Common Core

Un plan de a reforma sistemul educaţional din temelii

 

Common Core – noua programă şcolară care se doreşte a fi introdusă în şcolile de pe
întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii – este o încercare fără precedent de a controla,
prin educaţie, opiniile şi comportamentul noilor generaţii. Astăzi, în America, se doreşte
derularea unui nou experiment, de această dată la nivel educaţional şi cu consecinţe
uluitoare pentru dominaţia globală. Mâine, acest experiment va bate la uşile Europei …

 

PARTEA I

Dacă nu se face ceva curând, marea majoritate a copiilor de şcoală americani, de la grădiniţă până la clasa a XII-a, vor fi educaţi folosindu-se ,,standarde” de educaţie naţionale susţinute la nivel federal, dar care sunt îndoielnice şi au fost criticate de tot spectrul politic.

De asemenea, copiii americani, ca şi părinţii lor, vor fi monitorizaţi şi urmăriţi în moduri fără precedent, din fragedă pruncie până la angajare. Opoziţia creşte rapid, însă funcţionarii guvernului nu renunţă încă la proiectul lor.

Planul controversat de ,,standarde”, cunoscut şi sub denumirea de Common Core, este impus în mod fraudulos guvernelor statale printr-o combinaţie de mită finanţată de contribuabili, înşelăciune directă şi ameninţare federală. În ciuda tradiţiilor îndelungate ale Statelor Unite ale Americii privind guvernarea locală şi separarea puterilor în stat, administraţia Obama şi aliaţii săi instituţionali din ambele partide sunt hotărâţi să dezvolte standardele la nivelul întregii ţări.

Până în prezent, progresul lor a fost remarcabil. Chiar cu sprijinul miliardarului Bill Gates şi a Departamentului pentru Educaţie al SUA, întreaga ,,Iniţiativă de Standarde Statale Common Core”, precum este numită oficial, a fost dezvoltată şi desfăşurată fără ca presa să acorde aproape deloc atenţie acestui subiect.

Desigur, tăcerea stranie i-a ajutat pe susţinători să evite examinarea amănunţită în etapele timpurii, când ar fi fost mult mai uşor pentru critici să oprească planul care va naţionaliza în esenţă educaţia împreună cu minţile tinerilor americani şi prin urmare, va controla viitorul naţiunii.

Specialiştii în educaţie şi politici au criticat standardele însele, centralizarea şi federalizarea sistemului de învăţământ, agenda pe termen lung din spatele planului şi tacticile abjecte folosite pentru a-l impune. Unul dintre critici, co-fondatorul organizaţiei Alianţa pentru Libertate din Tennessee, Glenn Jacobs, chiar a sugeratStiri 85 1 într-un editorial că susţinătorii Common Core caută să producă ceea ce comuniştii ruşi numeau ,,noul om sovietic”. Alţi critici numesc programul ObamaCore.

 

,,Nu poţi face socialişti din individualişti. Copiii care ştiu cum să gândească pentru ei înşişi strică armonia societăţii colective care va să vină, unde toţi sunt interdependenţi”

John Dewey, semnatar al Manifestului Umanist, 1896

 

Pentru că guvernul federal acordă sume uriaşe de bani doar guvernelor statale care se conformează, circa 45 state şi Washington D.C. au semnat deja pentru introducerea planului complet. Printre cele câteva state care nu au acceptat complet planul, numai statul Texas pare să aibă o poziţie fermă, în timp ce Minnesota, Nebraska, Virginia şi Alaska cochetează cu elemente diferite din plan.

Dar statele care refuză să accepte – fără a-i menţiona pe copiii educaţi acasă şi şcolile particulare – se pot trezi ele însele prinse în capcana programului din cauza testelor naţionale, cerinţelor pentru intrarea la colegiu ş.a.m.d.. Cu toate acestea, specialiştii se aşteaptă ca această nouă programă şcolară să fie din ce în ce mai contestată.

 

Standardele propriu-zise pentru materii precum limba engleză şi matematică

Pentru a evita un protest public naţional, susţinătorii standardelor naţionale au început prin a se concentra doar pe matematică şi engleză, două domenii despre care se credea că vor fi cele mai puţin controversate pentru contribuabilul care votează şi plăteşte impozite. Însă, şi în ce priveşte aceste domenii, criticii au afirmat că programa este teribil de inadecvată, fiind chiar un pas înapoi în termeni de educare propriu-zisă a copiilor. Între timp, se pregătesc standardele pentru ştiinţă şi studii sociale.

Adepţii Common Core utilizează continuu un limbaj vag despre ,,excelenţă” în educaţie, ,,ridicarea ştachetei” şi ,,pregătirea pentru muncă” a copiilor americani ca motivul pentru care ar trebui introduse standardele. Dar pentru critici, standardele – care au fost date publicităţii abia la jumătatea anului 2010 şi pentru care au drepturi de autor Asociaţia Directorilor Naţionali (National Governors Association, NGA) şi Consiliul Inspectorilor Şcolari Conducători Statali (Council of Chief State School Officers, CCSSO), organizaţii cu sediul în Washington D.C. – reprezintă un pas major înapoi. Dacă nu se face ceva pentru a fi oprit, în curând va începe un vast experiment la nivel educaţional.

Printre cele mai des întâlnite critici îndreptate împotriva standardelor Common Core pentru limba engleză se numără importanţa acordată citirii de scrieri seci, tehnice – de pildă, documente guvernamentale şi manuale tehnice – în loc de clasicii literaturii. Iată exemple de texte pe care elevii trebuie să le citească: ,,Nivele recomandate de izolaţie”, alcătuit de Agenţia pentru Protecţia Mediului/Departamentul de Energie al SUA, sau Ordinul Executiv 13423: Întărirea Administraţiei Federale la nivel de Mediu, Energie şi Transport. În timp ce pentru unii elevi, precum cei care vor să urmeze o cale profesională şi nu vor merge la colegiu, citirea de manuale poate fi adecvată, o abordare unilaterală pentru o naţiune întreagă este mai mult decât contraproductivă. Potrivit noilor standarde, cel puţin 50% din temele de lectură vor fi texte ,,informative”.

