Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923

 

Cea de-a cincea sesiune

(Miercuri, 23 mai 1923)

 

Congresul pan-ortodox s-a întrunit sub conducerea P.S. patriarh ecumenic Meletie.

 

Patriarhul ecumenic. Înainte de a intra în ordinea de zi, aş dori să dau permisiune profesorului Demetrescu, care se pregăteşte să plece astăzi, să-şi explice opiniile privind problema căsătoriei clerului.

 

Congresul este de acord.

 

Profesorul Demetrescu. După calendar, problema celei de-a doua căsătorii a preoţilor apare ca o chestiune extrem de aprinsă pentru Biserică, mai ales pentru Bisericile Sârbă şi Română, dar şi pentru cea Rusă, fiind vorba în general de căsătoria clerului. Biserica, ca o mamă iubitoare, este interesată de viaţa credincioşilor, atât religioasă cât şi socială, şi întotdeauna se îngrijeşte să existe şi să se menţină relaţii adecvate între păstori şi turmă. Din acest motiv, ea a acordat importanţă chestiunii puse referitoare la căsătoria clerului, care se iveşte în mod diferit în Biserici diferite şi mai ales într-un mod presant, din care cauză se cere tocmai ca Biserica să ia o hotărâre cât de curând.

Când am fost la Belgrad acum 2 ani, ierarhii de acolo, patriarhul şi ministrul pentru probleme bisericeşti au discutat cu mine despre chestiunea celei de-a doua căsătorii a clerului şi au subliniat urgenţa unei soluţii la problema iminentă din cauza motivelor ecleziastice şi politice grave.

În acest fel se prezintă chestiunea în Biserica Română. Arhimandritul Scriban poate adeveri cât de mult sunt angajaţi şi interesaţi preoţii în această chestiune. Săptămâna trecută, preoţii, întrunindu-se în Bucureşti şi deliberând, au semnat un protocol referitor la această problemă. Şi unii dintre preoţii văduvi care au venit [la această întrunire] mi-au înmânat un document cu privire la această chestiune.

Problema apare de asemenea în Biserica Rusă, dar acolo într-o formă diferită. Acolo avem căsătoria preoţilor care au fost avansaţi la demnitatea episcopală.

În consecinţă, chestiunea căsătoriei clerului este în general una extrem de arzătoare pentru Biserică. Congresului nostru i se cere astăzi să cerceteze chestiunea în profunzime şi lărgime, dintr-o perspectivă dogmatică, canonică şi socială; să aibă în vedere caracterul ei urgent şi situaţia actuală în general, care se remarcă în particular în bisericile amintite; şi să aducă soluţia potrivită. Această soluţie nu este stânjenită din punct de vedere dogmatic. Neîndoios, canoanele Sfintelor Sinoade vorbesc limpede despre căsătoria clerului, însă aceste canoane au în vedere condiţiile istorice din acea vreme şi în mod special evitarea scandalului în Biserică. Acesta a fost motivul pentru care s-a hotărât ca episcopul să nu fie căsătorit. Cu toate acestea, în prezent, motivele care au prilejuit acea hotărâre au dispărut complet. Prin urmare, taina căsătoriei este şi este socotită cinstită. Aceasta este poziţia Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Numai în această taină, preotul şi în general clerul poate să-şi continue viaţa cu frică de Dumnezeu, credinţă şi dragoste. În afara acestei taine, există temerea că el ar putea trăi altă viaţă şi atunci ar putea aduce tulburare în comunitate.

Ca o consecinţă a tuturor lucrurilor pe care le-am spus, sunt de părere că Biserica, care are dreptul de a lega şi a dezlega, va soluţiona această chestiune fierbinte în concordanţă cu necesităţile actuale în care se găseşte ea însăşi. Congresul pan-ortodox poate şi trebuie, într-adevăr urgent, să exprime o opinie favorabilă, care va fi apoi trimisă în mod responsabil Bisericilor locale autocefale. Aceasta este opinia mea.

 

Patriarhul ecumenic. Faceţi o distincţie între prima căsătorie pentru toate treptele clericale şi cea de-a doua căsătorie a preoţilor văduvi ?

