Cuvânt la naşterea sfântului şi măritului prooroc Ioan Mergătorul Înainte

 

Precum când răsare soarele celor ce sunt întru întunerec, mai înainte se arată raza, care dă ştire tuturor celor ce aşteaptă venirea soarelui - aşa şi naşterea Sfântului Ioan, ca o rază prea luminată a strălucit dintru maică stearpă şi s-a arătat atuncea, celora ce erau întru întunerecul păcatului. Ca un luceafăr înaintea dreptului soare Hristos, a Scriptura 24alergat Ioan martor pocăinţei, şi cu naşterea sa pre mulţi a veselit, precum spune nouă astăzi Sfânta Evanghelie (Luca 1, 5-67), zicând:

A fost în zilele lui Irod, împăratul jidovesc, un preot oarecare ce-l chema Zaharia, şi muierea lui o chema Elisaveta. Şi erau amândoi oameni buni şi drepţi înaintea lui Dumnezeu, şi umblau întru toate poruncile şi învăţăturile lui Dumnezeu, fără de prihană. Prunci ei nu aveau, căci Elisaveta era stearpă, şi amândoi erau bătrâni şi trecuţi.

 

Sfântul Ioan Botezătorul cu maica sa

 

Iar când a fost vremea aceea când nici o nădejde nu mai aveau ei să facă fiu, într-o zi mare de praznic a intrat Zaharia în Biserică, şi în ceasul rugăciunii când era îmbrăcat întru toate veşmintele cele preoţeşti, a luat cădelniţa şi a intrat în Biserica cea mare dinlăuntru care se chema Sfânta Sfintelor, unde altul nimenea nu intra fără numai preotul; şi toată mulţimea oamenilor sta înaintea uşii de se ruga. Iar dacă a intrat înlăuntru i s-a arătat lui îngerul lui Dumnezeu de-a dreapta altarului cădirii. Dacă l-a văzut Zaharia s-a spăimântat şi s-a înfricoşat, şi înainte nu putea să mai păşească, şi gândea întru sine: ce lucru poate fi acesta ce văd ? Înger poate fi, au alt preot fără mine slujeşte ? Legea învaţă numai preotul singur să slujească, dar acesta de unde a intrat aicea ? Înger poate fi, iar nu om. Dar cu îngerii cum voiu sluji ? Ce voiu face ? Fugi-voiu de aicea, sau închina-mă-voiu lui ? că-l văd luminat şi blând; dar nu ştiu de este venit cu veste bună, ori cu rău şi cu mânie. Isaia şezând a văzut pre Dumnezeu; Iezechiil pre scaun a spus că a văzut pre Dumnezeu; Daniil aşijderea pre Părintele ceresc şezând L-a văzut; iar pre acesta îl văd că stă ca şi cum ar fi venit să strângă şi să întrebe de păcatele mele şi ale oamenilor, şi în loc de cinste pentru preoţie voiu avea muncă.

Acestea gândind Zaharia şi fiind spăimântat, lin şi cu blândeţe i-a răspuns îngerul şi i-a zis: Nu te teme Zaharie, că bună veste am venit să-ţi spui: Dumnezeu a auzit ruga ta şi muierea ta Elisaveta va naşte ţie fiu, şi-i vei pune numele lui Ioan, şi mulţi pentru naşterea lui se vor bucura. Ţie va fi fiu, iar altora tuturor va fi sfeşnic de lumină. Că va fi mare înaintea lui Dumnezeu, şi vin şi băutură care ameţeşte nu va bea, şi de Duhul Sfânt se va umplea încă din pântecele maicii sale. Şi acela va merge înaintea lui Dumnezeu de va tocmi calea Lui şi va găti inimile oamenilor să cunoască taina mântuirii, şi pre mulţi din neamul jidovesc va întoarce către Domnul Dumnezeul lor.

Aceste cuvinte dacă a auzit Zaharia, a răspuns şi a zis către înger: Din ce să cred aceasta ? că eu n-am venit în Biserică să mă rog pentru ca să nască muierea mea fiu, ci mă rog pentru mântuirea oamenilor, pentru împuţinarea vrăjmaşilor şi pentru ajutorul Bisericii. Şi pre ce voiu cunoaşte aceasta ? că eu sunt bătrân şi muierea mea este stearpă. Îngerul a zis către Zaharia: Ce te îndoieşti Zaharie ? Îndoieşte-te şi nu crezi ! Dar Avraam n-a fost de o sută de ani şi pântecele Sarei mort şi amorţit de bătrâneţe, şi cum a născut fiu pre Isaac ? De n-ai avea pre ce cunoaşte, ai putea să te îndoieşti, iar tu ştii câte lucruri minunate a făcut Dumnezeu, şi nu vrei să crezi ? Avraam a fost păgân şi a crezut, iar tu eşti preot şi nu crezi ?

