Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923

 

» Scrisoarea Sinodală către ierarhia Tronului Ecumenic
» Februarie 1923. Hotărârea către clerul Arhiepiscopiei Constantinopolului
» Scrisoarea patriarhală către prea fericiţii şi prea sfinţiţii întâistătători ai Sfintelor Biserici Ortodoxe ale Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Ciprului, Greciei şi României
» Deschiderea oficială a lucrărilor Comitetului Bisericilor Ortodoxe

 

* * *

 

Scrisoarea Sinodală către ierarhia Tronului Ecumenic

 

† Meletie
Prin darul lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, şi patriarh ecumenic
 
Protocol 802
Număr emitere 445
 
Către Excelenţele lor mitropoliţii şi prea sfinţiţii episcopi ai prea sfântului nostru Tron ecumenic patriarhal şi apostolic

 

În cursul acestor ultimi ani de război, dezvoltarea comunicării dintre Răsărit şi Apus a făcut şi mai urgentă nevoia deja existentă de a utiliza unul şi acelaşi calendar pentru uşurinţă în viaţa cotidiană. Din acest motiv, toate statele ortodoxe şi mai general statele din Răsărit, care până la această vreme au păstrat calendarul iulian şi au lăsat în seama universităţilor discuţiile privind un calendar mai precis ştiinţific care ar trebui să înlocuiască ambele calendare, gregorian şi iulian, amândurora lipsindu-le acurateţea ştiinţifică, au trecut, unul după altul, în timpul războiului european şi după acesta, la calendarul folosit de Europa, America şi restul lumii politice. Până şi ultimul dintre aceste state, Grecia, a făcut această schimbare[1].

Biserica a recunoscut nevoia din care s-au născut hotărârile diferitelor state ortodoxe, şi nu numai că nu a împiedicat autorităţile de pretutindeni, ci chiar le-a susţinut prin opinii bisericeşti favorabile care sprijineau această hotărâre, afirmând în mod corect ideea că nimic nu împiedică folosirea de către ortodocşi a două calendare, cel european pentru toate problemele civile şi cel iulian doar pentru cele religioase. Deşi este de dorit şi se speră ca întreaga lume creştină să poată sărbători în aceeaşi zi Naşterea şi Învierea Domnului, ca şi celelalte praznice sfinte stabilite de ele, hotărârea privind aceasta este un drept al întregii Biserici Ortodoxe, pe de o parte pentru ca unitatea Ortodoxiei în sărbătoririle religioase să poată rămâne neîntreruptă şi pe de alta pentru că litera canonului unui Sinod Ecumenic este privită ca un impediment, a cărui interpretare juridică constituie un drept al întregii Biserici Ortodoxe.

Şi printr-o hotărâre sinodală, noi înşine ne-am adresat deja pe acest subiect întâistătătorilor Sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu cerând o hotărâre canonică asupra sa, şi voi, păstorii scaunelor Tronului ecumenic, fiecare în parte v-aţi învăţat turma că schimbarea apărută deja în urma deciziei fiecărui stat este acceptată într-o anumită măsură, adică, chiar după acceptarea calendarului european în ce priveşte problemele civile, Biserica continuă să păstreze calendarul iulian pentru praznicele sale până astăzi şi nu acordă nici cea mai mică atenţie faptului că prima zi din anul civil precede praznicul Naşterii Domnului, deoarece Biserica sărbătoreşte cu cântări şi rugăciuni ca pe un praznic al intrării în noul an al preabunului Domn nu ziua de 1 ianuarie, ci pe cea de 1 septembrie, reglementând din această zi ciclul anului.

Darul Domnului să fie cu voi cu toţi.

