Februarie 2008. Ştiri

 

A doua sesiune de dialog dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Apostolică Armeană

Biserica Ortodoxă a Greciei are un nou întâistătător. Să fie oare acesta un Benedict al Ortodoxiei ?

Cărţile de slujbă şi lucrările Sfinţilor Părinţi sunt retraduse, în limbaj ecumenist

Aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Consiliului Mondial al Bisericilor, sau 60 de ani de apostazie a creştinismului contemporan

Noua legislaţie privind minorităţile religioase, adoptată de statul turc, nu rezolvă problemele acestora

,,Ritorul” religiei unice, patriarhul Daniil doreşte îndoctrinarea copiilor din fragedă pruncie

 

 

5-6 februarie 2008

A doua sesiune de dialog dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Apostolică Armeană

Socotindu-se pe ei înşişi apărători ai dreptei credinţe, ierarhii Patriarhiei Moscovei îi acuză pe conducătorii altor Biserici Ortodoxe locale de colaborare cu heterodocşii, ca şi de alte atitudini apostate. Însă, prin cuvânt şi faptă, ei se dovedesc a fi din aceeaşi tagmă cu cei pe care îi acuză, ba chiar mai înşelători decât aceştia.

În realitate, ierarhii moscoviţi propovăduiesc ecumenismul folosind diferite strategii mai mult sau mai puţin adaptate mediului rusesc. Una dintre direcţiile ecumeniste în care aceştia excelează o constituie relaţiile cu monofiziţii. Astfel, la 9 ianuarie 2008, a avut loc prima liturghie ortodoxă rusă în capitala Namibiei, Windhoek. Ea a fost săvârşită de preotul Jean Lapidus, parohul bisericii ruse din Johannesburg, cu binecuvântarea Mitropolitului Serghie de Cape Town, din cadrul Patriarhiei Alexandriei şi a toată Africa. Amănuntul inedit al acestei ceremonii l-a constituit locul unde a avut loc: la invitaţia episcopului copt local, Abba Antoine-Marc, liturghia ortodoxă a fost săvârşită în catedrala coptă Sfântul Marcu din capitala namibiană.

Un alt semn al relaţiilor amiabile dintre ortodocşii ruşi şi monofiziţi este construirea, între anii 2008-2009, la Moscova, a unui mare centru spiritual al Bisericii Apostolice Armene. El va cuprinde o catedrală, o reşedinţă pentru episcopul armean în Rusia, o bibliotecă cu săli de conferinţe, un muzeu şi o parcare subterană.

 

Stiri 41-07

Într-una din vizitele sale la Moscova, în iulie 2000, catolicosul armenilor, Karekin al II-lea, a sfinţit o biserică închinată Sfintei Mare Mucenice Ecaterina, ce aparţine comunităţii armene. La această ceremonie, Patriarhul Alexie al II-lea a adus în dar armenilor o icoană a sfintei. În imagine, în stânga, catolicosul Karekin al II-lea în veşminte arhiereşti, iar în dreapta patriarhul Alexie al II-lea, în veşminte monahale, cu însemnele patriarhale

 

Apoi, între 5-6 februarie 2008, a avut loc la Etcimiadzin, sediul central al Bisericii Apostolice Armene, a doua întâlnire din cadrul dialogului ecumenist bilateral, dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Apostolică Armeană.

Dialogul a debutat în 2001 la iniţiativa şi cu binecuvântarea conducătorilor celor două Biserici, Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii şi patriarhul şi catolicosul armenilor Karekin al II-lea, pentru analizarea problemelor stringente de teologie şi viaţă publică. Prima întâlnire, care a avut loc între 13-15 februarie 2001, la Etcimiadzin, a fost dedicată examinării problemelor publice contemporane semnificative.

Actuala întrunire a fost dedicată temei ,,Drepturile omului, morală şi valori tradiţionale”. Au fost prezentate 4 rapoarte: ,,Drepturile omului din punct de vedere creştin: chemarea prezentului”, ,,Abordarea teologică a drepturilor omului”, ,,Drepturile omului: teologie, ideologie sau politehnologie ?”, ,,Incidenţa crescută”.

Au urmat discuţii pe marginea celor prezentate, afirmându-se că ,,Biserica este deschisă la un dialog constructiv cu toţi oamenii, interesată de suferinţă şi nedreptate, şi este gata să-şi unească eforturile cu statul, societatea civilă şi alte organizaţii, care se ocupă de protejarea drepturilor omului”. La sfârşitul sesiunii de dialog, a avut loc o reuniune cu reprezentanţii organizaţiilor internaţionale şi armene pentru drepturile omului.

La prima vedere lipsite de valoare sau substanţă, astfel de colaborări între ortodocşi şi heterodocşi - la care iau parte, când şi când, diferite organizaţii atee sau instituţii ale statului secular - lucrează la crearea unei compatibilităţi între Ortodoxie şi orice altă confesiune creştină, cu alte cuvinte, promovează creştinismul corect politic şi în concordanţă cu drepturile omului.

 

Stiri 41-08

În imagine, de la stânga la dreapta, catolicosul Karekin al II-lea al armenilor,
patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii şi marele muftiu al Rusiei

 

Într-alt plan, aceeaşi patriarhie a Moscovei întreţine relaţii cordiale cu lumea musulmană şi doreşte construirea unei punţi de legătură între creştinism şi islam. Dar despre această direcţie ecumenistă moscovită vom vorbi cu altă ocazie, care nu va întârzia să apară ...

 

Surse
1. www.trinitas.ro, 12 ianuarie 2008, ,,Liturghie ortodoxă rusă, în premieră, în catedrala coptă din capitala Namibiei”
2. www.mitropolia-ardealului.ro, 5 februarie 2008, ,,Centru spiritual al Bisericii Apostolice Armene, la Moscova”
3. http://portal-credo.ru, 6 februarie 2008, ,,ДОКУМЕНТ: Коммюнике второй встречи в рамках собеседований между Русской Православной Церковью и Армянской Апостольской Церковью (Святой Эчмиадзин, Армения)”

 

 

 

7 februarie 2008

Biserica Ortodoxă a Greciei are un nou întâistătător. Să fie oare acesta un Benedict al Ortodoxiei ?

După trecerea la cele veşnice, la 28 ianuarie 2008, a Arhiepiscopului Hristodul al Atenei şi întregii Grecii (a se vedea articolul Ianuarie 2008. Ştiri - Trecerea la cele veşnice a Arhiepiscopului Hristodul al Atenei şi întregii Grecii), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei a ales un nou întâistătător. Alegerile au avut loc pe 7 februarie, în catedrala mitropolitană din Atena, în prezenţa ministrului grec al Educaţiei şi Cultelor, Evripidis Stylianidis.Stiri 41-09

Cei 75 de ierarhi prezenţi au avut de ales între 4 candidaţi: Mitropoliţii Ieronim al Tebei şi Livadiei, Evstatie al Spartei, Antim al Thessalonicului şi Ignatie al Dimitriadei. După primul tur de scrutin au rămas 2 candidaţi: Mitropoliţii Ieronim al Tebei şi Evstatie al Spartei, care au primit 45, respectiv 27 de voturi. Ca urmare, mitropolitul Ieronim (foto) a devenit întâistătătorul Bisericii Greciei, sub numele de Ieronim al II-lea (n.r.: Ieronim I a fost predecesorul arhiepiscopului Hristodul şi a fost numit de regimul militar care a condus Grecia, pentru a le sluji interesele de pe scaunul arhieresc).

Arhiepiscopul Ieronim al II-lea al Atenei şi întregii Grecii (pe numele de mirean Ioannis Liapis) s-a născut la 30 martie 1938, la Inofyta, Beoţia, în centrul Greciei. A studiat arheologia şi teologia la Universitatea din Atena. Ulterior, a făcut studii post-universitare la Graz, Austria, şi la Institutul de studii creştin orientale din Ratisbonne, Germania, unde şi-a susţinut doctoratul.

După terminarea studiilor, devine profesor la Societatea Arheologică din Atena, dar ulterior părăseşte cariera universitară pentru a se dedica slujirii Bisericii. În 1967 este hirotonit diacon şi preot. În perioada 1967-1978 a fost protosinghel al Mitropoliei Tebei, iar între anii 1971-1977 egumen al Mânăstirii Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din Sagmata.