Răspuns-a Zaharia iarăşi şi a zis: Ştiu acestea toate, însă Avraam nu vrea crede de nu-i vrea da Dumnezeu semn tăierea împrejur. Aaron aşijderea nu vrea crede de nu-i vrea înfrunzi toiagul. Ghedeon nu se vrea pricepe de nu vrea cădea rouă pre lână. Dar eu pre ce voiu pricepe şi pre ce voiu crede aceasta ? Aceste cuvinte dacă a zis Zaharia, îngerul a răspuns şi a grăit către dânsul: Eu sunt Arhanghelul Gavriil ce slujesc înaintea lui Dumnezeu şi sunt trimis să-ţi spui ţie acestea. Iar tu de ceri semn ca să crezi şi mă întrebi pre ce vei cunoaşte aceasta, acest semn dau ţie: Să fii mut şi să nu poţi grăi până se vor plini acestea toate.

Acestea fiind şi zăbovindu-se preotul dinlăuntrul altarului, oamenii dinafară se mirau de zăbava lui ce se zăbovea în Biserică. Şi dacă a ieşit din Biserică, de frică şi de sudori fiind cuprins, îndată l-a încungiurat pre dânsul mulţimea oamenilor, cei ce-l aşteptau şi-l întrebau, ce a fost de a zăbovit atâta în Biserică. Iar el în loc de limbă, cu mâna le arăta, şi au priceput oamenii că a văzut o vedenie în Biserică. Dacă s-a umplut zilele ce-i erau lui de slujbă să slujească, s-a dus la casa sa.

În a şasea lună după ce s-a zămislit Ioan în pântecele maicii sale Elisaveta, a venit în cetatea Nazaretului acelaşi înger Gavriil de a adus veste bună Preasfintei şi Preacuratei Fecioare Maria. Veste bună i-a adus, cum Dumnezeu Părintele ceresc S-a milostivit spre neamul omenesc şi a vrut ca Fiul Său Iisus Hristos să Se nască dintru dânsa, nu cu amestecare bărbătească, ci cu puterea Duhului Sfânt Se va zămisli şi Se va naşte Dumnezeu cu trup omenesc, numai fără de păcate, şi cum Acela va zdrobi capul şarpelui celuia ce a înşelat pre Adam în rai, şi întru dânsul tot neamul omenesc. De acestea de toate dacă a adeverit prea sfinţia sa, a zis şi aceasta către dânsa: Să te duci la Elisaveta vară-ta, că şi aceea a zămislit prunc la bătrâneţele sale.

Acestea dacă a auzit Preacurata Fecioară degrab s-a şi dus, a intrat în casa Zahariei şi a aflat pre Elisaveta îngreuiată, având prunc în pântece. Şi dacă s-a închinat Născătoarea de Dumnezeu Maria Elisavetei, pruncul Ioan sălta de bucurie în pântecele ei, şi cu săltarea sa, aceste cuvinte a dat în urechile maicii sale: De ce zăboveşti maică de nu te închini Mariei Maicii lui Dumnezeu ? De ce nu preamăreşti şi lauzi pre ceea ce poartă întru sine pre Făcătorul a toată lumea ? De ce nu te închini Celui ce este în pântecele ei ? că Aceluia se închină toate cetele cele îngereşti. Eu, de-aş fi născut afară pre lume, cu degetul L-aş arăta oamenilor şi aş grăi: Acesta este Mieluşelul lui Dumnezeu, Cela ce a luat păcatele lumii. Dar pentru că sunt în pântece ca într-o temniţă închis, iată cu săltarea mea mă închin cu bucurie înaintea Celui ce a vrut de a venit să izbăvească pre Adam din iad şi pre toţi ceia ce sunt dintru dânsul.

Iar Elisaveta nu putea răbda săltarea pruncului dintru sine, ci s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat de a grăit către Fecioara: Binecuvântată eşti întru femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; şi de unde îmi este mie aceasta, de a venit Maica Domnului Dumnezeului meu la mine ? Aceste cuvinte a grăit Elisaveta. Iar Preacurata Fecioara Maria i-a spus ei toată taina sa, cum a venit înger de i-a adus veste bună de naşterea Fiului lui Dumnezeu şi cum o a trimis la dânsa să se adevereze de toate câte a grăit ei îngerul. Dacă i-a spus Elisaveta vara ei şi ale sale taine toate cum a văzut Zaharia bărbatul ei în Biserică pre înger şi i-a spus că va naşte fiu, şi i-a legat limba de nu poate grăi pentru că n-a crezut, şi din săltarea pruncului ce cuvinte i-au venit în urechi - atuncea Maria s-a veselit şi a mulţumit lui Dumnezeu că s-au plinit toate cuvintele câte i s-au grăit de la Dumnezeu. Şi a petrecut cu Elisaveta trei luni, bucurându-se de darul lui Dumnezeu, şi după aceea s-a întors la casa sa.

Zaharia era mut, cum am mai zis. Dacă s-a umplut vremea să nască Elisaveta, şi a născut fiu, şi au auzit ceia ce erau primprejur rudeniile ei, au venit şi s-au adunat toţi la naşterea ei şi se veseleau cu dânsa. Iar când s-au strâns rudeniile să puie nume pruncului a arătat cu mâna către tatăl său Zaharia, ca şi cum va vrea să-i puie numele. Iar el a cerut o tablă şi a scris aşa: Ioan să fie numele lui. Şi se mirau toţi. Şi îndată s-a deschis gura lui, s-a dezlegat limba lui şi a început a grăi şi lăuda pre Dumnezeu. Aşa s-a născut Ioan Înainte Mergătorul dintru amestecare bărbătească şi muierească, iar nu din Duhul Sfânt. Numai Însuşi Iisus Hristos S-a zămislit din Duhul Sfânt, iar altul nimenea pre lume. Atâta spune istoria Sfintei Evanghelii de naşterea lui Ioan.

Ascultaţi şi învăţătura lui ce învăţa mai apoi pre lume de zicea (Matei 3, 2 şi următoarele): Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor; iată şi securea la rădăcina copacilor zace. Deci fiece pom ce nu va face roadă bună, tăiat va fi şi în foc va fi aruncat. Securea care zace pre rădăcina a tot pomul, zice că este moartea ce zace pre viaţa a tot omul, de taie şi curmează viaţa noastră. Deci fieştece om ce nu va face lucruri bune, adică dreptate, milostenie, rugă, curăţie, pază la Biserică, ci va fi lipsit şi sec de acestea şi încă şi de alte lucruri bune ce sunt, acelui om va fi tăiată şi curmată viaţa lui, şi ca un pom uscat va fi aruncat în focul de veci.

La aceasta încă şi altă pildă grăia către mulţime: După mine vine Acela a căruia lopată este în mâna Lui, şi va curăţi aria Sa, şi va aduna grâul Său în jitniţa Sa, iar plevele le va arde cu foc nestins. Lopata este judecata lui Dumnezeu cea straşnică, iar aria este toată lumea, întru care petrec drepţii dimpreună cu păcătoşii, ca şi într-o arie grâul cu plevele. Iar în ziua judecăţii, dreptul Judecător, Domnul nostru Iisus Hristos, va despărţi pre drepţi de păcătoşi, ca grâul de pleve. Pre cei drepţi va aduna întru împărăţia Sa, ca grâul în jitniţă, iar pre cei păcătoşi pe neaşteptate îi vor sufla îngerii cei cumpliţi, ca un vifor nişte pleve, şi îi vor goni în focul nestins şi în muncile de veci. Pentru aceea să vă temeţi acum de acea despărţire groaznică şi de muncile matcei focului. Şi nimeni din voi să nu fie pleavă seacă de lucruri bune şi suflat de furtuna diavolului în păcate şi în pofte. Iar de ai fi şi pleavă, lesne îţi este să te faci grâu, căci acum încă eşti împreună cu grâul. Deci până eşti întru această lume sileşte-te, din cât îţi este puterea, spre toate lucrurile cele bune, ca să nu te apuce moartea pleavă, că de aci grâu nu vei putea să mai fii, ci numai în foc trebuie a arde.

Deci socoteşte, o, omule, că eşti asemănat unei pleve. Deci nu te înălţa, nici te mândri, nici te ţine mare de cei mai mici; că aicea sunt mici şi săraci, iar înaintea lui Dumnezeu vor fi mai mari; nu vor fi pleve, ci vor fi grâu întru jitniţa împărăţiei ceriului, adunaţi de Dumnezeu. Pentru aceea multă nevoinţă vă trebuie să aveţi întru această lume, spre toate lucrurile cele bune, de vă este voia să fiţi grâu pre aria Domnului vostru şi de-a dreapta Lui să fiţi duşi întru împărăţia ceriului, pre care noi toţi să o dobândim, pentru Iisus Hristos Domnul nostru, a Căruia este slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Părintele şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi întru veci de veci. Amin.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 24-25 (2/2001)