 

Profesorul Demetrescu. Cea de-a doua căsătorie a preoţilor văduvi va fi îngăduită prin iconomie de către Biserică care realizează necesităţile actuale, şi o căsătorie este permisă tuturor treptelor, de vreme ce motivele existente anterior în Biserică nu mai sunt în vigoare.

 

Patriarhul ecumenic. Găsiţi un motiv esenţial pentru ca taina cununiei să se săvârşească întotdeauna înaintea celei a hirotoniei ?

 

Profesorul Demetrescu. Căsătoria este cinstită, este o taină sfântă şi sfinţită, şi nu găsesc nici un motiv pentru o asemenea precedenţă permanentă.

 

Patriarhul ecumenic mulţumeşte profesorului şi adaugă că el socoteşte a fi un câştig faptul că congresul a luat la cunoştinţă opinia lui.

 

Opinia primului comitet asupra subiectului relevant cu care a fost însărcinată este citită apoi, precum urmează:

 

Întrebare. Este îngăduită canonic prăznuirea Paştelui cu o lună plină în prima duminică de după echinocţiul de primăvară ?

 

Răspuns. În raportul depus anterior privind care părţi din calendar legate de Pascalie şi Heortologion au vreun caracter dogmatic, este dat un răspuns referitor la punctul prezentat mai sus.

Există acolo 2 canoane; canonul 7 apostolic şi canonul 1 al Sinodului din Antiohia tratează prăznuirea Paştelui cu evreii. Dar aceste canoane care sunt interpretate potrivit cu motivele care au dus la emiterea lor, precum canonul pierdut al primului Sinod Ecumenic, cunoscut nouă din alte surse, sunt îndreptate doar către condamnarea şi interzicerea acelei opinii şi practici, care insista în mod sistematic şi într-un mod arţăgos asupra prăznuirii Sfintelor Paşti chiar în aceeaşi zi cu Paştele Legii Vechi.

Aceste canoane interzic complet Bisericii, care a respectat şi a păstrat duhul sfintelor canoane referitoare la prăznuirea Paştilor duminica şi primăvara devreme, să cugete liber şi să hotărască în mod afirmativ în împrejurarea de altfel rară prezentată mai sus, când într-adevăr este o chestiune de a preîntâmpina neînţelegeri grave în rândul credincioşilor noştri. Deoarece există posibilitatea serioasă ca, dacă Biserica Ortodoxă ar continua să deplaseze pe viitor odată cu Biserica Romană prăznuirea Paştilor în duminica următoare după luna plină, să dăm credincioşilor noştri impresia că după reforma calendarului iulian noi continuăm de asemenea să prăznuim Paştile cu Biserica Romană, lucru care ar putea fi exploatat rapid în dauna Bisericii Ortodoxe.

 

În patriarhie, 22 mai 1923
 
Pentru comitet,
† Calinic de Cizic

 

Mitropolitul Cizicului explicând şi oral chestiunea a arătat că Bisericii nu îi este interzis canonic să prăznuiască Paştile în duminica în care are loc lună plină.

 

Patriarhul ecumenic. Chestiunea care trebuie examinată nu este dacă este îngăduit a prăznui Paştile într-o duminică cu lună plină, ci dacă este cerut de textele canonice ca noi să nu prăznuim în ziua cu lună plină, adică 14 Nisan. Problema ,,dacă este îngăduit” este legată în mod esenţial de calendarul mai perfect, din cauza căruia vor apărea cu siguranţă concesii de la litera canoanelor. Cu toate acestea, problema ,,dacă este cerut” de textele canonice este ceea ce este căutat acum. Deoarece acceptând principiul că noi rămânem credincioşi prevederilor canonice şi le aplicăm ştiinţific, nu vom putea ştiinţific să justificăm abaterea de la rânduiala ţinută acum bazată pe afirmaţia canonului, şi nu este benefic pentru Biserica Ortodoxă să se prezinte pe sine ca şi cum ar căuta o pricină de dezacord cu Biserica Romană asupra unui punct în care a fost până acum de acord. Altminteri, o asemenea inovaţie ar stârni neînţelegeri în Biserica Ortodoxă însăşi. În consecinţă, haideţi să acceptăm următoarea propunere: dacă luna plină, care este înţeleasă ca un punct fixat în timp, cade în cele 24 de ore ale duminicii, Paştile trebuie prăznuite în următoarea duminică.

