----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Partea a II-a
Biserica de Apus de la Revoluţia franceză până în prezent (1789-1910)
 
Capitolul III
Protestantismul de la 1789 până în prezent (1910)
 
§. 199. Misiunile protestante şi activitatea lor internă şi externă sau propagarea credinţei şi moralei creştine între coreligionari şi răspândirea religiei creştine în sens protestant între cei de altă credinţă [partea a doua]

 

b. Între mahomedani şi iudei

Mahomedanii de pretutindenea rezistă foarte mult a fi convertiţi, făcând abstracţie că până la 1855 în toate statele mahomedane se pedepsea cu moarte oricine ar fi încercat a converti mahomedani, cu toate că legea protestantă s-ar părea mai proprie de a atrage pe mahomedani, căci ea nu are cultul icoanelor, nici nu venerează pe Maica Domnului, două puncte contra căror cu deosebire s-au arătat fanatici mahomedanii. Dar ei nu numai rezistă oricărei încercări de a-i converti la creştinism, ci încă misionari mahomedani fac concurenţă energică misionarilor creştini mai cu seamă în Africa şi în Arhipelagul Indic.

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (II)

 

Partea I

Şi totuşi anarhismul lui Bakunin nu era doar tunete şi fulgere. Pentru el, ,,nimicirea statului” nu era, ca la Marx şi Engels, o idee în esenţă utopică care era secundară ideii centrale a luptei de clasă[1]: pentru el, era miezul chestiunii. Fiind un partizan al libertăţii absolute mai consecvent decât oricare dintre marxişti, el percepea că însuşi statul socialist va fi un instrument de opresiune. De fapt, el avertiza că ,,birocraţia roşie” va fi ,,cea mai mârşavă şi cea mai periculoasă minciună a secolului”. Şi în 1870 el a prezis cu acurateţe ceea ce a avut loc în realitate în 1917: ,,Ia pe cel mai radical dintre revoluţionari şi pune-l pe tronul a toată Rusia sau dă-i puteri dictatoriale ... şi înainte ca anul să se sfârşească el va fi mai rău decât ţarul însuşi”.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (V)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

Părinţii din Sketisul Egiptului

Şi în Egipt monahii au dat o mărturie vie a luptei pentru dreapta credinţă. După surghiunul arhiepiscopului ortodox Petru, în scaunul Alexandriei a urcat arianul Luchie. Atunci ereticii, chiar dacă nu erau atât de mulţi la număr, au reuşit să pună stăpânire pe toate bisericile. În plus, un ordin împărătesc poruncea să fie expulzaţi din Alexandria şi din întreaga eparhie a Egiptului toţi apărătorii credinţei niceene.

Citește mai departe...

Arhiepiscopul Ilarion Troiţki – un titan al Ortodoxiei (III)

 

Episodul anterior

 

În iunie 1923, Ilarion a fost ridicat la treapta de arhiepiscop, iar patriarhul Tihon l-a numit în rândul membrilor Sinodului local provizoriu.

Fiind un orator iscusit, arhiepiscopul Ilarion predica împotriva schismei întreprinse de renovaţionişti, participa la diferite dezbateri ţinute împotriva liderului acestei mişcări, Alexandru Vvedenski, şi împotriva lui A.V. Lunacearski, membru în Comitetul Popular Sovietic. Mulţi moscoviţi au fost martorii succeselor obţinute de arhiepiscopul ortodox asupra duşmanilor săi.

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Critica noilor proiecte de reformă calendaristică

propuse de către Societatea Naţiunilor (IV)

- Studiu calendaristic -
de dr. Vasile Gheorghiu
 
 

III. Critica proiectelor de simplificare a calendarului gregorian [continuare]

Concluziuni

În baza unei cercetări amănunţite a proiectelor de reformă calendaristică, înaintate Societăţii Naţiunilor, în vederea unei simplificări a calendarului gregorian, am ajuns la următorul rezultat:

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XI)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul anterior

 