Opozanţii, chiar dintre cei implicaţi în alcătuirea standardelor, au atacat rapid recomandările. Dr. Sandra Stotsky, profesor de calitate profesorală în cadrul Departamentului de Reformă a Educaţiei de la Universitatea din Arkansas, a declarat: ,,Problema majoră este împărţirea 50/50 a indicaţiilor de lectură din standardele de la grădiniţă până în clasa a XII-a: 10 standarde pentru text informativ şi 9 pentru literatură, care înseamnă că studiul literar este redus şi oportunitatea pentru copii de a dezvolta abilităţi de gândire critică este micşorată”.

Dr. Sandra Stotsky, care a refuzat să semneze standardele ca membru al Comitetului de Validare a Common Core – un comitet care există în mare măsură de ochii lumii, a afirmat că standardele pentru limba engleză nu suferă comparaţie cu cele existente în locuri precum Massachusetts, de exemplu. Numeroşi specialişti au subliniat că statul Massachusetts a fost în realitate silit să-şi ‘dilueze’ standardele existente, relativ reuşite, pentru a se conforma programei şcolare Common Core. Potrivit relatărilor, la limba engleză, circa 60% din literatura clasică, poezie şi dramă, care se aflau anterior în programa şcoalară, precum cartea Huckleberry Finn a lui Mark Twain, au fost eliminate din standarde.

În ciuda tuturor discuţiilor despre ,,respectarea standardelor internaţionale”, Common Core eşuează din nou. De exemplu, Common Core ,,nu se compară cu tipul de lectură cerut pentru examenele de absolvire a şcolii în Irlanda sau pentru examenele de literatură de încheiere a şcolii din Alberta şi Columbia Britanică”, a continuat dr. Stotsky, adăugând că standardele nu sunt nici riguroase, nici bazate pe cercetare. ,,Ele au fost alcătuite în grabă de oameni cărora nu le-a păsat cât de prost au fost scrise, atâta vreme cât textul informativ reprezenta circa 50% din programa de lectură”.

Bineînţeles, criticile privind standardele de matematică au fost la fel de numeroase. Alt membru al Comitetului de Validare a Common Core, profesorul dr. James Milgram de la Universitatea Stanford, a refuzat să semneze componenta de matematică. ,,Standardele de matematică din Core sunt alcătuite pentru a reflecta aşteptări extrem de reduse”, a afirmat el, numindu-le ,,cât mai neprovocatoare posibil” şi cu ,,lipsuri extrem de grave”. Într-o scrisoare în care îşi schiţa îngrijorările, dr. Milgram a indicat chiar ,,greşeli reale” în discuţiile de la clasa a VI-a şi a VII-a despre fracţii şi proporţii: ,,Ele nu sunt nici corecte matematic, nici clare”.

Din nou, unele guverne statale au fost nevoite să-şi reducă aşteptările pentru a se conforma standardelor Common Core. În Minnesota, oficialii au refuzat să adopte standardele de matematică, ministrul pentru educaţie, Brenda Cassellius, declarând: ,,Standardele noastre au fost mai riguroase şi s-au potrivit deoarece copiii stăpâneau acele abilităţi necesare pentru conţinutul lor”. În schimb, din cauza standardelor Common Core, în California, elevilor nu li se va mai cere să facă algebră I în clasa a VIII-a. De asemenea, în curând, în statul Massachusetts, elevii vor face algebră I mai degrabă în clasa a IX-a sau mai târziu, decât în clasa a VIII-a, precum se cere în prezent.

 

Stiri 85 2

Programa şcolară pentru limba engleză cuprinde cărţi cu conţinut pornografic

Profesorii au încercat să atragă atenţia asupra conţinutului nepotrivit cu vârsta elevilor care citesc astfel de cărţi. Ei iau în discuţie multe alte erori existente în programa şcolară, ca şi alte lecţii inadecvate cu vârsta elevilor

 

Ce urmează după limba engleză şi matematică ...

În timp ce limba engleză şi matematica sunt primele discipline care vor fi naţionalizate prin Common Core, scopul final este de a extinde programul la toate celelalte materii: studii sociale, ştiinţă, istorie etc. În acest context, profesorul de istorie de liceu, Thomas R. Eddlem, atrage atenţia asupra unei probleme de conţinut cu repercusiuni grave: acceptând Common Core, statele vor adopta standarde de istorie care sunt în întregime standarde de proces, fără standarde de conţinut pe teme. De exemplu, nu există nimic în Common Core care să poată explica de ce s-a desprins America de Marea Britanie sau cum împlineşte Constituţia idealul subliniat în Declaraţia de Independenţă, de a proteja drepturile date de Dumnezeu. Totul este proces, precum: ,,Determinaţi sensul cuvintelor şi expresiilor aşa cum sunt folosite într-un text, inclusiv analizând modul în care un autor utilizează şi cizelează înţelesul unui cuvânt cheie pe parcursul unui text”.

De asemenea, aproape întreaga programă şcolară – scopurile lecţiei, întrebările esenţiale, resursele utilizate şi metodele de evaluare – nu a fost încă alcătuită. Statele care au adoptat standardele formulate vag au făcut-o fără nici cel mai mic indiciu despre cum vor fi implementate. De îndată ce ,,parteneriatul public-particular” care a creat standardele completează amănuntele, predispoziţiile autorilor îşi vor arăta adevăraţii colţi.

În plus, unii critici ai Common Core au descoperit că manualele ,,sugerate” au neajunsuri mari. De exemplu, la istorie este recomandată lucrarea O istorie a Statelor Unite ale Americii, de Joy Hakim, o serie cuprinzătoare de manuale despre istoria americană socotită aproape universal ca având o influenţă liberală puternică, şi mai rău.

