Cine e online?

Avem 88 vizitatori și nici un membru online

ISTORICUL MÂNĂSTIRII DOBRU

Aşezare geografică


Mânăstirea Dobru este aşezată în partea central-nordică a judeţului Neamţ, într-o zonă de mare interes turistic şi religios, o adevărată vatră mânăstirească, din cele mai vechi timpuri, în nord-vestul comunei Vânători-Neamţ, la circa 14 km de oraşul Târgu-Neamţ, undeva sub poalele muntelui Hălăuca, în punctul denumit popular ,,Dealul Mare”, din lanţul de munţi Culmea Stânişoarei.

 

PC. MDobru 03


Geografic, pe hartă putem găsi Mânăstirea Dobru situată între Mânăstirile Secu şi Agapia; din punct de vedere duhovnicesc, însă - adică al mărturisirii de credinţă -, o găsim în sfera Ortodoxiei tradiţionale (adică cea a Sfinţilor Părinţi), fiind unul dintre sfintele lăcaşuri ridicate din râvnă şi dragoste pentru adevărata credinţă ortodoxă - credinţa dată apostolilor de Însuşi Domnul. Ea întregeşte, astfel, ca un mărgăritar de mare preţ, salba de mânăstiri şi biserici din zona Moldovei, care aparţin Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, ce îşi are mitropolia la Slătioara, în judeţul Suceava.

 

PC. MDobru 04

Chilii de la Dobru - vedere parţială


Drumeţul care ajunge în zona oraşului Târgu-Neamţ şi doreşte să poposească la acest sfânt lăcaş, va urma drumul naţional 15B, care duce spre Borsec - Topliţa şi Broşteni - Vatra Dornei. După ce trece de centrul comunei Vânători-Neamţ şi ajunge la punctul numit ,,la Troiţă”, părăseşte şoseaua naţională şi se îndreaptă, în stânga, pe o ulicioară pietruită, care, şerpuind printre casele satului Drehuţa, ajunge, după ieşirea din sat, la 3 km, la mânăstire. Aici va descoperi un peisaj de o rară frumuseţe.

Aşezată chiar sub munte, înconjurată de brazii înalţi ca de o cetate de cetină verde, Mânăstirea Dobru ne întâmpină cu chiliile ei mărunte şi curate, cu arhitectură tradiţională, străjuite şi dominate de frumuseţea şi măreţia noii biserici a aşezământului, construită după 1989, şi bisericuţa mică, de lemn, în care s-au săvârşit sfintele slujbe şi pravila monahală de rugăciune zilnică a maicilor vieţuitoare aici, vreme de mai bine de 40 de ani. Alături, chiar în locul din care începe pădurea deasă de fagi, brazi şi stejari, se află cimitirul unde îşi dorm somnul cel de veci măicuţele din obştea acestui sfânt lăcaş, adormite întru Domnul.

 

PC. MDobru 05


Mormintele călugăreşti sunt străjuite la căpătâi de smerite cruci din lemn, împodobite cu simplitatea pe care monahii atât de mult o iubesc, fără alte însemne sau podoabe lumeşti, ci având scris pe dânsele numai numele primit la tunderea în călugărie, precum şi câte o candelă, veşnic aprinsă, ce semnifică rugăciunea celor rămaşi în lumea aceasta, pentru sufletele celor plecaţi. Alături de ele, se află şi câteva morminte ale unor mireni credincioşi, care au fost alături încă din timpul vieţii - cu tot trupul şi sufletul; la bine, dar mai ales la greu, de sfântul lăcaş. Deopotrivă ctitori, prieteni şi fraţi întru credinţă, ostenitori pentru binele şi înflorirea casei Domnului, ei au lăsat ca testament duhovnicesc dorinţa de a fi înmormântaţi alături de zidurile pe care nu rareori le-au apărat de furia celor fără de lege, cu chiar preţul vieţii lor.


Câteva cuvinte

Alături de Mânăstirea Slătioara, Mânăstirea Dobru este cel mai vechi aşezământ monahal al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, ctitorită pe aceste meleaguri pitoreşti şi pline de istorie sfântă, imediat după schimbarea calendarului iulian din anul 1924.

Multă vreme, ea a fost doar adăpost pentru călugării alungaţi din marile lavre nemţene şi sucevene, care nu au primit schimbarea calendarului iulian, cel care a fost sfinţit pentru folosinţa liturgică a Bisericii Ortodoxe, o dată pentru totdeauna, de către cei 318 Sfinţi Părinţi de la Primul Sobor Ecumenic (sau, cum se mai numeşte, ,,Sinod a Toată Lumea”), din anul 325, de la Niceea.

Subînsemnare: Nu în zadar, calendarul este numit icoană a timpului; ci fiindcă, la fel cum iconarul sfinţeşte bucata de lemn simplu, zugrăvind-o cu Preacuratul Chip al Domnului, al Maicii Sale sau al Sfinţilor Săi - făcând, din lucru netrebnic, o sfinţită lucrare dumnezeiască -, tot aşa şi Sfinţii Părinţi, cei de răni purtători şi de minuni făcători de la soborul din anul 325, au sfinţit pe veci calendarul iulian, pentru folosinţa sa în Biserica Ortodoxă, pentru cât va fi lumea.

 

PC. MDobru 06

Bisericuţa veche


După o vreme, acest adăpost monahal a devenit schit, apoi şi-a căpătat rangul de mânăstire. Chiar şi în vremurile de mari prigoane împotriva credinţei strămoşeşti, aici au găsit adăpost şi linişte maicile alungate din mânăstirile ce primiseră stilul nou (gregorian sau papistăşesc), dar şi credincioşii din toată Moldova, care nu aveau biserici ridicate în comunele lor.