 
3 februarie 1923
 
Meletie de Constantinopol, iubitul frate întru Hristos
Nicolae de Cezareea, iubitul frate întru Hristos
Calinic de Cizic, iubitul frate întru Hristos
Vasilie de Niceea, iubitul frate întru Hristos
Grigorie de Chalcedon, iubitul frate întru Hristos
Apostol de Rhodos, iubitul frate întru Hristos
Ioachim de Korytsa, iubitul frate întru Hristos
Nicodim de Varna, iubitul frate întru Hristos
Iacov de Dyrrachion, iubitul frate întru Hristos
Ioachim de Belgrad, iubitul frate întru Hristos
Ioachim de Metrai şi Athyra, iubitul frate întru Hristos

 

* * *

 

Februarie 1923

Hotărârea către clerul Arhiepiscopiei Constantinopolului

 

Calendarul gregorian

Din ultima joi care este datată 1 martie, a început aplicarea calendarului gregorian în problemele civile ale eparhiei noastre ortodoxe. Legat de aceasta, în conformitate cu decizia Bisericii, de asemenea, începând din aceeaşi zi, Adevărul Ecleziastic[2] socoteşte zilele după calendarul gregorian pentru ca toate instituţiile naţionale şi parohiale dependente de patriarhie să fie de acord cu practica, potrivit enciclicei referitoare la aceasta a marelui protosinghel, publicată mai jos.

Ne rugăm ca Comitetul Inter-ortodox care se întruneşte după Sfintele Paşti, la care face referire scrisoarea patriarhală către întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe, publicată în prezentul număr, să contribuie la împlinirea dorinţei generale, care este introducerea de asemenea a unui calendar comun în biserici. Însă, între timp, Biserica va continua să păstreze calendarul iulian pentru praznicele sale, precum este afirmat limpede în enciclica patriarhală şi sinodală adresată ierarhiei Tronului.

 

Către prea sfinţiţii arhipreoţi conducători, sfinţiţii preoţi conducători, prea cinstiţii epitropi ai parohiilor Arhiepiscopiei Constantinopolului
 
Protocol 1001
Număr emitere 550

 

De vreme ce Sfântul Sinod a hotărât introducerea noului calendar, aşa-numitul calendar gregorian, pentru problemele civile, în timp ce continuă cu cel iulian doar în Heortologion, Consiliul Permanent Naţional Mixt[3] a decis ca folosirea noului calendar să fie introdusă în toate instituţiile naţionale şi parohiale dependente de patriarhie, ziua de mâine fiind socotită ca 1 martie 1923, şi din această zi toate documentele emise de păstorii parohiilor, autorităţile parohiale, superintendenţi, epitropi ai diferitelor instituţii şi directori de şcoli să poarte numai noul mod de datare.

Ca o consecinţă a introducerii noului calendar, s-a hotărât ca Oikonomos al sfintelor biserici şi al tuturor instituţiilor de mai sus să poată ajusta anul la noul calendar, şi astăzi, 15 februarie potrivit calendarului iulian aflat în uz până acum să poată fi considerată ca 28 a acestei luni şi în consecinţă toată administraţia şi cărţile administrative să poată fi ajustate. S-a prevăzut ca plata salariilor pentru luna încheiată, februarie 1923, pentru toate sfintele biserici ca şi pentru instituţiile naţionale şi parohiale să fie socotită cu 13 zile mai puţin, adică cu 13/30 din salariul lunar.

Comunicându-vă decretul de mai sus spre adoptare potrivit hotărârii cinstitului Consiliu Permanent Naţional Mixt şi cu aprobarea venerabilă a prea sfinţitului patriarh ecumenic, al vostru credincios,

 

În patriarhie, 15/28 februarie 1923
 
Marele protosinghel
Panteleimon

 

* * *

 

Scrisoarea patriarhală

 

Către prea fericiţii şi prea sfinţiţii întâistătători ai Sfintelor Biserici Ortodoxe ale Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Ciprului, Greciei şi României[4]
 