În cadrul unei analize usturătoare a acestei serii de cărţi – realizată pentru Liga Manualului, care recenzează materiale educaţionale pentru acurateţe –, istoricul şi autorul Alice Whealey notează: ,,Examinarea lucrării lui Hakim dezvăluie multe erori (incluzând greşeli de fapte, cronologie şi terminologie), ca şi afirmaţii nejustificate şi unele expuneri de prejudecăţi”. ,,Joy Hakim nu ar fi trebuit să încerce să scrie despre istoria occidentală, mai ales despre istoria Europei, pentru că în mod evident ea nu a avut suficientă pregătire pentru a trata aceste subiecte. Este o ruşine că Editura Universităţii Oxford a lăsat-o să apară pe piaţă cu atât de multe neadevăruri şi cu asemenea expuneri extreme de prejudecăţi”. Cu toate acestea, în curând, copiii din toată America vor citi aceste cărţi.

În domeniul ştiinţei, controversele şi neajunsurile standardelor naţionale au primit şi mai multă atenţie din partea criticilor. Cunoscute ca ,,Standardele de ştiinţă pentru viitoarea generaţie”, programul a fost dezvoltat odată cu Common Core şi administrat de aceeaşi echipă condusă de autorităţi. În esenţă, acest program va sili elevii americani să fie la zi cu un curent continuu de propagandă controversată despre orice – de la teoria evoluţiei la teoriile în mare măsură demitizate, pe care le avansează alarmiştii încălzirii globale de la ONU, despre presupusul impact uman asupra ,,schimbării climatice”.

,,Activităţile umane, precum eliberarea de gaze de seră din arderea combustibililor fosili, sunt factori majori în actuala creştere a temperaturii medii a suprafeţei pământului (încălzire globală)”, pretind standardele pentru şcoala elementară, în ciuda faptului că înşişi alarmiştii climatici recunosc că nu a fost nici o ,,încălzire globală” în peste 15 ani şi că dioxidul de carbon eliberat din combustibilii fosili reprezintă o mică fracţie din gazele de seră prezente în mod natural în atmosferă.

De asemenea, evoluţia este puternic evidenţiată ca ,,fundamentală”, deşi potrivit sondajelor de opinie mai mult de jumătate din americani resping teoria şi, până în prezent, nu există nici o fosilă care să arate transformarea unui tip de animal într-altul, în ciuda milioanelor de fosile adunate.

Lăsând deoparte propaganda ostentativă şi agenda politică evidentă din aceste standarde de educaţie, criticii afirmă că problema reală este centralizarea. Chiar dacă standardele ar fi revizuite radical pentru a fi mai bune decât orice există astăzi, sau dacă ar fi concepute de oameni cu care cineva poate fi de acord din punct de vedere politic, ele pot fi întotdeauna schimbate. De fapt, organizaţiile din spatele Common Core recunosc deschis acest lucru: ,,Se intenţionează ca standardele să fie o lucrare vie: pe măsură ce apar dovezi noi şi mai bune, standardele vor fi modificate corespunzător”.

În timp ce susţinătorii Common Core indică unele ţări cu standarde naţionale care au rezultate mai bune din punct de vedere academic decât Statele Unite ale Americii, pentru a justifica de ce SUA au nevoie de ele, marea majoritate a naţiunilor unde elevii au performanţe şcolare mai slabe decât americanii au de asemenea educaţie naţionalizată.

Educaţia controlată de sus şi unilaterală nu va îmbunătăţi rezultatele, ci aproape cu siguranţă va fi folosită pentru a controla şi manipula copiii, răsplătindu-i pe cei care urmează cu loialitate dogma guvernului. Atunci, pe lângă standardele slabe în sine, problema noii programe şcolare este în mare măsură filozofică şi principială: în primul rând, guvernul nu ar trebui să aibă asemenea putere ...

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 85/iulie-august 2014

 

 

 

PARTEA A II-A

Agenda reală

Dictatorii, începând cu Hitler şi Stalin, au căutat întotdeauna să centralizeze şi să controleze educaţia poporului. Motivul este simplu: cel care modelează minţile tinerilor poate să domine, în cele din urmă, întreaga populaţie, chiar dacă pentru aceasta este necesară o generaţie sau două. Iată de ce tiranii ultimelor veacuri au militat pentru educaţie obligatorie, controlată de guvern.

Hitler a afirmat limpede că el vroia să folosească ,,educaţia” ca pe un instrument de a modela copiii germani conform ideologiei despotice şi ucigaşe a regimului naţional-socialist. Aşa a procedat Stalin şi numeroşi alţi dictatori infami şi ucigaşi în masă. Precum nota Karl Marx în Manifestul comunist, ,,educaţia şcolară controlată de guvern este esenţială pentru realizarea ţelurilor socialismului”. În capodopera sa Despre libertate, renumitul filozof şi parlamentar britanic John Stuart Mill a explicat succint problemele inerente ale şcolilor de stat: ,,O Stiri 86 1educaţie generală de stat este pur şi simplu o născocire pentru a modela oamenii să fie identici unul cu altul; şi deoarece forma în care îi toarnă este ceea ce place puterii predominante din guvern … se instalează un despotism asupra minţii, conducând printr-o tendinţă naturală la un despotism asupra trupului”.

 

Caricatură a ţelurilor Common Core. Pe afiş scrie: Common Core. Iniţiativa educaţiei de stat Deoarece statul are nevoie ca toţi muncitorii să fie supuşi şi fericiţi. O viziune glorioasă pentru un viitor colectivist

 

Însă, în Statele Unite ale Americii, oamenii încep să se trezească. Critica la adresa standardelor, metodelor şi întregului plan Common Core continuă să crească. Această critică a devenit atât de puternică, încât chiar o parte a presei aservită puterii a fost în cele din urmă silită să relateze despre controverse. De pildă, pe 6 aprilie 2013, cotidianul Washington Post a publicat scrisoarea de demisie a profesorului de studii sociale Gerald Conti din New York, adresată conducerii şcolii, în care acesta afirma că evenimentele petrecute în ultima vreme nu mai pot fi tolerate:

,,Educaţia guvernată de informaţii şi date cere doar conformitate, standardizare, testare şi o adeziune de tip zombie la programul Common Core general şi superficial, împreună cu o rutină absurdă a aşa-numitelor studii esenţiale suprasimplificate. (...) Creativitatea, libertatea academică, autonomia, experimentarea şi inovaţia profesorului sunt înăbuşite într-un efort prost direcţionat de a repara ceea ce nu este stricat în sistemul nostru de educaţie publică”.

