Cine e online?

Avem 72 vizitatori și nici un membru online

ISTORICUL MÂNĂSTIRII DOBRU

Epilog

 

Poezie scrisă de maica stareţă Serafima prin anii ’1950                                                         

 

PC. MDobru 23

Drag păstor ce am avut

Păgânii ni l-au răpit;

C-au venit în miezul nopţii

Şi ne-a-nconjurat ca hoţii.


Maica Stareţă Serafima Stănoaie

(29.06.1913 - 08.06.2004)


Şi groaznic au năvălit

Ca o furtună de vânt,

Cu lanternele aprinse

Şi cu armele întinse.


Din biserică-a plecat

În altar el a intrat,

De veşmânt s-a dezbrăcat

Lângă Sfânta Masă-a stat,

Ca să fie apărat

Sub Veşmântu-i luminat.


Când slujba a terminat

Păgânii au şi intrat

Şi-ndată ce l-au aflat

Cu arma în piept i-au dat.

La vecini, alăturea

La toţi au pus santinea

Să nu mişte nimenea

Ca să nu afle lumea

Păstorul ce se afla

În lăcaş cu turma sa.


Ostaşii l-au ridicat

Şi cu toţii au plecat

Ca hultanii l-au luat

Şi spre Piatra au plecat,

De unde ordin s-a dat

Ca să-l ducă, să-l predea

Şi arginţi pe el să ia.


Şi l-au dus de l-au predat

Ca-naintea lui Pilat

Securişti şi farisei

Şi mai marii-arhierei.


L-au tuns şi l-au bărbierit

Şi la faţă l-au sluţit

L-au scuipat şi l-au lovit

Fiecare cum a vrut.


Precum Iuda au făcut

Pe Domnul când L-au vândut

Cu toţii s-au adunat

Şi-au făcut spurcatul sfat.


Şi-ndată au dat ordinul

Ca să-l ducă la Iezerul

De la Craiova în sus

Să nu ştie unde-i dus.


Că aşa l-au judecat

Şi-n temniţă l-au băgat

Cu ostaşi l-au străjuit

Până l-au pus în mormânt.


Am dori şi nu putem

Nici mormântu-i să-l vedem

Să mergem să-l tămâiem

Şi cu lacrimi să-l udăm.


Pe Coastele Dobrului

Au rămas urmele lui

Şi din Dealu-Mare-n vale

Mergem pe a lui cărare.


Şi-a-mplinit în surghiunire

Un an patru luni de zile

De când l-au persecutat

Până în mormânt l-au dat.


Dumnezeu să-l odihnească

În Împărăţia cerească

Că pe toţi i-a sprijinit

Pe pământ cât a trăit.


Iară noi, ce-am mai rămas

Cu lacrimile pe obraz

Că de-atuncea până azi

Numai zile de necaz.


Dar să luăm bine-aminte

La-ale Domnului cuvinte

Că noi am făgăduit

Să răbdăm pân’ la sfârşit.


Mulţumesc lui Dumnezeu

Că-i milă de sufletul meu

Şi cred că până la moarte

Îmi va ajuta la toate.


Că străină-s pe pământ

La necaz eu n-am cuvânt

Că cei ce m-au sprijinit

Cu toţii sunt în mormânt.


Cine păstor a avut

Inimă de piatră-având

Nu poate a nu jeli

Când aicea va ceti.