ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
 

§. 227. Biserica copţilor[1]

Biserica copţilor sau a naţiunii egiptene se mai serveşte de limba coptică numai la serviciul divin, iar în relaţiile zilnice vorbeşte limba arabă (§. 151 b.). De la cruciade (1095-1270) ea fu crud împilată de mahomedani, care mai înainte o tratase amical, aşa fu împilată încă de la cruciade de arabii Fatimizi (domnitori 969-1171), mai rău încă între anii 1171-1230 de Ejubizii Selgiuci (Eiubizii Seldşuci), a căror domnie începu cu Saladin (1171-1193) şi foarte rău între anii 1250-1517 de Mameluci. Din această cauză ea s-a redus după unii la 150.000 suflete, iară după alţii, care par a fi mai exacţi, ea s-a păstrat încă în număr de 500.000 suflete.

Copţii au adoptat de la vecinii lor, abisinienii iudaizanţi vechi, dar şi spre a fi pe plac mahomedanilor stăpânitorii lor, tăierea împrejur şi nemâncarea cărnii de porc. Ei încă de mult timp n-au avut o instrucţiune teologică mai superioară, iar în această privinţă sunt în periodul prezent (1453-1910) şi mai decăzuţi. Clerul copt este pe o treaptă de cultură foarte inferioară; el nu înţelege nici chiar limba, în care slujeşte liturghie şi care negreşit nu mai este limba cea vie naţională. Patriarhul lor are şi în periodul acesta scaunul în Cairo şi sub el sunt 12 episcopi în Egipt, unul în Nubia şi unul în Ierusalim. Sub jurisdicţia lui este şi căpetenia Bisericii Abisiniene, pe care el încă din secolul XIII o străjuieşte ca un tiran gelos spre a nu-i scăpa din mână; căci îi permite să aibă ca episcop numai pe un copt trimis de dânsul.

Copţii au rezistat mult timp, aproape decisiv, oricărei încercări de unire cu Biserica Romano-Catolică; cu toate acestea, scaunul de la Roma prin activitatea neobosită a misionarilor săi a atras în sfârşit pe unii dintre copţi la unire şi în 1741 le-a dat un episcop unit, iar în 1781 numai un vicar apostolic, din cauză că speranţele de unire ulterioară slăbiră, iară de la 1783 acest vicar avea a păstori şi pe uniţii abisinieni; el nu avea mulţi credincioşi, după unii 15.000 copţi şi abisinieni, după alţii abia 5.000. Dar în 1895 Papa Leon XIII înfiinţă pentru copţii uniţi, al căror număr crescuse atunci destul de simţitor, aşa că numai uniţi copţi se zice că erau în număr de 13.000 – o patriarhie în Alexandria cu 3 dieceze.

De la secolul XVII, iară mai serios de la 1825 şi protestanţii fac propagandă între copţi cu şcoalele şi Bibliile lor; însă până acum n-a avut mult succes; protestanţii numără 5.000 de copţi convertiţi la protestantism.

 


[1] N.tr.: Numele de ,,copţi” este cuvânt corupt din Αιγυπτιος), arăbeşte Quobti sau Kobthi; vezi Sezostris Sidarouss, op. cit., p. 57 scv.