Încă mai alarmant este planul de a spăla esenţialmente creierele elevilor. Specialişti ca dr. Stotsky şi alţii au oferit nenumărate exemple despre cum textele şi ,,analiza” sunt folosite pentru a călăuzi gândirea elevilor către un rezultat stabilit dinainte. Mare parte din acest plan implică ceea ce este numit în mod eufemistic pregătirea elevilor pentru a trăi într-o ,,comunitate globală”.

Mary Black, pedagog cu experienţă, a tras alarma în ce priveşte ţinta Common Core. După ce a petrecut aproape 4 decenii predând elevilor de toate vârstele, înainte de a deveni director de programă şcolară la Proiectul de Educaţie pentru Libertate, o şcoală clasică online independentă care are clase de la grădiniţă până la clasa a XII-a, Mary Black ştie ce funcţionează şi ce nu. Ea a avertizat că planul Common Core şi standardele sale slabe fac parte dintr-o agendă mult mai largă, care reprezintă o ,,ameninţare semnificativă”.

Bineînţeles, standardele sunt foarte problematice prin ele însele. ,,Recenzia pe care am făcut-o standardelor Common Core a indicat faptul că ele au fost alcătuite pentru a preda elevilor ‘ce’ să gândească şi nu ‘cum’ să gândească”, a declarat Mary Black, exprimând îngrijorările numeroşilor analişti care au investigat programul. ,,Clasicii literaturii au fost scoşi şi înlocuiţi cu cărţi care promovează o agendă socialistă. (...) Este sigur că acest lucru îi va face pe elevi incapabili să gândească pentru ei înşişi”.

Cu toate acestea, ar putea exista probleme chiar mai grave. ,,Ca pedagog, admit că standardele slabe nu reprezintă preocuparea mea majoră. Cel mai îngrijorător lucru este ceea ce vine odată cu standardele”. Printre alte exemple, Mary Black a amintit faptul că grupuri de interes deosebit, precum compania uriaşă de avorturi, finanţată din banii contribuabililor, Planned Parenthood, care a participat la alcătuirea ,,standardelor naţionale de educaţie sexuală”, va avea acces la copiii americani.

Indicând unele materiale controversate – precum întrebarea adresată elevilor de a identifica diferite tipuri de ,,structuri de familie” şi de a discuta moduri de a ,,arăta respect” faţă de ele, de exemplu – ea i-a îndemnat pe părinţii cu copii de şcoală să citească ei înşişi standardele. Este de notat şi faptul că, deoarece Common Core are drepturi de autor, conţinutul său nu poate fi modificat de nimeni altcineva decât de proprietarii drepturilor de autor. Ca atare, orice grup de interes deosebit care este pe placul celor însărcinaţi va putea obţine acces imediat la elevii americani. În schimb, părinţii îngrijoraţi vor avea puţine opţiuni sau chiar nici una pentru a împiedica aceste lucruri.

 

Educaţia de la leagăn la carieră

Potrivit dnei Black şi altor experţi, documentaţia arată că programul Common Core este în realitate o etapă în procesul către atingerea unui ţel vechi al ONU şi susţinătorilor săi: un sistem de educaţie mondial. De altfel, ONU încearcă de multă vreme să uniformizeze standardele educaţionale la nivel mondial.

Miliardarul Bill Gates – una dintre figurile de primă mărime din spatele Common Core – şi-a exprimat devotamentul faţă de o agendă similară. ,,Este cât se poate de simplu, ţelul real este controlul”, a continuat Mary Black. ,,Citiţi despre Fundaţia Bill şi Melinda Gates, David Coleman, Sir Michael Barber, Arne Duncan, şi realitatea va deveni extrem de limpede. Aceşti oameni sunt socialişti şi globalişti. Ţelul nu este educaţia, ci producerea de cetăţeni lipsiţi de educaţie, dependenţi, docili. Acesta este tipul de cetăţeni de care este nevoie pentru a introduce Agenda 21 a ONU cu ajutorul programului Educaţie pentru Toţi al UNESCO. În mod nesurprinzător, programele Common Core şi Educaţie pentru Toţi sunt extrem de asemănătoare deoarece Bill Gates a fost implicat în ambele şi este un susţinător al educaţiei supravegheate de ONU”.Stiri 86 2

Într-adevăr, ministrul pentru educaţie din Administraţia Obama, Arne Duncan (foto), chiar recunoaşte deschis că Departamentul Educaţiei colaborează cu grupuri precum ONU – poreclită adesea ,,clubul dictatorilor” – pentru a ,,îmbunătăţi” educaţia în America. Vorbind la UNESCO la sfârşitul anului 2010, Duncan a confirmat – chiar dacă subtil şi formulat în termeni care sună bine – elemente a ceea ce el a numit ,,agenda educaţiei de la leagăn la carieră”, având ţeluri care ,,pot fi atinse doar prin crearea unui program puternic şi continuu de la leagăn la carieră, care începe cu învăţarea în copilăria timpurie şi se întinde cu totul până la colegiu şi cariere”. ,,Educaţia încă este cheia pentru eliminarea inegalităţilor de gen, reducerea sărăciei, crearea unei planete durabile şi cultivarea păcii”, a spus el, ,,durabilitatea” fiind termenul ONU pentru planificare centralizată şi guvernare globală. ,,Astăzi educaţia este un bun public global neîngrădit de graniţele naţionale. (...) Nu este surprinzător că interdependenţa economică aduce noi provocări globale şi cereri educaţionale”.

În continuare, el a vorbit despre ,,ocazia unică de a transforma sistemul nostru de educaţie”: ,,Am spus că America se află acum în mijlocul unei ‘revoluţii tăcute’ în reforma şcolară. Înainte de anii ’1960, aproape toată strategia şi finanţarea educaţiei era responsabilitatea statală şi locală. Administraţia Obama a căutat să schimbe în mod fundamental rolul federal, astfel că Departamentul face mult mai mult pentru a susţine reforma şi inovaţia în state, districte şi comunităţi locale. (...) Ţelul nostru pentru anul viitor va fi de a lucra îndeaproape cu partenerii globali, inclusiv UNESCO, pentru a promova îmbunătăţiri calitative şi de consolidare a sistemului”.