Între 1977-1981 este egumen al Mânăstirii Sfântul Cuvios Luca şi tot în acest răstimp devine secretar şi apoi prim-secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei. În 1981, este ales mitropolit al Tebei şi Livadiei, iar la 7 februarie 2008 devine întâistătătorul Bisericii Greciei.

Pe de o parte, biografia actualului arhiepiscop al Atenei seamănă izbitor cu cea a predecesorului său, fapt ce reliefează o unitate de cuget între cei doi, care au promovat aceleaşi măsuri moderniste şi ecumeniste de-a lungul carierei lor ecleziastice. Astfel, ca mitropolit al Tebei şi Livadiei, Ieronim s-a înconjurat de preoţi învăţaţi, apreciind persoanele cu studii superioare. El a fost membru în diferite comisii pentru relaţiile dintre Biserică şi stat, comisii mixte Biserică-guvern pentru gestiunea mânăstirilor şi învăţământ religios, iar în perioada 2005-2007 a fost preşedinte al comisiei de dialog Biserică-societate.

Ca şi Patriarhul Daniil al României, actualul întâistătător grec susţine utilizarea mass-media de către Biserică, fiind vice-preşedintele postului de radio al Bisericii Greciei. Asemenea ierarhilor ortodocşi contemporani de pe alte meleaguri, care fac abstracţie - voit sau nevoit - de faptul că lucrarea socială a Bisericii este subordonată lucrării mântuitoare şi propovăduirii dreptei credinţe, el s-a dedicat apostolatului social. A înfiinţat azile, orfelinate, locuinţe pentru credincioşi, centre şcolare, centre de dezintoxicare, pentru cei bolnavi psihic, pentru hrănirea săracilor şi imigranţilor.

De-a lungul anilor, a scris numeroase articole, studii şi cărţi pe teme teologice, istorice, sociale, arheologice. A întemeiat un centru de cercetări istorice şi arheologice la Zaltsa şi a organizat tabere de vacanţă pe Muntele Parnas. Printre preocupările sale se numără şi ecologia, pe această temă organizând congrese la centrul de cercetări de la Aliarto, Beoţia. De asemenea, a colaborat îndeaproape cu departamentul de relaţii internaţionale al Universităţii Pantheon, care a realizat deja 3 cicluri de studii doctorale pe tema mediului înconjurător. Acest fapt i-a permis să creeze încă un centru de cercetări pe teme de mediu la Mânăstirea Sfinţii Arhangheli din Domvrena. În oraşul natal, el a înfiinţat Centrul de sensibilizare a populaţiei la probleme legate de mediu şi imigrare.

Ca şi arhiepiscopul Hristodul, el s-a implicat în chestiuni de bioetică, fiind preşedinte al Societăţii de Cardiologie din Grecia. În această calitate, în timpul unei vizite în România, el a primit titlul doctor honoris causa din partea Facultăţii de Medicină din Craiova pentru ,,participarea sa la proiecte legate de sănătate”.

Pe de altă parte, la alegerea sa, presa internaţională a punctat câteva evenimente din cariera sa ecleziastică. Arhiepiscopul Ieronim al II-lea a candidat şi la alegerile din 1998, dar a pierdut în faţa arhiepiscopului Hristodul. El este considerat un reformator şi un ecumenist devotat, asemeni predecesorului său, dar ,,mult mai puţin războinic decât acesta”. De altfel, arhiepiscopul Ieronim l-a ajutat pe înaintaşul său în paşii de iniţiere a dialogului cu Biserica Catolică, l-a întâmpinat pe Papa Ioan Paul al II-lea când acesta a vizitat Grecia în 2001, a vizitat Vaticanul în 2006 şi a semnat cu papa un apel comun pentru combaterea intoleranţei şi a violenţei religioase etc.

Un alt aspect remarcat de presă este prietenia sa caldă cu Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. Cu ocazia alegerii sale, Patriarhia Ecumenică a emis un comunicat în care afirma: ,,Aprecierea personalităţii Episcopului Ieronim al Tebei este mare şi veche şi aşteptările pentru cooperare spre a trata problemele Bisericii Ortodoxe sunt şi mai mari”.

La ceremonia de înscăunare din 16 februarie a.c., Ieronim a promis ,,să continue eforturile înaintaşului său de a deschide Biserica către tineri, spunând că va înfiinţa un consiliu al tinerilor care să-l sfătuiască”. În cuvântul său, el nu a uitat să-şi exprime sprijinul pentru Patriarhia Ecumenică. L-a lăudat pe patriarh, afirmând că este ,,un om profund ancorat în tradiţie, dar care înţelege problemele vremurilor noastre”, şi a făcut apel ca ,,toate Bisericile Ortodoxe să se adune în jurul Patriarhiei Ecumenice”.

În încheiere, am adăuga un comentariu la cele remarcate deja de mass-media. Este interesant că presa a subliniat faptul că actualul întâistătător grec are ca trăsături definitorii erudiţia şi un caracter mai moderat – faţă de cel al predecesorului său – în modul în care abordează problemele actuale ale Bisericii Ortodoxe a Greciei. Aceste observaţii ne duc cu gândul la o altă alegere, cea a Papei Benedict al XVI-lea.

Arhiepiscopul Hristodul şi Papa Ioan Paul al II-lea au fost nişte reformatori radicali, care au introdus în Biserica Ortodoxă, respectiv Catolică, măsuri extrem de progresiste pentru promovarea religiei mondiale, stârnind adeseori controverse. Spre deosebire de ei, urmaşii lor, arhiepiscopul Ieronim al II-lea şi Papa Benedict al XVI-lea, au faima unor oameni erudiţi, intelectuali rafinaţi dedicaţi studiului, moderaţi, ale căror acţiuni sunt mai degrabă strategice decât directe şi uneori brutale, precum au fost cele ale înaintaşilor lor. Ceea ce nu face decât să confirme faptul că ei au rolul de a desăvârşi reformele radicale introduse înainte de înscăunarea lor …

În aceşti primi ani de pontificat, pe care l-a început ,,în forţă”, cu gafa de la Regensburg (a se vedea articolul Vizita Papei Benedict al XVI-lea în Moscheea Albastră din Istanbul (I)), Papa Benedict al XVI-lea a confirmat deja misiunea pe care o are. Şi atunci ne întrebăm: ce apostazii abominabile vom auzi că sunt proferate de pe cinstitul tron al Bisericii Greciei ?

 

Surse
1. www.ert.gr, 6 februarie 2008, ,,Preparation de l'election du nouveau Prelat de Grece”
2. www.ecclesia.gr, 7 februarie 2008, ,,Ieronymos of Thebes and Levadeia elected Archbishop of Athens and All Greece”
3. www.trinitas.ro, 7 februarie 2008, ,,Arhiepiscopul Ieronim este un om respectat atât în spaţiul bisericesc, cât şi de autorităţi”
4. www.directionstoorthodoxy.org, 9 februarie 2008, ,,Greek Orthodox Church Elects New Archbishop”
5. www.orthodoxie.com, 11 februarie 2008, ,,Message du patriarche de Constantinople au nouvel archevêque d'Athènes”
6. www.trinitas.ro, 12 februarie 2008, ,,Prima întâlnire a arhiepiscopului Greciei cu presa”
7. www.ecclesia.gr, 17 februarie 2008, ,,Archbishop Ieronymos enthroned”
8. www.directionstoorthodoxy.org, 18 februarie 2008, ,,Archbishop Ieronymos to avoid politics”
9. www.orthodoxie.com, 21 februarie 2008, ,,Le nouvel archevêque d’Athènes et de toute la Grèce, biographie”

 

 

 

10 februarie 2008

Cărţile de slujbă şi lucrările Sfinţilor Părinţi sunt retraduse, în limbaj ecumenist

Pe 10 februarie 2008, în marea sală a Bibliotecii ,,Străinul rus” din Moscova, a avut loc prezentarea primelor două volume (,,Vecernia şi utrenia” şi ,,Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur”) dintr-o antologie de 6 volume a noilor traduceri liturgice în limba rusă. Ediţia este bilingvă, folosind limbile rusă şi slavonă.

Traducerea textului slujbelor ortodoxe din greacă şi slavonă în rusa liturgică a fost săvârşită în decurs de 7 ani de către un grup de filologi conduşi de părintele Gheorghe Kotchetkov, decan al Institutului Sfântul Filaret. După cum afirmă traducătorii, obiectivul principal al lucrării lor este ,,de a răspunde la nevoia urgentă a credincioşilor de rugăciune în limba maternă”.

