Predica Mitropolitului Vlasie de Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Slătioara 2014

 

Înalt Prea Sfinţite Hrisostom, prea sfinţiţi arhierei din Grecia, Clement, Grigorie şi Ambrozie, prea sfinţiţii noştri arhierei sinodali, preacuvioşi părinţi, preacucernici preoţi şi iubiţi credincioşi,

Iată-ne astăzi în mare zi de sărbătoare a Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Schimbarea la Faţă a fost, aşa cum spune marele Evanghelist Matei, zice după 6 zile, se întreabă Gură de Aur, după care 6 zile ? După ce în Chesaria Palestinei i-a întrebat Mântuitorul pe ucenici: Cine spun oamenii că sunt eu, Fiul Omului ? Au răspuns ucenicii, unii Ioan Botezătorul, unii Ilie, Ieremia sau altul din prooroci. Dar voi cine-mi spuneţi că sunt ? Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Atunci a răspuns Mântuitorul: amin zic ţie, Petre, pe această piatră – piatra înseamnă mărturisirea că El este Fiul lui Dumnezeu – voi zidi biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 13-18).

Cine sunt porţile iadului ? Sunt ateii, necredincioşii, ereticii, oamenii care nu au pe Dumnezeu, decât doresc cele ale pământului. Aşa după cum ştim, creaţia omului a fost făcută din pământ şi din Duh, din Spiritul lui Dumnezeu, din Duhul lui Dumnezeu. Spune Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele marelui Vasilie: ce este sufletul ? O mică părticică din Dumnezeu. A suflat Dumnezeu asupra omului care era făcut din pământ şi s-a făcut omul cu suflet viu. Pentru asta omul este înţelept, pentru asta este creator, pentru asta doreşte să fie stăpânul lumii şi dacă se poate şi a întregii făpturi, să cucerească şi stelele, să cucerească alte planete, să cucerească tot ce nu este cu putinţă.

Pentru asta, iubiţi credincioşi, Mântuitorul zice, după 6 zile de la acea proclamaţie, după acea întrebare şi după răspunsul lui Petru, s-au suit în munte să se roage. Unde ? În Muntele Taborului. Noi acuma ne-am urcat în Tabor, şi cei care au fost la Ierusalim, ne-am urcat cu maşinile. S-a urcat Mântuitorul cu piciorul, pe jos, cu cei 3 apostoli Petru, Iacov şi Ioan. Cum zice proorocul: În gura a două sau trei mărturii stă tot graiul (A Doua Lege 19, 15). Deci a avut Mântuitorul pe Muntele Taborului 2 mărturii din Vechiul Testament şi 3 mărturii din Noul Testament. Spune Sfântul Efrem Sirul foarte frumos: Feciorelnicul Ilie cu feciorelnicul Ioan s-au întâlnit. Marele administrator şi puternicul Moisi cu puternicul Petru. Deci s-au întâlnit pe Muntele Taborului. L-a chemat Mântuitorul din morţi pe Moisi şi pe Ilie l-a chemat din ceruri sau din rai unde are locuinţa, pentru că el nu este mort.

 

PC. Predici 97

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului în Muntele Taborului

Frescă de Manuel Pansellinos, de la Mânăstirea Protaton, Muntele Athos, secolul al XIV-lea

 

Pentru asta, fraţii mei iubiţi, Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, îl citează pe Gură de Aur, pe marele Gură de Aur şi spune în felul următor: Mântuitorul pe Muntele Taborului a deschis o mică fereastră a Dumnezeirii Sale şi a arătat-o atât apostolilor şi proorocilor. Dar proorocii L-au cunoscut pentru că atunci când a primit tablele legii tot Mântuitorul a fost, când ardea Muntele Sinai ca focul şi-L vedeau oamenii, mulţimea israeliţilor de jos, era Mântuitorul care venea. Toate întâmplările, toate arătările din Vechiul Testament, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, au fost ale Mântuitorului, a Celui care avea să Se întrupeze. El L-a vestit pe Tatăl în chip tăinuit, iar când a venit de S-a întrupat, L-a mărturisit în trup omenesc, de faţă, cum spune Sfântul Ioan Damaschin. S-a înfăşurat Dumnezeirea cu sângiurile fecioarei, S-a făcut Dumnezeu şi om.