 

State care nu au acceptat Common Core, elevi educaţi acasă şi şcoli particulare

În ciuda protestului public zgomotos crescând faţă de Common Core, analiştii spun că fără o schimbare semnificativă a direcţiei este doar o problemă de timp înainte ca schema de educaţie naţionalizată să-i prindă în cursă pe toţi elevii din America. Elevii educaţi acasă, copiii din şcolile particulare şi chiar copiii din statele care au refuzat să participe la program vor fi probabil loviţi cu toţii de standarde, uneori chiar fără a fi conştienţi de acest lucru. De exemplu, nu trebuie pierdut din vedere faptul că toţi editorii importanţi se grăbesc actualmente să-şi alinieze manualele la Common Core, iar majoritatea părinţilor nu au nici o idee de schimbările majore care se petrec.

Între timp, un regim de testare naţională bazat pe noile standarde este deja în derulare, plănuindu-se ca testele aliniate la Common Core să fie introduse din 2014. Două consorţii care primesc sute de milioane de Stiri 86 3dolari de la guvernul federal, din banii contribuabililor – Consorţiul pentru Evaluare Echilibrată mai Isteaţă (Smarter Balanced Assessment Consortium, SBAC) şi Parteneriatul pentru Evaluarea Pregătirii pentru Colegiu şi Cariere (Partnership for Assessment of Readiness for College and Careers, PARCC) – au fost însărcinate să se ocupe de elaborarea testelor standardizate care merg împreună cu Common Core. Elevii vor fi testaţi regulat începând din clasa a III-a pentru a verifica că educaţia lor întemeiată pe Common Core se desfăşoară fără piedici.

Consultantul David Coleman (foto), socotit de mulţi a fi ,,arhitectul” Common Core, a devenit anul trecut preşedintele Conducerii Colegiului (College Board)[1] – doar pentru a lua măsuri ca Testele de Aptitudine Şcolară (SAT)[2], care sunt alcătuite de Conducerea Colegiului, să respecte noile standarde. SAT sunt utilizate în toată ţara pentru admiterea în instituţiile de învăţământ superior.

Dacă regimurile de teste şi potopul de manuale aliniate la Common Core nu sunt suficiente pentru a garanta că toţi elevii americani vor studia după acelaşi set de standarde controversate, se folosesc şi alte mijloace.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 86/septembrie-octombrie 2014

 

 

 

PARTEA A III-A

Cum a luat naştere acest sistem educaţional

Departamentul Educaţiei al Statelor Unite ale Americii a fost înfiinţat printr-o hotărâre a Congresului promulgată de preşedintele Jimmy Carter în 1979, şi de atunci încoace puterea sa a crescut treptat.

Lăsând deoparte veacuri de istorie, efortul modern de a naţionaliza educaţia a prins viteză în anii ’1990, când o coaliţie de guvernatori cu mintea la putere şi persoane puternice corporatiste şi-au unit forţele pentru a impune agenda centralizării sub masca standardelor îmbunătăţite.

În 1996 a fost înfiinţată compania Achieve Inc., dând un impuls major planului şi susţinătorilor de ani de zile ai zdrobirii suveranităţii statale şi locale în educaţie, totodată centralizând controlul asupra şcolilor la nivel federal printr-un labirint bizantin de ,,parteneriat public-particular”.

Agenda atotcuprinzătoare a fost rezumată abil într-un editorial despre ,,reforma educaţiei” apărut în 2008 în Wall Street Journal (WSJ), scris de fostul director IBM şi actualul preşedinte de onoare al Achieve, Louis Gerstner Jr. Membru important al Consiliului pentru Relaţii Externe şi participant la întrunirea Bilderberg, Stiri 87 1Gerstner a co-prezidat Achieve până în 2002, când a alcătuit Comisia de Predare cu o listă de persoane importante de la putere.

 

Louis Gerstner Jr vorbind la Summit-ul TIME despre educaţie

 

În editorialul din Wall Street Journal, Gerstner a oferit ceea ce el a descris drept o ,,recomandare pentru conducere din partea administraţiei Obama”. Printre nenumăratele recomandări se aflau ,,abolirea tuturor districtelor şcolare locale” şi ,,stabilirea unui set de standarde naţionale pentru o programă esenţială”. De asemenea, în plan erau incluse lungirea zilei şcolare şi anului şcolar.

În 2009, Asociaţia Naţională a Guvernatorilor cu sediul în Washington D.C. şi Consiliul Inspectorilor Şcolari Statali – ambele organizaţii non-profit în ciuda numelor care sună oficial – au anunţat discret intenţia lor de a crea noi standarde. Achieve şi partizanii săi erau puşi la conducere.

După ce au angajat presupuşi ,,experţi” pentru a alcătui planul, coaliţia efectiv necunoscută s-a apucat discret de treabă schiţând şi impunând agenda pentru a naţionaliza educaţia.

 

Forţele din spatele Common Core

Faptul că criticii afirmă că unul dintre ţelurile principale ale Common Core este ingineria socială[3] nemaivăzută înainte ar trebui să nu fie o surpriză, ţinând cont de procesul şi forţele care stau în spatele standardelor.

Lucrând în secret, birocraţii anonimi cu experienţă puţină sau nulă în domeniile respective – identificaţi public abia după un protest zgomotos public major – au asamblat planul cu finanţare de la grupuri de comerţ şi fundaţii scutite de taxe.

A fost înfiinţată o ,,Comisie de Validare” de ochii lumii, deşi critica din partea specialiştilor din comisie a fost în mare măsură ignorată.

Cea mai prestigioasă fundaţie pentru a finanţa Common Core – şi pare-se cea mai mare sursă unică de fonduri – a fost Fundaţia Bill şi Melinda Gates, o organizaţie aliată cu Rockefeller cu o istorie dubioasă de finanţare a orice, de la controlul populaţiei şi forţele pro-avort la diferite agenţii şi planuri ale ONU.

