----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Alfabetul duhovnicesc (VII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 7

Despre aceea că nu trebuie să ne robim îndulcirilor trupeşti, ci pururea să căutăm mângâierea duhovnicească întru Domnul

  1. Bogăţia tuturor îndulcirilor pământeşti de ar curge, nu vă lipiţi inima (Psalmi 61, 10) de ea. Pentru ce să alipeşti de aceasta sufletul tău, când nu este dată pentru veşnicie şi nu îţi aduce folos, ci păgubire ? Căci tu nu o singură dată ai cunoscut şi cercat că toată îndulcirea vremelnică aduce îngreuiere, toată îndulcirea trupească leagă sufletul şi îi aduce tulburare neîncetată, nelinişte.
  2. Nu te răsfăţa cu aceea cu care nu o dată te-ai îndulcit şi săturat, nu o singură dată ţi-ai împovărat cu aceasta inima şi sufletul tău. În mâncare şi băutură, în somn şi în toate celelalte lucruri, pururi să ai în faţa ta aducerea aminte şi dreapta socoteală, ca să nu te poticneşti de nenumărate ori în uitarea neîncetată şi să cazi în tot răul: înfrânează-ţi pofta trupească, pentru ca prin aceasta să înfrânezi tot răul.
  3. Caută mângâiere nu în îndulcirile vremelnice, ci râvneşte la cele veşnice şi la îndulcirea veşnică întru Domnul, care pe toate le-a zidit. Nu te supune împătimirii necuvântătoare, ci cu dreaptă socoteală primeşte doar cele trebuincioase spre a trăi. Căci, dacă te supui împătimirii trupeşti, aceasta, legându-te cu laţurile sale, niciodată nu-ţi va da pace şi linişte, ci te va arunca fără milă în toate adâncurile pătimaşe. Ţine minte către ce duce îndulcirea şi patima trupească şi nu râvni să te amăgeşti mai mult cu aceasta.
  4. Gândesc că nu o singură dată, ci de multe ori ai încercat îndulcirea trupească. Cunoşti ce povară aduce cu sine orice îndulcire trupească, ce întristare agoniseşte orice mângâiere pământească, dar mereu uitând te laşi ademenit şi te pocăieşti doar atunci când simţi amărăciunea şi povara, şi când acestea trec, atunci te întorci iar către ea precum câinele la borâtura sa (potrivit II Petru 2, 22), fără de nici un rost. Întru acest chip este lucrarea nesimţirii şi a orbirii tale !
  5. Dacă nu vei vieţui cereşte, să nu gândeşti că vei apuca în dar Cerul. Dacă nu vei stăpâni patimile şi nesocotinţa, nu vei moşteni Împărăţia Cerurilor. Nu vă înşelaţi: nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici preacurvarii, nici malachii, nici sodomitenii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici ocărâtorii, nici răpitorii, împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moşteni (I Corinteni 6, 9-10). Căci ce va dobândi fiecare aici, aceea va moşteni şi dincolo; ce gând şi lucrare a avut fiecare aici, aceleaşi le va avea în sufletul său şi dincolo. Aşadar, alungă de la tine dorinţa nestăvilită de a te lăsa pradă îndulcirii fără rost, ca să nu primeşti întru aceasta răsplată şi să nu auzi cele spuse: Ai luat cele bune ale tale în viaţa ta (Luca 16, 25). Acest lucru nu este nou pentru tine, nu este nou: nu doar o singură dată ţi-ai pricinuit prin acesta necaz şi tulburare.
  6. Rabdă foamea şi setea de îmbuibare turbată ca să nu-ţi agoniseşti pagubă şi povară şi să cazi apoi întru mare necaz şi întristare. Ţine minte că nu doar o singură dată te-ai înşelat şi dintru aceasta râvneşte să nu te mai înşeli, spre a nu-ţi fi tu însuţi luptător şi ucigaş neîndurat.
  7. Nu te supune îndulcirii şi patimii trupeşti, ci dorirea trupească – hrană şi băutură – întoarce-o în dorire dumnezeiască, pentru ca fireasca dorire de Dumnezeu să alunge departe de la sufletul tău nefireasca îndulcire trupească şi patimă şi să-i dăruiască sufletului tău mângâierea lui firească. Scris este: nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4).
  8. Îndulcirea trupească, nefiind firească sufletului omenesc, nu poate sluji lui spre mângâiere. Ea a intrat în neamul nostru de la căderea lui Adam; şi după trebuinţă, este îngăduită o vreme această îndulcire trupească stricăcioasă, pentru că încă nu am învăţat să gustăm hrana duhovnicească şi adeseori nu avem dorinţă ca să învăţăm, ci fără de noimă o refuzăm şi nu dorim să o folosim cu înţelepciune.
  9. În nesfârşitul veac viitor nu ne vom hrăni cu această hrană şi băutură, ci cu dumnezeiescul har veşnic al Preasfântului Duh. Să ne grijim de această cugetătoare hrană dumnezeiască cu care ne vom hrăni veşnic. Căci în îndulcirea trupească nu este mângâierea cuvenită; dimpotrivă, în ea este chin neîncetat şi tulburare a sufletului, în ea nu este atâta mângâiere, pe cât povară şi amărăciune; căci nefireasca – de la cădere – stricăcioasa hrană nu poate da sufletului liniştea şi pacea firească, ci, îndeobşte, în toată vremea dă împovărare şi tulburare.
  10. În îndulcirea trupească – în îmbuibare şi băutură – sufletul nu-şi află linişte şi pace, ci neîncetată luptă şi tulburare, beznă şi întuneric. Şi însăşi acea hrană şi băutură pururi sunt legate de multă grijă şi tulburare şi iarăşi nici în somn nu este pace şi linişte, ci poftiri întunecate şi tulburări înşelătoare. Însă hrana dumnezeiască, duhovnicească şi nemuritoare este pacea sufletului, liniştea vieţii, slobozenia duhului, nestingherirea conştiinţei, dulceaţa şi veselia veşnică: Sătura-se-vor din grăsimea casei tale, şi cu izvorul desfătării tale vei adăpa pre dânşii (Psalmi 35, 8).