 

Congresul a acceptat aceasta în unanimitate.

 

Profesorul Milankovici referindu-se la hotărârea luată deja cu privire la reforma calendarului iulian prin eliminarea a 13 zile a afirmat următoarele:

Dintr-un punct de vedere ştiinţific, scopul principal al unui calendar este măsurarea cu precizie a timpului în raport cât mai bun posibil cu anul tropic astronomic. Potrivit acestui punct de vedere, este posibil ca cele două calendare creştine, iulian şi gregorian, să fie privite ca două ceasuri diferite. Diferenţa fundamentală dintre ele derivă din faptul că ele au ritmuri inegale.

Ceasul iulian este în urmă cu o zi întreagă într-un interval de 128 de ani, prin care sunt marcate aceste diferenţe în cronologie. În plus, ştiinţa de astăzi demonstrează că şi ceasul gregorian este în urmă.

Dacă reforma propusă ar putea fi acceptată necondiţionat, nimic altceva nu va trebui să aibă loc după avansarea ceasului nostru iulian cu 13 zile, neglijat precum a fost. Va fi ca şi cum noi am fi recunoscut că ceasul nostru funcţionează prost, dar nu am putut alcătui altul, care să funcţioneze mai bine. A merge la Congresul pan-creştin cu acest ceas imperfect este totuna cu a recunoaşte inferioritatea noastră în faţa popoarelor Apusului. Este necesar să se petreacă acest lucru ?

Ritmul acestui ceas, pe care îl numim calendar, poate fi reglat prin intermediul intercalării anilor bisecţi. În acest fel, au luat măsuri întemeietorii celor două ceasuri creştine, astronomul alexandrin Sosigene şi italianul Silesis[1]. Prin intercalarea fiecărui al patrulea an ca an bisect, lungimea medie a anului iulian este de 365 zile şi 6 ore. Diferă cu 11 minute de anul astronomic, care are 365 zile, 5 ore, 46 minute şi 48 secunde.

Din acest motiv, calendarul gregorian scade 3 zile într-o perioadă de 400 ani iulieni şi face ca lungimea medie a noului an să fie 365 zile, 5 ore, 49 minute şi 12 secunde, care deja diferă foarte puţin de valoarea astronomică. Dar dacă în decurs de 9 secole ar fi eliminate 7 zile din calendarul iulian, se obţine jumătate din valoarea anului civil, care se potriveşte mai deplin cu valoarea astronomică. Noi am propus exact acest lucru în proiectul nostru, care asigură pe cât este posibil un acord perfect cu anul astronomic, rămânând totodată, precum afirmă raportul dlui. Scriban, în cadrul schemei străvechi a calendarului creştin. Cu alte cuvinte, noi am propus schimbarea ceasului nostru cu altul mai precis decât cel gregorian. Cu un asemenea ceas, putem merge la Congresul pan-creştin.

Dar, spre marea noastră surprindere, proiectul nostru nu a fost discutat deşi raportul comitetului ştiinţific a exprimat în mod înţelept opinia că trebuia făcută o alegere între cele două proiecte propuse. În consecinţă, am onoarea de a cere ca proiectul nostru să primească aprobarea Congresului. În noua sa formă, el nu cuprinde mai mult de 7 paragrafe, dintre care 5 concordă cu propunerea patriarhului ecumenic.