În 2010, Fundaţia Gates a primit chiar ,,Premiul pentru Populaţie” din partea Fundaţiei ONU pentru Activităţile Populaţiei (UNFPA), care a fost demascată în Congres că facilitează politica ,,un copil” barbară, dictatorială a chinezilor comunişti şi avorturile forţate. Printre alţi câştigători ai premiilor UNFPA se numără Planned Parenthood[4], organizaţie finanţată de asemenea de Gates.

Vorbind la Conferinţa Naţională a Legislatorilor Statali, miliardarul Bill Gates a explicat unul dintre ţelurile pe termen lung ale Common Core: ,,Vom şti că am reuşit când programa şi testele sunt aliniate la aceste Stiri 87 2standarde”. Într-un cuvânt, aceasta este ultima etapă: un sistem educaţional naţional condus din umbră de forţe care nu răspund în faţa nimănui, care în cele din urmă vor pune stăpânire pe minţile tineretului Americii de la o vârstă fragedă.

 

Clădirile Fundaţiei Bill şi Melinda Gates

 

Pe lângă Fundaţia Gates, Fundaţia Charles Stewart Mott, apropiată de ONU şi un mare finanţator al cauzelor ,,durabilităţii”[5], a ajutat de asemenea la finanţarea dezvoltării Common Core. O altă organizaţie non-profit controversată implicată în promovarea Common Core este Corporaţia Carnegie din New York, o forţă motrice a puterii care finanţează orice, de la Consiliul pentru Relaţii Externe până la Consiliul Atlantic.

În mod nesurprinzător, Consiliul pentru Relaţii Externe însuşi a fost un susţinător devotat al standardelor.

 

Răsplăţi şi pedepse federale cu scop

Aproape imediat după anunţul public referitor la Common Core, administraţia Obama şi monstrul federal pe care îl conduce a început să facă presiuni pentru a asigura acordul la nivel naţional.

Într-adevăr, acceptarea larg răspândită a programului Common Core până în prezent a fost atribuită aproape exclusiv banilor contribuabililor oferiţi prin diferite programe.

Un element cheie în a face statele să se supună a fost ,,Fondul de Stabilizare Fiscală a Statului” de 50 miliarde dolari, parte a legii de ,,stimulare” din 2009, care a distribuit fonduri guvernelor statelor care au fost de acord să adopte programul Common Core şi să creeze sau să îmbunătăţească sisteme de urmărire a elevilor.

A fost de asemenea crucial programul controversat şi neconstituţional al lui Obama de 10 miliarde dolari ,,Aleargă până în frunte”. Miliarde de dolari federali au fost acordate guvernelor statelor, ca premiu pentru plan, dintr-un fond care a fost de asemenea înfiinţat cu 4,5 miliarde dolari, în cadrul aşa-numitei legi de stimulare din 2009. Cu ajutor federal vine bineînţeles control federal.

Şi pentru a fi eligibile pentru subvenţii masive, guvernele statelor au fost silite să adopte programul Common Core sau alte ,,standarde internaţionale” în timp ce elaborau ,,sisteme de date” pentru urmărirea elevilor.

Circa 350 milioane dolari au fost puse deoparte ,,pentru a ajuta la finanţarea evaluărilor comune pentru statele care adoptă standardele internaţionale comune”, a anunţat Departamentul Educaţiei referindu-se la regimul de testare naţională stabilit să se desfăşoare începând din 2014.

La un eveniment din 2009 de la sediul Departamentului Educaţiei a fost dezvăluită o serie de alte subvenţii federale, în valoare de miliarde de dolari – mare parte din ele din legea de stimulare –, ţintind să uzurpe controlul asupra educaţiei şi tinerilor Americii deţinut de familii şi comunităţi.

Printre programele de subvenţie schiţate într-o declaraţie de presă a Departamentului Educaţiei s-au numărat un ,,fond de investire în inovaţie” de 650 milioane dolari, un ,,fond stimulent al profesorului” de 297 milioane dolari şi altele. Altă sumă de 3,5 miliarde dolari în ,,subvenţii de îmbunătăţire a şcolii” a fost alocată statelor pentru a susţine ,,strădaniile de reformare a şcolilor cu probleme”.

Un alt element cheie în a face guvernele statelor să fie de acord cu standardele naţionale a fost emiterea de derogări de la programul din perioada administraţiei Bush ,,Nici un copil lăsat în urmă”.

Fără a avea autoritate din partea Congresului, Departamentul Educaţiei a anunţat în 2011 că va acorda guvernelor statelor derogări de la programul ,,Nici un copil lăsat în urmă” în schimbul supunerii faţă de diferite decrete federale şi adoptării programului Common Core sau a altor standarde aprobate de administraţie. Era solicitată de asemenea acceptarea testelor conforme cu Common Core.

Mai mulţi membri ai Congresului şi înalţi funcţionari de stat au simulat indignarea faţă de derogare în schimbul supunerii faţă de programul administraţiei Obama, însă lucrurile au mers înainte fără a ţine cont de aceasta.

Districtele şcolare locale sunt de asemenea în plasa administraţiei. În mai 2012, Departamentul Educaţiei a început să ofere stimulente uriaşe din banii contribuabililor districtelor şcolare care adoptau planul controversat.

 

După mai mult de 10 ani de politici educaţionale naţionale de genul ,,Nici un copil lăsat în urmă” (al administraţiei Bush) şi ,,Aleargă până în frunte” (al administraţiei Obama), cuvintele responsabilitate şi evaluare au devenit sinonime la multe şcoli publice cu testele cu mize mari. Cele două programe guvernamentale au ataşat consecinţe şi răsplăţi pentru rezultatele testelor standardizate, făcându-i pe mulţi educatori să creadă că trebuie să predea doar pentru test. Dar ceea ce se predă astăzi copiilor nu-i ajută să-şi dezvolte aptitudini precum creativitate, rezolvarea unor probleme concrete şi adaptabilitate, de care au nevoie pentru a se adapta la lumea din afara şcolii

Stiri 87 3

Situaţia existentă în şcolile publice americane caricaturizată. O profesoară
preocupată doar de a-i pregăti pe copii pentru testare, care nu-i învaţă
pe copii nimic despre lumea din afara şcolii

 