Protocol 872
Număr emitere 467
 

Prea fericiţi şi prea sfinţiţi etc,

Există multe probleme ecleziastice care preocupă una, multe sau chiar toate Sfintele Biserici locale, care nu pot fi rânduite altfel decât printr-o hotărâre comună a întregii Biserici Ortodoxe. Multe probleme care au existat anterior s-au amplificat, precum este firesc în aceste timpuri nemaipomenite, în care instabilitatea globală a depăşit toate hotarele. De aceea, în multe părţi, s-au dovedit nu numai utile, ci şi necesare iniţiativa studierii acestor probleme şi preocuparea pentru dezbaterea lor de către întreaga Biserică, cu scopul soluţionării lor canonice.

Existentă de mulţi ani şi dobândind o mai mare importanţă în vremurile noastre, problema calendarului este una din chestiunile care trebuie reglementate printr-o decizie comună. De vreme ce necesitatea utilizării unui calendar unic cu restul Europei şi Americii a devenit mai evidentă în timpurile păcătoase ale războaielor generale, toate statele ortodoxe, care mai înainte aşteptau introducerea unui al treilea calendar, superior, au dorit să adere unul după altul la calendarul european[5].

Şi această mişcare civilă către calendarul gregorian a lăsat neatinsă sărbătorirea praznicelor de către Biserică, care a introdus folosirea noului calendar doar pentru problemele civile. Cu toate acestea, este evident că problema folosirii a două calendare prezintă nu puţine dificultăţi, mai cu seamă într-o societate a cărui organism ecleziastic constituie majoritatea organizaţiei civile[6]. Din această pricină, Bisericii îi sunt adresate rugăciuni şi cereri din toate direcţiile, pentru a se putea găsi o cale de stabilire a unui singur calendar în problemele civile şi religioase, nu numai pentru armonia acestui calendar ortodox care să fie atât civil cât şi creştin, ci şi pentru a sluji astfel unităţii pan-creştine, când toţi cei ce cheamă numele Domnului să poată prăznui aceeaşi zi a Naşterii şi Învierii Sale.

Exprimarea urgentă a opiniei comune a Sfintelor Biserici Ortodoxe asupra chestiunii calendarului este necesară cu siguranţă şi din alt motiv nu mai puţin important decât cele discutate. În multe ţări industriale din Europa şi mai ales America, există deja statornicite multe zeci de mii de imigranţi, care au venit din toate Bisericile Ortodoxe, ca să spunem aşa. Toţi aceştia, care sunt siliţi să înceteze lucrul potrivit datelor sărbătorilor religioase din calendarul gregorian, în conformitate cu regulile de la locul de muncă, fie nu mai prăznuiesc sărbătorile Bisericii lor, fie prăznuiesc spre ruina vizibilă a bunăstării lor materiale[7]. Datorită faptului că numărul ortodocşilor numai din America depăşeşte deja 2 milioane, se impune ca o datorie sfântă ca păstorii Bisericii să se preocupe de reglementarea problemei calendarului.

Prin urmare, adresându-ne prea fericiţilor şi prea sfinţiţilor întâistătători ai Sfintelor Biserici Ortodoxe, întrebăm dacă ei ar putea binevoi să fie de acord cu înfiinţarea unui comitet[8] alcătuit din unul sau doi reprezentanţi din fiecare din ele, care, adunaţi la Constantinopol imediat după următoarea prăznuire a Sfintelor Paşti, să studieze în amănunt atât problema calendarului, cât şi orice altă problemă pan-ortodoxă de natură urgentă; şi de asemenea să indice modul reglementării lor canonice, adică dacă este necesară convocarea unui anume sinod sau dacă doar decizia sinodală a fiecărei Biserici locale este suficientă pentru o rezolvare canonică a fiecăreia dintre acestea.

Cu nădejdea sigură că prea fericirea voastră va binevoi înainte de praznicul Sfintelor Paşti să ne informeze despre acceptarea propunerii noastre şi imediat după sărbători să trimită, de asemenea, reprezentantul său, vă îmbrăţişăm cu mare dragoste şi suntem al vostru credincios.