 

Arhimandritul Scriban. În sesiunea precedentă, noi am recunoscut că nu am vrut să acceptăm calendarul gregorian, ci mai degrabă să-l reformăm sau îndreptăm pe cel iulian. Dacă aşa stau lucrurile, trebuie să acceptăm o asemenea îndreptare, care este cu adevărat un lucru nou, astfel încât să putem demonstra că nu am alunecat complet în calendarul gregorian. Neîndoios, catolicii ar exploata acest lucru. În proiectul dlui. Milankovici, există o bază temeinică, prin care putem arăta că sistemul nostru este diferit în natură de cel gregorian. Cele două calendare, iulian şi gregorian, diferă unul de altul prin sistemul intercalării anilor bisecţi. Dar sistemul propus de dl. Milankovici, pentru a pune calendarul iulian în acord cu anul solar, diferă în întregime de intercalarea gregoriană. Putem să acceptăm sistemul dlui. Milankovici prin care suntem protejaţi de orice reproş că am acceptat pe deplin calendarul gregorian. În consecinţă, în calitate de preşedinte al comitetului ştiinţific, susţin că ar putea fi aprobat sistemul intercalării dlui. Milankovici.

 

Dl. Drăghici. Congresul nu se poate ocupa de chestiuni astronomice. Chestiunea îndreptării calendarului în general poate avea loc în cadrul unui congres mondial special.

Congresul nostru are ca scop pregătirea căii pentru aceasta şi prin eliminarea a 13 zile deja a fost deschisă calea. Cu toate acestea, propunerea dlui. Milankovici, care este vrednică de atenţia cuvenită, poate fi susţinută cu entuziasm înaintea congresului care se va întruni. Însă, până atunci, ar fi prematur ca noi să discutăm chestiunea intercalării anilor bisecţi şi ar trebui să ne limităm numai la eliminarea celor 13 zile. Aceasta este opinia mea.

 

Patriarhul ecumenic a explicat că propunerea profesorului Milankovici recomandă să fie acceptată, ca fiind în acord cu propunerea adoptată în principiu că noi nu acceptăm calendarul gregorian, ci îl reformăm pe cel iulian potrivit cu recomandările comitetului.

 

Congresul a aprobat propunerea dlui. Milankovici, respingând-o pe cea a dlui. Drăghici.

 

* * *

 

Soseşte Episcopul (mai târziu de Oxford) Gore însoţit de preotul Buxton şi ia loc în dreapta patriarhului.

 

Patriarhul ecumenic s-a adresat episcopului precum urmează:

 

Eminenţa voastră,

Noi suntem extrem de mulţumiţi, cei care constituim Congresul pan-ortodox, deoarece vă primim în sesiune completă. Noi, reprezentanţii majorităţii Bisericilor Ortodoxe ne-am întrunit deja de două săptămâni pentru a discuta multe probleme ecleziastice de o natură presantă pentru întreaga Ortodoxie. Dintre aceste probleme, cea a calendarului este prima, ca o consecinţă a hotărârii care a fost luată de statele balcanice de a accepta calendarul european.

Însă, printre chestiunile care trebuie să ne preocupe am inclus de asemenea pe cele referitoare la unirea tuturor Bisericilor şi în mod special la unirea Bisericilor Ortodoxă şi Anglicană. De aceea, vă salutăm cu bucurie deosebit de mare pe eminenţa voastră ca preşedinte al comitetului care lucrează la Londra pentru acelaşi scop. Întrucât doriţi cu fervoare unirea şi lucraţi cu tenacitate pentru ea, înţelegem că v-aţi bucura fără îndoială să fiţi informat într-o sesiune a Comitetului pan-ortodox că dorinţa pentru unire şi credinţa în posibilitatea unei uniri în viitor au crescut semnificativ în toate Bisericile Ortodoxe în general.

În cursul acestor ultimi ani, atât de critici pentru întreaga Ortodoxie şi pentru Bisericile locale, noi am găsit solidaritate caldă în rândul clericilor şi credincioşilor Bisericii Anglicane. Bisericile Greciei şi României au multe motive pentru a vă fi recunoscători. Grecia şi Serbia, care au suferit cea mai mare catastrofă în timpul războiului mondial, au găsit într-adevăr ospitalitate frăţească în Biserica Anglicană, care se îngrijeşte şi ajută îndeaproape. Când v-am vizitat pe eminenţa voastră în Cuddesdon, am întâlnit acolo la reşedinţa episcopului un grup de studenţi sârbi, care erau sub supravegherea şi grija anglicanilor. În Oxford, am întâlnit alt grup aflat în aceleaşi condiţii şi acolo am aflat că erau şi alţii în alte părţi. Ce pot să spun despre compasiunea frăţească a Bisericii voastre faţă de pătimitoarea Biserică Ortodoxă a Rusiei; fiind conduşi de eminenţa sa arhiepiscopul de Canterbury, nu aţi omis nici o ocazie pentru a vă manifesta în orice fel interesul frăţesc faţă de ea.

Afecţiunea Bisericii voastre pentru centrul Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică, s-a manifestat în chip desăvârşit când arhiepiscopul de Canterbury s-a unit cu întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe pentru a protesta împotriva cererii de izgonire a sa din oraşul în care l-au aşezat hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice.

Acestea sunt câteva din motivele pentru care s-a răspândit dorinţa de unire şi s-a statornicit cu căldură dorinţa de înfăptuire a rugăciunii Domnului către propriul Tată: ,,Ca toţi una să fie; precum tu, Părinte, întru mine, şi eu întru tine, ca şi aceştia întru noi una să fie; ca să crează lumea că tu m-ai trimis” (Ioan 17, 21).

 

Episcopul Gore răspunzând la aceste cuvinte a spus:

 

Înalt prea sfinţia voastră,

Cinstiţi fraţi,

Cu mare bucurie sunt prezent înaintea patriarhului ecumenic şi a Congresului pan-ortodox, care se întruneşte aici pentru a discuta diferite probleme bisericeşti şi mai ales despre calendar. Nu cunosc dacă aţi ajuns la hotărâri. Pentru noi în Apus, ar fi o mare mulţumire spirituală să ne aflăm în situaţia de a prăznui împreună marile sărbători creştine ale Naşterii Domnului, Învierii Domnului şi Cincizecimii[2].

Cu multă satisfacţie îi văd adunaţi aici pe reprezentanţii acelor Biserici pe care le-am vizitat în Balcani şi printre ei şi pe reprezentanţii Bisericii Ruse pătimitoare. Dacă aş îndrăzni să vorbesc sincer, aş spune că am văzut Bisericile din Balcani ca fiind mai naţionaliste decât este necesar chiar una faţă de alta, şi nu atât de frăţeşti, un sentiment pe care l-am perceput destul de limpede. Repet că sunt bucuros văzându-i pe reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe reuniţi la un loc. Aş dori să întâlnesc aici de asemenea pe reprezentanţii Bisericii Bulgare în care, după câte ştiu, nu există nici o diferenţă de dogmă, teologie sau cult. Mă voi ruga ca în scurt timp să poată fi abolită dezbinarea observată între ea şi celelalte Biserici Ortodoxe.

Prezenţa aici a reprezentanţilor atât de multor Biserici Ortodoxe constituie cu siguranţă un mare eveniment al comunităţii ortodoxe, dar viziunea lui Iisus Hristos are în vedere înfiinţarea unei comuniuni şi unităţi bisericeşti, supranaţionale, mai presus de etnicism.

Înalt prea sfinţia voastră,

Aţi rostit cuvinte, pe care le-am ascultat cu bucurie, cuvinte despre prietenia şi dragostea Bisericii Anglicane pentru ortodocşi şi mai ales despre prietenia şi interesul marelui şi cinstitului meu prieten, eminenţa sa Randall. Cu toate acestea, nu este cu putinţă ca eu să stau aici fără a simţi ruşine din cauză că Biserica mea a făcut foarte puţin, dorind să facă mai mult. Persecuţiile fără precedent ale creştinilor sunt o ruşine pentru creştinătate, o ruşine pe care aliaţii ar fi putut să o evite, dacă ar fi existat o alianţă adevărată între ei. Din nefericire însă, în cadrul alianţei existente, sunt tăinuite ambiţii şi rivalităţi care îi slăbesc.

În plus, este adevărat că Biserica noastră a manifestat multă compasiune faţă de voi. Cu toate acestea, din nefericire, în tărâmul politic nu am fost ascultaţi şi din acest motiv repet că am făcut puţin pentru voi.

