Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923

 

Anexă

 

Mai jos este publicat planul pentru un calendar, înaintat de reprezentantul Bisericii Constantinopolului, profesorul V. Antoniades, secretarului Congresului pan-ortodox.

 

Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,

Planul de calendar dinaintea voastră, care este înaintat fără nici o pretenţie (o consecinţă directă a recomandărilor şi propunerilor care au fost făcute în Congresul nostru privind chestiunea calendarului, a schimbului de opinii şi a discuţiilor purtate între noi), ar fi fost deja înaintat Congresului în cursul sesiunii sale anterioare (de miercuri), dacă nu ar fi apărut o oarecare întârziere şi unele consideraţii suplimentare impuse de declaraţia demnă de atenţie a prea sfinţiei voastre potrivit căreia un plan de calendar (care este întocmit de oamenii de ştiinţă şi autorităţile competente, şi acceptat de un congres internaţional întrunit în acest scop, şi presupunând că va fi în mod vădit precis şi exact). Cu toate acestea, el ar fi dificil de acceptat în prealabil la nivel bisericesc, dacă şi în măsura în care va afecta săptămâna (va afecta săptămâna când, fie o dată pe an fie de 2 ori la fiecare al patrulea an, va fi inserată o perioadă de timp suplimentară în forma unei zile goale, care este surplusul de la cele 364 zile sau 52 săptămâni ale anului solar tropic).

Deoarece planul uniform şi uşor de înţeles, propus de mine doar din cauza simplităţii sale, are săptămâna ca bază, şi numai săptămâna, totuşi, din cauza lungimii reale a anului tropic din necesitate recurge la intercalări (şi în loc de intercalarea unei săptămâni întregi, propusă de dl. Drăghici, propune intercalarea obişnuită a unei zile în fiecare an sau a 2 zile în fiecare al patrulea an dar, ca să spunem aşa, zile ,,extra” sau neutre neafectând seria categoric uzuală a săptămânilor). Din această pricină doresc să propun aici unele lucruri, elocvente din umilul meu punct de vedere, că o asemenea neutralizare a zilelor menţionate anterior, care are loc pe baza acestui ultim sistem săptămânal şi este obţinut printr-un simplu acord, cu greu [se poate spune că] reprezintă o încălcare sau distrugere a sistemului săptămânal. Va fi posibil a afirma referitor la circumstanţele de faţă un lucru similar cu ceea ce a spus apostolul referitor la desfiinţarea aparentă a Legii Vechi prin credinţa creştină: Deci au doar stricăm legea prin credinţă ? Să nu fie, ci întărim legea (Romani 3, 31). Distrugem oare sistemul săptămânal prin metoda de intercalare menţionată mai sus ? Nicicum, ci întărim sistemul săptămânilor prin această metodă.

Într-adevăr, înalt prea sfinţite, ce a fost afirmat anterior şi recent cu privire la natura normativă şi uzuală a majorităţii termenilor şi prevederilor vieţii noastre este de asemenea aplicabil chestiunilor de cronologie. Şi bazat pe supoziţia că problemele de natură deţin acest caracter inviolabil, că în aceleaşi condiţii ele au loc întotdeauna în acelaşi fel, potrivit aceloraşi legi, legile înţelegerii noastre nu corespund întotdeauna şi în toate cu astfel de efecte şi expresii ale naturii. Cu siguranţă înţelegerea deţine propriile sale legi şi uniformitate. Doar cele două domenii, obiectiv şi subiectiv, nu coincid întotdeauna, şi astfel mintea noastră adeseori este silită să caute modalităţi şi căi nu pentru a adapta lucrurile naturii la aceleaşi legi, ci mintea însăşi să se adapteze în mod precis la aceasta din urmă (natura).

Prin urmare, natura în mare măsură relativă şi uzuală a diferenţelor care există referitor la cronologie şi calendare duce la calcule, obiceiuri şi reglementări ale diferitelor epoci şi oameni, din antichitate până în prezent. Astfel, aranjamentul propus în orice mod stabilit al zilelor intercalare menţionate anterior va fi discutat numai într-un mod relativ şi uzual, şi oamenii, care rămân neştiutori ai unor asemenea distincţii, se vor obişnui rapid cu el, cu existenţa în noul calendar a unei zile şi uneori a unei a doua zile, care este introdusă în afara săptămânilor şi ca neregulată, şi le vor da nume şi titluri simple, ca în cazul lunii februarie şi în alte situaţii asemănătoare.

Cu siguranţă, Biserica a primit folosirea săptămânii de la evrei. Însă, din acest motiv, pentru că era folosită de ei şi constituia temelia poruncii: În şase zile vei lucra şi vei face toate lucrurile tale. Iar în ziua a şaptea este Sâmbăta Domnului Dumnezeului tău[1], din acestea şi din motive asemenea, precum sfinţenia de neatins şi durata neîntreruptă, orice schimbare sau modificare de orice fel a sistemului săptămânal poate fi luată în discuţie cu dificultate, înainte de a fi exclus din Biserica însăşi. El a fost statornicit în Biserică prin folosirea îndelungată şi prin reglementarea Heortologionului şi Pascaliei bisericeşti, dar, în opinia mea, nu există nici un risc în a sugera o oarecare acţiune asupra acestor puncte prin aranjamentul propus sau neutralizarea uneia sau a două zile în plus, ci mai degrabă acest lucru va fi de folos sistemului nostru de închinare duminicală prin simplitatea, uniformitatea şi flexibilitatea sa. Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, acestea sunt propunerile esenţiale pe care le depun aici, ca plan al meu, împreună cu Heortologionul şi Pascalia Bisericii noastre.

 

Cu respectul datorat înalt prea sfinţiei voastre

 

În Halki, pe 24 mai 1923

 

Un fiu smerit întru Domnul

V. Antoniades

 

* * *

 

Plan de calendar

Cu siguranţă, un plan de calendar nu este contrar acordului provizoriu privind soluţionarea chestiunii calendarului doar în Biserica Ortodoxă, şi mai ales dintr-un punct de vedere ecleziastic, nici nu ar fi judecat ca fiind nenecesar, deoarece în prezent Congresul nostru a început deja să schimbe opinii referitor la soluţia mai generală şi finală a aceleiaşi chestiuni; referitor la problema care va implica mai devreme sau mai târziu (şi cel mai probabil cu o majoritate sau acord anterior) cercuri mult mai largi şi totuşi competente; şi cum va fi stabilit un calendar sau poate va fi ales din multe planuri întocmite şi prezentate până acum; referitor la un nou calendar care are mai multe avantaje decât cele deja cunoscute şi care are prioritate în acceptarea de către lume nu numai pe baza preciziei potenţiale ştiinţific, ci şi pe baza simplităţii, caracterului convenabil şi oportun pentru condiţiile şi necesităţile vieţii moderne. Un asemenea calendar va fi acceptat din necesitate şi de către Biserici drept quadre, pentru determinarea în acest fel şi prin această metodă a liniilor generale ale calendarului bisericesc în mod special.

Comitetul ştiinţific al Congresului nostru a făcut deja o evaluare şi, din planurile prezentate, este înclinat să recomande planul onorabilului jurist P. Drăghici, membru al delegaţiei Bisericii Române. Alt plan a fost înaintat Secretariatului de către arhimandritul Pangratie, din delegaţia noastră. Ar fi temerar, dar voi îndrăzni să înaintez spre judecata Congresului nostru un al treilea plan, un plan cutezător, cutezător prin faptul că este expus fără veşmântul elegant al calculelor astronomice şi matematice şi, în plus, prin faptul că are originalitate. Într-adevăr, este îndrăzneţ pretinzând simplitate şi uşurinţă, şi îndrăzneţ în alt fel, ca (fiind) radical, şi radical până la a fi provocator, proclamându-se regina firmamentului, şi neţinând cont de mânia ei, care nu este pe de-a întregul nedreaptă, ci cu dreptate, pentru ofensă, pentru indiferenţă îşi exilează copiii, lunile, preferând săptămâni simple şi scurte în toate cele 12 faimoase luni ale anului. Indiscutabil, ele sunt faimoase, cu excepţia faptului că toate sunt şi au fost greu de coordonat în orice măsurătoare regulată a zilelor, astfel că pentru ca ele să aibă aceeaşi lungime este necesar ca cele 12 să fie întinse realmente pe patul celebrului Procust, apoi să fie alcătuită altă lună din bucăţile lor rupte şi aceasta, ca o a treisprezecea, un număr clevetit şi nenorocos, de o atracţie îndoielnică chiar pentru luna însăşi, care ştie numai 12 drept copii ai săi, şi aceştia nemutilaţi.

Cei indiferenţi faţă de aceste lucruri, care preferă pe cea de-a treisprezecea în loc de a scăpa complet de toate, sunt întotdeauna liberi să socotească în luni, dar cu condiţia ca sistemul săptămânal să rămână neafectat şi să se utilizeze ca măsurătoare de bază pentru socotirea anului civil săptămâna legendară care este întâlnită prima oară în Sfintele Scripturi. Fiecare din cele 13 luni vor cuprinde nici mai mult, nici mai puţin de 28 zile, care constituie 4 săptămâni întregi, şi care permit mereu sincronizarea lunilor şi săptămânilor pentru aceeaşi secvenţă de 7 zile ale săptămânii[2]. În mod categoric există şi alte mijloace de sincronizare a sistemelor lunare şi săptămânale, dar singura cale uniformă de a menţine sistemul lunar este cea cu 13 luni.

Oricum, pe orice cale de ajustare a sistemului săptămânal la luni, anui civil va avea în general 52 de săptămâni şi o zi, dar în cursul fiecărui an bisect câte 2 zile în plus. Ziua care este surplus în anul comun va fi nefixată sau liberă, în afara numărului celor care constituie cele 52 de săptămâni, şi care nu este inclusă în ele. În acest fel, toate săptămânile ar putea avea întotdeauna aceleaşi zile în ordine, începând de duminică ca prima zi (creştinii vor păstra numele de duminică), şi sfârşind cu sâmbătă ca a şaptea zi. Vinerea va fi numărată ca a şasea zi. Celelalte sunt deja numite în mod corespunzător de noi.

Deşi cea de-a 365-a zi ca suplimentară nu va fi inclusă cu celelalte, ea va fi inserată la sfârşitul fiecărui an, după cea de-a 52-a săptămână, sub forma Ajunului Crăciunului. Ziua Crăciunului va fi socotită ca Ziua Anului Nou, ca an de la naşterea lui Hristos, bineînţeles potrivit cu tradiţia care predomină în mod obişnuit, independent de acurateţea istorică referitoare la asemenea chestiuni. Prăznuirea lor[3] va cădea întotdeauna duminica sau prima zi, şi într-adevăr în timpul solstiţiului de iarnă, când în orice caz ele sunt stabilite ştiinţific.

Şi întotdeauna cealaltă zi, cea de-a 366-a, care se formează la fiecare 4 ani din orele, minutele şi secundele suplimentare (5 ore, 48 minute, 46 secunde) ale fiecărui an tropic, şi care este acum inserată în forma unui an bisect, va fi cu siguranţă socotită suplimentară, şi sub numele de intercalară va fi inserată în cursul solstiţiului de vară, după cea de-a 26-a săptămână, cu toate că se poate aranja şi în alt fel. Într-adevăr, dacă este cercetată opinia oamenilor, ar fi de asemenea pusă fie în cursul celui de-al patrulea an şi ca nefixată, pentru o înlocuire sau mai degrabă restaurare a lui 1 mai mort în noul ,,regim”. Deficienţele deja cunoscute ale ambelor calendare, iulian şi gregorian, privind inserarea exactă a acestei zile în anii specificaţi, nu vor găsi în mine un judecător şi corector competent. Cu toate acestea, mi se pare că prin calculele dlor. Tripkovici şi Milankovici care au fost propuse în dările de seamă depuse, ei s-au limitat la ,,minimum” posibil, şi acest lucru va deveni vizibil în timpuri îndepărtate de noi, astfel că o serie succesivă de generaţii s-ar putea să nu realizeze necesitatea şi urgenţa unei noi reforme a calendarului.

Oricum, când zilele suplimentare menţionate anterior sunt potrivite sau neutralizate, cele 52 de săptămâni întregi vor completa ciclul anului (atât civil, cât şi bisericesc), care începe la solstiţii, divizat în 4 părţi a câte 13 săptămâni, iarna de la ultimul solstiţiu (de iarnă) până la echinocţiul vernal, primăvara de la acest echinocţiu până la solstiţiul de vară, vara de la acest solstiţiu până la echinocţiul de toamnă şi, în cele din urmă, toamna de la acest echinocţiu până la solstiţiul de iarnă.

O asemenea rânduială a anului doar prin săptămâni, pe lângă uniformitatea şi simplitatea evidentă, va avea şi acest beneficiu, că va pune capăt deplasării praznicelor duminicale din jurul Sfintelor Paşti, facilitând fixarea Învierii Domnului, şi într-adevăr în cea de-a 16-a duminică, în acest fel prima săptămână de primăvară, la 105 zile după praznicele Crăciunului şi Anului Nou (deşi este posibil a fixa praznicul în duminica următoare, a 17-a). Acest plan va avea şi alt câştig, deoarece va uşura extrem de mult împlinirea rugăciunii întâistătătorului Bisericii soră din România privind mutarea praznicelor ce cad în timpul săptămânii duminica. ,,Το πα στω” a lui Arhimede ar avea un loc chiar aici, dacă este permisă compararea celui mic cu cel mai mare. El nu ţine cont de luni, pune în locul lor împărţirea în săptămâni, şi veţi avea simplificarea celui dintâi şi uşurarea celui din urmă.

