----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale

pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni (I)

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924
 
 
 
 

Omagiu Înalt Prea Sfinţiei sale

D. D. Dr. Miron Cristea, Mitropolitului Primat al ţării

 

În semn de admiraţiune şi adâncă recunoştinţă, pentru sprijinul şi încurajarea ce ne-a acordat atât în procurarea puţinelor clipe de odihnă sufletească, prin cuvântul şi scrisul nostru pentru lumea funcţionărească şi muncitorească ceferistă, cât şi în combaterea noilor curente religioase de care a început a nu fi scutită şi binecuvântata noastră patrie, – ortodoxă prin excelenţă –.

Ostenitorul

 

Înainte cuvântare

 

Domnul nostru Iisus Hristos zice într-un loc (Matei 10, 25) în Sfânta Sa Evanghelie: Dacă pe stăpânul casei l-au numit veelzevul, cu cât mai vârtos pre casnicii lui ?

Cât de adevărate sunt şi cuvintele: Cerul şi pământul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece (Luca 21, 33) ! Şi nu este oare aşa ? Desigur că da ! Tot ceea ce a spus, s-a împlinit; unele până acum, altele sunt în curs, iar restul se vor împlini la vremea lor.

Că zisele de mai sus s-au realizat, poate fiecare să vază din acţiunea vrăjmaşilor Sfintei Sale Biserici care în fel şi chipuri îşi dau silinţa să-I răstălmăcească zisele şi să-I răstoarne aşezământul urmaşilor Săi, prin diferite abateri şi inovaţiuni ca şi aceea din zilele noastre, a interzicerii venerării şi invocării Sfinţilor Săi plăcuţi şi a Prea Curatei Sale Maici.

Spre a se cunoaşte dar adevărul în această chestiune, iar cinstitorii sfinţilor spre a nu fi ridiculizaţi, am adunat aici toate dovezile aflate în Sfânta Scriptură pentru venerarea şi invocarea (chemarea) sfinţilor în rugăciuni, pe care le şi punem atât la îndemâna preoţimii noastre, în luptă cu noile curente religioase, cât şi a fiecăruia creştin dreptcredincios, spre mângâiere, sprijin şi întărire în cele religioase şi duhovniceşti aşezământuri, care au fost baza existenţei noastre de statornicie în credinţa strămoşească şi a unităţii noastre sufleteşti, ca naţiune.

 

Bucureşti, 10 ianuarie 1924

Arhimandrit

Galaction D. Cordun

 

I

Partea pozitivă

 

Trebuie să credem fără şovăire că îngerii lui Dumnezeu, împreună cu ceilalţi sfinţi trecuţi din viaţa aceasta, – mulţumită îndrăznelii pe care o au faţă de Dumnezeu şi pentru meritele lor virtuoase –, solicită, mijlocesc pentru noi şi ne ajută, prin rugăciunile şi cererile lor plăcute Domnului, în calitate de prieteni ai Lui. De unde urmează că a cinsti şi a chema în rugăciuni şi pe ceilalţi sfinţi în afară de îngeri este lucru cuviincios, evlavios şi folositor vieţii noastre.

Aşa a crezut Biserica creştină de la început cu toate Soboarele ei Ecumenice şi Locale, astfel au crezut, au mărturisit şi au învăţat şi toţi Sfinţii Părinţi, lumina şi stâlpii Sfintei noastre Biserici.

 

Venerarea şi invocarea sfinţilor îngeri

La Cartea Facerii (cap. 48, 16), Iacov binecuvântând pe fiii lui Iosif, pe Manasi şi pe Efrem, zice aşa: Îngerul cel ce m-a scos din toate relele, să binecuvânteze pre pruncii aceştia. Aici este evidentă invocarea îngerului Domnului spre apărarea copiilor lui Iosif. La Cartea lui Iov (cap. 5, 1) se scrie: Strigă acum de te va auzi cineva, sau de vei vedea vreun Înger din cei sfinţi. Şi din aceste cuvinte se vede că era îndătinat obiceiul a invoca pe îngeri.

În Cartea lui Tovit (cap. 12, 13-14), îngerul vorbeşte: Când te rugai tu ... când îngropai pre cei morţi ... când nu te-ai lenevit a te scula şi a lăsa prânzul tău, ca să mergi să îngropi pre cel mort ... eu am adus pomenirea rugăciunii voastre înaintea celui sfânt. Aici se pune întrebarea, ce însemnează aceea că îngerul aduce Domnului Dumnezeu rugăciunea omenească ? Nimic altceva decât că se roagă în locul omului şi pentru om. Fiindcă Dumnezeu văzătorul a toate vede toate lucrurile noastre, gândurile (cugetele) şi rugăciunile, mai clar decât îngerul. Dar atunci, cum îi duce îngerul rugăciunea omenească ? Nu altfel decât îngrijindu-se pentru mântuirea omului. Iar în calitate de păzitor al celui ce se roagă, îi însoţeşte şi el cererea şi dorinţa, făcându-le bine plăcute înaintea Domnului, ca un adevărat păzitor şi căutător al mântuirii omului.

În Cartea Proorocului Zaharia (cap. 1, 12), îngerul rugându-se lui Dumnezeu zicea: Doamne Atotţiitorule, până când nu te vei milostivi spre Ierusalim, şi spre cetăţile Iudei, pre care le-ai trecut cu vederea ? Acesta este anul al şaptezecilea. Şi a răspuns Domnul Atotţiitorul îngerului cu cuvinte bune şi mângâietoare.

 

Sfinţii Arhangheli Gavriil, Mihail şi Rafail. Icoană de Georgios Kortezas, cca 1640

Arhanghelul Gavriil stă pe o piatră, Arhanghelul Mihail îl calcă în picioare pe diavol,

iar Rafail stă pe un peşte mare

 

În Cartea Proorocului Daniil (cap. 10, 12, 13, 20), îngerul zise lui Daniil: Nu te teme Daniile ! Că din ziua dintâi în care ai dat inima ta ca să înţelegi şi să te necăjeşti pre tine înaintea Domnului Dumnezeului tău, s-au auzit cuvintele tale, şi eu am venit întru cuvintele tale. Şi mai marele împărăţiei Perşilor a stătut înaintea mea douăzeci şi una de zile, şi iată Mihail unul din cei mai dintâi dintre cei mai mari a venit să-mi ajute mie, şi pre el l-am lăsat acolo cu mai marele împărăţiei Perşilor. ... Şi acum mă voiu întoarce ca să mă războiesc cu mai marele Perşilor.

Pe acest text, Sfinţii Părinţi îl tâlcuiesc aşa: îngerul păzitor al sinagogii iudeeşti s-a rugat lui Dumnezeu odată cu Daniil, pentru reîntoarcerea iudeilor din robia Babilonului, în Ierusalim, crezând că aceasta va fi bine pentru cei robiţi. Dar îngerul păzitor al perşilor, în acelaşi timp, a rugat pe Dumnezeu ca să lase şi mai departe pe norodul lui Israil în robie, arătând înaintea Lui foloasele şi bunătăţile ce le-au avut în vremea captivităţii. Cu toate că toţi s-au rugat cu scop bun, dar neştiind voia lui Dumnezeu, s-au împotrivit reciproc unul altuia. Pentru că împotrivirea îngerului păzitor al perşilor în contra lui Mihail păzitorul norodului israilitenesc nimic nu însemnează mai mult decât discordanţa în rugăciune: unul dovedind necesitatea eliberării, celălalt argumentând foloasele şi bunătăţile ce le-ar fi putut trage şi mai departe rămânând în aceeaşi stare.

În Apocalipsis (cap. 8, 3-4) se vorbeşte: Şi alt Înger a venit şi a stătut la jertfelnic, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâi multe, ca să dea cu rugăciunile tuturor sfinţilor preste jertfelnicul cel de aur care este înaintea Scaunului. Şi s-a suit fumul tămâilor, cu rugăciunile sfinţilor, din mâna Îngerului înaintea lui Dumnezeu.

 

Îngerii sunt păzitorii şi povăţuitorii oamenilor

Că Îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească în toate căile tale. Pre mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedici de piatră piciorul tău. Preste aspidă şi vasilisc vei încăleca, şi vei călca preste leu şi preste balaur (Psalmi 90, 11-13). Tăbărî-va Îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de dânsul, şi-i va izbăvi pre ei (Psalmi 33, 7).

Au nu toţi sunt duhuri slujitoare, care se trimit spre slujbă pentru cei ce vor să moştenească mântuirea ? (Evrei 1, 14). Îngerul Domnului a mers înaintea norodului israilitenesc când ieşea din Egipt, şi a stătut între egipteni şi israiliteni, aceasta fiind plinirea celor zise de la Domnul: Iată eu trimit pre Îngerul meu înaintea feţei tale, ca să te păzească pre cale, ca să te ducă în pământul care l-am gătit ţie (Ieşirea 14, 13; 23, 20; 32, 34). Lui Ghedeon i s-a arătat îngerul Domnului întărindu-l şi îmbărbătându-l pentru izbăvirea norodului său (Judecătorii cap. 6). Pe Ilie, care fugea de faţa necinstitei Împărătese Izavelei, îngerul l-a întărit dându-i pâine şi apă (III Împăraţi 19, 5-8). Asemenea a făcut îngerul şi cu Daniil când a fost aruncat în groapa cu lei, închizând gura lor (Daniil 29, 14, 35, 36). Îngerul Rafail a fost conducătorul tânărului Tovie, ducându-l în casa tatălui său sănătos şi nevătămat (Tovit cap. 5). Acelaşi Înger Rafail a izbăvit pe Tovie de mâncarea peştelui celui mare din râul Tigru şi care după ce l-a omorât cu ajutorul lui, când a vrut să-l înghită, la sfatul îngerului, i-a slujit pentru tămăduirea ochilor părintelui său Tovit (Tovit cap. 6).

Tot Îngerul Rafail a dat sfaturi aceluiaşi tânăr Tovie în vederea căsătoriei, făcându-l să înţeleagă că femeia nu este creată pentru îndulcirea trupească, ci este menită naşterii de fii, întru slava lui Dumnezeu (Tovit cap. 6).

Îngerul a învăţat pe Apostolul Filip ca să boteze pe famenul etiopiencei (Faptele Apostolilor 8, 26). Îngerul a îndrumat şi pe Cornilie Sutaşul a se boteza de la Apostolul Petru (Faptele Apostolilor 10, 3-6). Îngerul – în sfârşit – a mângâiat şi a întărit pe femeile mironosiţe la mormântul Stăpânului, învăţându-le să meargă la ucenici, ca să le binevestească lor Învierea lui Hristos (Matei cap. 28).

 

Îngerii apără şi ajută în război pe cei binecredincioşi

Când au ieşit israilitenii din Eghipet, Îngerul Domnului i-a păzit de muncitorul Faraon (Ieşirea cap. 14). Îngerul Domnului a venit în ajutorul lui Isus al lui Navi, care a căzut cu faţa şi s-a închinat lui (Isus Navi cap. 5). Îngerul Domnului cu sabia trasă (afară) a stătut în drumul lui Valaam, care voia să blesteme pe norodul lui Dumnezeu (Numerii 22, 23). Împrejurul Proorocului Elisei s-a adunat mulţime de îngeri ai lui Dumnezeu ca să-l păzească de vrăjmaşi (IV Împăraţi 6, 17). Pentru a apăra oraşul Ierusalim de sirienii care îl înconjuraseră, Îngerul a masacrat (omorât) numai într-o noapte 185.000 (IV Împăraţi cap. 19). Sub paza şi cu ajutorul îngerului, Iudita a învins pe Olofern, tăindu-i capul, iar oastea lui înfricoşându-se, s-a întors în fugă. Ea rămânând sănătoasă şi neatinsă, s-a înapoiat cu triumf (Iudita cap. 13).

În lupta în care Macavei a învins pe Timotei, s-au arătat din cer cinci bărbaţi călări cu frâiele de aur, doi din ei au apărat pe Macavei, iar trei s-au îndreptat în contra vrăjmaşilor (II Macavei 10, 29). În altă ciocnire, când iudeii au avut de luptat cu Lisie, au văzut în văzduh doi cavaleri înarmaţi, cu al căror sprijin şi ajutor a fost învinsă toată oastea prea mândrului Lisie (II Macavei cap. 11).

După moartea lui Moisi, trupul lui fiind îngropat într-un loc neştiut de evrei, diavolul dorea să aducă pe iudei la închinăciunea de idoli, străduindu-se în tot chipul a le descoperi locul şi a-l arăta. Atunci, Arhanghelul Mihail, râvnitorul măririi lui Dumnezeu şi iubitorul mântuirii omenirii, fu acela care se năpusti ca o săgeată asupra lui, întorcându-l în fugă, şi zădărnicindu-i planul mefistofelic (A Doua Lege cap. 34, Iuda versetul 9).

 

Îngerii dezleagă pe credincioşi din legături, îi izbăvesc din temniţe, de moarte, şi din alte nevoi

Când Dumnezeu a voit a pierde Sodoma şi Gomora cu foc, au venit la Lot doi îngeri orbind pe locuitorii Sodomei, iar pe Lot l-a izbăvit de necaz şi l-a scos din cetatea care peste o clipă trebuia să ardă (Facerea cap. 19). Îngerul Rafail a izbăvit pe Tovie de înghiţirea peştelui şi pe femeia lui de diavol (Tovit cap. 6). Acelaşi Înger Rafail a legat pe diavol în pustie mai sus de Eghipet spre a nu omorî pe Tovie cum se întâmplase până la el, omorând pe toţi logodnicii Sarei (Tovie cap. 8). Îngerul Domnului, în cuptorul Babilonului, a păzit neatinşi de puternicul foc ce ardea pe Sfinţii Trei Tineri Anania, Azaria şi Misail (Daniil cap. 3). Îngerul Domnului a păzit pe Daniil întreg şi nevătămat în groapa cu lei (Daniil cap. 6). Îngerul Domnului, arătându-se în somn lui Iosif şi spunându-i lui: Sculându-te, ia pruncul şi pre mama lui şi fugi în Eghipet (Matei 2, 13), a scăpat pe pruncul Dumnezeu de omorâtorul Irod. Îngerul Domnului, noaptea, a deschis uşile temniţei, şi a scos de acolo pe apostoli (Faptele Apostolilor cap. 5). Îngerul Domnului a izbăvit de la moarte şi din temniţă pe Apostolul Petru închis de Irod (Faptele Apostolilor cap. 12).

 

Îngerii mângâie pe oameni în supărările lor

Îngerul Domnului a mângâiat pe Agar roaba Sarrei, pe care o izgonise cu fiul ei Ismail din casă, când se istovise de sete în pustie arătându-i ei un izvor cu apă proaspătă (Facerea 16, 7). Îngerul Domnului a mângâiat pe Ghedeon mâhnit de robia poporului israilitenesc sprijinindu-l întru izbăvirea lui (Judecătorii cap. 6). Îngerul Domnului a tămăduit vederea orbului Tovit şi l-a mângâiat cu întoarcerea şi îmbogăţirea fiului său (Tovit cap. 11). Înger din cer s-a arătat chiar şi Domnului nostru Iisus Hristos în grădina Ghetsimani, când se afla în durerile cele mari, pentru a-L întări (Luca 22, 43). Îngerul Domnului a mângâiat şi pe Pavel când a săvârşit cu atâta anevoinţă şi pericol călătoria pe mare, liniştindu-l şi asigurându-l că nici unul din cei ce înota cu dânsul nu vor pieri (Faptele Apostolilor cap. 27).

Sfântul Ioan Teologul în descoperirea sa zice: Dar vouă şi pace de la cel ce este, şi cel ce era, şi cel ce vine, şi de la cele şapte Duhuri care sunt înaintea Scaunului lui; şi de la Iisus Hristos, martorul cel credincios (Apocalipsis 1, 4-5). Nu mărturiseşte oare aici destul de clar Sfântul Ioan că noi dreptcredincioşii avem darul lui Dumnezeu şi de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Hristos, şi de la şapte duhuri ale Lui ? Le avem, însă toate acestea în chip deosebit: de la Dumnezeu, ca de la dătătorul şi izvorul tuturor bunătăţilor, de la Hristos, ca de la Răscumpărătorul şi Mântuitorul nostru, de la şapte sfinte duhuri ale Lui, ca de la rugăciunile şi mijlocirile celor de jos.

 

Alte binefaceri ale sfinţilor îngeri către oameni

Prin arătarea îngerului, Avraam a primit făgăduinţa naşterii de fii, înmulţirea neamului ca nisipul mării şi moştenirea pământului Hanaan (Facerea cap. 18). Îngerul Domnului a oprit mâna lui Avraam ca să nu junghie spre jertfa lui Dumnezeu pe unicul său fiu Isaac, arătându-i spre junghiere un berbec (Facerea cap. 22). Iacov, fugind de mânia fratelui său Isav, a văzut în vis îngerii suindu-se şi pogorându-se pe scara ce ajungea până la cer, şi cu această vedere s-a mângâiat şi întărit (Facerea cap. 28). Prin slujirea îngerească a fost dat lui Daniil să vadă nepătrunsa şi din veac ascunsa taină a lui Dumnezeu (Daniil cap. 10, 11). Înger a fost trimis să binevestească şi lui Zaharia zămislirea lui Ioan Botezătorul (Luca cap. 1). De la îngereasca bună vestire a primit început mântuirea noastră, când a fost trimis Arhanghelul Gavriil a binevesti Fecioarei Maria zămislirea lui Hristos Dumnezeului nostru (Luca cap. 1). Înger a vestit păstorilor naşterea lui Hristos şi cu acela s-au arătat mulţime multă de îngeri cântând: Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus şi pre pământ pace, între oameni bunăvoire (Luca 2, 14).

Atunci l-a lăsat pre el diavolul, şi iată Îngerii au venit la dânsul şi slujeau lui (Matei 4, 11). La învierea şi înălţarea Domnului, s-au arătat Îngeri în veşminte albe, vorbind pentru înviere şi lămurind scopul înălţării Mântuitorului (Luca cap. 24; Faptele Apostolilor cap. 1). Hristos opreşte a sminti pe copiii mici pentru motivul că pentru dânşii mijlocesc Îngerii în ceruri (Matei cap. 18). Îngerii duc în sânul lui Avraam sufletul săracului Lazăr (Luca cap. 16). Arhanghelul Mihail, cu toate cetele puterilor cereşti celor credincioase Făcătorului, a stătut împotriva lui satana, şi l-a aruncat din cer, pentru care lucru se preamăreşte şi se cinsteşte de Sfânta Biserică (Apocalipsis cap. 12). Îngerul a pus pecete pe fruntea robilor lui Dumnezeu celui de sus, însemnând soarta lor pentru viaţa cea veşnică (Apocalipsis cap. 7). Îngerul a încuiat şi pe satana în beznă, legându-l în lanţ pe timp de o mie de ani (Apocalipsis cap. 20). Sunt şi alte binefaceri pe care Îngerii le aduc neamului pământesc. Doritorii de a le cunoaşte ar putea să citească cu mult folos sufletesc povestirile pentru minunile săvârşite de îngeri, aflate în cartea ce se numeşte Prolog, în a 8-a zi a lunii lui noiembrie.

Şi acum să ne punem întrebarea: putem noi să rămânem indiferenţi, împietriţi, fără un pic de respect şi de veneraţiune în faţa atâtor binefaceri, ajutoare, mângâieri, sprijin şi încurajare ce am primit şi primim după cum am văzut mai sus, de la sfinţii îngeri ? Desigur că nu ! Creştinul, care s-a rugat lor cu toată căldura sufletului, şi a primit ajutor şi mângâiere după credinţa sa în nevoile şi durerile sale, îşi poate da seama cât poate mijlocirea şi sprijinul lor, şi în consecinţă, se va supune şi dreptei sale raţiuni: că a cinsti şi a invoca pe Sfintele Puteri cereşti este lucru cuviincios, evlavios şi folositor.