----------------

 

Carti in site

 

--------------------

DOCUMENTE ALE BISERICII

Rezoluţia în legătură cu problema:

,,Despre ierarhia anglicană”

 

Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

 

Episcopul Rafail Hawaweeny despre anglicani şi botezul ortodox

 

După ce a ascultat referatele cu privire la ierarhia anglicană, Consfătuirea întâistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, pătrunse de sentimentul afecţiunii creştine şi al iubirii frăţeşti faţă de creştinii anglicani şi în căutarea căilor spre recunoaşterea validităţii ierarhiei anglicane, hotărăşte:

 

1. Învăţătura de credinţă care se cuprinde în ‘Cele 39 articole’ ale Bisericii Anglicane se diferenţiază evident de dogmele, doctrina şi tradiţia, mărturisite de Biserica Ortodoxă, cu toate că soluţionarea chestiunii despre recunoaşterea validităţii ierarhiei anglicane, mai întâi de toate la însuşi fundamentul ei trebuie să fie armonizată cu învăţătura ortodoxă despre sfintele taine. Declaraţiile particulare, făcute de ierarhia anglicană de a consimţi la modificarea doctrinei cuprinse în acele articole în sensul concilierilor în ortodoxie, nu pot servi ca bază pentru soluţionarea chestiunii în mod pozitiv. De aceea, din moment ce Biserica Ortodoxă nu poate consimţi la recunoaşterea exactităţii doctrinei anglicane despre tainele în general şi taina preoţiei în special, ea nu poate accepta ca valabile nici hirotoniile anglicane săvârşite. Dacă Bisericile din Constantinopol, Ierusalim, Cipru, România şi alte Biserici autocefale au opinat în sens pozitiv pentru recunoaşterea validităţii hirotoniilor anglicane, apoi suntem informaţi că această recunoaştere s-a făcut în mod condiţional.

2. Chestiunea recunoaşterii validităţii ierarhiei anglicane poate fi cercetată numai în legătură cu chestiunea unirii în credinţă şi mărturisire cu Biserica Ortodoxă, dacă ar fi de faţă un act de autoritate, emanând de la un Sinod al Bisericii Anglicane sau de la un congres al clericilor de confesiune anglicană, ratificat apoi de capul Bisericii Anglicane, act care până acum lipseşte.

În legătură cu aceasta ne exprimăm dorinţa ca Biserica Anglicană să-şi modifice credinţa (doctrina) din punct de vedere dogmatic, canonic şi ecleziologic şi în special interpretarea autentică a sfintelor taine, mai ales a tainei hirotoniei.

3. Privind cu toată simpatia şi atenţia cuvenită mişcarea ce are loc în prezent în mijlocul numeroşilor reprezentanţi ai anglicanismului, în direcţia restabilirii raporturilor şi a comuniunii dintre Biserica Anglicană şi Biserica Ecumenică, noi hotărâm că ierarhia anglicană contemporană poate obţine din partea Bisericii Ortodoxe recunoaşterea caracterului harismatic al preoţiei acesteia, dacă în prealabil se va stabili în mod formal între Biserica Ortodoxă şi cea Anglicană unitatea în credinţă şi în mărturisire (după cum s-a spus mai sus). Dacă s-ar stabili o astfel de unitate dorită, atunci recunoaşterea validităţii hirotoniilor anglicane s-ar putea realiza după principiul iconomiei, care reprezintă pentru noi singura decizie sinodală autoritară a Sfintei Biserici Ecumenice.

Ne rugăm ca Domnul, după îndurarea Sa cea negrăită, să trimită Duhul iubirii şi al bunătăţii, care îndeamnă spre osteneli bineplăcute, pentru slava Sfintei Sale Biserici.

 

(Urmează aceleaşi iscălituri ca şi sub prima rezoluţie)