În cursul prezentării volumelor au fost audiate diverse opinii cu privire la traducere. Astfel, profesorul V.M. Jivov de la Institutul de limbă rusă al Academiei de Ştiinţe din Moscova a recunoscut că versiunea este bună, în măsura în care reuşeşte să concilieze armonios claritatea cu tradiţia. Traducătorul A.S. Desnitski şi poeta O.A. Sedakova au apreciat publicarea, exprimând unele rezerve cu privire la caracterul poetic şi unitatea stilistică a ansamblului.

Răspunzând la observaţiile făcute, părintele Gheorghe a remarcat că majoritatea pasajelor aduse în discuţie sunt citate din traducerile lui S.S. Averintsev sau traducerea sinodală a Scripturii, care necesită o revizuire. El a amintit că, astăzi, problema principală este mai puţin caracterul poetic al textului, cât ,,cercetarea şi păstrarea sensului tradiţiei liturgice, de vreme ce milioane de oameni s-au îndepărtat de viaţa Bisericii din cauza neclarităţii slujbelor”. În plus, a afirmat: ,,Toţi cei care stau în pragul Bisericii fără a putea să intre, sunt invitaţi de acum să aleagă între rusă şi slavonă ca limbă liturgică”.

Prezentarea s-a încheiat cu mărturiile clericilor şi laicilor cu privire la importanţa acestor versiuni. ,,Noi trăim într-o epocă în care trebuie să ne folosim toată vigoarea pentru a face să renască în mod autentic organismul nostru eclezial şi personal consider că această traducere este un mare pas înainte în materie de liturgică”, a spus un preot. În final s-a decis continuarea discuţiei prin crearea, în cadrul Institutului Sfântul Filaret, a unui seminar pentru probleme de traducere a textelor liturgice, după modelul celui care există deja pentru traducerea Scripturii. La acest seminar vor fi invitaţi traducători, liturgişti şi clerici.

Această iniţiativă de a realiza noi versiuni ale textelor liturgice şi nu numai se înscrie într-o tendinţă contemporană caracteristică Bisericilor Ortodoxe ecumeniste, dornice să alinieze învăţătura ortodoxă la ,,cerinţele actuale” (a se vedea articolul Ianuarie 2008. Ştiri - Noi măsuri pe agenda patriarhului Daniil). Este adevărat că, exceptând Biserica Ortodoxă Română, care foloseşte limba română, vorbită de popor, ca limbă liturgică, celelalte Biserici Ortodoxe – greacă, rusă, bulgară, sârbă – utilizează pentru graiul bisericesc un dialect sau chiar altă limbă decât cea vorbită în mod curent de credincioşi.

Însă dincolo de aceste impedimente, deloc de neglijat, în înţelegerea slujbelor bisericeşti, sau profitând de ele, prin noile versiuni ale cărţilor de cult se promovează o învăţătură străină de cea ortodoxă. În primul rând, limbajul acestor retălmăciri a slujbelor dumnezeieşti nu este cumpănit cu grijă duhovnicească, iar folosirea de cuvinte nesortate cu atenţie, a tot felul de termeni contemporani şi neologisme duce la o răceală a limbii bisericeşti, care răneşte sufletele credincioşilor. Apoi, din pricina acestui limbaj modern, greoi şi aspru, se pierd înţelesuri profunde, tâlcuri duhovniceşti, şi slujbele sunt practic mutilate.

În fine, manipulând cu dibăcie textele liturgice şi pretextând că săvârşesc o tălmăcire net superioară celei anterioare, traducătorii modifică cu totul conţinutul unor pasaje sau chiar cenzurează cărţile de cult, eliminând fragmente care nu servesc ţelurilor lor ecumeniste (a se vedea articolul Decembrie 2007. Ştiri - Cu sprijinul ierarhilor ortodocşi, creştinismul se transformă încet, dar sigur în antisemitism).

Unul dintre cele mai flagrante exemple în acest sens (despre care nu am reuşit să scriem până în prezent) îl reprezintă - după cum se poate afla din periodicul Episkepsis al Centrului Patriarhal de la Chambesy, Geneva - alcătuirea unei comisii speciale de teologi care să se ocupe cu ,,curăţirea” textelor liturgice ortodoxe de pasajele care sunt jignitoare pentru monofiziţi.

Nu este de mirare interesul pe care-l manifestă promotorii ecumenismului de astăzi faţă de modificarea conţinutului cărţilor de cult. Precum spune Sfântul Vasilie cel Mare, ne rugăm aşa cum credem şi credem aşa cum mărturisim la botez. Tot aşa, rugăciunea Bisericii este expresia cultică a credinţei ei: orice schimbare a dogmei afectează caracterul rugăciunii şi, aşijderea, orice modificare în conţinutul rugăciunii Bisericii presupune şi atrage după sine o modificare a dogmei însăşi. Prin urmare, să luăm aminte şi să ne păzim de aceste încercări ’nevinovate’ de îmbunătăţire a tălmăcirii scrierilor bisericeşti, iubind şi preţuind tot acele cărţi, astăzi îngălbenite de trecerea vremii, pe care le-au iubit şi preţuit înaintaşii noştri.

 

Sursa: www.orthodoxie.com, 20 februarie 2008, ,,Présentation d’une nouvelle traduction de textes liturgiques en langue russe à Moscou”

 

 

 

13-20 februarie 2008

Aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Consiliului Mondial al Bisericilor, sau 60 de ani de apostazie a creştinismului contemporan

Anul 2008 a adus cu sine câteva comemorări ale unor evenimente ecumeniste de mare importanţă. După ce în ianuarie s-au împlinit 100 de ani de când pastorul anglican Paul Wattson a avut iniţiativa organizării primei săptămâni de rugăciune pentru unitatea creştinilor (a se vedea articolul Ianuarie 2008. Ştiri - Ecumeniştii într-o continuă căutare a legitimităţii), în februarie se aniversează 60 de ani de la înfiinţarea Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB).

Astfel, între 13-20 februarie a.c., a avut loc sesiunea Comitetului Central al CMB, cel mai înalt for de conducere în intervalul dintre Adunările Generale ale CMB, responsabil cu punerea în practică a rezoluţiilor adoptate de acestea şi aprobarea planului de buget al organizaţiei.

În cadrul acestei sesiuni, comitetul central a ales locul pentru Întrunirea Ecumenistă Internaţională pentru Pace din 2011 (Kingston, Jamaica), care va încheia Deceniul de combatere a violenţei 2001-2010; a făcut progrese în ce priveşte participarea cât mai largă a creştinilor la viaţa şi lucrările CMB; a primit 2 noi membri (Biserica Prezbiteriană Independentă din Brazilia şi Biserica Evanghelică din Laos), mărind numărul bisericilor membre la 349; a numit un comitet pentru căutarea unui nou secretar general şi şi-a dat acordul pentru o serie de declaraţii publice, strategii şi programe.

Au fost adoptate 7 declaraţii publice referitoare la probleme internaţionale, care vădesc încă o dată mentalitatea seculară a acestui for aşa-zis creştin (a se vedea articolul Stătut-au de faţă împăraţii pământului …): ,,Declaraţia despre procesele electorale democrate” cheamă bisericile ,,să se implice în treburile politice civile şi educaţie”; ,,Declaraţia despre criza din Kenya şi răspunsul bisericilor”; ,,Declaraţia despre cantităţile mari de muniţie”; ,,Nota despre obligaţia religioasă de a dezvolta sensibilitatea şi reconcilierea în societatea în curs de schimbare” susţine dialogul interreligios; ,,Nota despre încălzirea globală şi schimbarea climei” afirmă că Bisericile ,,pot să joace roluri cheie de conducere” în lupta împotriva acestui fenomen; ,,Recomandare despre Kosovo”.

(Nici una din declaraţiile publice sau programele adoptate de comitetul central al CMB nu constituie o preocupare exclusiv duhovnicească, caracteristică Bisericii creştine. Este firesc, de fapt, ca lucrurile să stea astfel, de vreme ce această organizaţie întruchipează sub toate chipurile sale APOSTAZIA)

Cu ocazia acestei sesiuni, comitetul central a organizat aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea CMB, care a avut tema ,,Să facem o diferenţă împreună”. Ea a fost marcată prin diferite ceremonii, al căror apogeu a fost o slujbă ecumenistă solemnă ţinută duminică, 17 februarie a.c., în Catedrala Sfântul Petru din Geneva.