,,Acest program la nivel districtual este un atac total împotriva suveranităţii statului”, explică grupul Adevăr în Educaţia Americană, care se opune planului Common Core. ,,Este o înşfăcare a puterii prin care guvernul federal va evita organismele statale alese ale cetăţenilor şi va negocia direct cu districtele şcolare pentru a adopta politica federală. Va submina de asemenea structura guvernamentală a statului grupând districtele şcolare în ce priveşte deciziile referitoare la strategie şi prin aceasta va fi mai dificil pentru grup să renunţe la programul federal”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 87/noiembrie-decembrie 2014

 

 

 

PARTEA A IV-A

 

Educaţia trebuie, de asemenea, să instruiască pe cineva pentru o gândire rapidă,
fermă şi eficientă. A gândi incisiv şi a gândi pentru sine este foarte dificil.
Suntem înclinaţi să lăsăm viaţa noastră mintală să fie invadată de legiuni
de jumătăţi de adevăr, prejudecăţi şi propagandă. În această privinţă,
mă întreb adeseori dacă educaţia îşi atinge scopul.
 
O mare majoritate a persoanelor aşa-zis educate nu gândesc logic sau ştiinţific.
De multe ori, chiar presa, şcoala, podiumul, amvonul nu ne oferă adevăruri
obiective şi imparţiale. După părerea mea, unul dintre ţelurile principale ale
educaţiei este a-l salva pe om de mocirla propagandei. Educaţia trebuie să
permită cuiva să cerceteze şi să evalueze dovezile, să discearnă între adevăr
şi minciună, între real şi ireal, între fapte şi ficţiune.
 
Prin urmare, rolul educaţiei este de a-l învăţa pe om să gândească intens şi
să gândească critic. Dar educaţia care se opreşte la eficienţă se poate dovedi
cea mai mare ameninţare pentru societate. Omul înzestrat cu raţiune, dar
fără nici o morală poate fi cel mai periculos criminal.
 
Martin Luther King Jr.

 

Ocolind legea şi cetăţenii

Susţinătorii programului Common Core continuă să tempereze preocupările privind planul controversat repetând încontinuu două fraze de bază: standardele sunt ,,conduse de stat” şi sunt ,,voluntare”.

Din cauză că foarte multe legi federale interzic în mod specific orice indicaţie, control sau supraveghere federală a planurilor de învăţământ, programele de instruire şi materialul educativ din şcoli şi licee, întregul program Common Core ar fi ilegal – pentru a nu mai menţiona că este neconstituţional – dacă standardele nu ar fi, în realitate, ,,conduse de stat” şi ,,voluntare”.

Cu toate acestea, este uşor de demonstrat că programul Common Core nu este condus de guvernele statelor, deoarece nici parlamentarii, nici oficialii aleşi nu au jucat un rol important în dezvoltarea programului, şi în realitate statele au fost silite să fie de acord cu standardele în 2009 – înainte chiar ca standardele să fie publicate – pentru a putea primi mite federale.

Mai degrabă, precum au recunoscut chiar analiştii puterii, Common Core este un set de standarde naţionale impus de guvernul federal şi creat de ,,consultanţi” finanţaţi de miliardari care nu răspund înaintea nimănui. Dr. Sandra Stotsky a explicat că atunci când ,,statele au semnat pentru standardele Common Core, ele nu au realizat (...) că transferau guvernului federal controlul asupra programei şcolare”.

Dar, chiar dacă ar fi fost cu adevărat o iniţiativă ,,condusă de stat”, criticii afirmă că ar fi o idee proastă, de vreme ce părinţii şi districtele şcolare locale continuă să piardă controlul asupra educaţiei.

 

Stiri 89 5

Caricatură a planului Common Core
Sala de clasă a şcolii guvernamentale
La difuzor se anunţă: Sunteţi acum comutaţi la binele comun al colectivităţii

 

Sunt voluntare standardele ? Actualmente s-ar putea susţine, tehnic vorbind, că ele nu sunt obligatorii, întrucât guvernul nici unui stat nu poate fi obligat să se supună. Însă, faptul că guvernul federal mituieşte guvernele statale cu banii contribuabililor pentru a accepta planul – fără să mai vorbim de sistemul de testare naţională finanţat la nivel federal – garantează efectiv că elevii americani vor trebui să se supună unor elemente din programul Common Core, fie că vor sau nu.

 

Opoziţie politică

În ciuda faptului că planul Common Core este în lucru de ani de zile şi îşi răspândeşte deja tentaculele în toate părţile fără să fie depistat, americanii îşi dau seama treptat de complot.

De asemenea, opoziţia faţă de standarde este în creştere. În Congres se iniţiază diferite mişcări pentru a împiedica planul; mai multe guverne statale se străduiesc să se retragă din acest program; puternicul Comitet Naţional Republican a adoptat o rezoluţie prin care cere Partidului Republican să se opună cu fermitate complotului de centralizare; organizaţii influente şi activişti populari din toată America se implică, organizând proteste şi lucrând cu legislatorii la toate nivelurile.

În Senatul SUA, senatorul Charles Grassley a condus opoziţia până în prezent. În timp ce indignarea creşte în toată ţara, Grassley a început să răspândească printre colegii săi o scrisoare în care cere interzicerea mitelor Departamentului Educaţiei către guvernele statale. Scrisoarea lui Grassley este datată 26 aprilie 2013 şi a fost semnată de alţi 8 senatori. ,,Hotărârea cu privire la ce ar trebui să înveţe elevii şi când ar trebui să înveţe are consecinţe uriaşe pentru copiii noştri”, scriau senatorii. ,,Prin urmare, cei care iau hotărârile ar trebui să răspundă direct în faţa părinţilor. Parlamentele statale, care răspund direct în faţa cetăţenilor statelor lor, sunt locurile potrivite pentru luarea unor astfel de decizii, libere de orice presiune din partea Departamentului Educaţiei al SUA”.