Un Heortologion şi o Pascalie a Bisericii noastre, construite pe baza socotirii duminicii a 16-a ca fiind cea a Învierii, ar arăta precum urmează:

 

Săptămâni

Duminici

1

Naşterea după trup a Domnului şi începutul anului nou

2

Tăierea împrejur după trup a Domnului şi pomenirea lui Vasilie cel Mare. Sfânta Teofanie sâmbătă sau în a 7-a zi a celei de-a doua săptămâni

3

Soborul lui Ioan Botezătorul

4

După Botez şi pomenirea binecuvântaţilor Antonie cel mare şi Eftimie

5

Atanasie şi Chiril, patriarhii Alexandriei. Întâmpinarea Domnului şi cei trei ierarhi joi în săptămâna a 5-a

6

Vameşul şi Fariseul

7

Fiul Risipitor

8

Lăsatul secului de carne

9

Lăsatul secului de brânză

Începutul Postului Mare, luni în a noua săptămână

10

Ortodoxia

11

A doua duminică din post

12

Cinstirea Crucii şi pomenirea celor 40 de mucenici

13

A patra duminică din post. Buna Vestire a Născătoarei de Dumnezeu joi în săptămâna a 13-a

14

A cincea duminică din post

15

Stâlpările

16

Paştile

17

Toma şi pomenirea Sfântului Gheorghe

18

Femeile mironosiţe

19

Slăbănogul

20

Samarineanca

21

Orbul şi Sfinţii Constantin şi Elena

22

Părinţii de la primul Sinod Ecumenic

23

Cincizecimea. Sfânta Treime luni în săptămâna a 23-a

24

Toţi Sfinţii

25

Matei

26

Matei. Începutul postului Sfinţilor Apostoli marţi în săptămâna a 26-a

27

Matei

28

Petru şi Pavel. Soborul Sfinţilor Apostoli luni în săptămâna a 28-a

29

Părinţii de la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic şi pomenirea Sfintei Eufimia

30

Matei

31

Proorocul Ilie

32

Sfântul Pantelimon. Începutul Postului Maicii Domnului luni în săptămâna a 32-a

33

Schimbarea la Faţă a Domnului

34

Adormirea Maicii Domnului

35

Odovania Adormirii

36

Tăierea capului Înaintemergătorului

37

Naşterea Născătoarei de Dumnezeu şi pomenirea lui Ioachim şi a Anei

38

Înălţarea Sfintei Cruci

39

După Înălţarea Sfintei Cruci

40

Matei

41

Matei

42

Matei

43

Părinţii de la cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic

44

Sfântul Dimitrie

45

Matei

46

Arhanghelul Mihail

47

Ioan Gură de Aur. Începutul postului Crăciunului miercuri în săptămâna a 47a

48

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

49

Sfânta Ecaterina

50

Andrei cel întâi-chemat

51

Sfinţii Nicolae şi Spiridon

52

Strămoşii după trup ai Domnului

 

Cu siguranţă, acest Heortologion va prevedea anumite transferări în cazul preferării duminicii a 17-a pentru Înviere, dar foarte puţine, şi acestea sunt cuprinse în 20 de săptămâni.

Şi întâi praznicul celor Trei Ierarhi va fi separat de Întâmpinarea Domnului şi împreună cu cel al Sfântului Fotie va constitui duminica a 6-a, cea de-a 7-a fiind socotită ca Duminica Vameşului şi Fariseului, restul transferat încheindu-se în duminica a 26-a, în timp ce între Duminica Tuturor Sfinţilor şi începutul Postului Sfinţilor Apostoli are loc numai o Duminică a lui Matei. Apoi praznicul celor 40 de Mucenici va fi mutat din Duminica Cinstirii Sfintei Cruci în duminica a 2-a a postului, Buna Vestire a Maicii Domnului va fi prăznuită întotdeauna în joia celei de-a 13-a săptămâni, dar în loc să fie în mijlocul săptămânii a 4-a de post, va cădea în mijlocul săptămânii a 3-a, după Duminica Cinstirii Sfintei Cruci, aproape în mijlocul Postului Mare. În cele din urmă, praznicul Sfinţilor Constantin şi Elena va fi transferat din Duminica Orbului în cea a Samarinencei, neabătându-se foarte mult în timp de la data fixată în prezent.

 

În Halki, pe 24 mai 1923

V. Antoniades

 


[1] A Doua Lege 5, 13-14 (LXX).

[2] Cu alte cuvinte, 1 ianuarie va cădea întotdeauna într-o zi de luni.

[3] Adică, a Naşterii Domnului şi a Anului Nou.