De multe ori şi apostolii se îndoiau, Îl vedeau mâncând, Îl vedeau bând, Îl vedeau dormind, cum dormim fiecare sau cum mâncăm şi bem fiecare. De multe ori poate aveau o undă de îndoială, dar Mântuitorul înainte de patima Sa, unii din Sfinţii Părinţi spun cu 40 de zile, S-a schimbat la Faţă în Muntele Taborului şi le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui această minune până când Se va proslăvi Fiul Omului, până va învia. Însă atuncea, odată cu acele mărturisiri, le-a spus deosebi ucenicilor: Mergem în Ierusalim, Fiul Omului Se va da cărturarilor şi fariseilor şi arhiereilor Legii Vechi şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor da păgânilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia din morţi (Matei 16, 21). Deci iată slava Dumnezeirii. Şi cu ocazia aceasta a spus şi alt lucru minunat: Sunt unii dintre voi care sunt aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind întru putere şi întru slavă multă (Matei 16, 28). Şi pentru asta a luat atunci pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, pe cei mai aleşi dintre apostoli.

O altă problemă: de ce nu i-a luat pe toţi, că toţi erau vrednici ? Între dânşii era şi Iuda Iscarioteanul, vânzătorul, şi ca să nu fie părtaş acelei raze a Dumnezeirii de pe Muntele Taborului, i-a lăsat pe ceilalţi împreună cu Iuda la poalele muntelui şi El S-a urcat sus pe munte cu cei trei să Se roage. Şi i-a lăsat, zice: voi staţi aici puţin şi Eu mă duc mai sus un pic să mă rog. Era Dumnezeu Însuşi. El se mai numeşte Mântuitorul şi Apostolul Părintelui, apostol înseamnă trimis, a fost Trimisul Părintelui. Şi ca un om Se ruga Părintelui ceresc; ca Dumnezeu nu Se ruga pentru că avea aceeaşi putere, ca om Se ruga lui Dumnezeu Părintele pentru ca să întărească pe ucenici, să le lumineze mintea, să-I înţeleagă misiunea pentru care a venit, să-I înţeleagă lucrarea Lui dumnezeiască pe pământ.

Şi într-adevăr atunci aşa a fost, El Se ruga, a venit şi i-a găsit pe dânşii dormind. Vă puteţi gândi, Muntele Taborului este – cei care au fost în Ierusalim ştiu – destul de înalt. S-au urcat pe jos, erau apostolii osteniţi; când a venit Mântuitorul i-a găsit dormind şi le-a spus: treziţi-vă. Şi în momentul când s-au trezit, au venit cei doi prooroci, Moisi şi Ilie, şi vorbeau cu Mântuitorul.

De ce spune Sfântul Evanghelist Luca: în timpul cât vorbea a venit un nor ? Am aflat, acum am primit răspuns de la Ierusalim, de la Tabor, că a venit norul şi a stat 3 ore deasupra bisericii ortodoxe. Deci iată binecuvântarea lui Dumnezeu încă planează asupra Bisericii Sale, asupra pământului, că prin Biserică se binecuvântează tot pământul. Aşa cum ploaia plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, soarele îl vedeţi cât de binecuvântat este, încălzeşte şi pe cei drepţi şi pe cei nedrepţi şi le luminează şi la unii şi la alţii. La fel celelalte lucrări dumnezeieşti le face pentru întreaga omenire, chiar dacă sunt păcătoşi, Dumnezeu din marea Lui milostivire.