 

3 februarie 1923
 
Prea fericirea sa sârguincioasă,
Iubitorul frate întru Hristos şi dorindu-vă tot binele,
† Meletie al Constantinopolului

 

* * *

 

Deschiderea oficială a lucrărilor Comitetului Bisericilor Ortodoxe

 

Prezidând P.S. Meletie al IV-lea, patriarhul ecumenic, şi fiind prezenţi prea sfinţiţii membri ai Sfântului Sinod, prea cinstiţii consilieri, demnitarii Curţii Patriarhale şi multe notabilităţi clerici şi mireni, astăzi la 10:30 a.m., pe 10 mai 1923, în Marea Sală a Tronului Patriarhiei, a avut loc deschiderea oficială a lucrărilor Comitetului Bisericilor Ortodoxe, care a fost constituit precum urmează:

Reprezentând Biserica Constantinopolului, Mitropolitul Kallinikos al Cizicului şi Vasilios Antoniades, profesor de teologie la Şcoala Teologică din Halki,

Pentru Biserica Rusiei, Arhiepiscopul Anastasie al Chişinăului şi Hotinului care se află în trecere aici, însoţit de Arhiepiscopul Alexandru al Insulelor Aleutine şi Americii de Nord, de asemenea în trecere aici, invitaţia lor din oficiu de la Biserica Constantinopolului,

Pentru Biserica Serbiei, Mitropolitul Gavrilo al Muntenegrului şi Parathalassiei şi dr. Milutin Milankovici, profesor de matematică şi mecanică la Universitatea din Belgrad,

Pentru Biserica Ciprului, Mitropolitul Vasilios de Niceea,

Pentru Biserica Greciei, Mitropolitul Iakovos de Dyrrachion, şi pentru Biserica României prea cuviosul arhimandrit Iuliu Scriban cu juristul Petre Drăghici drept consilier tehnic. Pe lângă aceştia, arhimandritul Ghermano, secretarul şef al Sfântului Sinod.

Ceremonia sfântă s-a desfăşurat precum urmează: P.S. Meletie, înveşmântat cu mantie, epitrahil şi omofor şi ţinând cârja episcopală, a intonat ‘Binecuvântat …’ stând pe treptele tronului. După cântările corurilor patriarhale (,,Hristos a înviat” de 3 ori şi cântările ,,Binecuvântat eşti Tu Hristoase”, ,,Când Te-ai pogorât la moarte”, ,,Împărate ceresc”, pe care le-a condus prea sfinţia sa), cel de-al doilea şi cel de-al treilea diacon au rostit pe rând ,,pentru arhiepiscopul, pentru patriarhii, mitropoliţii, arhiepiscopii, episcopii Uneia Sfinte Biserici Ortodoxe şi pentru toţi fraţii noştri întru Hristos şi pentru pacea şi întemeierea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi unirea tuturor”, după care prea sfinţia sa a citit următoarea rugăciune:

,,Hristoase, Lumina, Adevărul şi Viaţa, care ai spus: Unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor[9], fii cu noi smeriţii robii Tăi adunaţi întru numele Tău reprezentând toate Sfintele Tale Biserici. Revarsă în inimile noastre dragostea Ta şi luminează minţile noastre cu lumina poruncilor Tale. Fii pentru noi ajutor şi sprijin în căutarea soluţiilor corecte şi drepte ale problemelor bisericeşti puse înaintea noastră spre examinare, şi fă ca opiniile şi hotărârile noastre să fie călăuzite spre zidirea Sfintei Tale Biserici, pe care o voi hrăni cu Însuşi Sângele Tău, spre slava Tatălui Tău cel fără de început şi a Prea Sfântului şi de viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”.