În cadrul acestei slujbe, care a durat 90 de minute, membrii comitetului central, reprezentanţi ai Bisericilor locale, reprezentanţi guvernamentali şi musafiri din întreaga lume au ,,mulţumit lui Dumnezeu pentru darul unei tovărăşii care a trecut prin multe încercări în cele 6 decenii de existenţă”. Din partea Bisericii Ortodoxe Române au participat Arhiepiscopul Nifon al Târgoviştei, membru în comitetul executiv al CMB, şi preotul Mihail Tiţa, consilier patriarhal.

 

Stiri 41-11

Arhiepiscopul Nifon al Târgoviştei şi Abuna Paulos, conducătorul Bisericii Etiopiene (monofizită)

 

Un moment important al slujbei festive l-a reprezentat omilia rostită de unul dintre corifeii ecumenismului, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. El a declarat că CMB este ,,o platformă ideală unde Bisericile, venind din orizonturi diferite şi aparţinând la o mare varietate de tradiţii teologice şi ecleziologice, au putut să poarte dialoguri şi să promoveze unitatea creştină”.

În plus, el a vorbit despre necesitatea ca Bisericile să se recunoască reciproc ca mărturisind o credinţă comună: ,,Suntem pregătiţi să reafirmăm rolul CMB ca spaţiu ecumenist unde, prin dialog, Bisericile să continue să rupă barierele care le împiedică să se recunoască reciproc ca Biserici care mărturisesc o credinţă comună, săvârşesc acelaşi botez şi săvârşesc euharistia comună pentru ca comunitatea pe care ele o constituie să devină o comuniune în credinţă, viaţă tainică şi mărturie”.

Despre ,,credinţa comună” a vorbit şi Patriarhul Alexie al II-lea al Rusiei, care, în mesajul său de felicitare adresat secretarului general al CMB, pastorul Samuel Kobia, a spus: ,,CMB trebuie să rămână o comunitate de oameni care, în ciuda diferenţelor existente, sunt uniţi prin mărturia comună a valorilor Evangheliei lui Hristos”.

 

Stiri 41-12

Duminică, 17 februarie 2008, Catedrala Sfântul Petru din Geneva. Pastorul Samuel Kobia, pastoriţa dr. Bernice Powell Jackson şi patriarhul ecumenic Bartolomeu rugându-se împreună cu tinerii în cadrul slujbei ecumeniste

 

Ceremoniilor de aniversare a 6 decenii de existenţă a CMB li s-a alăturat un alt eveniment semnificativ. Tot duminică, 17 februarie a.c., în cadrul unei festivităţi speciale, a fost coborât la pământ stâlpul totemic, care ,,a stat de veghe la Institutul Ecumenic de la Bossey vreme de 25 de ani”.

Totemul a fost dăruit institutului de bisericile creştine canadiene la cea de-a VI-a Adunare Generală a CMB, de la Vancouver, Canada, cu scopul de ,,a promova populaţia indigenă”. Alcătuit din ,,imagini sculptate care oferă o interpretare a istoriei căutării umanităţii pentru trăirea spirituală”, stâlpul de 50 de picioare a devenit instabil, odată cu trecerea timpului. La sfatul primelor naţiuni din Canada, CMB a decis să-l coboare la pământ, iar pastorul Carmen Lansdowne, membru al comitetului central din partea Bisericii Unite din Canada şi indigen din vestul Canadei, a fost invitat să conducă ceremonia.

 

Stiri 41-13

Pastoriţa Moiseraele Dibeela, pastoriţa Suzanne Matale, pastorul Govada Dyvasirvadam, dl Sanchita Kisku, dna Prabhjot Prim Rose Masih şi episcopul Taranath S. Sagar la ceremonia de coborâre a totemului

 

Stâlpii totemici sunt răspândiţi la câteva grupuri de indigeni aflate de-a lungul Coastei Pacificului, din Alaska de Sud până în Columbia Britanică. Fiecare trib sau clan vede într-un animal, a cărui amuletă o poartă fiecare membru al său, pe strămoşul din care se trage clanul. Un trib crede că se trage din iepure, altul din şarpe, altul din vultur. Animalul respectiv, despre care se crede că este un însoţitor şi ajutător cu puteri supranaturale, este venerat şi nu este ucis. Stâlpii totemici sunt trunchiuri mari de copaci, decorate cu sculpturi pictate ale animalului-strămoş. Aşadar, totemismul implică venerarea strămoşilor şi credinţa în spiritele naturii.

Iată la ce s-a închinat în ultimii 25 de ani ‘magnificul’ Consiliu Mondial al Bisericilor. Mâine va cere membrilor săi să poarte amulete ? Pe când vom vedea ierarhi ortodocşi ecumenişti că îşi pun la gât, alături de engolpionul pe care se află chipul Mântuitorului, o amuletă cu vreo dihanie din care vor crede că se trag … ?

 

Surse
1. www.trinitas.ro, 26 ianuarie 2008, ,,Întrunirea Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor”
2. www.oikoumene.org, 13 februarie 2008, ,,Moderator urges perseverance toward unity”
3. www.oikoumene.org, 13 februarie 2008, ,,WCC welcomes two new member churches”
4. www.oikoumene.org, 18 februarie 2008, ,,Ceremony at Bossey”
5. www.interfax.ru, 18 februarie 2008, ,,World Council of Churches celebrates 60th anniversary”
6. www.oikoumene.org, 19 februarie 2008, ,,Let us pray”
7. www.orthodoxie.com, 19 februarie 2008, ,,Homélie du patriarche Bartholomée pour le 60e anniversaire du Conseil œcuménique des Eglises”
8. www.orthodoxpress.com, 19 februarie 2008, ,,Geneve: Présence Orthodoxe aux célébrations du 60e Anniversaire du COE”
9. www.archons.org, 20 februarie 2008, ,,Christian Today reports on «World Council of Churches celebrates 60th anniversary»”
10. www.trinitas.ro, 21 februarie 2008, ,,Mesaj al Patriarhului Moscovei adresat Consiliului Mondial al Bisericilor”
11. www.oikoumene.org, 21 februarie 2008, ,,WCC central committee: Making a difference together”

 

 

 

20 februarie 2008

Noua legislaţie privind minorităţile religioase, adoptată de statul turc, nu rezolvă problemele acestora

Urmaş al Imperiului Otoman, statul turc a continuat politica acestuia de împilare şi prigonire a creştinilor aflaţi pe teritoriul său. În secolul al XX-lea, creştinii în general şi mai cu seamă ortodocşii greci au avut parte de o prigoană neîntreruptă şi dură, menită să reducă drastic numărul lor, chiar până la dispariţia totală. Autorităţile turce au luat tot felul de măsuri împotriva lor, iar legile date le-au fost defavorabile, acordându-se o importanţă deosebită celor contra religiei ortodoxe şi Patriarhiei Constantinopolului (a se vedea articolul Septembrie 2007. Conflict între Patriarhia Constantinopolului şi statul turc).

În ultimii ani şi în special după incidentele din noiembrie 2007, când au fost devastate mai multe lăcaşuri de cult ortodoxe din Turcia de către autorităţi sau de grupuri de fanatici musulmani (a se vedea articolul Decembrie 2007. Ştiri - Război împotriva creştinismului), forurile internaţionale şi diferite organizaţii ale grecilor din America au cerut Turciei să reglementeze statutul minorităţilor religioase de pe teritoriul său.

Astfel, pentru a-i sprijini pe grecii din Turcia, între 23-25 ianuarie 2008, prim-ministrul grec Kostas Karamanlis a efectuat o vizită în această ţară. Din pricina relaţiilor încordate dintre cele două state (n.r.: după câştigarea independenţei Greciei în 1832, între cele două au avut loc 4 războaie, cel mai recent conflict fiind cel din 1974, legat de statutul insulei Cipru), vizita sa a fost reprogramată de 3 ori din 2004 încoace şi este prima vizită a unui prim-ministru grec în Turcia după o perioadă de aproape 50 de ani.

