----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXII)

 

Episodul anterior

 

CARTEA A VIII-A

(Luca 16, 16 - 19, 28)

1. ,,Legea şi proorocii până la Ioan” (Luca 16, 16), nu pentru că Legea a căzut, ci pentru că începe propovăduirea Evangheliei (potrivit Romani 8, 1-2), căci lucrul mai mic este văzut a fi împlinit când lucrul mai mare îi urmează. Prin urmare, haideţi să ne angajăm energia către Împărăţia Cerurilor, căci tot cel care îşi încordează puterea se grăbeşte cu râvnă fierbinte şi nu slăbeşte cu minte leneşă. Astfel, există o înfocare evlavioasă a credinţei şi o nepăsare criminală. Multe legi sunt potrivit firii, astfel că deşi îngăduitoare faţă de dorinţele fireşti, ne cheamă la râvnă pentru dreptate; Hristos scurtează firea, pentru că de asemenea El retează plăcerile fireşti. Şi, în acest chip, haideţi să ne angajăm puterea către fire, ca să nu se scufunde în cele pământeşti, ci să se înalţe către cele cereşti.

2. ,,Tot cela ce îşi lasă muierea sa şi ia alta, preacurveşte, şi tot cela ce ia lăsată de bărbat, preacurveşte” (Luca 16, 18). Cred că ar trebui să vorbim mai întâi despre legea cununiei, pentru ca mai târziu să discutăm interdicţia privind divorţul. Căci unii oameni cred că toate căsătoriile sunt de la Dumnezeu, în primul rând pentru că este scris: ,,Ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despărţească” (Matei 19, 6). Prin urmare, dacă orice căsătorie este de la Dumnezeu, este oprit a desface orice căsătorie. Şi cum a spus apostolul: ,,De se despărţeşte cel necredincios, despărţească-se” (I Corinteni 7, 15) ? Prin aceasta, în chip minunat, el nu doreşte ca temeiurile pentru divorţ să rămână printre creştini şi arată că nu orice căsătorie este de la Dumnezeu; fiindcă nu prin judecata lui Dumnezeu femeile creştine sunt unite cu păgâni când Legea opreşte.

3. Dar se întâmplă precum spune Solomon: ,,Casă şi avere împărţesc părinţii fiilor; iar femeia bărbatului de la Domnul se rânduieşte” (Pildele lui Solomon 19, 14). Oricine cunoaşte limba greacă nu crede că acest lucru este contradictoriu. Fiindcă grecul spune cum trebuie ,,αρμοζεται”, căci o logodnă este potrivită şi o unire devotată este în acord cu toate lucrurile. Există armonie când tuburile orgii, unite cum se cuvine, păstrează harul cântecului dinainte dat şi secvenţa cuvenită menţine consonanţa strunelor. Astfel, căsătoria nu are propria ei armonie când o femeie păgână este unită împotriva legii cu un bărbat creştin. Prin urmare, acolo unde este căsătorie, este armonie; unde este armonie, Dumnezeu uneşte; unde nu există armonie, este dezbinare şi vrajbă, care nu sunt de la Dumnezeu, pentru că ,,Dumnezeu dragoste este” (I Ioan 4, 8).

4. Deci nu te lepăda de soţia ta, ca nu cumva să-L tăgăduieşti pe Dumnezeu ca Autor al unirii tale. Şi, într-adevăr, dacă tu ar trebui să îngădui şi să îndrepţi purtarea altora, cu atât mai mult pe cea a soţiei tale. Ascultă ce a spus Domnul: ,,Tot cela ce îşi va lăsa femeia sa, afară de cuvânt de curvie, o face pre ea să preacurvească” (Matei 5, 32). Şi cu adevărat dorinţa de a păcătui se poate apropia pe furiş de o femeie, care nu poate schimba căsătoria ei cât timp trăieşte soţul ei (potrivit Romani 7, 2; I Corinteni 7, 39).

Astfel, cel care este autorul greşelii este vinovat de păcat, fie că o soţie rodnică este alungată cu copiii ei, fie că este lepădată una bătrână cu pas şovăitor. Este un lucru grav dacă tu o înlături pe mamă şi păstrezi copiii, astfel că adaugi şi încălcarea evlaviei la batjocura dragostei; dar este un lucru şi mai grav dacă, din cauza mamei, tu alungi fiii, când copiii ar trebui mai degrabă să-l despăgubească pe tatăl lor pentru păcatul mamei lor. Cât de periculos este dacă tu sacrifici vârsta lor fragedă pentru o greşeală copilărească ! Cât de rău (eşti) dacă tu privezi bătrâneţea cuiva a cărui tinereţe tu ai încălcat-o.