4. Nihilismul distrugerii

Aici găsim în cele din urmă un nihilism aproape „pur”, o furie împotriva creaţiei şi civilizaţiei care nu se va domoli până când nu le va reduce la inexistenţă. Nihilismul distrugerii, ca nici o altă formă de nihilism, este unic pentru epoca modernă. Şi înainte a existat distrugere pe scară largă, şi au existat oameni care s-au mândrit cu distrugerea; dar niciodată până în vremurile noastre nu a existat o doctrină şi un plan de distrugere, niciodată înainte mintea omului nu s-a contorsionat atât pentru a găsi o apologie pentru această lucrare cât se poate de evidentă a lui satan, şi pentru a stabili un program pentru împlinirea ei.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (VII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 7

Despre aceea că nu trebuie să ne robim îndulcirilor trupeşti, ci pururea să căutăm mângâierea duhovnicească întru Domnul

  1. Bogăţia tuturor îndulcirilor pământeşti de ar curge, nu vă lipiţi inima (Psalmi 61, 10) de ea. Pentru ce să alipeşti de aceasta sufletul tău, când nu este dată pentru veşnicie şi nu îţi aduce folos, ci păgubire ? Căci tu nu o singură dată ai cunoscut şi cercat că toată îndulcirea vremelnică aduce îngreuiere, toată îndulcirea trupească leagă sufletul şi îi aduce tulburare neîncetată, nelinişte.

Citește mai departe...

Şase sisteme calendaristice în istoria Europei în ultimele două secole (I)

 

Din 1582 încoace, calendarul iulian care a predominat timp de cel puţin 16 secole a fost înlocuit treptat cu calendarul gregorian. Calendarul gregorian a fost considerat o necesitate, pentru a întoarce echinocţiul de primăvară la data sa astronomică adevărată. Cu toate acestea, el nu a schimbat numărul şi numele lunilor sau zilelor săptămânii, ci a modificat doar modul de calculare a anilor bisecţi. După aceste două calendare, în Europa au fost introduse alte 5 sisteme calendaristice politice şi unul bisericesc, dar nici unul dintre cele politice nu a predominat în afara mediului său politic limitat în timp şi spaţiu.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Etica creştină şi socialismul (III)

 
Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924
 

Partea a II-a

b) Se ştie de cei interesaţi că în Peru (America) s-a dat fiinţă unui stat socialist. Existenţa lui însă a durat până la sosirea europenilor acolo, după descoperirea Americii.

Pământul a fost împărţit în trei părţi: una aparţinea templului şi preoţilor; alta lui Inac (regele soarelui), iar a treia poporului. Ultimul lucra pentru templu, pentru preoţi şi pentru Inac. Preoţii şi templul dispuneau de ‘oi’, Inacul de ‘mine’. Lucrul zilnic era repartizat sever, era indicat precis când şi pentru cine trebuia să se lucreze. Fiecăruia îi era desemnat un lot separat, care se mărea pe măsura înmulţirii numărului membrilor de familie. Peste un an, el era schimbat la un altul. Lucrau toţi, chiar şi minorii, începând de la vârsta de 5 ani. Peruanianul, după cum ne încredinţează şi exploratorii vieţii lui (a se vedea la Fogt), ,,nu putea nici să se îmbogăţească, nici să sărăcească”: tot timpul îi era ocupat întru îndeplinirea lucrului rânduit; el nu avea nici o iniţiativă, nici o independenţă, precum şi nici sârguinţă, nimic similar. Cei ce lucrau pentru templu şi pentru Inac trăiau chiar pe socoteala statului. Evident că un asemenea popor, cu tot numericul lui, chiar la prima ciocnire cu europenii (oricât de puţini la număr) trebuia să cadă şi au şi căzut.

Citește mai departe...

CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC

Regulamentul Sfântului Sinod al României din 1881 privind relaţiile ortodocşilor cu ereticii

 

În Boldurile Sfintei noastre Bisericii Ortodoxe de Răsărit, partea a II-a, capitolul II, ni se vorbeşte despre Chestia Regulamentului Sfântului Sinod al României din 1881, cu privire la relaţiile ortodocşilor cu ereticii. Trăind în epocă şi simţind mersul lucrurilor – pe care noi, astăzi, cu greu îl simţim şi îl înţelegem, după mai bine de un veac –, părintele Arsenie Cotea a atras atenţia asupra ‘politeţurilor’ şi ‘simpatiei’ faţă de heterodocşi.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (IV)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

Atunci, care a fost esenţa păcatului comis de Adam şi Eva ? [continuare]

Astfel, pentru a repara căderea strămoşilor noştri în păcat, care a otrăvit întreaga omenire cu otrava mândriei şi a neascultării, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învăţat şi ne-a demonstrat prin exemplul propriei vieţi, smerenia şi ascultarea de voia lui Dumnezeu. Din acel moment, smerenia şi ascultarea au devenit noul ideal al omenirii creştine, unul reînnoit de Hristos. Cu toate acestea, duhul mândriei de auto-impunere, care se înrădăcinase deja în sufletele oamenilor, nu a vrut să-I facă lui Duhului lui Hristos. A început o luptă teribilă, una sângeroasă dar nu împotriva vieţii, ci a morţii. De-a lungul mai multor secole, creştinii, adică cei blânzi şi smeriţi şi cei care urmează învăţătura lui Hristos, au fost muceniciţi şi chinuiţi de păgânii care i-au supus unor pedepse greu de închipuit.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXI)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

20. Iadul atotbatjocoritor

O epidemie de pseudo-moravuri[1], toleranţa faţă de orice şi ,,cultura de masă” vulgară distruge zilnic sau mutilează sufletele oamenilor. Toate lucrurile din jurul nostru promovează banalizarea răului şi acceptarea falsităţii şi urâţeniei. Vulgaritatea a pus stăpânire pe toate ţările. A devenit un fenomen global, un semn al vremurilor noastre. Banalitatea nu este doar o materializare năucitoare a vieţii sau o lipsă de interes în aspectul ei spiritual. Este o pierdere a idealurilor înalte, a tânjirii după viaţa veşnică din viitor. Banalitatea este anti-idealul care ucide voinţa de a fi mântuit şi căutarea credinţei, nădejdii şi dragostei în stadiul lor iniţial. Se poate spune că ,,diavolul este vulgar” când observăm faptele lui.

Citește mai departe...

Din scrierile arhimandritului Serafim Alexiev

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (IV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Păcate împotriva fericirii celei dintâi

Necurat este înaintea lui Dumnezeu tot cel cu inimă înaltă (Pildele lui Solomon 16, 6).

,,Toate păcatele sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu, dar mai mare urâciune decât toate este mândria inimii”, după cuvintele Sfântului Antonie cel Mare. Despre Dumnezeu este spus că El iubeşte pe cei drepţi, iar pe păcătoşi îi miluieşte. El împreună pătimeşte cu cei robiţi de deprinderile lor păcătoase; El Se milostiveşte de cei covârşiţi de stăpânirea păcatului; El cheamă pe păcătoşi la El, îi cheamă la pocăinţă, caută să-i mântuiască; El este Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Singurii păcătoşi cărora El li se împotriveşte sunt cei mândri. Despre nici un alt fel de păcătoşi nu este spus precum despre cei mândri: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă (I Petru 5, 5).

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (I)[1]

 

Anii ‘1860 au fost vremuri deprimante, boala morală a occidentalismului continua să infecteze trupul Sfintei Rusii. Aşa cum scria viitoarea noua mucenică Ana Zerţalova: ,,Erau vremuri mohorâte atunci în capitală. Sfintele biserici, bastioanele de necucerit ale Ortodoxiei, stăteau ca înainte, ca zidurile de neclintit; sfintele icoane erau împodobite cu acoperământuri strălucitoare de pietre preţioase, cei bineplăcuţi lui Dumnezeu se odihneau în biserici în moaştele lor nestricăcioase. Dar oamenii piereau din cauza păcatelor şi erorilor lor. Duhul puţinei credinţe şi desfrâul pătrundeau pretutindeni, precum cea mai sălbatică plagă, în minţile instabile. Tolstoi şi alţi învăţători falşi se furişau în inimile tinerilor neexperimentaţi cu propaganda lor distrugătoare, subminând în ei bazele credinţei şi evlaviei. Domnul era uitat, uitate erau regulile moralităţii şi cinstei; uitate erau autorităţile şi ordinea; patimile şi viciile răbufneau către libertate”[2].