În cadrul acesteia, Kostas Karamanlis a avut o întrevedere de 2 ore cu prim-ministrul turc, Recep Tayyip Erdogan, printre subiectele abordate numărându-se problemele cu care se confruntă Patriarhia Constantinopolului. Presa turcă a afirmat că Turcia este pregătită să recunoască patriarhiei titlul de ecumenică şi să permită redeschiderea Şcolii Teologice de pe Insula Halki.

Răspunzând jurnaliştilor, premierul Erdogan a declarat că ,,toţi sunt conştienţi de interesul nostru în această chestiune şi de eforturile pe care le facem în această direcţie”; în ce priveşte titlul, el a susţinut că acesta ar fi ,,o problemă internă a Bisericii Ortodoxe”, deşi până în prezent autorităţile turce nu au socotit lucrurile în acest fel. În ciuda unor astfel de atitudini favorabile, guvernul are de înfruntat poziţia extrem de dură a naţionaliştilor turci, care fac declaraţii virulente şi atacă violent lăcaşurile de cult, credincioşii şi clericii ortodocşi.Stiri 41-10

Pe 24 ianuarie, prim-ministrul grec a fost invitatul patriarhului Bartolomeu şi al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, la reşedinţa din cartierul Fanar (foto). Fără a ţine cont de nemulţumirile turcilor cu privire la statutul patriarhului ecumenic în lume, Karamanlis l-a elogiat pe patriarh, vorbind despre ,,răsunetul mondial” al acţiunilor acestuia, ca şi despre poziţia acestuia în Biserica Ortodoxă.

Ulterior, el şi-a afirmat ,,sprijinul activ şi constant” al ţării sale pentru rezolvarea problemelor de natură juridică ale patriarhiei şi ale proprietăţilor sale din Turcia. Cu toate acestea, după încheierea vizitei, analiştii din presa greacă au comentat faptul că ,,această vizită oficială nu a permis nici un progres în ceea ce priveşte diferendele dintre cele două ţări, printre care problemele patriarhiei”.

În luna februarie 2008, oficialii Uniunii Europene au cerut insistent guvernului Turciei să asigure libertatea religioasă tuturor cetăţenilor săi, să dea dreptul grupurilor minoritare religioase din Turcia să-şi pregătească şi aleagă conducătorii, şi să dea asigurări că aceştia nu vor fi discriminaţi în nici un fel.

Ca urmare, la jumătatea lunii februarie a.c., parlamentul turc a votat o lege privind organizaţiile religioase de utilitate publică, care a fost semnată la 26 februarie de preşedintele Turciei, Abdullah Gül. Sub presiunea puternică a Uniunii Europene, această lege a mai fost adoptată o dată de parlament, în 2006, însă preşedintele de atunci, Ahmet Necdet Sezer, un secularist fervent, a respins-o pe motiv că ,,ar putea servi la întărirea fundaţiilor minorităţilor”.

Proiectul de lege a fost realizat în 2003 de un profesor de drept respectabil din Istanbul, la cererea unui oficial din Ministerul de Externe de la Ankara. Autorităţile turce doreau îndepărtarea restricţiilor existente cu privire la minorităţile religioase în mod tacit, fără a stârni mânia naţionaliştilor. Dar ele au fost nevoite să îngroape proiectul, deoarece chestiunea era ,,prea fierbinte”.

Însă nici legea votată în februarie, care are scopul de a reglementa restituirea proprietăţilor confiscate de stat fundaţiilor comunităţilor minoritare, nu rezolvă o mare parte din problemele existente. În decembrie 2007, Fundaţia turcă pentru studii economice şi sociale (TESEV), un grup respectabil de specialişti din Istanbul, a alcătuit un raport al proiectului de lege, arătând deficienţele serioase ale acestuia.

În raportul fundaţiei TESEV scrie: ,,Textul actual al proiectului nu este acceptabil, deoarece încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor nemusulmani, care sunt garantate de constituţia turcă, Convenţia Europeană a drepturilor omului şi Tratatul de la Lausanne din 1923”.

 

Care sunt, concret, problemele cu care se confruntă minorităţile religioase din Turcia ?

În vremea Imperiului Otoman, comunităţile nemusulmane dobândeau dreptul de proprietate asupra terenurilor şi clădirilor pe care le deţineau pe baza unui firman al sultanului. După întemeierea Republicii Turce în 1923, pentru a nu oferi un statut legal minorităţilor religioase de pe teritoriul său, statul turc a permis înfiinţarea de fundaţii ale comunităţilor religioase ca un cadru legal pentru deţinerea de proprietăţi. Asemenea fundaţii aveau în grija lor nu numai lăcaşuri de cult, ci şi colegii religioase, spitale, orfelinate şi azile.

De-a lungul deceniilor, ostilitatea guvernului turc faţă de comunităţile nemusulmane s-a răsfrânt direct asupra fundaţiilor acestor comunităţi, care erau controlate cu atâta severitate, încât se împiedica menţinerea proprietăţilor lor în stare bună. De asemenea, statul turc şi-a permis să confişte multe proprietăţi sub diferite pretexte sau să destituie membrii din conducerea fundaţiilor care nu-i erau pe plac.

Astfel, prin diverse stratageme, autorităţile turce au încercat să zădărnicească eforturile de supravieţuire ale acestor minorităţi religioase. De exemplu, dacă toţi membrii din conducerea unei fundaţii au decedat, statul împiedica numirea de noi membri şi confisca proprietatea; sau oficialii susţineau că anumite fundaţii nu mai au nevoie de facilităţile lor şi le treceau în proprietatea statului.

Fundaţia TESEV notează că ortodocşii au suferit cel mai mult de pe urma unor astfel de confiscări, afirmând că 24 de fundaţii şi sute de proprietăţi pe care aceştia le deţineau în Turcia au fost preluate de stat. Se pare că astfel de confiscări arbitrare au fost oprite în ultimii ani, deşi lipsa de informaţii nu oferă certitudini.

În acest context, se impune să notăm câteva probleme serioase cu care se confruntă Patriarhia Constantinopolului. De pildă, având în vedere situaţia juridică descrisă mai sus, patriarhia, care are reşedinţa în cartierul Fanar din Istanbul, nu are statut legal şi nu este proprietara propriei reşedinţe. Pământul şi clădirile mai vechi, inclusiv Biserica patriarhală Sfântul Gheorghe, sunt deţinute de una din fundaţiile greceşti din Turcia.

Mai mult, statutul legal al noii reşedinţe patriarhale, a cărei reconstrucţie a fost permisă de autorităţile turce abia la sfârşitul anilor 1980, la aproape 50 de ani după ce a fost devastată de un incendiu, nu a fost niciodată clarificat. Clădirea nu este trecută în registrul funciar. Patriarhia deţine doar câteva proprietăţi, însă statul turc refuză să recunoască chiar şi aceste drepturi de proprietate directe.

O altă problemă este aceea că statul turc contracarează orice fel de operaţii de întreţinere sau reparare a lăcaşurilor de cult ortodoxe, de la acoperirea găurilor din acoperiş, repictarea interiorului sau exteriorului unei biserici, până la extinderea lăcaşului. Potrivit Tratatului de la Lausanne, care protejează drepturile comunităţilor religioase, asemenea operaţii revin statului. Prin urmare, Directoratul general pentru fundaţii este cel care decide dacă asemenea reparaţii sunt necesare şi în mod invariabil, din 1923 încoace, hotăra că nu sunt necesare.

 

Noua lege adoptată schimbă în vreun fel situaţia existentă ?

Noua lege dă dreptul fundaţiilor religioase să desfăşoare activităţi pe plan internaţional, să întemeieze organizaţii şi să deschidă reprezentanţe în străinătate, să primească ajutor financiar din străinătate, să adere la organizaţii din afara ţării, cu condiţia ca aceste activităţi să fie menţionate în statutul lor.

De asemenea, ea permite fundaţiilor creştine şi evreieşti să ceară să le fie restituite proprietăţile confiscate de stat începând cu anul 1936. Astfel, ele vor putea recupera o parte din proprietăţile confiscate în timpul tulburărilor care au urmat invaziei turce în Cipru din 1974.

Cu toate acestea, noua lege nu modifică situaţia juridică a comunităţilor religioase. Ca şi mai înainte, comunităţile religioase ca atare, inclusiv cea musulmană, nu au statut legal şi, prin urmare, nici un drept de a deţine proprietăţi în numele lor, ci numai prin intermediul fundaţiilor.

