, pocăismul şi altele, decât să silească pre ortodocşi să se lepede de strămoşeasca lor predanie bisericească ortodoxă. Şi acelora care, din necunoştinţa celor pomenite întru această filandă, zic: crede în inima ta, pre ascuns, precum cred şi cei cu ortodoxul calendar, iar pre faţă, zi că eşti cu cel nou şi din când în când, zice, du-te la biserica lor; deci auzind acestea, să nu ne supunem lor, sub nici un chip. O ! nu, şi iar nu ! Aţi auzit de Dumnezeieştii Părinţi cum ne sfătuiesc ca cu toată puterea să fugim de unii ca aceştia cugetători de cele latineşti noi reformişti. Acum însă mai ascultaţi şi pre Sf. Apostol Pavel care foarte lămurit ne arată că cel ce voieşte să se mântuiască, trebuie să mărturisească cu gura aceea ce crede cu inima, căci zice: ,,Dar ce zice Scriptura: ,,Aproape este cuvântul în gura ta şi în inima ta” (A Doua Lege 30, 14), adică cuvântul credinţei care propovăduim. Că de vei mărturisi cu gura ta pre Domnul Iisus şi vei crede în inima ta, că Dumnezeu l-a ascultat din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Romani 10, 8-11). Însă iarăşi vă rugăm pre toţi, adunaţi-vă într-una – conform şi dreptului ce vi-l dă constituţia, care garantează libertatea credinţei fiecăruia – şi sfătuiţi-vă cu un cuget spre unire, iar mai vârtos rugaţi-vă Dumnezeului îndurărilor, ca să reverse mila Sa asupra noastră, a tuturor, spre a nu cădea sub osânda atâtor anateme sortite atât defăimătorilor sfintelor canoane, cât şi celor ce se vor învoi cu ei.

Şi totodată arătându-le cu degetul porunca apostolului ce zice: ,,Staţi şi ţineţi predaniile” (II Tesaloniceni 2, 15); căci zice iarăşi: ,,Nu aţi luat cuvânt omenesc, ci precum este adevărat Cuvântul lui Dumnezeu” (I Tesaloniceni, 2, 3). Şi atunci mult mai bine ar face noii calendarişti dacă ar asculta pre vestitul Gamaleil, care îi sfătuieşte zicându-le:

Şi … dacă vremea va chema, cu darul lui Dumnezeu, să fim gata a ne jertfi pre însuşi viaţa noastră după cum toţi suntem datori, pentru păstrarea şi apărarea a tuturor celor predate până acum de Sfânta Biserică Creştină Ortodoxă de Răsărit, împreună cu care se numără şi calendarul ortodox, numit ,,iulian stil vechi”, pentru apărarea cărora am pus în joc toată fiinţa noastră, toată căldura inimii noastre, întâmplându-se orice ni se va întâmpla.

Caci, poate nu e de mirare, dacă se vor afla careva şi acum ca Teofil patriarhul Alexandriei, vrăjmaşul Sfântului Ioan Gură de Aur, care Teofil pentru a sa răutate, cu putere ostăşească, a omorât 10.000 de monahi ce se nevoiau în Muntele Nitriei, fiindcă nu voiseră să predea pre Cuviosul Isidor Preotul.

Dar se ştie că sfârşit groaznic a avut ticălosul Teofil şi ce chinuire, vai ! va avea în vecii vecilor; iar pre cei 10.000 de Cuvioşi Părinţi, Sf. Biserică Ortodoxă a Răsăritului îi prăznuieşte împreună cu cei ce s-au nevoit muceniceşte.

Rămâne acum la voia fiecăruia a alege orice care va voi, dar să nu uite pre cea zisă de Domnul că: ,,Iată vin degrab şi plata mea cu mine este ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22, 12).

Aşadar, fiindcă iarăşi au zis Domnul că:

,,Fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5) cu adâncă umilinţă să-L rugăm fraţilor, ca darul Său să se înmulţească pe deplin întru noi, spre unirea şi întărirea tuturor celor care după apostolul: ,,Lupta cea bună s-au luptat, alergarea au săvârşit şi credinţa au păzit” (II Timotei 4, 7-8).

Deci, aceasta să fie credinţa noastră, acum şi mâine şi poimâine şi în toate zilele vieţii noastre.

Aşa să ne ajute Dumnezeu, şi nouă şi vouă: tuturor celor ce chemăm prea sfântul şi de mare cuviinţă Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ai voştri ai tuturor de tot binele doritori, mai mici între schimonahi, nemonahii Teofilact şi Arsenie Aghioriţii români, vieţuitori în pustnicescul Schit al Sf. Ierarh Vasile, din Sfântul Munte Athos.

Scriere alcătuită după cererea tuturor celor ce cugetă împreună cu cele înfăţoşate aici.



[1] Sf. Ioan Damaschin, ,,Trei cuvântări la sfintele icoane”.

[2] ,,Curs de drept bisericesc”, de episcopul Silvestru, tradus, pag. 80.

[3] Iosif Vrienie, tomul 2, pag. 20, elină.

[4] În viaţa Sf. Paisie cel Mare.

[5] În prolegomena la Pedalion, pag. 10.