După încheiere, care a fost făcută de prea sfinţitul patriarh ecumenic, şi Polychronion[10], care a fost cântat de coruri şi întreaga adunare prezentă, dezbrăcând veşmintele sfinte, patriarhul ecumenic s-a aşezat pe tron, şi toţi demnitarii şi ceilalţi s-au aşezat şi ei, cinstiţii membrii ai Sfântului Sinod de-a dreapta lui, demnitarii şi consilierii de-a stânga lui, şi clericii şi mirenii reprezentanţi pe două rânduri în faţa lui, potrivit rangului Bisericilor reprezentate de ei.

 

Aşezat pe tron, patriarhul ecumenic a citit discursul de deschidere, care a fost imediat tradus direct în rusă şi română, şi a fost precum urmează:

 

Fraţi şi fii întru Domnul,

Cu prea dreaptă bucurie ne adresăm reprezentanţilor Prea Sfintelor Biserici ale Constantinopolului, Rusiei, Serbiei, Ciprului, Greciei şi României, care s-au adunat în acelaşi loc, la invitaţia noastră, pentru a putea discuta problemele de natură canonică ce preocupă în prezent întreaga Biserică Ortodoxă, printre care cea a calendarului este prima. Ne exprimăm recunoştinţa noastră faţă de prea sfinţiţii întâistătători ai Bisericilor, care au fost bucuroşi să răspundă prin acţiune la invitaţia frăţească adresată lor în numele prea sfântului Tron patriarhal al Constantinopolului. Prin această bunăvoinţă, se dovedeşte prin fapte că fraţii şi împreună-păstorii întru Domnul sunt cu adevărat dornici să păzească unirea Duhului întru legătura păcii[11], potrivit poruncii. Însă în această bunăvoinţă a 6 Sfinte Biserici ale lui Dumnezeu, avem de asemenea dovada că problema calendarului reprezintă o chestiune vitală a vremurilor pentru cea mai mare parte a Ortodoxiei, de vreme ce statele ortodoxe – ca şi cum ar fi căzut de acord la un semnal concertat[12] – au purces la înlocuirea prin lege a vechiului calendar cu cel nou.

Dacă, după creşterea în importanţă pe care au primit-o relaţiile internaţionale în cursul ultimului deceniu de războaie, introducerea calendarului utilizat în general de restul lumii civilizate în viaţa guvernamentală şi civilă era o necesitate inevitabilă pentru guvernele popoarelor ortodoxe, pentru conducătorii bisericeşti ai aceloraşi popoare, după o asemenea reformă a guvernului, era o datorie obligatorie pe care să nu o amâne nici în intenţie, nici în strădanie pentru a face viaţa civilă mai uşoară prin reglementarea Heortologionului Bisericii într-un mod în care credincioşii să urmeze acelaşi calendar atât în viaţa civilă, cât şi în cea religioasă.

Dificultăţile lucrării pe care Comitetul Bisericilor Ortodoxe trebuie să o realizeze sunt pe măsura importanţei sale. Însă nădăjduim că, cu ajutorul harului dumnezeiesc, va fi atins ţelul evlavios căutat, care în forma sa generală poate fi definit ca ,,prăznuirea Naşterii şi Învierii lui Hristos în aceeaşi zi de către toţi cei ce cred în El”.

O asemenea problemă a preocupat multă vreme Biserica în perioada de început, dar Sinodul Ecumenic I a rezolvat-o alături de alte probleme mai importante. În urmă cu 350 ani, decizia unilaterală a conducătorului unei mari Biserici creştine[13] a rupt unitatea restabilită anterior în prăznuirea Sfintelor Paşti, care a fost menţinută vreme de 13 secole consecutive. Credem că a venit vremea pentru o altă restabilire a unităţii creştinilor, cel puţin la acest nivel. Fie ca întrunirea reprezentanţilor a 6 Biserici Ortodoxe să fie dovada că această credinţă nu este unilaterală. Rămâne ca acest comitet să arate prin lucrările sale că această credinţă este deschisă faţă de realitate.

În numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, proclamăm deschiderea lucrării Comitetului Sfintelor Biserici pe tema calendarului.

 

În numele celorlalţi reprezentanţi a răspuns mitropolitul Muntenegrului precum urmează, în greacă:

 

Prea sfinţia voastră,

Comitetul pan-ortodox mulţumeşte cu recunoştinţă, sinceritate şi în chip frăţesc prea sfinţiei voastre şi Marii Biserici a lui Hristos a Constantinopolului pentru iniţiativa plină de evlavie pe care a luat-o de a convoca acest congres pan-ortodox[14] care are cea mai înaltă datorie, ca, în unitatea frăţească şi dragostea creştină, să poată dezbate problemele bisericeşti serioase şi în special să poată analiza problema calendarului.

Noi, cei ce reprezentăm Bisericile Ortodoxe, care ascultăm cu respect şi evlavie cuvintele luminătoare şi înţelepte ale prea sfinţiei voastre, nădăjduim că congresul care se întruneşte sub preşedinţia voastră va împlini scopul important şi înalt încredinţat lui pentru binele Bisericii Ortodoxe, naţiunilor ortodoxe şi întregului popor creştin.

La importanta inaugurare a lucrării Comitetului şi în numele reprezentanţilor tuturor Bisericilor, am marea cinste de a exprima încă o dată recunoştinţa noastră faţă de prea sfinţia voastră, ca şi faţă de Sfântul şi Sacrul Sinod al Marii Biserici a lui Hristos pentru iniţiativa strălucită a convocării.

În plus, privesc ca pe o datorie sfântă şi obligatorie să exprim recunoştinţa noastră pentru primirea şi ospitalitatea caldă şi frăţească pe care Patriarhia Ecumenică ne-a oferit-o cu această ocazie.

Ne rugăm fierbinte bunului Dumnezeu ca prea sfinţia voastră să poată conduce ca patriarh mulţi ani şi cu izbândă spre slava credinţei noastre ortodoxe.

 

Patriarhul ecumenic a continuat cu următoarele:

Ca preşedinte al Comitetului Bisericilor în chestiunea calendarului, exprim nu numai recunoştinţa acestui grup faţă de membrii Sfântului Sinod şi ai Consiliului Permanent Naţional Mixt, ci şi faţă de ceilalţi prezenţi, clerici şi mireni, pentru că cei care au venit la ceremonie au participat la rugăciunile pentru izbânda lucrării Comitetului.

 

Primul în rang printre membrii Sinodului, Mitropolitul Nikolaos al Cezareei a răspuns în numele celor două organisme administrative ale Patriarhiei:

Ne-am rugat şi vom continua să ne rugăm pentru izbânda deplină a lucrării pe care Comitetul pan-ortodox a început-o sub conducerea prea sfinţiei voastre, pentru ca să se împlinească cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca toţi să fie una, precum noi suntem una, pentru ca lumea să poată crede că tu m-ai trimis[15].

 

Patriarhul ecumenic a declarat încheierea ceremoniei inaugurale, afirmând în acelaşi timp că într-o jumătate de oră se va relua întrunirea exclusivă a Comitetului.

 

† Meletie al Constantinopolului
 
† Arhimandrit Ghermano
Secretar şef al Sfântului Sinod

 


[1] Aici s-ar putea face 3 observaţii:

1. Patriarhul ecumenic notează că ,,statele ortodoxe … au trecut, unul după altul, în timpul războiului european şi după acesta, la calendarul folosit de Europa, America şi restul lumii politice”. Până în acest moment al istoriei, statul creştin îşi orienta legile şi rânduielile după cele ale Bisericii, nu invers. Prin urmare, din acest punct al istoriei avem de-a face cu o răsturnare treptată a acestei stări de lucruri, statele moderne – creaţie a revoluţiilor de sorginte masonică – impunând Bisericii să le urmeze şi să le susţină în hotărârile şi rânduielile pe care doresc să le introducă, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi potrivnice Bisericii.

Totodată, se poate remarca dorinţa cel puţin a unora dintre ierarhii Bisericii de a se alinia acestei noi stări de lucruri, nicidecum de a se împotrivi … Astăzi, după un secol de dezrădăcinare a creştinismului din ţesătura intimă a societăţii şi a statului ca instituţie, se vede unde s-a ajuns …

2. Credem că nu ar trebui trecut cu vederea modul în care au fost operate aceste schimbări. La începutul secolului XX, statele ortodoxe traversau o perioadă extrem de dificilă şi este foarte probabil că această schimbare a calendarului la nivel de stat să le fi fost impusă fiecăruia în parte, în funcţie de context. De exemplu, Bulgaria, pe atunci în alianţă cu Puterile Centrale, a fost prima care a cedat în faţa noului calendar. În 1916, Ferdinand I (1861-1948), regele romano-catolic al Bulgariei, hotăra: ,,Începând cu 1 aprilie 1916, cronologia Bulgariei va urma calendarul gregorian de stil nou. Data de 31 martie 1916 va fi ultima zi socotită potrivit stilului vechi. Ziua următoare va purta data de 14 aprilie 1916, inaugurând începutul noii cronologii a regatului”.

A urmat Rusia. La doar câteva zile după ce bolşevicii au pus în scenă Revoluţia din octombrie (24-25 octombrie 1917, stil vechi), noul regim comunist, ce şi-a mărturisit deschis ateismul, lua deja în considerare adoptarea noului calendar. Pe 24 ianuarie 1918 (stil vechi), Sovietul Comisarilor Poporului a ratificat Decretul cu privire la introducerea calendarului european apusean în Republica Rusă. Semnat de Vladimir Ilici Ulianov Lenin (1870-1924) şi publicat în ziua următoare, acesta începe cu cuvintele: ,,Dorind să stabilească în Rusia o metodă de calculare a timpului, similară celei folosite de toate popoarele cultivate, Sovietul Comisarilor Poporului hotărăşte prin prezentul decret ca, după luna ianuarie a acestui an, să fie introdus un nou calendar pentru uzul civil”.

3. Până în prezent nu s-a întocmit un calendar care să fie mai precis din punct de vedere astronomic decât cel iulian. Calendarul gregorian este mai imprecis decât cel iulian – astăzi se ştie prea bine că a fost o minciună care, repetată la nesfârşit, a fost socotită adevăr – şi nu poate fi considerat o soluţionare a imperfecţiunilor calendarului iulian. Prin urmare, lăsând deoparte nenumăratele minciuni şi manipulări din jurul schimbării calendarului, ne întrebăm: chiar dacă s-ar ridica problema acurateţei acestui calendar, chiar şi astăzi, unde este rezolvarea ?

[2] Oficiosul Patriarhiei Ecumenice.

[3] Consiliul Permanent Naţional Mixt a fost înfiinţat în 1863 şi era alcătuit din 4 episcopi şi 8 membri mireni aleşi de grecii din Constantinopol. Îndatoririle sale erau de natură financiară şi filantropică. Sfântul Sinod şi Consiliul Permanent Naţional Mixt erau cele două organisme administrative ale Patriarhiei Ecumenice. A se vedea Alexis Alexandris, Minoritatea greacă din Istanbul şi relaţiile greco-turce, 1918-1934, Centrul pentru Studii despre Asia Mică, Atena, 1992, p. 33-34.

[4] Se ridică o întrebare cu totul legitimă: de ce această scrisoare patriarhală nu a fost trimisă şi Bisericii Rusiei ? Nu este rezonabil să credem că dacă în Rusia se instaurase regimul bolşevic era de la sine înţeles că ea nu va putea trimite reprezentanţi la acest congres. Nu cumva conducătorii Patriarhiei Constantinopolului nu aveau nici un interes în a convoca Biserica Ortodoxă Rusă, condusă la acea vreme de patriarhul Tihon ? Este demn de notat că Patriarhia Constantinopolului avea relaţii cu Biserica Vie – o structură bisericească paralelă, gândită de statul sovietic pentru a substitui adevărata Biserică Ortodoxă a Rusiei şi a distruge definitiv creştinismul din Rusia. Mai mult, patriarhul Meletie a stabilit contacte cu conducătorii acesteia, cărora le-a recunoscut succesiunea apostolică şi a slujit cu ei.

[5] În acest context îşi face apariţia termenul de ‘calendar european’, înlocuind termenul de ‘calendar gregorian’. Pare că se doreşte inculcarea ideii că aparţinem cu toţii Europei şi se cuvine să acceptăm un calendar european, depăşind vechile divergenţe dintre calendarul iulian şi cel gregorian. Termenul de ‘calendar european’ este neutru şi tinde să pregătească terenul pentru un alt calendar.

[6] Cu alte cuvinte, o societate în care majoritatea cetăţenilor sunt membri ai Bisericii.

[7] Astăzi, după 90 de ani de la schimbarea calendarului, s-a dovedit cu vârf şi îndesat că acestea sunt pretexte. Dacă ar fi să-i amintim doar pe ruşii din diaspora – aflaţi în număr mare în ţări cu diferite calendare civile, care au urmat vreme de decenii calendarul iulian pentru rânduielile bisericeşti – ar fi de ajuns pentru a vădi absurditatea unor astfel de idei. Cât priveşte ‘ruina vizibilă a bunăstării lor materiale’, acesta este un pretext care-i poate speria doar pe cei slabi în credinţă.

[8] Iniţial, patriarhul Meletie nu a avut în vedere organizarea unei conferinţe sau întruniri pan-ortodoxe, ci înfiinţarea unui fel de organism permanent care să se întrunească regulat pentru a dezbate problemele – un organism creat după modelul celor existente în lumea protestantă.

[9] Matei 18, 20.

[10] Cântarea ‘Întru mulţi ani, stăpâne’.

[11] Efeseni 4, 3.

[12] Precum am mai spus, statele ortodoxe nu au schimbat de bunăvoie calendarul civil, ci această schimbare a fost impusă fiecărui stat în parte în conjunctura potrivită. Fiindcă ele nu au schimbat calendarul civil în acelaşi an, ci în ani diferiţi, în circumstanţe diferite. Dacă am merge mai departe cu investigarea, am descoperi – nu în mod surprinzător – că aceleaşi forţe care au împins Bisericile Ortodoxe locale către acceptarea calendarului gregorian s-au aflat şi în spatele schimbării calendarului civil de către statele ortodoxe.

Pentru detalii despre când şi în ce circumstanţe au schimbat statele ortodoxe calendarul civil, a se vedea Capitolul VI. ,,Congresul pan-ortodox” din 1923şi inventarea calendarului ,,nou iulian”.

[13] Se referă la Papa Grigorie al XIII-lea şi reforma calendarului de la 1582.

[14] Având în vedere că patriarhul Meletie nu a intenţionat iniţial să convoace un congres sau alt gen de întrunire pan-ortodoxă, ci să înfiinţeze un comitet care să se ocupe cu studierea modalităţii canonice de implementare a unui nou calendar bisericesc, ca şi a altor măsuri moderniste, este posibil ca aceşti termeni care apar aici – ‘congres’, ‘pan-ortodox’ – să provină în urma traducerii actelor originale ale întrunirii din limba greacă în limba engleză. Nouă ne-au parvenit doar actele traduse în limba engleză, nu şi originalul în greacă.

[15] Ioan 17, 21 (parafrazare).