În plus, deşi legea permite restituirea proprietăţilor confiscate, o mare parte dintre acestea (mii de clădiri, care valorează milioane de euro) a fost revândută de stat unei terţe părţi. Iar legea nu prevede posibila acordare de compensaţii, în cazul în care proprietăţile revendicate nu pot fi restituite.

În fine, reacţia vehementă a naţionaliştilor turci faţă de legea adoptată nu a întârziat să apară. Mehmet Sandir, vicepreşedintele Partidului Mişcarea Naţionalistă, care s-a opus legii, a declarat: ,,Din punctul nostru de vedere, aceasta nu este o lege inofensivă. Este un atac evident împotriva suveranităţii şi independenţei naţiunii turce. Este o încălcare a Tratatului de la Lausanne, a Convenţiei Europene pentru drepturile omului şi constituţiei. Este o decizie politică şi va avea consecinţe politice. Este o lege a trădării care pregăteşte o stare similară celei a împărţirii şi în cele din urmă a prăbuşirii Imperiului Otoman”. El a continuat atacul, precizând poziţia naţionaliştilor: ,,Această lege a fost votată acum, dar când vom veni la putere, o vom anula”.

Aşa se face că, încă o dată în istoria ultimului secol, creştinii din odinioară strălucitul Constantinopol se află la mare ananghie. În ciuda faptului că noua lege nu le oferă mai nimic, extremiştii turci sunt hotărâţi să-şi spună ‘cuvântul’. Cu alte cuvinte, în loc să-i ajute pe puţinii ortodocşi care trăiesc astăzi în Istanbul, legea vine să înrăutăţească situaţia şi aşa dramatică a Patriarhiei Constantinopolului. Să fie şi această ultimă măsură – de adoptare a unei legi aparent favorabile minorităţilor religioase din Turcia – doar o altă mişcare pe tabla de şah a lumii, de pe care trebuie să dispară ortodocşii ?

 

Surse
1. www.directionstoorthodoxy.org, 8 ianuarie 2008, ,,Bartholomew celebrates the rite of the blessing of the waters in the Golden Horn”
2. www.directionstoorthodoxy.org, 23 ianuarie 2008, ,,Greek leader makes historic trip to Turkey”
3. www.directionstoorthodoxy.org, 24 ianuarie 2008, ,,Istanbul: Nationalist organization suspected of political and religious attacks unveiled”
4. www.mitropolia-ardealului.ro, 24 ianuarie 2008, ,,Întâlnire istorică între patriarhul ecumenic Bartolomeu şi premierul Greciei, domnul Kostas Karamanlis, la Fanar”
5. www.directionstoorthodoxy.org, 25 ianuarie 2008, ,,Greek PM meets Ecumenical Patriarch in Turkey”
6. www.orthodoxpress.com, 25 ianuarie 2008, ,,Istanbul: le Premier ministre grec reçu par le patriarche Bartholomée Ier”
7. www.mitropolia-ardealului.ro, 25 ianuarie 2008, ,,Întâlnirea de la Fanar dintre patriarhul ecumenic Bartolomeu I şi prim-ministrul Greciei, dlul Konstantinos Karamanlis, dătătoare de speranţe pentru soarta grecilor din Constantinopol”
8. www.trinitas.ro, 31 ianuarie 2008, ,,Ankara este pregătită să recunoască Patriarhiei de Constantinopol titlul de 'Ecumenică'”
9. www.orthodoxie.com, 18 februarie 2008, ,,La minorité orthodoxe en Turquie toujours défavorisée”
10. www.religiousintelligence.co.uk, 22 februarie 2008, ,,Turkey ruling helps Christians and Jews”
11. Today’s Zaman, 22 februarie 2008, ,,Foundations Law pleases neither nationalists nor minorities”
12. Gardianul, 23 februarie 2008, ,,Noua legislaţie turcă nu rezolvă problemele Patriarhiei Ecumenice”
13. www.trinitas.ro, 28 februarie 2008, ,,Uniunea Europeană a cerut guvernului Turciei să asigure libertatea religioasă”
14. www.trinitas.ro, 29 februarie 2008, ,,Turcia a aprobat legea care prevede restituirea proprietăţilor comunităţilor non-musulmane”

 

 

 

29 februarie 2008

,,Ritorul” religiei unice, patriarhul Daniil doreşte îndoctrinarea copiilor din fragedă pruncie

Controversele şi scandalurile, ca şi ideile străine de Ortodoxie, par a fi o constantă a domniei patriarhului Daniil (alte articole despre activităţile patriarhului Daniil: despre alegerea sa şi primele măsuri luate ca întâistătător al BOR - Relaţia dintre Biserică şi masonerie: o legătură neelucidată sau o tumoră inoperabilă ?, despre dezvelirea statuii lui Nicolae Bălcescu - Decembrie 2007. Ştiri - Din gândirea ecumenistă a ierarhiei ortodoxe: Nicolae Bălcescu lăudat, Sfântul Nicolae defăimat, despre comemorarea lui Alexandru Ioan Cuza şi modificarea scrierilor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii - Ianuarie 2008. Ştiri - Noi măsuri pe agenda patriarhului Daniil). Ele iau naştere ca urmare a încercărilor sale permanente de a alinia Biserica Ortodoxă Română ideologiei anti-creştine al cărei adept înfocat este.

 

Un prim punct pe agenda sa de ‘realizări’ îl reprezintă transformarea Bisericii într-o organizaţie filantropică, acţiune în care este susţinut, nu în mod surprinzător, de statul laic (n.r.: Spunem ‘nu în mod surprinzător’, pentru că orientarea într-o măsură destul de mare a Bisericii ca instituţie către activităţi filantropice conduce, fără doar şi poate, la ruinarea ei ca instituţie dumnezeiesco-umană, menită a se îndeletnici cu păstorirea sufletelor pe calea către mântuire. Prin urmare, nu surprinde faptul că statul laic, care are o ideologie crescând anti-creştină, dă o mână de ajutor la această lucrare).

Ca urmare a încheierii, la doar 2 zile de la înscăunarea sa ca patriarh, a unui parteneriat de cooperare guvern-BOR, a fost înfiinţată o comisie mixtă care s-a întrunit deja de 2 ori de la începutul anului 2008. Cu paşi mici, însă destul de rapizi, această comisie ţese preschimbarea Bisericii într-un inofensiv ,,factor al păcii sociale” …

 

Un alt punct important pe agenda întâistătătorului român l-a constituit aprobarea de către guvern a noului ,,Statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române”. Acest document reglementează activitatea organismelor centrale şi locale ale Bisericii, astfel încât ,,acestea să se adapteze la necesităţile actuale ale credincioşilor”. Adoptat de Sfântul Sinod al BOR la 28 noiembrie 2007, el a fost aprobat de guvern la 16 ianuarie 2008 şi publicat 6 zile mai târziu în Monitorul Oficial.

Referindu-se la acest statut nou, patriarhul Daniil declara, la 20 ianuarie a.c., în catedrala mitropolitană din Iaşi: ,,Noul statut are multe îmbunătăţiri faţă de vechiul statut. În primul rând este mai conform cu sfintele canoane ale Ortodoxiei universale, iar în al doilea rând pune un accent deosebit pe lucrarea parohiei, pe conlucrarea preotului cu credincioşii şi are prevăzut ca în fiecare parohie să se dezvolte mai multe servicii: unul cultural, altul social-caritativ, altul cu tineretul, altul gospodăresc de întreţinere a lăcaşului de cult şi a celorlalte clădiri, încât să avem o diversitate de activităţi bine definite din punct de vedere al organizării parohiei”.

Se remarcă din nou dorinţa patriarhului de a direcţiona atenţia şi energia clerului către ,,o diversitate de activităţi” materialnice. Aceste activităţi se adaugă la alte obligaţii fireşti pe care le au preoţii de mir, covârşindu-i cu totul în ce priveşte datoria lor primordială de păstori ai turmei cuvântătoare. S-ar putea spune că în ultimii aproape 100 de ani, conducerea Bisericii Ortodoxe Române a ‘găsit’ noi şi noi metode de a-şi împovăra clerul cu îndatoriri nepotrivite cinului preoţesc, prejudiciind cumplit lucrarea de mântuire (n.r.: Pentru cei dornici să aprofundeze acest fenomen, a se vedea colecţia Biblioteca de Istorie a Editurii Nemira, în care s-au publicat o seamă de studii şi eseuri cu privire la viaţa publică a BOR din secolul XX, o lucrare extrem de interesantă fiind ,,Ortodoxie şi putere politică în România contemporană” de George Enache, apărută în 2005).

Însă noul statut nu a fost adoptat fără discuţii contradictorii. O controversă gravă a apărut între patriarhul Daniil şi câţiva ierarhi din sinod, care au remarcat inserarea unui ,,text apocrif în articolul 26, litera s, inexistent în ultima variantă aprobată de sinod”. La 18 februarie a.c., Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului i-a trimis o scrisoare patriarhului, avertizându-l cu privire la tentativa de ,,compromitere, atribuindu-i aspiraţii jurisdicţionale, fără nici o acoperire canonică şi prezumându-i delicte penale, precum abuzul de putere, falsul şi uzul de fals”. El a fost susţinut de Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, alţi ierarhi şi obştile monahale din cele două eparhii.

Mitropolitul Clujului afirmă că textul a fost inserat în statut după aprobarea sa de către sinod şi înainte de prezentarea spre aprobare la guvern. Textul în cauză dă dreptul patriarhului să înfiinţeze stavropighii patriarhale (mânăstiri de maici), conduse prin delegaţii săi, ,,fără acordul chiriarhului locului, fără exprimarea voinţei obştilor monahale şi fără suport canonic”. Pe cuprinsul Patriarhiei Române există în prezent 434 de mânăstiri şi 190 de schituri, dintre care doar 4 au statut de stavropighii, dovedind că acestea constituie o excepţie, şi nu o regulă.

Îngrijorate de consecinţele acestui drept al patriarhului, gândindu-se chiar la posibilitatea de transformare a unor mânăstiri mari în stavropighii pentru a le putea controla, însă neopunându-se întemeierii de stavropighii, sinaxele stareţilor nu au cerut eliminarea definitivă a articolului. Monahii au cerut doar îndepărtarea literei s şi introducerea sa în Regulamentul de organizare a vieţii monahale, cu unele precizări care să îngrădească abuzurile.

Presa a consemnat scandalul iscat, făcând comentarii şi aprecieri dure cu privire la inserarea ,,textului apocrif” pe parcursul drumului de la sinod la guvern. Jurnaliştii au vehiculat expresii tari, precum ,,pumnul lui Daniil”, ,,controlul personal asupra BOR” sau ,,modificarea s-a făcut cu ştirea sa”.

În cele din urmă, problema a fost rezolvată în şedinţa Sfântului Sinod al BOR din 7 martie 2008, care a decis că patriarhul are dreptul să înfiinţeze stavropighii, dar nu poate transforma mânăstiri existente în stavropighii.

 

Un al treilea punct pe ordinea de zi a patriarhului este propovăduirea ferventă a ecumenismului, indiferent de mijloacele utilizate şi contexte. Iar prilejurile nu încetează să se ivească. O astfel de ‘minge la fileu’ i-a fost oferită de disputele stârnite în societate cu privire la statutul acordat disciplinei Religie în proiectul noii legi a învăţământului.

Potrivit proiectului Legii învăţământului preuniversitar, prezentat spre dezbatere publică de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT), doar ,,planurile cadru ale învăţământului primar şi gimnazial includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun” şi o exclud de la nivel liceal. Eliminarea disciplinei din ciclul liceal a determinat o reacţie puternică la nivelul societăţii, din partea părinţilor, profesorilor şi nu în ultimul rând a Bisericii.

La începutul lunii februarie a.c., Biserica Ortodoxă a iniţiat o campanie de susţinere a păstrării disciplinei Religie în învăţământul liceal, intitulată ,,Nu vrem liceu fără Dumnezeu”. Pe de altă parte, organizaţiile neguvernamentale umaniste, care vociferează faţă de orice tip de manifestare publică a religiei creştine (a se vedea articolele Iunie 2007. Ştiri - Războiul împotriva icoanelor continuă cu înverşunare, August 2007. Ştiri - Nici o lună fără proteste la adresa creştinismului. ASLC şi campania sa aberantă), nu au tăcut nici de această dată.

Încă o dată, presa românească a consemnat pe larg conflictul dintre cele două tabere: cea a susţinătorilor predării disciplinei Religie în şcoli şi cea a opozanţilor, în speţă anti-creştinii. S-a luat notă de diferitele probleme de prezentare a religiei creştine în manualele în uz ale diferitelor confesiuni, de greşelile sau gafele grosolane din cărţi şi de atitudinile nepotrivite adoptate de profesori.

Însă, în realitate, mărul discordiei îl constituia unghiul din care era abordată religia. Organizaţiile neguvernamentale, secondate de marile cotidiene, au afirmat că manualele ,,sunt intolerante faţă de alte religii” şi ,,condamnă ateismul şi stilul de viaţă modern”; cu alte cuvinte, ele au cerut ca disciplina Religie predată în şcolile româneşti să fie politic corectă …

Ca urmare a presiunilor exercitate de aceste organizaţii şi a propriei gândiri afectate de ideologiile contemporane, reprezentanţii MECT au decis revizuirea manualelor, de comun acord cu reprezentanţii cultelor. Inspectorul general de religie din minister, conf. univ. Vasile Timiş, a afirmat că în programele şcolare ale fiecărei religii ar trebui introduse capitole de prezentare a celorlalte religii: ,,În urma analizei pe care o vom face, vom alcătui programe şcolare în aşa fel încât nimeni să nu fie discriminat, fiecare cult să-şi exprime valorile morale. Manualele ce vor rezulta în urma revizuirii programelor vor invita la cunoaştere reciprocă a celorlalte confesiuni şi la toleranţă”. Discriminată şi alterată va fi doar Ortodoxia.

În acelaşi ton, de promovare furibundă a corectitudinii politice în ce priveşte religia, cotidianul Gândul din 27 februarie a.c. scrie: ,,În liceele americane există, la cerere, o cameră de rugăciune pe care o pot folosi practicanţii tuturor religiilor recunoscute, timpul alocat fiind calculat în funcţie de numărul acestora. Ar fi dispusă Biserica Ortodoxă să admită că acel Dumnezeu invocat în sintagma de mai sus (n.r.: lozinca campaniei ,,Nici un liceu fără Dumnezeu”) ar putea avea mai multe chipuri, în funcţie de credinţa elevilor din fiecare liceu ?

De asemenea, reprezentanţii principalelor culte din România – ortodocşi, romano- şi greco-catolici, reformaţi, evanghelici şi evanghelici luterani, unitarieni, baptişti, adventişti de ziua a şaptea şi penticostali – s-au întrunit pe 25 ianuarie 2008, la sediul Facultăţii de Teologie greco-catolică din Oradea, pentru a lua în discuţie o serie de propuneri pe marginea proiectului de lege a învăţământului preuniversitar.

Stupefiant este faptul că însuşi patriarhul României socoteşte că religia ar trebui prezentată copiilor dintr-un punct de vedere corect politic. Pe 29 februarie 2008, în cadrul unei mari consfătuiri pe aceeaşi temă, convocate la cererea sa la Palatul Patriarhiei şi la care au luat parte reprezentanţii tuturor cultelor religioase recunoscute în România (inclusiv cultul islamic şi mozaic), patriarhul a propus ca ,,în fiecare şcoală să fie amplasate panouri cu simboluri religioase ale tuturor cultelor şi religiilor din România”

Cuvintele patriarhului sunt extrem de caustice. Ele sunt o ofensă grosolană la adresa creştinismului, lansată de pe cel mai înalt scaun al Ortodoxiei româneşti, şi o palmă pe obrazul naţiunii ! Dacă vor mai fi istorici obiectivi care să scrie pentru posteritate cele petrecute în zilele noastre, aceştia îl vor trece pe patriarhul Daniil în rândul marilor hulitori şi urâtori de Dumnezeu care au ajuns să stea pe scaunul arhieresc !

Prin gestul său, el a spus: puneţi Crucea, toiagul care a deschis uşa Împărăţiei Cerurilor şi semnul mântuirii oamenilor, între simbolurile celorlalte religii, care sunt doar născociri omeneşti. Detronaţi-o din cinstea ei împărătească şi rânduiţi-o printre celelalte însemne ale oamenilor. Ea, cea pe care S-a înălţat de bunăvoie Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor şi pe care Şi-a întins mâinile Sale dumnezeieşti ca să ne deschidă nouă Raiul ! Şi, prin aceleaşi cuvinte, el Îl pune pe Împăratul slavei în rând cu zeii şi idolii religiilor acestei lumi rătăcite. Ce va spune mâine ? ,,Răstigneşte-L pre El” ?