Prin urmare, oare împăratul dă afară un veteran lipsit de glorie fără a-i plăti leafa şi îl alungă de pe proprietatea sa, şi oare fermierul alungă de pe pământul său un muncitor extenuat de truda lui ? Sau este drept a face unui egal (cu tine) ceea ce este oprit a face celor mai mici ?

5. Aşadar, tu alungi ca şi cum ar fi legal o soţie fără ca ea să fi greşit, şi crezi că poţi să procedezi astfel pentru că legea omenească nu o interzice. Dar Legea dumnezeiască o interzice; tu care te supui oamenilor, teme-te de Dumnezeu. Ascultă Legea Domnului căreia i se supun până şi cei ce fac legi: ,,Ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despărţească” (Matei 19, 6).

6. Dar aici este adus înainte nu numai o învăţătură cerească, ci şi lucrarea lui Dumnezeu. Te întreb, rabzi ca fiii tăi să fie supuşi unui tată vitreg câtă vreme tu trăieşti, sau să trăiască cu o mamă vitregă în timp ce mama lor trăieşte ? Să presupunem că o soţie repudiată nu se recăsătoreşte; şi această femeie ar trebui să te nemulţumească pe tine, soţul ei cu care, deşi un preacurvar, ea păstrează credinţa ? Să presupunem că ea se recăsătoreşte; necesitatea ei este greşeala ta, şi ceea ce tu crezi că este preacurvie este (de fapt) căsătorie (potrivit Matei 19, 9). Căci ce diferenţă este că permiţi aceasta ca un preacurvar sub masca unui soţ, sau cu o mărturisire deschisă a greşelii, în afară de cazul în care este mai grav că s-a făcut o lege, mai degrabă decât o înşelare a păcatului ?

7. Dar poate cineva spune: ,,Dar cum Moisi a poruncit să i se dea carte de despărţire şi s-o lase pre ea” (Matei 19, 7; potrivit A Doua Lege 24, 1) ? Cel care spune aceasta este evreu, cel care spune aceasta nu este creştin. Şi, prin urmare, pentru că el aduce această obiecţie, care este adusă Domnului, să-L lăsăm pe Domnul să-i răspundă: ,,Moisi după învârtoşarea inimii voastre a dat voie” să daţi carte de despărţire şi ,,să vă lăsaţi muierile voastre; dar din început nu a fost aşa” (Matei 19, 8). Moisi, se spune, a îngăduit, dar Dumnezeu nu a poruncit; dar Legea lui Dumnezeu a fost de la început. Care este Legea lui Dumnezeu ? ,,Pentru aceea va lăsa omul pre tatăl său şi pre mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 24; potrivit Matei 19, 5). Deci, cel care o alungă pe soţia sa taie din propria lui carne, desparte trupul său.

8. Deci acest fragment arată ce a fost scris din pricina slăbiciunii omeneşti, nu ce a fost scris de Dumnezeu. De aici şi apostolul spune: ,,Poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia de bărbat să nu se despărţească” (I Corinteni 7, 10) şi, mai jos: ,,Iar celorlalţi eu zic, nu Domnul: de are vreun frate femeia necredincioasă” (I Corinteni 7, 12) şi o părăseşte. Astfel, acolo unde este o căsătorie inegală, el a adăugat: ,,De se despărţeşte cel necredincios, despărţească-se” (I Corinteni 7, 15). Totodată, acelaşi apostol a spus că nu este din Legea dumnezeiască ca orice fel de căsătorie să fie desfăcută, nici nu a poruncit, nici nu a dat autoritate celui care lasă, ci el a luat vina celui lăsat. Aceasta în termeni morali.

9. Cu toate acestea, deoarece El a avut drept scop a fi propovăduită Împărăţia lui Dumnezeu, şi când a spus că nici o cirtă din Lege nu poate să cadă, a adăugat: ,,Tot cela ce îşi lasă muierea sa şi ia alta, preacurveşte” (Luca 16, 18). Pe drept, apostolul aminteşte, spunând că aceasta este o mare Taină referitoare la Hristos şi la Biserică (potrivit Efeseni 5, 32). Astfel, tu descoperi o căsătorie de care nimeni nu se poate îndoi că a fost săvârşită de Dumnezeu, când El Însuşi spune: ,,Nimeni nu poate să vină către mine, de nu-l va trage pre el Tatăl cel ce m-au trimis pre mine” (Ioan 6, 44). Deoarece El singur putea săvârşi această căsătorie.