Totuşi, aceste evenimente triste au de asemenea latura lor bună. S-a petrecut ceva, care priveşte apropierea dintre cele două Biserici, Ortodoxă şi Anglicană, şi care a umplut de bucurie inima mea. Aceasta constituie chiar un pas către unitate; cel de-al doilea pas va fi pentru noi chestiunea calendarului, care ne-ar aduce la prăznuirea simultană a sărbătorilor. Cu siguranţă, unitatea prezintă dificultăţi derivate din tradiţiile dogmatice şi teologice, ca şi din obiceiurile cultului divin, care sunt depăşite cu greu. Fie voia Domnului.

Ieri, am dat patriarhului ecumenic 2 documente: primul poartă semnăturile a 5.000 de preoţi anglicani care declară că ei nu găsesc nici o dificultate în unirea deplină. În ce mă priveşte, eu nu găsesc dificil a deveni ortodox. Cu toate acestea, eu am istoria particulară a Bisericii mele, o Biserică care nu a rămas neafectată de confesiunile luterană şi calvină.

Cel de-al doilea document este o propunere referitoare la condiţiile unirii. El prezintă ideile întregii Biserici Anglicane, pentru că pretutindeni există un duh favorabil, un lucru care este foarte serios, pentru a sluji ca bază pentru discuţii sistematice. Un asemenea lucru este foarte plăcut, dar există multe dificultăţi dogmatice şi în ce priveşte sfintele taine.

Oh, Dumnezeu Ajutătorul ! Sper să păstrăm porunca Evangheliei, ,,ca toţi să fie una”. Haideţi să nu uităm că Evanghelia este mai presus de naţiuni (supranaţională). Există diferenţe şi neînţelegeri. Ele sunt o consecinţă a timpului. Circumstanţele, pătimirile Bisericilor ne apropie. Aceasta este o ocazie favorabilă de care trebuie să profităm.

Ca preşedinte al unui comitet numit de arhiepiscopul de Canterbury, privind relaţiile Bisericii noastre cu răsăritenii, am venit pur şi simplu pentru ca eu însumi să pot fi informat îndeaproape şi să mă familiarizez cu persoane şi evenimente. Vă admir, înalt prea sfinţia voastră, pentru curajul în faţa mulţimii nenumărate de pericole care vă ameninţă şi ne rugăm lui Dumnezeu să vă apere pe înalt prea sfinţia voastră şi întreaga Biserică Ortodoxă în aceste vremuri dificile.

Îngăduiţi-mi, înalt prea sfinţia voastră, cu ocazia prezenţei mele la Congresul vostru să vă prezint şi introduc pe tovarăşul meu de călătorie clericul Buxton, care a lucrat şi lucrează într-adevăr mai mult ca mine pentru Bisericile Armeană şi Georgiană. Lui i se cuvine recunoştinţa.

 

Patriarhul ecumenic. Dacă sunteţi interesat în a fi informat în ce punct [al discuţiilor] ne aflăm, v-aş spune că am decis să aplicăm canonul primului Sinod de la Niceea într-un mod ştiinţific. Noi nu dorim să acceptăm calendarul gregorian, care este eronat de asemenea, ci dorim să-l perfecţionăm pe cel iulian în concordanţă cu faptele ştiinţei astronomice. Rămâne o diferenţă cu privire la prăznuirea Paştilor. Pentru a putea fi de acord, ar trebui ca şi domniile voastre să vă îndreptaţi în mod adecvat calendarul.

 

Episcopul Gore. Această chestiune ne priveşte pe toţi. Există un comitet pe tema calendarului care lucrează la Vatican. Ei mi-au spus că papa este înclinat să continue reforma calendarului. Nu ştiu dacă comitetul Vaticanului a ajuns la rezultate. Cu toate acestea, ar fi bine să se înfăptuiască o asemenea reformă a calendarului, care va contribui ca toţi creştinii să prăznuiască în acelaşi timp Sfintele Paşti.

 

Patriarhul ecumenic. Voi cere eminenţei voastre să comunicaţi arhiepiscopului de Canterbury că suntem înclinaţi să acceptăm un calendar nou care să fie alcătuit de Apus.

 

După ce a plecat episcopul Gore, a urmat o discuţie pe tema documentului dlui. Drăghici depus în cursul sesiunii anterioare, ca şi pe tema condiţiilor pe care le-ar putea accepta Biserica Ortodoxă, astfel încât să poată participa la o conferinţă pentru cercetarea şi acceptarea unui calendar nou mai precis ştiinţific şi practic.

Următoarele au fost aprobate:

 

1) Patriarhia Ecumenică, după ce s-a consultat întâi cu Bisericile Ortodoxe şi având opiniile lor, va declara Ligii Naţiunilor că Biserica Ortodoxă acceptă cu bucurie ca în viitor să fie analizat un calendar nou, câtă vreme toate Bisericile creştine acceptă de bunăvoie acest lucru. Dacă Liga Naţiunilor se consideră incompetentă pentru a accepta această declaraţie a Patriarhiei Ecumenice, patriarhia va fi liberă să facă ce este necesar.

2) Patriarhia Ecumenică va declara limpede că Biserica Ortodoxă stabileşte ca o condiţie esenţială a acceptării noului calendar păstrarea săptămânii, socotind introducerea în cursul anului chiar a unei singure zi suplimentare goale sau fără nume ca un lucru distrugător pentru sistemul săptămânilor.

Profesorul Antoniades nu a fost de acord cu acest punct, crezând că acest sistem săptămânal nu este atins deloc de inserarea unei zile fără nume.

3) Câtă vreme are loc un acord comun al Bisericilor şi confesiunilor creştine, Biserica Ortodoxă este de asemenea dispusă să se declare în favoarea unei date fixate pentru praznicul Paştilor întotdeauna într-o duminică.

4) Exprimă rugămintea ca duminica în care Domnul nostru a înviat să poată fi descoperită prin ştiinţă.

 

Patriarhul ecumenic. Chestiunea calendarului care a preocupat Congresul nostru atât de multe sesiuni a ajuns la sfârşit fiind discutată în lumina a două puncte de vedere: cel provizoriu, de natură presantă, prin reforma calendarului iulian, şi cel viitor, care priveşte noul calendar.

Şi acum ajungem la chestiunea arzătoare a căsătoriei clerului în cele 3 forme ale sale, precum au fost explicate într-o sesiune anterioară. Cer ca reprezentanţii Bisericilor Sârbă şi Română să depună rapoarte relevante în care să explice problema din toate punctele de vedere, opiniile care predomină în Bisericile lor, şi să le prezinte prompt la Secretariat anticipat, pentru ca această chestiune să fie discutată ca cel dintâi subiect în cursul sesiunii de vinerea viitoare.

Ca o a doua problemă, vom discuta în cursul aceleiaşi sesiuni prăznuirea în duminica cea mai apropiată a sărbătorilor sfinţilor care cad în timpul săptămânii.

Ca o a treia chestiune, vor fi discutate impedimentele la căsătorie. Şi pentru această chestiune, cer ca reprezentanţii Bisericilor Rusiei, Serbiei şi României să prezinte poziţiile prompt la Secretariat, care descriu în amănunt până la ce grad de rudenie (înrudire de sânge, înrudire prin alianţă,înrudire din 3 neamuri (trigeneia), şi relaţie duhovnicească) sunt permise căsătoriile în Bisericile lor.

După aceasta, patriarhul ecumenic a declarat încheierea sesiunii.

 

† Meletie de Constantinopol
† Calinic de Cizic
† Arhiepiscopul Alexandru de America de Nord
† Mitropolitul Gavriil de Muntenegru şi Parathalassia
† Vasilie de Niceea
† Iacov de Dyrrachion
 
Arhimandrit Iuliu Scriban
V. Antoniades
Dr. M. Milankovici
 
† Arhimandrit Ghermano
Secretar şef al Sfântului Sinod

 


[1] Cel mai probabil, aceasta este o transliteraţie greşită a lui Aloysius Lilius (1510-1576), care este recunoscut drept creatorul calendarului gregorian.

[2] Potrivit acestei afirmaţii, s-a dorit schimbarea atât a calendarului, deci a sărbătorilor cu dată fixă (precum Naşterea Domnului), cât şi a Pascaliei, care determină sărbătorile cu dată mobilă (precum Învierea Domnului şi Cincizecimea).