Şi ce vor crede bieţii copii, vlăstare nevinovate ale acestui pământ ? Că toate religiile sunt bune, că Dumnezeu poate avea mai multe chipuri, unele chiar antagonice, şi că, de vreme ce are mai multe chipuri, poate nu are nici unul şi, de fapt, nici nu există Dumnezeu şi toate acestea sunt vorbăriile deşarte ale unei lumi care şi-a pierdut dreapta cugetare.

Celor mici le vor spulbera din fragedă pruncie credinţa şi nădejdea, celor tineri – care astăzi cresc şi prind rădăcini în această viaţă – le vor frânge aripile cu care încearcă să se înalţe către Cer, iar celor maturi le vor umple inimile de mâhnire şi groază. Aceasta este societatea românească de mâine, aşa va gândi mâine lumea în care trăim ? Înfricoşătoare imagine …

 

Dar patriarhul nu încearcă, de fapt, decât să aşeze Biserica Ortodoxă Română ‘într-o conglăsuire’ cu restul lumii …

În ciuda împotrivirii unora dintre români - câţi dintre noi mai reacţionăm vehement faţă de asemenea hule -, printr-o astfel de acţiune, România s-ar integra de minune în societatea contemporană, care propovăduieşte cu frenezie egalitatea tuturor religiilor şi intoleranta toleranţă faţă de orice, mai puţin faţă de creştinism.

De pildă, la 21 ianuarie 2008, cardinalul Andrea Cordero Lanza di Montezemolo, arhipreotul Bazilicii Sfântul Pavel fuori le mura (din afara zidurilor) din Roma, a anunţat că în această biserică va fi amenajată o capelă ecumenistă unde celelalte confesiuni creştine vor putea să se roage şi să săvârşească liturghia.

Această iniţiativă reprezintă transpunerea în practică a unui document al Bisericii Catolice, ,,Ghid pentru aplicarea principiilor şi normelor ecumenismului”, adoptat în 1993. Una dintre măsurile prevăzute de acest document recomandă ,,construirea unei singure biserici pentru a fi deţinută şi folosită de catolici şi necatolici”; în plus, recomandă ca în aceste biserici comune, ,,sfintele taine să fie aşezate într-o capelă sau încăpere separată pentru a nu-i jigni pe necredincioşi”.

De asemenea, Biserica Catolică îşi pune lăcaşurile de cult la dispoziţia credincioşilor şi slujitorilor altor religii. De exemplu, preotul parohiei Doamna noastră a Înălţării din Ponzano, lângă Veneţia, a pus biserica sa la dispoziţia musulmanilor. În fiecare vineri, aceasta se transformă în moschee, în care au loc slujbele obişnuite ale religiei islamice.

Preotul este foarte devotat activităţii sale: ,,Papa Ioan Paul al II-lea a sfătuit să deschidem larg uşile lui Hristos: Hristos trăieşte şi în musulmani. (…) Cum putem să le închidem uşile bisericilor noastre ?” El se opune chiar şi episcopului său, care nu este de acord cu ceea ce face: ,,Nu am cerut permisiunea limpede a episcopului, deoarece este un act de milostenie. Nu este nevoie de permisiune pentru milostenie”. În schimb, mass-media l-a susţinut puternic, lăudându-i cu fermitate gestul: ,,Este inutil să predici deschiderea şi apoi să menţii propriile prejudecăţi. Acest preot ne dă încredere în viitor”.

Dincolo de Atlantic, la 11 noiembrie 2007, parohia catolică Sfântul Iacov din Chicago a prăznuit cu mare fast sărbătoarea indiană Diwali în biserică (foto). În cuvântul său, preotul catolic a vorbit despre legătura dintre festivalul hindus Diwali, numit festivalul luminilor, şi … Iisus Hristos.


Stiri 41-14

 

Nici Biserica Ortodoxă nu se lasă mai prejos şi deschide porţile sale tuturor religiilor lumii. În septembrie 2007, preotul ortodox al unei parohii din America a oferit lăcaşul de cult care se afla în grija lui comunităţii evreieşti, pentru a sărbători Rosh Hashana (a se vedea articolul Septembrie 2007. Ştiri - Evreii din Rochester, statul Minnesota, au sărbătorit Rosh Hashana şi Yom Kippur într-o … biserică ortodoxă).

În Kazan, capitala Republicii Tatarstan din Federaţia Rusă, a fost construită Catedrala tuturor religiilor. Aceasta a fost înălţată în urma unei viziuni pe care a avut-o un arhitect şi tămăduitor rus; el susţine că Mântuitorul i S-a arătat în vis şi i-a cerut să construiască acest lăcaş de cult, care să reunească religiile lumii. Pe fiecare cupolă a catedralei (foto) - care aduce laolaltă 16 religii: diferite confesiuni creştine, religia iudaică, musulmană, budistă, hindusă etc - este plasat simbolul distinctiv al uneia dintre aceste religii.

 

Stiri 41-15

 

Panouri cu simbolurile tuturor religiilor, cupole ale bisericilor cu simbolurile tuturor religiilor, credincioşi ai tuturor religiilor adunându-se sub acelaşi acoperiş, şi altele asemenea par a fi la ordinea zilei. Stranii şi rupţi de lume sunt doar cei care nu înţeleg şi nu practică această nouă religie, al cărui dumnezeu ştim cine este: antihrist.

 

Surse
1. http://mangalorean.com, 11 noiembrie 2007, ,,A Catholic Church turns into a mosque”
2. www.patriarhia.ro, 8 ianuarie 2008, Întrunirea primei şedinţe de lucru din acest an a comisiei mixte guvern-patriarhie”
3. www.mitropolia-ardealului.ro, 23 ianuarie 2008, ,,Noul Statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române a fost publicat în Monitorul Oficial
4. www.traditioninaction.org, 24 ianuarie 2008, ,,Ecumenical Chapel at St. Paul Outside the Walls – part I”
5. www.traditioninaction.org, 30 ianuarie 2008, ,,Ecumenical Chapel at St. Paul Outside the Walls – part II”
6. www.trinitas.ro, 30 ianuarie 2008, ,,Consfătuire interconfesională privind Legea învăţământului preuniversitar, la Oradea”
7. www.patriarhia.ro, 13 februarie 2008, ,,Predarea religiei în sistemul de învăţământ public, un act de dreptate şi o necesitate permanentă”
8. Cotidianul, 14 februarie 2008, ,,Biserica Ortodoxă: «Nu vrem liceu fără Dumnezeu»”
9. Gardianul, 16 februarie 2008, ,,Nu liceu fără Dumnezeu ! Scoaterea religiei din şcoală, un atentat la mintea şi la sufletul tineretului”
10. Evenimentul zilei, 19 februarie 2008, „Legile educaţiei sunt neconstituţionale”
11. www.trinitas.ro, 26 februarie 2008, ,,A II-a şedinţă a comisiei mixte dintre Patriarhia Română şi guvernul României”
12. Gândul, 27 februarie 2008, ,,Nici un liceu fără Dumnezeu ?”
13. Gardianul, 29 februarie 2008, ,,Bartolomeu Anania îl avertizează pe Patriarhul Daniel asupra unei tentative de compromitere”
14. Ziua, 29 februarie 2008, ,,Pumnul lui Daniel”
15. www.trinitas.ro, 29 februarie 2008, ,,Alarmă falsă privind înfiinţarea de stavropighii”
16. www.catholica.ro, 29 februarie 2008, ,,Dispută privind stavropighiile patriarhale”
17. www.patriarhia.ro, 29 februarie 2008, ,,Consfătuirea reprezentanţilor cultelor religioase recunoscute în România”
18. Gardianul, 1 martie 2008, ,,Patriarhia Română neagă inserarea unui text apocrif în Statutul BOR”
19. Ziua, 1 martie 2008, ,,Religia rămâne în şcoală”
20. Cotidianul, 1 martie 2008, ,,Religia rămâne opţională, iar PF Daniel vrea ecumenism în sălile de clasă”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 41/martie-aprilie 2008