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XVII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

XII. Piedici diavoleşti pe calea rugăciunii [continuare]

Este interesant să amintim următoarea cugetare a Sfinţilor Părinţi: gândurile de hulă nu năpădesc pe oamenii afundaţi în păcate de moarte, nici sufletele care petrec fără grijă de mântuirea lor. Demonii nu se ocupă de astfel de oameni pentru că şi fără aceasta îi ţin prin grelele lor păcate sub puterea lor. De gândurile hulitoare pătimesc, de obicei, oamenii temători de Dumnezeu, care prin pocăinţă, nevoinţa rugăciunii şi săvârşirea de fapte ale iubirii doresc să capete mila lui Dumnezeu şi să-şi mântuiască sufletele, dar care pentru o oarecare slăbiciune omenească – înălţare, osândirea aproapelui, înrăire împotriva vrăjmaşilor şi altele asemenea – dau motiv demonilor să-i năpădească.

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Pagini din Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu (V)

scrisă de schiarhimandritul Andronic Popovici

 

A se vedea textul întreg în cadrul rubricii PAGINI DIN ISTORIA BISERICII

 

Prima încercare de secularizare a averilor mânăstireşti pământene [continuare]

Apoi tot această nelegiuită comisie, îndată a pus în mânăstire şi o altă osebită ocârmuire – fără de ştiinţa chiriarhului şi împotriva sfintelor canoane ale Bisericii Pravoslavnice, care hotărăsc ca în mânăstire de monahi numai o începătorie să fie, iar nu două –, căci a pus un comitet, întărit cu act din partea ministrului cultelor, sub titlul de administrativ, izbind comisia cu informarea acelui comitet chiar în demnitatea chiriarhului şi a lavrei, fără să mai poarte vreun respect şi către stareţul legiuit şi să nu facă conrupţie soborului, neluând ei seama că la tagma monahicească nu se încap nicidecum a fi alţi administratori afară de stareţul şi de duhovnicii soborului. Şi îndată acel ticălos comitet şi-a făcut pecete osebită de a soborului şi a început a se amesteca în lucrările duhovniceştii rânduieli şi documentele cuvenite numai demnităţii stareţului, neîntrebând de nimic pe stareţul şi necerându-şi sfătuire; ba încă la atâta obrăznicie a ajuns, că i-a trimis stareţului şi adresă cu invitare, ca numaidecât să oprească de liturghisit pe duhovnicii care nu ascultă de poruncile comitetului.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (IX)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
3

Mişcarea intelectuală în Biserică la sfârşitul secolului al IV-lea – Sfântul Grigorie de Nyssa – Scrierile sale – Canonul său – Duhovnici, ai celor ce se pocăiau, la Constantinopol – Sfântul Epifanie, episcop de Salamina – Scrierile sale – Începuturile origenismului – Teofil al Alexandriei şi monahii din Egipt – Epifanie, Ioan de Ierusalim şi Ieronim – Rufin îl traduce pe Origen – Scrierile sale sunt condamnate în Roma – Epistolă a lui Anastasie, episcopul Romei, către Ioan al Ierusalimului – Condamnarea origenismului în Alexandria, Palestina şi Cipru, discuţiile lui Ieronim şi Rufin – Marile scrieri ale lui Ieronim – Învăţătura sa – Alţi scriitori bisericeşti – Sinesie de Ptolemaida şi alţi scriitori răsăriteni – Scriitori apuseni – Paulin – Rufin – Sulpiciu Sever şi alţii – Nichita de Remesiana, apostolul barbarilor de pe cele două maluri ale Dunării şi din Rusia – Augustin – Convertirea sa – Primele sale scrieri – El este ridicat la preoţie, apoi la episcopat (396); lucrările sale până în această epocă

Citește mai departe...