Cum spune Sfântul Dimitrie al Rostovului: cum este un pahar plin, lucrările din afara lui Dumnezeu sunt, făpturile văzute sunt acele care au revărsat peste pahar, asta, zice, numai din marea Lui bunătate, numai din marea Lui dragoste faţă de cei pe care i-a creat, ca să se împărtăşească din bunătăţile lui Dumnezeu, dar a dat şi porunci. Vrem să fim cu Dânsul veşnic ? Să păzim poruncile Lui. Vrem să fim oameni liberi ? Suntem liberi, suntem liberi să credem, să nu credem, să credem că este veşnicie, să nu credem că este, să ne facem de cap aici în viaţă pe pământ. Şi pentru aceste lucruri, Dumnezeu spune că nu forţează lucrurile ca să-L iubim. Să-L iubim din dragoste, să-L iubim prin faptele cele bune. Spune unul din Sfinţii Părinţi, respectând canoanele, respectând poruncile Mântuitorului acolo Îl descoperim pe El, în poruncile Mântuitorului dacă le păstrăm, acolo Îl găsim, acolo Îl descoperim. Zice: cum să-L văd pe Dumnezeu ? În ascultarea poruncilor Lui.

Şi Petru s-a ostenit o întreagă noapte şi nu a prins nici un peşte. Când a venit Mântuitorul zice: Aruncă în partea dreaptă a corăbiei şi vei prinde peşte. Doamne, deşi toată noaptea m-am ostenit, şi n-am prins nimic, dar după porunca Ta voi arunca mreaja (potrivit Luca 5, 5). Deci iată, ce era nevoie ? Prezenţa Mântuitorului şi ascultarea de cuvântul Lui. Putea să fie Dumnezeu prezent, în chip nevăzut era, dar trebuia să fie – fiindcă era întrupat – şi trupeşte. Şi în felul acesta a ascultat şi a prins mulţime mare de peşti, spune evanghelistul că se afundau amândouă corăbiile. Şi atunci s-a închinat Mântuitorului şi I-a spus: Doamne, ieşi de la mine că om păcătos sunt (Luca 5, 8). S-a temut, s-a temut de marea minune făcută de Mântuitorul. Cum să te osteneşti o noapte întreagă să nu prinzi nici un peşte şi la cuvântul Mântuitorului să prinzi peşte, să prinzi câteva tone de peşte să se afunde corăbiile.

Deci iată minunile lui Dumnezeu cum se lucrează. Pentru asta, iubiţi credincioşi, sărbătoarea de astăzi este sărbătoarea bucuriei, nu a întristării, este sărbătoarea întăririi în credinţă a celor care erau împuţinaţi în credinţă. Că dacă va veni patima Mântuitorului, dacă vor veni batjocurile asupra Lui, dacă vor veni toate celelalte necazuri, ucenicii şi apostolii să nu se împuţineze, să creadă că într-adevăr El este Acel care a fost proorocit de demult şi El este Părintele proorocilor. Pentru că de unde au cunoscut Petru şi Ioan şi ceilalţi că este Ilie şi cu Moisi, cei care s-au arătat şi vorbeau cu Mântuitorul ? Se rugau de Mântuitorul: Doamne, Tu eşti Acela care mi-ai dat putere să mă duc în faţa lui Faraon, Tu i-ai smerit să treacă prin Marea Roşie, Tu care m-ai împuternicit să fac cele 10 semne, cele 10 minuni şi el nu s-a întors, nu s-a pocăit şi Tu l-ai pedepsit, aruncându-l în Marea Roşie. La fel, Ilie a spus: Tu, Doamne, şi mie mi-ai dat putere să-l mustru pe Ahaav, împăratul care risipise poporul Tău de la Biserica Ta şi-i dusese la închinarea de idoli şi părăsise calea mântuirii, şi pentru asta mi-ai dat putere ca să pedepsesc poporul cu foamete şi cu sete timp de 3 ani şi jumătate, ca să se smerească şi să caute şi să alerge la Tine. Deci de acolo i-au cunoscut apostolii pe cei doi prooroci.

Pentru aceasta şi noi, iubiţi credincioşi, să avem nădejde; nădejdea noastră este nu întru oameni, oamenii ne pot ajuta, dar ne pot şi afunda, dacă vor. Noi să avem nădejde în Dumnezeu, că Dumnezeu nu ne părăseşte. De ce spune că Dumnezeu este Atotputernic, Atotînţelept, Atotîngăduitor, Atotprivitor ? Ştie şi inimile noastre şi rărunchii (Ieremia 20, 12), ştie sufletul şi inima noastră, ştie tot ce gândim, ştie tot ce facem, ştie tot ce avem în plan să facem şi pentru asta Dumnezeu ne şi smereşte de multe ori, ne pune şi la penitenţă, la canon. De ce ? Să nu ne îndepărtăm de El, să căutăm mai vârtos spre Dânsul.

Pentru aceasta, iubiţi credincioşi, eu sunt dator în numele Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul, care totdeauna în greutăţile cele mari, a apelat la post, la rugăciune şi la smerenie şi a biruit pe toţi vrăjmaşii. Nu vreau să lungesc cuvântul pentru că sunteţi obosiţi, staţi în soare. Ne-a binecuvântat cu ziua asta superbă, fără ploaie, s-au anunţat ploi, au anunţat meteorologii ploi, dar iată că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o zi aşa de frumoasă, în care nu putem decât să-L lăudăm şi să-I mulţumim. Dar atâta vreau să vă spun, că toate biruinţele Sfântului Glicherie împotriva duşmanilor Bisericii, nu a lui personal ca om, le-a biruit cu postul şi cu rugăciunea. Aţi auzit duminica care a trecut acel părinte care s-a dus la Mântuitorul cu copilul care îl arunca diavolul la lună nouă în apă şi în foc şi în celelalte (Matei 17, 14-23). Şi ce le-a spus Mântuitorul la ucenici ? Acest duh nu iese decât numai cu post şi rugăciune.

În tălmăcirea Sfântului Ioan Gură de Aur spune că acela era unul din marile duhuri, că atunci când satana a căzut din cer, a tras cu coada lui a treia parte din îngeri. Au intrat şi heruvimi şi serafimi şi domnii şi puteri. Şi spune că la vrăjitori, la împăraţii păgâni, la conducătorii necuraţi, cei care-s fără Dumnezeu au câte un duh din ăsta mare, stăpânitor, care-i stăpâneşte şi-i învaţă numai rele. Şi deci acel copil avea un duh din ăsta puternic, sau sunt mai mulţi la un loc, cum aţi auzit mai înainte cu o săptămână, legheonul de draci, legheonul sunt 7.000 de diavoli la un loc. Ce înseamnă drac în traducere ? Împiedicător de a face binele. Asta înseamnă cuvântul de drac în traducere. Deci, nu te lasă să faci lucrul bun, te învaţă să faci lucru rău.

Pentru asta, eu vă mulţumesc din tot sufletul, mulţumesc întâi arhiereilor străini care au avut dragoste, în frunte cu Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Hrisostom din Grecia, să ne viziteze şi să fie prezenţi la hramul mânăstirii noastre. Mulţumesc arhiereilor noştri care sunt prezenţi, să le dea Dumnezeu sănătate, dragoste şi putere în continuare să înfruntăm toate greutăţile care apar din partea vrăjmaşului şi din partea nu contează a cui, să putem să le înfruntăm. Vă mulţumesc dvs. tuturor, iubiţi credincioşi, care sunteţi prezenţi, să vă dea Dumnezeu sănătate, Mântuitorul care S-a schimbat la faţă pe Muntele Taborului şi a luminat pe ucenici, şi a binecuvântat pe prooroci, să vă binecuvânteze şi pe dvs. cu binecuvântarea Lui cea cerească, că Lui I se cuvine cinstea şi slava în vecii vecilor. Amin.