În Camera Reprezentanţilor, o coaliţie de peste 30 parlamentari condusă de Blaine Luetkemeyer a trimis o scrisoare ministrului Educaţiei, Arne Duncan. În aceasta, parlamentarii sugerau că administraţia Obama mergea înainte cu ,,reforma politicii educaţionale” fără autorizaţie sau implicare din partea Congresului SUA. În plus, scrisoarea punctează necesitatea existenţei diversităţii între sistemele educaţionale ale statelor americane: ,,Ca reprezentanţi ai statelor din toată naţiunea, înţelegem culturile diferite şi nevoile educaţionale specifice fiecărui stat care există în America. Mai mult, credem că politicile educaţionale ale statelor sunt vitale pentru educaţia reuşită a unui copil. Asemenea celor mai multe politici gândite a se aplica tuturor, standardele Common Core nu reuşesc să trateze nevoile specifice alte statelor noastre”.

Ulterior, pe 19 iulie 2013, Camera Reprezentanţilor a aprobat un proiect de lege care avea scopul de a reduce rolul federal neconstituţional în educaţie, în timp ce împiedica abuzul administraţiei cu derogările de la programul ,,Nici un copil lăsat în urmă” ca instrument de a constrânge guvernele statale. Însă analiştii nu cred că proiectul de lege va ajunge prea departe.

Şi la nivel statal, parlamentarii din circa 20 state intenţionează să elimine programul Common Core din educaţie. Pe lângă toate celelalte controverse majore legate de centralizarea educaţiei şi standardele însele, costurile estimate ale programului, pe care vor trebui să le suporte contribuabilii, încep să-i facă pe parlamentarii statali să ridice din sprâncene. Potrivit estimărilor citate de Fundaţia Heritage, care a atacat Common Core pe multiple fronturi, introducerea noilor standarde ar putea costa guvernele statale sărăcite circa 16 miliarde dolari.

Mai multe state au început să se opună. În Indiana, de exemplu, Parlamentul a votat o lege prin care întrerupe temporar introducerea programului Common Core, în aşteptarea unei evaluări adecvate a standardelor, costurilor şi altor lucruri. În mai 2013, când a semnat legea, guvernatorul Mike Pence a declarat: ,,Am crezut multă vreme că educaţia este o funcţie statală şi locală şi noi trebuie să lucrăm întotdeauna pentru a ne asigura că elevii noştri învaţă la cele mai înalte standarde academice şi că planul nostru de învăţământ este elaborat de cetăţeni din Indiana pentru cetăţeni din Indiana”.

Se pare că statul Indiana a suspendat şi participarea la sistemul de testare naţională, cel puţin pentru moment.

Statele Michigan şi Carolina de Sud au vizat şi ele eliminarea programului.

Mai multe parlamente statale au de asemenea proiecte de lege pentru a se retrage din programul Common Core. Separat, câteva state s-au retras şi din asociaţiile de testare naţională. Şi districtele şcolare iau măsuri, de exemplu, Districtul din Douglas, Colorado, a aprobat recent o rezoluţie prin care respinge în unanimitate Common Core în favoarea standardelor proprii, de mai bună calitate. Specialiştii spun că acesta este doar începutul opoziţiei.

La nivelul maselor, cetăţenii din toată America îşi unesc forţele pentru a elimina noile standarde din statele lor. Adunările online pe Twitter din aprilie şi mai 2013, organizate de Parent Led Reform şi Truth in American Education, au strâns în jurul lor milioane de oameni. Cu organizaţii răspândite la nivel naţional ca Societatea John Birch, Eagle Forum, Heritage, Cato, Freedom Works, Institutul Heartland, Institutul Pioneer, American Principles Project şi nenumărate altele care exprimă o opoziţie fermă, se estimează că valul de activism continuă să crească.

Analiştii cred că programul Common Core este etapa finală în procesul de decenii de naţionalizare a educaţiei – un scop vechi al oricărui regim totalitar din istoria recentă. Însă cele două tabere care se confruntă în acest război au puteri diferite: de o parte este voinţa oamenilor şi, într-o oarecare măsură, voinţa politică, iar de cealaltă parte este voinţa elitei mondiale şi … banii care se află în spatele ei.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 89/ianuarie-februarie 2015

 

Adaptare după The New American, 8 august 2013, ,,Common Core – A Scheme to rewrite Education –”, de Alex Newman

 


[1] Serviciu caracteristic pentru administrarea la nivel naţional a testelor de aptitudine şi realizare, folosit de unele colegii şi universităţi din SUA la admitere şi plasarea viitorilor studenţi.

[2] Test de performanţă pentru elevii de liceu, folosit pentru a stabili posibilitatea de admitere la colegiu sau universitate.

[3] Potrivit definiţiei, ingineria socială este o disciplină a ştiinţei sociale care se ocupă cu eforturile de a influenţa atitudinile populare şi comportamentele sociale pe scară largă – sau, mai pe înţelesul tuturor, cu îndoctrinarea şi manipularea la nivel de comunitate – de către guvernământ, mass-media sau grupuri private. Definiţia ar putea fi completată adăugând că, în general, atitudinile şi comportamentele sociale sunt influenţate spre a accepta concepte false, străine naturii umane.

[4] Pentru diferite conexiuni între gigantica şi monstruoasa Planned Parenthood şi putere şi ideologie, a se vedea Ianuarie 2009. Alegerea noului preşedinte al Americii, Martie 2009. Şcoala de la Frankfurt: conspiraţie pentru a corupe, Războiul împotriva populaţiei.

[5] Concept lansat de Agenda 21. Agenda 21 este un plan cuprinzător care propune un regim global care va controla, supraveghea şi reglementa strict oceanele, lacurile, râurile, straturile acvifere, ţărmurile, zonele mlăştinoase, pădurile, junglele, fâneţele, terenurile agricole, deşerturile, tundra şi munţii; cuprinde o secţiune întreagă care reglementează şi ‘protejează’ atmosfera; conţine proiecte pentru oraşe, suburbii, sate şi zone rurale; prevede un plan global pentru sănătate, educaţie, nutriţie, agricultură, muncă, producţie şi consum – pe scurt totul: nu există nimic pe, în, deasupra sau sub pământ care să nu intre în competenţa Agendei 21. A se vedea Guvernare şi societate. Restrângerea habitatului uman, Septembrie 2008. Caleidoscop, subtitlul ONU - organizaţia care centralizează şi coordonează eforturile de implementare a religiei unice.