ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
 

§. 228. Biserica Abisiniei

Biserica Abisiniană sau Etiopiană, cum se numea ea în vechime, este mai însemnată în privinţa numerică. Abisinia, vechea Etiopie s-a menţinut ca stat creştin până în timpul recent, deşi din vechime au pătruns în ea mulţi israiliţi numiţi Falaşa, iar apoi şi mahomedani. Dar populaţia în marea ei majoritate este creştină monofizită; unii zic, că este în număr de 2 ½ milioane, iar alţii negreşit zic că este mai numeroasă, chiar până la 5 milioane. Căpetenia Bisericii Abisiniene, Abuna[1], de la secolul XVI unicul episcop al ţării, este totdeauna un copt; ales şi hirotonit de patriarhul copţilor, el are scaunul în Gondar, fosta capitală a ţării. Îndată după el vine prepozitul monahilor, Itsegur.

Abisinienii sunt pe o treaptă de cultură şi mai inferioară decât copţii; ei încă mai mult decât copţii şi din un timp mai anterior au amestecat creştinismul lor cu elemente din iudaism. Aşa ei practică nu numai tăierea împrejur şi nemâncarea cărnii de porc, ci chiar întreaga lege de mâncări şi de curăţiri a iudeilor, pe lângă duminică serbează şi sâmbăta, în biserici au sfânta sfintelor ca biserica din Vechiul Testament şi un sicriu al legii, ba au practicat şi poligamia, contra căreia chiar după jumătatea secolului XIX guvernul lor a trebuit să ia aspre măsuri. Canonul cărţilor sfinte al lor are 81 cărţi, din cauză că primesc multe apocrife, pe când canonul Bisericii Romano-Catolice are 73, iar al Bisericii Ortodoxe, cel nedubios şi atestat de toţi, precum şi al Bisericii protestante are 65.

De la jumătatea secolului XVIII întâlnim între monofiziţii abisinieni o sectă eretică, ce învaţă o a treia naştere a lui Hristos, cea din Duhul Sfânt prin botezul în Iordan, aşa zicând renaşterea mai presus de fire a omului Iisus. Mai este în Abisinia o sectă creştină cu credinţe iudaice şi una cu credinţe păgâne, adică zalanii şi kamanţii sau gamanţii.

În secolul XV portughezii intrară în relaţii amicale cu suveranii creştini ai Abisiniei, care se numesc împăraţi sau regi supremi (Negus) şi romano-catolicii reuşiră prin portughezi a decide pe un suveran al Abisiniei la unire cu Biserica Romano-Catolică, o dată în jumătatea întâi a secolului XVI (1514-1540) şi altă dată în jumătatea întâi a secolului XVII (1626-1632). Întâia oară sub Negusul David III chiar Abuna a fost un medic portughez Bermuder, iar a doua oară sub Negusul Socinius sau Suquedor, Abuna a fost un iezuit portughez. Dar ambele dăţi după suveranul partizan unirii urma un adversar al ei şi ambele dăţi unirea fu cu totul exterminată; iară după exterminarea ei a doua oară, când se mai ivea în ţară din nou un misionar latin, era pedepsit uneori chiar cu moarte, un episcop romano-catolic trimis acolo în 1788 nu putu face nimica.

Tocmai de la 1826, după ce Abisinia slăbi înăuntru şi în afară, apusenii au putut începe iarăşi propaganda în ea, adică mai întâi protestanţii. Văzând aceasta misionarii romano-catolici s-au dus şi ei la 1829 în ţară şi la 1853 vicarul apostolic, numit de Roma pentru copţi, fu totodată şi pentru abisinieni. Totuşi în 1855 misionarii romano-catolici au fost alungaţi şi numai cei protestanţi, din consideraţii pentru Englitera, au mai fost îngăduiţi condiţional, adică dacă se vor mărgini a converti numai iudei şi mahomedani. Dar în 1863 Negusul Teodor II se văzu importunat de 150 misionari protestanţi, de care nu putea scăpa. El a pus să-i prindă împreună cu ambasadorul englez, căci totodată venise în conflict şi cu guvernul englez şi nu i-a lăsat liberi, decât în 1868, când englezii intrară în Abisinia cu război şi cuceriră Magdala, reşedinţa lui Teodor. Acesta văzându-se în strâmtorare s-a sinucis.

După moartea lui, influenţa străină crescu mult în Abisinia şi misionari romano-catolici, precum şi protestanţi avură iarăşi intrare liberă. Totuşi de atunci abisinienii şi Negusul lor, energicul Ioan (1872-1889), care oprima mahomedanismul în statul său, au prins ură contra misionarilor şi-i plăcu mai mult a se apropia de Biserica Ortodoxă. Negreşit altfel ar fi putut merge lucrurile sub Negusul Menilic sau Menelic, care veni la tron de la 1890 şi pusese la început Abisinia sub protectoratul Italiei, dacă mai târziu în 1896 n-ar fi înlăturat acest protectorat, respingând o incursiune a armatei italiene în Abisinia (v. §. 199 C.c.). Însă romano-catolicii tot se fălesc că au un număr de circa 10.000 abisinieni uniţi, cărora li s-a dat de curând un vicar apostolic propriu.

 


[1] N.tr.: Abuna va să zică mitropolit. Sezostris Sidarouss, op. cit., p. 136.