Cuvânt la Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos

 

Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul Fiul lui Dumnezeu, petrece din veci cu Dumnezeu Părintele Său şi n-are început, nici sfârşit. Când a venit plinirea vremii, S-a născut din Sfânta Fecioară, pentru izbăvirea oamenilor. Naşterea lui o au preamărit pre lume nu numai împăraţii şi toţi oamenii, ci şi îngerii. Pentru aceea cine va socoti bine şi acum, minunate lucruri va vedea, pre care a vrut Dumnezeu de le-a făcut într-această zi de astăzi, că Domnul Hristos nu S-a născut numai, ci S-a şi tăiat împrejur a opta zi, ca şi alţi prunci din seminţia jidovească. Sfinţia sa, care este dătător de lege, astăzi de bună voia Sa sarcina legii o a luat asupra Sa pentru noi, adică tăierea împrejur aceea ce a fost astăzi pre trupul Lui cel sfânt şi curat.

Hristos Izbăvitorul nostru a dat trupul Său să fie tăiat împrejur, fiind fără de păcate, întâi pentru aceasta, ca să arate că are trup adevărat şi S-a născut cu trup ca  şi toţi oamenii, iar nu S-a arătat cu nălucire cum zic ereticii.

Scriptura 22Al doilea, pentru aceasta S-a tăiat împrejur, că Legea Veche era începută de la Avraam, carele luase întâiul această lege: tăierea împrejur. Dar Domnul Hristos n-a fost tăiat împrejur pentru altceva, ci pentru ca să nu se pară jidovilor că este călcător de lege şi vrăjmaş lui Dumnezeu, Celui ce a dat Legea Veche, şi să zică că pentru aceea nu L-au crezut; căci n-a venit să strice legea, ci să plinească. Pentru aceea Hristos a făcut toate câte a învăţat Legea Veche, ca să n-aibă ei răspuns, cum nici nu au, fără numai îndărătnicia şi orbia inimii lor.

 

Tăierea împrejur a Domnului

 

Al treilea, a făcut aceasta Domnul Hristos de a luat asupra Sa greutatea legii, ca să ne slobozească pre noi din robia cea grea a legii jidoveşti, precum şi suntem slobozi de tăierea împrejur a legii, pentru tăierea împrejur a lui Hristos Domnului nostru.

Al patrulea, pentru ce S-a tăiat împrejur Hristos, este aceasta, ca să ne dea nouă chip spre ascultare; căci precum Sfinţia Sa n-a fost cu nimic vinovat legii, şi de bună voia Sa S-a plecat legii, aşa şi noi să fim ascultători învăţăturilor lui Hristos. Aceasta a făcut Domnul Hristos ca un voievod, carele arată însuşi cu sine îndrăznire, când va să îndemne voinicii săi la război. Aşa şi nouă ne-a dat Hristos chip de ascultare.

Al cincilea, Domnul Hristos cu aceasta a arătat nouă mila Sa cea mare, căci cu acel sânge al Său ce varsă dintâi, datu-ne-a nouă chip, că şi pre cruce va vărsa sângele Său pentru noi, şi încă din faşă a început a fi chinuit Cel fără de păcate pentru cei păcătoşi.

Socoteşte, iubitul meu creştin, mila şi dragostea Domnului tău, cum te iubeşte atâta de mult, că vrând pre tine să te răscumpere, Însuşi pre Sine S-a dat sub greutatea legii; şi trupul Său încă din pruncia Sa nu l-a cruţat, ci l-a dat spre tăiere împrejur, cu durere şi cu usturime, de care lucru spune nouă astăzi Sfânta Evanghelie.

Acum ascultă, ce este tăierea împrejur şi pentru ce a fost dată în Legea Veche jidovilor. Tăierea împrejur este o tocmeală de pace ce a făcut Dumnezeu cu Avraam şi cu seminţia lui. Precum fac oamenii, pentru credinţă, carte cu pecete când fac vreo tocmeală între sineşi, aşa şi Dumnezeu, tocmeala Sa şi făgăduinţa ce a dat lui Avraam, cu tăierea împrejur, ca şi cu o pecete, ca şi cu o scrisoare, o a întărit. Făgăduit-a Dumnezeu lui Avraam că îi va da ţara Palestina şi-l va face mare şi vestit întru toate limbile, şi din seminţia lui se va ridica Acela de la carele se vor binecuvânta toate seminţiile pământului, care este Însuşi Hristos născut trupeşte din seminţia lui Avraam; - deci, pentru că din seminţia lui Avraam a vrut Dumnezeu să Se nască la vremea cea de apoi, pentru aceea şi seminţia lui întru acest chip o a însemnat cu tăiere împrejur, ca să fie aleasă şi osebită seminţia lui Avraam de alte limbi şi de alte neamuri.

După aceea altă tocmeală pentru care a dat Dumnezeu lui Avraam tăiere împrejur este aceasta, ca să se oprească seminţia lui de păcate, pentru acest semn. Dumnezeu a pus tăierea împrejur, ca să se ferească neamul lui Avraam de curvie, de toată necurăţia şi să urmeze credinţei şi dreptăţii lui Avraam.

Şi iarăşi, tăierea împrejur o a pus Dumnezeu pre trupul lui Avraam, ca să se adeverească cei ce se vor naşte dintru Avraam, că acest semn este pus pre trupul lui, pentru făgăduinţa carea o a dat Dumnezeu, că din seminţia lui se va naşte Mesia Hristos, de la carele se vor binecuvânta toate seminţiile pământului, şi să ştie că până atuncea va trăi tăierea împrejur până când se va umple făgăduinţa ce a dat Dumnezeu lui Avraam despre Domnul Hristos, carele S-a tăiat împrejur după lege, ca să oprească tăierea împrejur. De la Avraam până la Hristos au fost 2406 ani. Atâta vreme a trăit şi tăierea împrejur, căci pentru Hristos a fost dată tăierea împrejur. Iar dacă S-a născut Hristos, de aicea nu mai trebuieşte, că ce a fost făgăduit Dumnezeu lui Avraam, a plinit. Deci până atunci a trebuit şi tăierea împrejur, semnul făgăduinţei, până a plinit Dumnezeu făgăduirea. Iar dacă s-a plinit făgăduirea, de aici nu mai trebuieşte, căci iată binecuvântarea tuturor neamurilor s-a născut din seminţia lui Avraam, Domnul nostru Iisus Hristos, carele a plinit astăzi făgăduinţa tăierii împrejur cu a Sa tăiere împrejur.

Cela ce se va tăia împrejur, acela nu crede că a venit Hristos, ci aşteaptă de acum să vie. Pentru aceea şi jidovii câţi n-au crezut în Hristos se taie împrejur, căci aşteaptă de acum să vie Hristos.

Noi să lăsăm pre jidovi cu a lor tăiere împrejur, că pre noi ne-a slobozit Dumnezeu dintru ea, şi nimic trupeşte întru noi credincioşii lui Hristos să nu cugetăm, nici să ţinem, că aceia se însemnau pre trupul lor cu semn prin care aşteptau venirea lui Hristos, şi pentru Dânsul nădăjduiau să dobândească slobozenie de sub mâna altor limbi; iar noi ne însemnăm pre suflet cu sfântul botez, pentru care semn dobândim izbăvire veşnică, carea este dată nouă de Domnul Hristos.

Aceste două semne, adică tăierea împrejur şi botezul, învaţă să se oprească şi să se ferească de păcate şi de toate fărădelegile. Cu cât este mai mare Hristos decât Avraam, cu atât este şi botezul decât tăierea împrejur. Acelora ce se tăiau împrejur le-a fost făgăduit Dumnezeu ţara Palestina cu Ierusalimul acesta ce este pre pământ, căci se năşteau trupeşte, pentru aceea şi moşie trupească au dobândit; iar noi ne naştem sufleteşte din sfântul botez, pentru aceea şi moşie sufletească dobândim împărăţia lui Dumnezeu şi Ierusalimul acela ce este în ceriu. Pentru aceea dacă a sosit tăierea împrejur cea sufletească, adică sfântul botez, de aicea tăierea împrejur cea trupească s-a oprit şi de nici un folos nu este, nu numai nouă credincioşilor lui Hristos, ci şi tocmai nici jidovilor, nici altor limbi. Aceia n-au crezut întru Domnul Hristos şi pentru aceea se taie împrejur, nădăjduind că vor avea de la Dumnezeu plată pentru aceea; dar mai mult vor avea muncă şi judecată cu mânie de la faţa lui Dumnezeu, căci n-au crezut întru unul născut Fiul Său.

Deci noi, sufleteşte să ne tăiem împrejur. Să ne tăiem inima noastră de gânduri rele şi spurcate şi de pofta păcatelor, că de la inimă ies toate răutăţile - după cuvântul lui Dumnezeu - gânduri necurate de ucideri, de curvie, de hulă, de minciuni, de măscăriciuni; şi acestea spurcă pre om. Pentru aceea să ne curăţim inima noastră cu tăiere sufletească, să ne dezbrăcăm de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm întru omul cel nou, ce este zidit dupre chipul lui Hristos. Către aceea şi trupul nostru să-l tăiem cu tăiere sufletească. Să ne oprim ochii de a privi lucruri de curvie, urechile de a asculta cântece lumeşti de iubire, mâinile de a apuca şi a prăda, picioarele de a alerga în ucideri şi în vărsări de sânge şi într-alte lucruri rele, limba de a grăi cleveteli şi minciuni şi blesteme, gura de mâncări multe fără de vreme şi de beţii. Să ne tăiem apoi şi de toată voia noastră, numai să ne dăm pre noi lui Dumnezeu şi întru slujba Lui. Şi nu numai întru cele trupeşti, ci şi întru avuţie se cade să tăiem prisosinţa, de prisoseşte în jitniţă sau în coş pâine, sau în ladă veşminte, sau bani, după cuvântul lui Dumnezeu ce grăieşte: ,,De ai două veşminte dă unul celuia ce n-are”. Şi de ai hrană de pâine sau de alte bucate, aşijderea să faci, şi pentru aceea vei dobândi moşie ceriul şi plată împărăţia lui Dumnezeu.

Deci, de este zis de Dumnezeu: Din două veşminte să se dea unul celuia ce n-are, dar noi carii avem şi câte zece rânduri de haine de stau şi le mănâncă moliile, spune-mi, ce răspuns vom da lui Dumnezeu ? Au doară, cu atâta sarcină, vom putea intra întru împărăţia ceriului ? Întru deşert ne înşelăm; că de am dobândi lumea toată şi de ne vom pierde sufletul, ce folos ne va fi ? Au doară vom putea să răscumpărăm din muncă sufletele noastre cu avuţia acestei lumi ? Să ne aducem aminte de bogatul acela ce umbla în toate zilele schimbându-se în urşinice şi în olofire, iar săracul Lazăr zăcea înaintea porţii lui, în gunoi, şi nici din fărâmiturile ce cădeau din masa lui nu-i da să mănânce; şi după moartea amânduror, cum săracul a fost dus de îngeri în poala lui Avraam, iar bogatul s-a aflat în muncă. În locul veşmintelor celor scumpe, cu văpaie de foc era ars şi usturat. În loc de bucatele cele dulci şi bune, viermii mâncau limba şi grumazii lui. În loc de vin bun şi dulce, o picătură de apă cerea şi nici aceea nu o a dobândit. Deci ce folos a fost de avuţia lui, sau ce a stricat sărăcia lui Lazăr ? Pentru aceea şi noi să nu lăcomim lumii acesteia, că în curând ne va trimite de aicea acolo goi, numai cum ne-am născut, iar agoniseala noastră toată va rămâne lumii şi se vor veseli alţii întru ea, carii nu s-au trudit pentru ea, şi noi ne vom duce numai cu păcatele ce am agonisit dintru ea. Pentru aceea să o mutăm acolo unde ne este a merge, să o împărţim săracilor, goilor, să ajutăm asupriţilor, neputincioşilor, ca să scăpăm de judecata cea cu mânie şi de muncile de veci, şi să dobândim viaţa cea netrecută şi împărăţia ceriului, pentru Iisus Hristos Domnul nostru, căruia se cuvine toată slava şi mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi întru veci nesfârşiţi. Amin.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 22-23/ianuarie-februarie 2001