Şi, de aceea, Solomon a spus în mod mistic: ,,Femeia bărbatului de la Domnul se rânduieşte” (Pildele lui Solomon 19, 14). Bărbatul este Hristos, soţia este Biserica, o Soţie în dragoste, o Fecioară în nevinovăţie. Aşadar, haideţi să nu-l lăsăm pe cel pe care Dumnezeu l-a tras către Fiul să fie despărţit de prigoană (potrivit Romani 8, 35), nici abătut de extravaganţă, nici pustiit de filozofie, nici molipsit de Maniheu, nici pervertit de Arie, nici infectat de Savelie (potrivit Coloseni 2, 8). Dumnezeu a unit, un evreu să nu despartă. Toţi cei care doresc să pângărească adevărul credinţei şi înţelepciunea sunt preacurvari.

10. ,,Care este – se spune – cartea cea de slobozenie a maicii voastre cu care o am lăsat pre ea ?” (Isaia 50, 1). Tu ai auzit de divorţ; crede în căsătorie. Tu ai auzit ce spune Omul Însuşi poporului evreilor: ,,Iată pentru păcatele voastre v-aţi vândut şi pentru fărădelegile voastre am lăsat pre mama voastră” (Isaia 50, 1). Aşadar, rămâi în Casa Tatălui tău, rămâi cu Soţul tău, străduieşte-te să placi Bărbatului tău. O, minte care a crezut în Dumnezeu, fii o femeie virtuoasă ca ea, fie sufletul care aparţine Bisericii, fie Biserica despre care Solomon spune: ,,Femeie vrednică cine va afla, mai scumpă este una ca aceasta decât pietrele cele de mult preţ. Nădăjduieşte spre dânsa inima bărbatului ei” (Pildele lui Solomon 31, 10-11). Haideţi să vedem ce face această femeie pentru Soţul ei, care este lucrarea ei, care este ascultarea ei, de ce Hristos nădăjduieşte spre ea.

11. O soţie bună îl îmbracă pe Soţul ei. Fie ca credinţa noastră să-L îmbrace pe Iisus cu trupul Său, fie ca să îmbrace trupul Lui cu slava dumnezeirii Sale; exact aşa cum ea a făcut pentru Soţul ei acele haine cu ţesătură dublă (potrivit Pildele lui Solomon 31, 22), tot aşa ea Îl cinsteşte în veacul de acum şi în cel ce va să vină. Aceasta nu este o soţie obişnuită, ale cărei ţesături sunt astfel, al cărei Soţ nu găseşte să tragă de fire subţiri de lână (potrivit Pildele lui Solomon 31, 13), ci stăpânind dramurile virtuţii preţioase, care înalţă mâinile ei în nopţi (potrivit Pildele lui Solomon 31, 15), şi îndrumă lucrarea ei spre echilibru, şi cercetează greutatea purtării ei; mai mult, ea va şti să păstreze măsura faptelor ei, împletind ţesătură de trudă slăvită, îngrijorată de momentul când se va întoarce Soţul ei, neliniştită şi suspinând şi tânjind deja să fie cu Bărbatul ei, spunând: ,,Soţul meu zăboveşte să vină la mine (potrivit Matei 24, 48; Luca 12, 45); eu însămi trebuie să mă grăbesc la El. Mă voi întâlni cu El faţă către faţă, când El va veni întru slava Sa”.

12. Vino, Doamne Iisuse, să-Ţi afli mireasa, nepătată, neprihănită, care nu a pângărit Casa Ta, nici nu a fost nepăsătoare faţă de poruncile Tale. Fie ca ea să-Ţi spună: ,,Am aflat pre cel ce îl iubeşte sufletul meu” (Cântarea Cântărilor 3, 4), fie ca ea să Te conducă în casa vinului – căci ,,vinul veseleşte inima omului” (Psalmi 103, 16; potrivit Cântarea cântărilor 5, 2) –, fie ca ea să fie plină de Duhul, fie ca ea să recunoască taina, fie ca ea să spună proorocia (potrivit Ioil 2, 28-29).

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei