Noiembrie-decembrie 2010

Ştiri din lumea ortodoxă

 

La o trecere în revistă a ştirilor din lumea ortodoxă din ultimele 6 luni de zile, oricine poate rămâne consternat de cantitatea impresionantă de activităţi moderniste şi inovatoare. Viaţa bisericească ortodoxă actuală – de la modul de prezentare al ştirilor până la acţiunile propriu-zise şi atitudinile şi comentariile făcute pe marginea lor – transpiră de modernism. Clerici şi mireni deopotrivă par a se lua la întrecere în a veni cu idei tot mai năstruşnice şi bizare şi a le introduce după bunul plac în sânul Bisericii. Dacă cineva va căuta să afle ce anume pune în mişcare o astfel de întrecere, s-ar putea să rămână uluit că toate acestea sunt înfăptuite sub imperiul dorinţei de opulenţă, slavă deşartă, de a ieşi în evidenţă ca mai deştept, mai bogat, mai şiret !

Servind unor asemenea patimi, evident, modernismul s-a transformat într-un drog, care cere să fie consumat în doze tot mai mari. Aşa se face că astăzi nici nu mai este de mirare că astfel de oameni nu mai ţin cont câtuşi de puţin de rânduielile Sfinţilor Părinţi; ei ne ‘familiarizează’ cu o lipsă de evlavie din ce în ce mai grosolană, care domneşte ca o stăpână în casa măturată de cuvintele pline de frică de Dumnezeu ale învăţăturii ortodoxe.

Şi dacă evlavia s-a stins şi graniţele de netrecut ale rânduielilor bisericeşti au fost nimicite, atunci orice este permis şi omul se face măsură a tuturor lucrurilor.

Să răsfoim câteva pagini recente ale istoriei lumii în care trăim ca să vedem ce idei le-au mai trecut prin cap ortodocşilor din zilele noastre.

 

» Arhitectura lăcaşurilor de cult începe să fie din ce în ce mai afectată de idei moderniste, ortodocşii tinzând să imite voluntar sau involuntar inovaţiile catolice. Forma unei biserici are rolul ei în a-l face pe om să-şi înalţe cugetul către Dumnezeu, a-i spori evlavia, sentimentul profund de sfială şi cutremur înaintea Ziditorului său. Dar dacă bisericile au forme tot mai exotice, care aduc a farfurii zburătoare sau a muzee de artă post-modernă decât a lăcaşuri unde i Se aduce închinăciune lui Dumnezeu, oare ce fel de sentimente se nasc în sufletul credinciosului … ?

Modul în care se zideşte o biserică – alcătuită din altar, naos şi pronaos şi despărţirea altarului de naos prin catapeteasmă – a fost rânduit cu înţelepciune de Sfinţii Părinţi, având o semnificaţie dogmatică profundă. Astăzi, însă, încep să-şi facă apariţia în lumea ortodoxă lăcaşuri de cult fără catapeteasmă.

Un exemplu îl constituie paraclisul cu hramurile Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, Sfântul Grigorie Luminătorul şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul din reşedinţa patriarhală română, care nu are nici un fel de separare între altar şi naos. Lăcaşul nu are nici catapeteasmă, nici perdele, nici alt gen de demarcaţie. Chiar dacă în acest paraclis vor intra, poate, doar clerici şi monahi, totuşi, din evlavie, rânduiala ortodoxă ar fi cerut amplasarea unei catapetesme care să separe ,,sfânta sfintelor”, locul unde se săvârşeşte liturghia şi se sfinţeşte Jertfa cea nesângeroasă, de restul lăcaşului.

 

Stiri 59-01

Patriarhul Daniil, predicând între cele două iconostase.
În spatele lui se poate vedea sfânta masă şi dincolo de ea
jilţurile arhiereşti din sfântul altar. Lipseşte cu desăvârşire
orice fel de demarcaţie, ghicindu-se doar locul unde ar fi
trebuit să se afle uşile împărăteşti şi cele diaconeşti

 

Stiri 59-02

Imagine dinspre sfântul altar către restul paraclisului.
În partea dreaptă se vede strana

 

O altă bizarerie există în parcul interior al reşedinţei patriarhale din Bucureşti. Astfel, pe 10 iulie 2010, Patriarhul Daniil al României a sfinţit un altar de vară, închinat Învierii Domnului şi Sfântului Ioan Botezătorul (foto).

 

Stiri 59-03

Stiri 59-04

 

În cuvântul rostit cu această ocazie, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a încercat să justifice teologic extravaganţa sa: ,,Acest altar din grădina interioară a reşedinţei patriarhale ne aminteşte că Sfânta Evanghelie după Ioan mărturiseşte că Hristos, Domnul nostru, a fost răstignit, de asemenea, într-o grădină şi că mormântul în care a fost pus era într-o grădină. Se spune că a fost pus într-un mormânt nou, în grădină, pentru că mormântul era aproape. De aceea, se poate vedea la Ierusalim, în Biserica Învierii, că altarul ridicat în amintirea jertfei de pe Golgota este foarte aproape de locul mormântului. Noi am dat această semnificaţie altarului de vară din grădina interioară a reşedinţei patriarhale”.

Patriarhul construieşte o paralelă forţată între două situaţii diferite: prima este istorică, ivită în circumstanţe cu totul aparte, unice, pe când cea de-a doua este concepută cu bună ştiinţă în contradicţie cu tradiţia ortodoxă. În plus, nici altarul ridicat în amintirea jertfei de pe Golgota, nici mormântul Mântuitorului nu sunt în aer liber, ci se află înlăuntrul unei biserici.

Şi pe alte meleaguri ortodoxe se petrec lucruri asemănătoare. Pe 22 iulie 2010, în biserica Mânăstirii Sfântul Prooroc Ilie din Odessa, pentru a prăznui găsirea moaştelor Sfântului Gavriil Athonitul, fondatorul mânăstirii, au fost săvârşite două liturghii. Pentru a păstra o umbră de canonicitate a acestui eveniment, cele două liturghii au fost săvârşite pe două sfinte mese diferite. De dimineaţă devreme a slujit episcopul Teognost de la Lavra Serghiev Posad din Moscova, pentru care a fost amplasată o sfântă masă mai mică, mobilă, în faţa mesei propriu-zise a altarului. Mai târziu, pe masa propriu-zisă a slujit liturghia episcopul Ionatan.

 

Stiri 59-05

Episcopul Teognost slujind liturghia. Se poate vedea
sfânta masă mobilă, aşezată în faţa sfintei mese a altarului
 

Stiri 59-06

Episcopul Ionatan slujind liturghia în aceeaşi zi cu
episcopul Teognost. Masa mobilă a fost îndepărtată,
iar sfintele daruri se află de această dată pe
masa propriu-zisă a altarului

 

Se pare că în Grecia acest fenomen este des întâlnit. Duminica şi la sărbătorile mari, în marile parohii sau sanctuare, mai ales la Tesalonic şi Atena, se fac două liturghii pe zi, a doua fiind săvârşită de regulă pe o masă portabilă amplasată în altar. Această practică are la bază o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei din 1957, prin care se aprobă slujirea a două liturghii în aceeaşi zi într-o biserică.

În lucrarea sa Liturgica specială, profesorul Ene Branişte a consemnat această abatere de la tradiţia ortodoxă: ,,Ca o derogare de la tradiţia ortodoxă şi ca o influenţă din partea catolicismului, Biserica Greacă a îngăduit în ultima vreme săvârşirea a două sau chiar a trei liturghii în aceeaşi zi într-o biserică, motivată fie de lipsa bisericilor, fie de nevoile credincioşilor”.

Spre deosebire de Biserica Catolică, unde se pot oficia mai multe liturghii pe zi în aceeaşi biserică, în Biserica Ortodoxă nu se săvârşeşte liturghia decât o singură dată pe zi, în fiecare biserică, de către un slujitor. Această unicitate a sfintei jertfe semnifică doar o moarte a lui Hristos, moarte pe care o dată a luat-o pentru noi, şi doar o patimă a Lui, pe care o dată a răbdat-o pentru noi. Mântuitorul nu S-a răstignit de mai multe ori, ci o dată pentru totdeauna, iar fiecare zi este ca o icoană a veşniciei şi fiecare biserică ca o icoană a lumii întregi.

Aşa cum prăznuim o singură dată în an Învierea Domnului, ca şi celelalte praznice, tot aşa, într-o unitate de timp mai mică – ziua, săvârşim o singură liturghie. Dar, având în vedere că astăzi, ortodocşii ecumenişti se pretează la a sărbători de două ori în an acelaşi praznic – şi pe stil nou, şi pe stil vechi – nu este cu totul de mirare că încearcă să facă o tradiţie din a săvârşi liturghia de două ori pe zi.

Biserici fără catapeteasmă, altare în aer liber, mai multe liturghii pe zi sunt doar câteva din inovaţiile aduse rânduielilor ortodoxe. Ele vădesc desprinderea din ce în ce mai pregnantă de adevărata Tradiţie a Bisericii şi vor atrage după ele, în timp, alte desfigurări ale moştenirii ortodoxe în plan practic, dar şi în plan dogmatic.

 

Alte articole pe această temă
 
Surse
1. www.patriarhia.ro, 2 februarie 2010, ,,Preafericitul Părinte Daniel a săvârşit sfinţirea a 1.001 antimise în paraclisul patriarhal cu hramurile Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, Sfântul Grigorie Luminătorul şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”
2. http://theorthodoxchurch.info, 10 iulie 2010, ,,His Beatitude Patriarch Daniel consecrated the summer altar in the inner park of the Patriarchal Residence dedicated to ‘the Resurrection of the Lord’ and to ‘Saint John the Baptist’”
3. www.moinillon.net, 22 iulie 2010, ,,Autel double pour saint Gabriel”
4. www.orthodoxie.com, 30 iulie 2010, ,,Deux autels pour deux liturgies le meme jour en un meme lieu”

 

 

» Frontul nu bate pasul pe loc nici în domeniul acţiunilor comune ortodoxo-catolice. La nivel de ierarhie, prelaţii ortodocşi şi catolici discută despre primatul papei (a se vedea articolul Septembrie-octombrie 2010. Piese de teatru ecumeniste), iar la nivel de comunitate, păstorii şi păstoriţii manifestă tendinţe unioniste din ce în ce mai evidente. Acestea din urmă sunt inculcate în cugetul lor prin puzderia de întruniri ecumeniste organizate de diferite organizaţii interconfesionale.

Recent, între 13-19 iulie 2010, la Mânăstirea Sfântul Ioan de Rila, Bulgaria, a avut loc cea de-a 33-a Întâlnire Internaţională şi Interconfesională a monahilor europeni ortodocşi, catolici şi protestanţi. La aceasta au participat 55 de monahi şi monahii din Belgia, Bulgaria, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Norvegia, Spania, Ungaria şi România. Tema întrunirii a fost ,,Viaţa în Hristos: provocare şi nădejde”. Au fost prezenţi mai mulţi ierarhi, printre care Episcopul Athenagora de Sinope, aparţinând de Patriarhia Constantinopolului (preşedintele organizaţiei), şi Mitropolitul Ştefan de Tallinn şi toată Estonia, au trimis cuvântări Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, cardinalii Walter Kasper şi Franc Rode, prefectul Congregaţiei pentru Viaţa Consacrată, regele Simeon al Bulgariei etc.

Aşa este prezentată ştirea pe site-ul oficial al organizaţiei care se ocupă de aceste reuniuni ale monahilor europeni, însă pe alte site-uri de orientare anti-ecumenistă există câteva ‘amănunte’ suplimentare expuse de persoane care au participat la manifestarea de la Rila. Un prim detaliu ‘nesemnificativ’ este că reuniunea nu s-a desfăşurat în incinta Mânăstirii Sfântul Ioan de Rila, deoarece Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei nu şi-a dat acordul pentru aceasta. În realitate, întrunirea a avut loc la un hotel din Munţii Rilei, iar la ea nu a luat parte nici un reprezentant oficial bulgar.

Felul în care a fost manipulată informaţia de către ecumenişti nu este lipsit de scop. Fiindcă una este să afli că la Mânăstirea Rila a avut loc o conferinţă de acest gen – fapt ce dă o anumită greutate evenimentului în sine – şi alta este să afli că, de fapt, ea a avut loc la un hotel, iar Biserica Bulgară s-a opus desfăşurării ei pe teritoriul său canonic. Chiar locaţia hotelului, în Munţii Rilei, a fost speculată la maximum, pentru a părea că această întrunire ecumenistă are vreo legătură cu faimoasa mânăstire ortodoxă.

Ca urmare, slujbele şi rugăciunile în comun au avut loc la hotel, nu în cadrul mânăstirii. Reprezentanţii ortodocşi ai întrunirii ecumeniste au cerut conducerii mânăstirii să le permită să slujească o liturghie ortodoxă în biserica acestui sfânt lăcaş pe 15 iulie 2010. Stareţul aşezământului, episcopul Evloghie le-a oferit să slujească în Paraclisul Naşterea Domnului, unde se află moaştele Sfântului Ioan de Rila, cu condiţia să nu rostească rugăciuni în comun cu heterodocşii.

În ciuda faptului că s-au angajat să respecte condiţia, în cursul liturghiei ortodoxe, au existat mai multe momente în care ortodocşii s-au rugat împreună cu heterodocşii. Monahii catolici şi protestanţi s-au alăturat ortodocşilor în rugăciune la ,,Sfinte Dumnezeule”, îndemnaţi, printre alţii, de maicile românce de la Mânăstirea Voroneţ, iar Apostolul a fost citit în limba franceză de un catolic. Înainte de rugăciunea ,,Tatăl nostru”, Mitropolitul Ştefan de Tallinn a ieşit între uşile împărăteşti şi i-a invitat pe cei prezenţi să rostească împreună rugăciunea domnească.

Aşa au găsit de cuviinţă ortodocşii ecumenişti să nesocotească Mânăstirea Rila şi prin ştirile vehiculate, şi prin faptele săvârşite în acest sfânt lăcaş. Ei au dovedit prin aceasta că, pe lângă multitudinea de inovaţii cu care atacă Biserica zi de zi, şi-au mai însuşit ceva de la catolici: au devenit nişte amăgitori, nişte veritabili iezuiţi, care nu se dau înapoi de la nimic pentru a-şi atinge scopul.

Păstori şi păstoriţi deopotrivă adoptă atitudini şi cutume străine de tradiţia ortodoxă. După ce iau parte la tot felul de întruniri ecumeniste, ei se întorc acasă şi fac acolo ceea ce au ‘învăţat’ pe alte meleaguri. Un ultim obicei preluat de ei este împărtăşirea în cadrul liturghiilor catolice. De pildă, în Insula Patmos, în fiecare toamnă are loc un festival de muzică religioasă, intitulat ,,Revelaţia dumnezeiască a muzicii”. Acest eveniment este organizat de autorităţile locale şi guvernamentale, în colaborare cu Mânăstirea Sfântul Ioan Teologul din Patmos, sub auspiciile Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului. În manifestare sunt inserate ingenios activităţi ecumeniste ce îndeamnă la împreună-slujire şi împărtăşire, precum faptul că diverse confesiuni slujesc liturghia în potire diferite amplasate pe aceeaşi sfântă masă.

În toamna anului 2009, la acest eveniment a participat arhimandritul Ieronim Creţu, reprezentant al Patriarhiei Române la Sfintele Locuri şi superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, cunoscut pentru vederile sale ecumeniste. La scurt timp după aceasta, au început să circule pe internet două filme în care clericul român este surprins în ipostaza slujirii şi împărtăşirii împreună cu catolicii. Este de notat faptul că filmările sunt făcute la vedere, din mai multe unghiuri, iar arhimandritul nu pare să se fi ferit gândindu-se la o identificare ulterioară.

De asemenea, între 8-11 septembrie 2010, la Mânăstirea mixtă interconfesională de la Bose, Italia, a avut loc cel de-al XVIII-lea Colocviu de spiritualitate ortodoxă. În cadrul colocviului, un preot ortodox grec, paroh la o biserică cunoscută din centrul Atenei, ecumenist fervent, s-a împărtăşit la liturghia catolică, în prezenţa unor arhierei ortodocşi greci şi a unor profesori universitari.

Revenind în România, un caz care a stârnit vii dezbateri în presa scrisă şi electronică este cel al preotului Daniel Crecan, paroh la biserica ortodoxă din localitatea Bocşa Montană, aparţinând de Episcopia Caransebeşului. În luna mai a avut loc cea mai recentă călătorie în România a grecoaicei Vassula Ryden, cunoscută pentru ‘viziunile’ şi ‘revelaţiile’ ei ce îndeamnă la unirea tuturor confesiunilor. ,,Mesagera mondială a unităţii Bisericii” nu conteneşte să propovăduiască ideea că ortodocşii şi catolicii trebuie să slujească la un singur altar, realizează turnee în lume, ţine conferinţe şi scrie cărţi, primite cu entuziasm de unii prelaţi catolici, dar şi de unii ortodocşi.

În anul 2001, ea a fost excomunicată printr-o decizie a Comisiei pentru Erezii a Bisericii Ortodoxe a Greciei, iar Vaticanul emite din când în când avertismente cu privire la acţiunile ei. ‘Proorociţa’ a mai fost în România în 1994, când a luat cuvântul la conferinţa Consiliului Mondial al Bisericilor şi a fost primită de actualul patriarh Daniil, pe atunci mitropolit al Moldovei. În 1998, ea a fost invitată la Bucureşti de părintele Constantin Galeriu.

În mai 2010, Vassula Ryden a venit din nou în România, mai precis în zona Banatului, cu sprijinul mitropolitului Nicolae Corneanu. De praznicul Pogorârii Sfântului Duh, ea a participat la liturghia săvârşită de preotul Daniel Crecan în biserica din Bocşa Montană. Cu această ocazie, ‘inspirat’ de prezenţa vizionarei, preotul ortodox l-a invitat pe preotul catolic Rolf Philip Schoenenberg să coliturghisească. Cei doi au slujit împreună, iar preotul ortodox a dat sfintele taine ortodocşilor, romano- şi greco-catolicilor prezenţi, iar la sfârşit a lăudat-o pe Vassula Ryden pentru poziţia sa ecumenistă.

Pe internet au fost postate imagini de la eveniment (foto), iar Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a sesizat Episcopia Caransebeşului, care, pe 19 octombrie 2010, a luat hotărârea de a-l caterisi pe Daniel Crecan. Acesta a făcut recurs împotriva deciziei de depunere din treapta preoţiei la Consistoriul Mitropolitan din Timişoara. Pe 18 noiembrie 2010, Sinodul Mitropoliei Banatului a respins recursul înaintat, însă decizia sa a fost oarecum îndulcită de Episcopul Lucian al Caransebeşului, care a declarat că ,,preotul în cauză poate fi reabilitat dacă va dovedi pocăinţă şi ascultare”.

 

Stiri 59-07

Stiri 59-08

 

Oare e vorba de aceeaşi pocăinţă cu care era dator mitropolitul Nicolae Corneanu, după ce s-a împărtăşit cu greco-catolicii în mai 2008 ? El a spus limpede, în auzul tuturor, că nu-i pare rău de ceea ce a făcut şi tot i-a fost trecută cu vederea ‘rătăcirea’. Iar dacă am discuta un astfel de gest din punct de vedere canonic, ce s-ar mai putea spune ? Canoanele opresc cu desăvârşire împărtăşirea cu ereticii şi depun din treaptă orice cleric, indiferent ce rang ar avea, chiar de s-ar pocăi şi ar arăta ascultare faţă de Biserică !

Reacţia credincioşilor din parohia Bocşa Montană faţă de cele petrecute este la fel de uluitoare. Ei au fost dispuşi să denatureze faptele pentru a-l apăra pe părintele Daniel Crecan. În ciuda imaginilor care arată limpede ce s-a întâmplat, ei au afirmat că ,,de fapt, preotul lor nu a concelebrat, ci doar a asistat la sfânta liturghie catolică, în spiritul bunei înţelegeri care domneşte în comunitatea lor între toţi creştinii”. Oricum, din spusele lor reiese că preotul ortodox a îngăduit ca un preot catolic să slujească într-o biserică ortodoxă, lucru care de asemenea nu este permis de canoane.

Ulterior, enoriaşii nu i-au dat voie preotului trimis de episcopie ca înlocuitor să slujească în biserică şi nu l-au lăsat nici pe protopopul de Reşiţa să intre în lăcaşul de cult. Duminică, 7 noiembrie 2010, circa 200 de credincioşi s-au adunat în faţa bisericii pentru a protesta, iar în duminica următoare au ţinut biserica încuiată cu lacătul, afirmând că o vor deschide când va reveni preotul lor.

Tinerii din localitate au declarat: ,,Preotul ar trebui lăudat, pentru că încurajează buna înţelegere între culte. Suntem cu toţii creştini. Atunci, de unde această intoleranţă de tip medieval a celor de la Caransebeş ? Unde este ecumenismul cu care fac paradă cei de la Episcopie ?” … Aşa păstori, aşa turmă ! Poate că preotul Daniel Crecan a fost caterisit, dar ierarhii se bucură de ‘progresele’ clericilor lor !

Un eveniment similar este cel care are loc în oraşul Siret de praznicul Botezului Domnului de 20 ani încoace, cu sprijinul nemijlocit al preoţilor ortodocşi. An de an, credincioşii ortodocşi, greco- şi romano-catolici participă la o procesiune comună către râul Siret şi o slujbă comună ortodoxo-catolică de sfinţire a aghesmei mari la malul râului. În afara slujbei de sfinţire a apei, clericii din Siret organizează şi alte evenimente ortodoxo-catolice: participări reciproce la hramurile bisericilor, slujire comună în seara de Paşti ca şi la a doua Înviere, cununii mixte, cununii şi botezuri cu naşi de alte confesiuni etc.

Ortodocşii din Ucraina au idei şi mai năstruşnice. Pentru a nu se mai încurca cu mersul de la o biserică la alta, credincioşii ortodocşi şi greco-catolici dintr-o localitate din Ucraina au hotărât să construiască o biserică comună. Episcopul ortodox Ivan Boichuk şi cel catolic Mikola Simkailo din Kolomia au săvârşit o ceremonie inovatoare pentru construirea noului lăcaş de cult. Cei doi prelaţi au declarat că ,,noua biserică reflectă scopul nostru comun: de a clădi o biserică unică în Ucraina. Organizând evenimente comune, noi îi unim pe credincioşii noştri într-o familie creştină”. Se merită precizat faptul că episcopul ortodox nu aparţine de Patriarhia Moscovei, ci face parte dintr-o facţiune ortodoxă necanonică, Patriarhia Kievului.

Acestea sunt doar câteva exemple de împreună-slujiri ale ortodocşilor cu catolicii, spicuite din ultimele luni. Ne putem întreba pe bună dreptate: oare câte astfel de evenimente au loc, pe care nu le-a remarcat nimeni, nici nu le-a surprins în fotografii sau filme ? Iar dacă cei care iau parte la ele îşi alterează pe zi ce trece perspectiva ortodoxă, oare cine să le mai vadă ?

 

Surse
1. www.ercis.ro, ,,Siret: Sarbatoarea Epifaniei intre frati de credinta"
2. http://eiir.wordpress.com, ,,La XXXIIIeme rencontre de l’EIIR au Monastere Saint Jean de Rila (Bulgarie) – 13-19 juillet 2010”
3. http://acvila30.wordpress.com, 25 iulie 2010, ,,Maicile de la Voroneţ se roagă în comun cu feciorii şi fecioarele ereticilor în dialogul dragostei fără adevăr”
4. http://acvila30.wordpress.com, 29 iulie 2010, ,,Arhim. Ieronim Creţu a slujit şi s-a împărtăşit alături de eretici în Patmos în 2009”
5. www.catholicculture.org, 6 august 2010, ,,Ukrainian Orthodox, Byzantine Catholics building a church together”
6. http://news-nftu.blogspot.com, 23 septembrie 2010, ,,Shock: Romanian Orthodox and Roman Catholic priests concelebrate divine liturgy in Romania”
7. România Liberă, 10 noiembrie 2010, ,,Un preot ortodox a fost caterisit pentru că a asistat la o slujbă catolică”
8. Adevărul, 13 noiembrie 2010, ,,Preotul dezbrăcat de sutană a pus lacătul pe biserica unde este acuzat că a încălcat regula Sfântului Sinod”
9. Adevărul, 14 noiembrie 2010, ,,Credincioşii au boicotat slujba de duminică: nu au tras clopotele şi au lăsat instituţia închisă”

 

 

» Manifestări de răsunet au loc şi pe frontul interreligios. Sub conducerea lui Vladimir Putin, Dimitri Medvedev şi a patriarhului Chiril, Rusia devine tot mai mult un ‘rai’ al acţiunilor interreligioase îndreptate spre suprimarea Ortodoxiei. De exemplu, în luna octombrie 2010, autorităţile ruse au alocat un teren pentru construirea unui templu Krishna în suburbia nordică a Moscovei. Potrivit deciziei, Societatea pentru Conştiinţa Krishna din Moscova a primit un teren de 2 hectare în satul Vereskino.

În acelaşi ton, conducerea Catedralei Hristos Mântuitorul din Moscova a permis organizarea pe 23 noiembrie 2010, în sala de congrese a catedralei, a unei petreceri caritabile ,,Copii-îngeri” sponsorizată de Fundaţia ,,Mâncare pentru viaţă”. Profesorul Alexandru Dvorkin, conducătorul Asociaţiei Ruse a Centrelor pentru Studii Religioase şi Sectare, a atras atenţia asupra faptului că numele complet al fundaţiei este ,,Mâncare pentru viaţă Hare Krishna”, fiind legată direct de Societatea Internaţională pentru Conştiinţa Krishna.

Într-o declaraţie publicată de agenţia de ştiri Interfax, membrii asociaţiei au avertizat că ,,mâncarea care va fi împărţită de adepţii Krishna este prasad, adică o jertfă adusă idolului. Este făcută cu rugăciuni speciale şi ‘oferită’ idolului Krishna; ea poate fi mâncată numai după ce acest ritual a fost săvârşit”. De asemenea, în cadrul petrecerii, copiii pot primi cărţi promoţionale krishnaite sub pretextul că sunt ,,cărţi cu poveşti pentru copii”. Membrii asociaţiei au afirmat că i-au contactat pe organizatorii festivităţii pentru a-i înştiinţa despre pericolul la care ,,pot fi expuşi copiii, dacă sunt implicaţi într-un cult religios străin”. Însă aceştia au răspuns că ,,nu-i interesează cine oferă mâncare copiilor, fie ei krishnaiţi sau satanişti”.

Cu toate acestea, în cursul zilei de 23 noiembrie, petrecerea caritabilă krishnaită a fost anulată. Profesorul Dvorkin a anunţat că nu se va mai împărţi prasad, mâncarea sacrificială. În plus, el a ţinut să afirme că organizatorii ,,sunt agresivi; ei ţipă, bruschează oamenii, blestemă şi ameninţă” şi ,,nu au precupeţit nici un efort pentru a încetini acţiunea” de îndepărtare a mâncării aduse pentru petrecere.

O altă zonă fierbinte a relaţiilor interreligioase este cea creştino-evreiască. Şi aici, ortodocşii încearcă să se alinieze tendinţei generale de a participa la aprinderea menorei pentru sărbătoarea hanuka în sinagogă sau într-un loc public. După politicieni, autorităţi civile, înalţi prelaţi catolici, a venit rândul Patriarhului Irineu al Serbiei să aprindă o lumânare în sfeşnicul evreiesc.

Pe 8 decembrie 2010, însoţit de Episcopul Irineu de Backa, patriarhul sârb (foto) a vizitat sinagoga Sukat Shalom din Belgrad, pentru a participa la ceremonia de aprindere a menorei. Alături de cei doi ierarhi ortodocşi au mai aprins lumânări Boris Tadic, preşedintele Republicii Serbia, Haji Efendi Jusufpahic, muftiul Serbiei, Orlando Antonini, nunţiul apostolic în Serbia, dr. Bogoljub Sijakovic, ministrul Cultelor, Danijel Bogunovic, preşedintele tineretului evreu din Serbia şi Aca Singer, preşedintele de onoare al Asociaţiei Comunităţilor Evreieşti din Serbia. În schimb, preşedintele ucrainean Victor Ianukovici a refuzat să meargă la sinagogă să aprindă o lumânare în menora, cu toate că rabinul-şef al Ucrainei şi-a exprimat nădejdea că preşedintele va face acest pas.

 

Stiri 59-09

Stiri 59-10

 

Patriarhul Irineu al Serbiei nu este primul ierarh ortodox ecumenist care merge la sinagogă pentru a aprinde o lumânare în menora de hanuka, înaintemergător fiindu-i Patriarhul Ilia al II-lea al Georgiei în 2005. În alte circumstanţe, la sinagogă au fost şi alţi întâistătători şi ierarhi ortodocşi, un exemplu răsunător fiind Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. El a fost de mai multe ori la sinagogă, declarând că unul dintre ţelurile sale este intensificarea dialogului interreligios, îndeosebi a celui cu evreii.

Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, gestul patriarhului Irineu echivalează cu lepădarea de Hristos, de crucea şi patimile mântuitoare pe care El le-a îndurat pentru mântuirea noastră şi de botezul creştin. Gestul său este cu atât mai grav cu cât nu este al unui credincios oarecare, ci al întâistătătorului unei Biserici Ortodoxe vechi, care a dat o pleiadă de sfinţi mucenici şi mărturisitori ai dreptei credinţe în Dumnezeu.

Însă acest lucru nu s-a petrecut pe neaşteptate, uimind o lume întreagă. Patriarhul sârb nu a ajuns dintr-o dată în sinagogă, lepădându-se de Dumnezeu, ci a coborât treaptă cu treaptă scara apostaziei. De ani de zile susţine dialogul ecumenist cu un zel nemăsurat, face declaraţii unioniste grave, promovează ierarhi compromişi şi îi prigoneşte pe cei care încearcă să spună adevărul, acoperă păcate peste fire ale clericilor … Ce mai lipsea oare din această biografie impresionantă ?

 

Alte articole pe această temă
Despre relaţiile creştino-hinduse
 
Despre relaţiile creştino-evreieşti
 
Surse
1. www.zeenews.com, 27 octombrie 2010, ,,Russia allocates land for construction of Krishna temple”
2. www.interfax-religion.com, 23 noiembrie 2010, ,,Christ the Savior Cathedral to hold a Krishnaite party, sect experts association says”
3. www.interfax-religion.com, 23 noiembrie 2010, ,,Direction of Christ the Savior Cathedral banned to distribute supposed sacrificial Krishnaite food in the church”
4. www.spc.rs, 9 decembrie 2010, ,,Celebration of Hanukkah in Jewish Community Belgrade”
5. www.orthodoxie.com, 13 decembrie 2010, ,,Le patriarche serbe Irenee present a une celebration d’Hanoucca”

 

 

» Războiul împotriva populaţiei – prin controlul naşterilor, avort, infanticid şi contracepţie – bate la uşa Bisericii. În tabăra celor care fac presiuni asupra Bisericii să renunţe la morala sa cu privire la familie şi naşterea de copii a intrat ‘cu dreptul’ o serie de prelaţi ‘luminaţi’.

Încă de la începutul pontificatului său, Papa Benedict al XVI-lea şi-a mărturisit devotamentul faţă de tot ceea ce înseamnă ‘progres’ în Biserica Catolică. Şi dacă progres înseamnă avort, atunci pontiful face piruete strategice pentru a introduce în Biserică contracepţia şi avortul, fără a stârni tulburare în rândul celor cu vederi conservatoare. Astfel, în 2009, în cursul vizitei sale în Africa, papa a declarat că ,,problema SIDA nu se poate rezolva prin distribuirea de prezervative”. Remarca sa a stârnit un scandal mondial, făcând să curgă râuri de cerneală şi înverşunând organizaţii internaţionale precum ONU, guverne europene, activişti angrenaţi în lupta împotriva SIDA, opozanţi ai Bisericii şi credincioşi progresişti.

Ulterior, papa a ‘întregit’ pirueta. Pe 23 noiembrie 2010, jurnalistul german Peter Seewald a publicat sub forma unei cărţi, intitulată Lumina lumii: Papa, Biserica şi semnele vremurilor, un interviu pe care l-a luat papei. În cadrul acesteia, la sfârşitul capitolului 10, pontiful a vorbit despre lupta împotriva SIDA şi folosirea prezervativului. El continuă să afirme că prezervativul nu este o soluţie morală pentru această problemă, însă deschide uşa unor excepţii privind utilizarea acestui mijloc contracepţional ca metodă de luptă împotriva bolii cumplite: ,,Biserica nu socoteşte că prezervativele sunt o soluţie morală sau reală, însă într-un caz sau altul, se pot folosi cu intenţia de a reduce riscul infecţiei, un prim pas într-o mişcare către o cale diferită, o cale mai umană, de a trăi sexualitatea”.

Cuvintele sale au fost primite cu multă bucurie de cei care au protestat faţă de afirmaţiile pe care le-a făcut în cursul vizitei sale în Africa. Margaret Chan, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a afirmat: ,,Pentru prima oară, utilizarea prezervativelor în anumite circumstanţe a fost susţinută de Vatican şi aceasta este o veste bună şi un bun început pentru noi”.

Dezbaterea a continuat, luându-se în discuţie dacă papa a modificat sau nu învăţătura Bisericii Catolice în acest domeniu. Prelaţii catolici au afirmat că nu a avut loc nici o modificare, însă prin speculaţie şi interpretări, permisiunea papei poate fi extinsă la nenumărate cazuri în cadrul şi în afara căsătoriei. Clericul Jim Martin, scriitor catolic, spune că aserţiunile papei au constituit un punct de pornire, o excepţie acolo unde nu a existat nici o excepţie înainte.

Până acum, diverşi episcopi, cardinali şi alţi oficiali catolici au declarat că susţin folosirea prezervativului. Mai mult, aceste mijloace de contracepţie sunt promovate şi chiar distribuite tinerilor la întruniri catolice precum Zilele Mondiale ale Tineretului. De asemenea, între 25-27 octombrie 2010, Dioceza de Lucerne, Elveţia a desfăşurat o campanie de promovare a acestora. Reprezentanţii Bisericii au circulat pe străzi şi i-au informat pe trecători despre răspândirea SIDA înmânându-le prezervative. Motto-ul lor a fost: ,,Indiferenţa este periculoasă. Protejaţi-vă aproapele ca pe voi înşivă”. Această lucrare ‘misionară’ a avut scopul de a ‘lumina’ populaţia, în principal elevii de liceu.

Ca şi cum ar avea vreo datorie să se alinieze opiniilor papale, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse s-au grăbit să dea o declaraţie asemănătoare. Într-un interviu acordat agenţiei de ştiri Interfax, conducătorul Departamentului pentru Relaţii Biserică-Societate al Patriarhiei Moscovei, arhipreotul Vsevolod Chaplin a declarat: ,,Fundaţiile politicii sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse fac distincţie între contracepţie avortivă şi ne-avortivă. Preoţii pot îngădui credincioşilor să o folosească pe cea de-a doua”. Părintele a adăugat că aceasta nu înseamnă că Biserica aprobă ,,nici una dintre deciziile egoiste luate de soţi de a nu avea copii”.

Iată noi portiţe pe care se pot strecura în sânul Bisericii diverse învăţături străine de duhul ortodox. Şi numărul acestor portiţe creşte pe zi ce trece.

 

Alte articole pe această temă
Iulie 2009. Tendinţe ale lumii creştine contemporane. Spatiul ortodox, subtitlul ,,Biserica Ortodoxă şi contracepţia”
 
Surse
1. http://news.yahoo.com, 20 noiembrie 2010, ,,Pope says some condom use ‘first step’ of morality”
2. www.interfax-religion.com, 23 noiembrie 2010, ,,Russian Orthodox Church okays use of condoms”

 

 

» Abaterile de la învăţătura Bisericii tot mai frecvente în ultimul veac se însoţesc, ca întotdeauna în cursul istoriei bisericeşti, cu abateri la fel de grave de la morala creştină. Deşi Biserica a încercat să ţină cât mai departe de ochii lumii astfel de căderi, în ultima vreme mass-media a dezvăluit o serie de probleme serioase existente în sânul Ortodoxiei actuale.

Pe 24 noiembrie 2010, Poliţia din Winnipeg, Canada, l-a acuzat pe Arhiepiscopul Serafim de Ottawa şi Canada din Biserica Ortodoxă din America de agresiune sexuală împotriva a doi minori. El a fost eliberat pe cauţiune, iar secretarul arhiepiscopiei, igumenul Alexandru Pihach, a declarat că ,,nimic nu a fost dovedit împotriva arhiepiscopului. După toate aparenţele, acest caz va ajunge la un proces”.

Biserica Ortodoxă din America a înfiinţat o comisie sinodală care va investiga separat cazul. Arhiepiscopul Serafim, pe numele său de mirean Kenneth William Storheim, în vârstă de 64 ani, s-a născut în Edmonton şi a fost iniţial preot anglican. Ulterior, el s-a convertit la ortodoxie şi a devenit monah. În 1979 a fost hirotonit preot, în 1989 a devenit episcop de Edmonton, iar în 2007 a fost numit arhiepiscop de Ottawa şi Canada.

Mai devreme în acest an, un grup american de sprijin pentru supravieţuitorii abuzurilor sexuale a oferit poliţiei informaţii despre arhiepiscopul Serafim. Grupul – Reţeaua Supravieţuitorilor celor Abuzaţi de Preoţi – susţine că problema a intrat în atenţia Bisericii cu peste 20 ani în urmă, abuzurile având loc în anii ’1980 când el era preot.

Poliţia din Winnipeg spune că nu are cunoştinţă de alte acuzaţii aduse arhiepiscopului. Pe de altă parte, pe 30 noiembrie 2010, în cursul unei reuniuni extraordinare, Sinodul Bisericii Ortodoxe din America l-a suspendat pe arhiepiscopul Serafim: ,,Această decizie a fost luată după deliberări aprofundate şi în conformitate cu politicile şi procedurile Bisericii noastre în caz de acuzaţii de comportament sexual nepotrivit” …

Un alt caz din sânul Ortodoxiei americane care a fost relatat de presă la sfârşitul anului 2010 este cel al Mitropolitului Paisie Loulourgas de Tyana, stareţul Mânăstirii stavropighiale Sfânta Irina de Chrysovalantou din Astoria, New York. Pe 30 octombrie, cotidianul greco-american The National Herald a dezvăluit că, în vara acestui an, autorităţile locale şi federale din New York au primit plângeri publice împotriva mitropolitului Paisie. Publicaţia a descoperit că aceste acuzaţii, depuse la biroul central al FBI din New York şi Circumscripţia locală de poliţie 114 din Astoria implică acuzaţii grave care, dacă se dovedesc adevărate, ierarhul poate fi acuzat în tribunal.

În urma acuzaţiilor, la începutul lunii octombrie 2010, mitropolitul Paisie şi-a înaintat demisia Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului invocând probleme de sănătate, însă presa a ţinut să precizeze că în luarea deciziei sale au cumpănit greu ,,relaţii nepotrivite cu bărbaţi şi femei enoriaşi ai mânăstirii”.

Persoanele implicate în aceste dezvăluiri sunt credincioşi şi credincioase care au fost enoriaşi ai mânăstirii din copilărie, l-au avut pe mitropolit ca duhovnic şi au avut relaţii strânse cu mânăstirea. Cel puţin unul dintre acuzatorii care au depus mărturie înaintea autorităţilor civile a trăit ani de zile în acest aşezământ monahal, al cărui stareţ a fost mitropolitul Paisie vreme de 30 ani.

Totodată, cei implicaţi au informat în amănunt conducerea Patriarhiei Constantinopolului, care a hotărât să trimită o comisie formată din 3 reprezentanţi oficiali care să investigheze problemele. În plus, Mitropolitul Paisie de Tyana şi Episcopul Vichentie de Apameia, vicarul său, au fost convocaţi la Istanbul pentru a da informaţii Comitetului pentru Instituţii Patriarhale al Patriarhiei Ecumenice.

Astfel de abuzuri nu au loc doar în America. Recent a apărut un articol care prezintă câteva cazuri din Biserica Ortodoxă a Serbiei, în care s-au făcut simţite absenţa şi/sau suprimarea informaţiilor, ca şi colaborarea dintre conducerea Bisericii, justiţie şi politicieni pentru obţinerea unor sentinţe favorabile.

Unul dintre clericii sârbi învinuiţi că a abuzat sexual mai mulţi adolescenţi este Episcopul Pahomie de Vranje. În 2003, în urma anchetei poliţiei, episcopul a fost trimis în judecată într-un tribunal civil, într-un proces cu uşile închise. În 2007, după nenumărate amânări şi strămutarea procesului de la Vranje la Nis, ierarhul a fost declarat nevinovat. Chiar dacă, în cele din urmă, Curtea Supremă a Serbiei a decretat că sentinţele în acest caz au fost ilegale, nu a fost posibilă intentarea unui alt proces din pricina legislaţiei sârbe, care nu permite judecarea unei persoane de 2 ori pentru aceeaşi învinuire. Ca urmare, episcopul Pahomie a rămas în funcţie şi susţine cu obstinaţie că este ,,victima unui complot anti-patriotic şi anti-bisericesc”.

Părintele Ilarion, stareţul Mânăstirii Hopovo din Voievodina, a fost acuzat şi el în două rânduri de pedofilie. Primul proces a avut loc în 1994, când a fost învinuit că a agresat un băiat din Ruma. El a fost achitat după ce instanţa a respins acuzaţiile, considerând că declaraţia băiatului nu este credibilă. Cel de-al doilea proces a fost intentat în 2001, când el a fost identificat ca fiind agresorul a 9 băieţi, cu vârste cuprinse între 7 şi 11 ani. Acest ultim proces a fost îndelung tergiversat, încheindu-se abia când instanţa din oraşul croat Orahovica, situat la graniţa cu Serbia, a decis să-l extrădeze în 2005, după ce părintele Ilarion s-a făcut vinovat de expunere indecentă în public în faţa elevilor croaţi.

Condamnat la 12 luni închisoare, stareţul nu a ajuns niciodată în detenţie, nici nu a mai fost adus înaintea vreunei instanţe judecătoreşti, însă conducerea Bisericii l-a silit discret să se retragă.

Autorităţile sârbe s-au sesizat că magistraţii şi conducerea Bisericii au încercat să muşamalizeze scandalurile iscate de aceste dezvăluiri. Centrul pentru Victimele Incestului din Belgrad susţine că există şi alte cazuri de abuz în care cei incriminaţi sunt clerici ortodocşi, însă nu au ieşit încă la lumină.

Şi Biserica Ortodoxă a Serbiei a căutat să realizeze o investigaţie internă prin care să ia cunoştinţă de eventualele abuzuri săvârşite de clerici. Ca urmare, s-a înfiinţat o comisie alcătuită din 3 membri a căror identitate a fost ţinută multă vreme secretă, ca şi lucrările şi dosarele comisiei. Din nefericire, comisia şi-a fixat ca scop doar tăinuirea cu desăvârşire a faptelor descoperite şi convingerea victimelor să renunţe la acuzaţii. Dacă este de înţeles că Biserica a vrut să ţină departe de ochii lumii cele petrecute în sânul ei, este inadmisibil că nu a găsit de cuviinţă să-i canonisească pe cei care s-au făcut vinovaţi de astfel de fapte şi să-i retragă din funcţii, lăsându-i practic să-şi prolifereze fărădelegile spre ruşinea Bisericii şi sminteala credincioşilor.

De pildă, părintele Goran Arsic din Vranje cunoştea foarte bine cazul episcopului Pahomie, pentru că victimele au venit la el să i se plângă de cele pătimite din partea episcopului şi să ceară sfat. El a fost chemat să depună mărturie în faţa comisiei şi s-a bucurat, nădăjduind că Biserica va trata problema cu înţelepciune. Intervievat de reporterul care a încercat să dezvăluie evenimentele, părintele Arsic a declarat: ,,În loc să vorbim noi, a vorbit el (n.r.: conducătorul comisiei). Era limpede că toată lumea ştia de abuzurile la care fuseseră supuşi copiii, dar nimeni nu spunea nimic. Numai noi eram naivi şi credeam în puritatea conducătorilor Bisericii noastre”.

În august 2010, conducerea Bisericii a primit o cerere scrisă prin care patriarhului i se cereau informaţii despre activitatea şi concluziile comisiei, însă nimeni nu a oferit nici o informaţie. Până în prezent, nu se cunosc concluziile la care a ajuns comisia, dar se ştie numele conducătorului ei, al persoanei care a muşamalizat întregul scandal: este actualul patriarh al Serbiei, Irineu.

Nici alte Biserici Ortodoxe nu sunt ocolite de această plagă, însă pretutindeni domneşte tăcerea, dar fără a se lua nici o măsură care să pună Biserica la adăpost de asemenea impasuri. Fiindcă, din nefericire, acolo unde au intrat învăţăturile străine de duhul ortodox, nu se mai pot lua hotărâri înţelepte, nici apăra Biserica, lipsind dreapta judecată, pentru că gardul a fost spart şi turma a fost lăsată deja de izbelişte …

 

Surse
1. http://thenationalherald.com, 4 noiembrie 2010, ,,Metropolitans Paisos and Vikentios on trial”
2. http://usa.greekreporter.com, 8 noiembrie 2010, ,,Nun hands over 500K of Metr Paisos’ money to police, allegations of sexual harrassment”
3. www.hotnews.ro, 28 noiembrie 2010, ,,Biserica Sârbă acuzată de muşamalizarea abuzurilor sexuale”
4. http://theorthodoxchurch.info, 28 noiembrie 2010, ,,Statement on Archbishop Seraphim issued by Archdiocese of Canada”
5. www.directionstoorthodoxy.org, 29 noiembrie 2010, ,,Canadian Orthodox bishop faces sex assault charges”

 

 

» În ultima perioadă s-au înteţit discuţiile şi disputele pe tema reformei calendarului bisericesc, ca şi întrebările credincioşilor. În septembrie 2010, în periodicul Cronica Romanului, P.S. Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, publica un articol despre calendarul Bisericii, preluat parţial de cotidianul Lumina, sub titlul ,,Cuvântul ierarhului: Calendarul, o problemă încă nerezolvată”.

Aşa cum era de aşteptat, el dezbate problema calendarului din perspectivă ecumenistă, ,,problema arzătoare” a ortodocşilor ecumenişti fiind prăznuirea Învierii Domnului la aceeaşi dată cu heterodocşii. În cadrul articolului, P.S. Ioachim ia în discuţie alcătuirea de calendare şi diverse aspecte astronomice, afirmând că ,,acest instrument, calendarul, rămâne încă o problemă nerezolvată”.

Ierarhul conchide: ,,Trebuie să spunem că modalitatea de calculare a calendarului în Biserica Ortodoxă este inexactă pentru că, pe de o parte, se sprijină pe un calendar care întârzie în raport cu Creaţia şi, pe de altă parte, se pleacă de la calcularea lunilor pline foarte aproximativă”. Ca urmare, el acuză Biserica Ortodoxă că ,,nu urmează întru totul prescripţiile sfântului şi marelui Sinod de la Niceea, privitoare la calculul calendaristic”.

Militând pentru unificarea datei pascale, autorul denigrează şi Pascalia iuliană, vorbind de ,,dificultăţile Pascaliei” şi de ,,rezultate false” în calculele calendaristice. Totodată, el strecoară o mică săgeată împotriva interdicţiei de a sărbători Învierea Domnului înainte sau o dată cu Paştele evreiesc, a cărei eliminare ar armoniza rânduielile Bisericii Ortodoxe cu cele ale Bisericii Catolice care nu ţine seama de această condiţie în calcularea datei pascale.

P.S. Ioachim Băcăuanul oferă ca soluţie alcătuirea de către astronomii moderni a unui nou calendar, exact. În plus, el precizează dorinţa conducerii Bisericii de a nu mai apărea ‘probleme’ în cazul unei noi reforme calendaristice: ,,Trebuie să ţinem cont şi de faptul că a modifica un calendar nu este aşa de uşor, căci acest ‘instrument’, într-o privire generală, vehiculează un mare număr de factori afectivi, de care trebuie să ţinem cont. Pentru aceasta ar trebui să abordăm subiectul catehetic, rugând comunităţile, preoţii, teologii să reflecteze asupra problemei arzătoare”.

În Arhiepiscopia Bucureştilor au început deja să se organizeze conferinţe preoţeşti pe tema reformei calendarului. De pildă, Protoieria III din capitală a organizat conferinţa cu tema ,,Convorbiri despre calendar şi Sfântul Constantin Brâncoveanu”. De asemenea, pe 13 decembrie 2010, la biserica parohiei Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Corneliu Sutaşul – Balta Albă, s-au reunit preoţii din Cercul pastoral nr. 3 al Protoieriei II din capitală pentru o conferinţă cu tema ,,Calendarul şi Paştele creştin”. Ea a fost organizată de preotul paroh Vasile-Cristian Niţă şi ,,a căutat răspunsuri la întrebările tot mai frecvente ale credincioşilor referitoare la îndreptarea calendarului şi la sărbătorirea Paştelui”.

Preotul a răspuns la nedumeririle enoriaşilor privind sărbătorirea în anumiţi ani a Învierii Domnului la aceeaşi dată cu Biserica Catolică. El a spus: ,,Faptul că cea mai importantă sărbătoare se celebrează la date diferite responsabilizează Biserica, în direcţia formulării unor soluţii optime. Prin urmare, Biserica Ortodoxă socoteşte important să readucă în discuţie dilemele calendarului, mai ales că acest subiect revine, din ce în ce mai frecvent, în conştiinţa credincioşilor noştri”.

Limitând hotărârile legate de calendarul bisericesc doar la cele luate în cadrul unei conferinţe aşa-zise pan-ortodoxe, părintele Vasile-Cristian Niţă a afirmat că sărbătorirea Învierii Domnului după Pascalia iuliană de întreaga Biserică Ortodoxă a fost stabilită la Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948. El nu a considerat necesar să spună credincioşilor că deciziile acestei conferinţe au fost un compromis ecumenist, însă nu a uitat să precizeze că acestea, ,,înţelese corect, puteau constitui baza pentru soluţionarea problemei şi ‘schismei stiliste’ în toată Ortodoxia, prin revenirea fraţilor în sânul Bisericii, dar aceste hotărâri nu au fost acceptate de ‘stilişti’” (Pe scurt, această conferinţă hotăra ca, pe teritoriul unei Biserici Ortodoxe locale, să se slujească doar potrivit calendarului Bisericii Ortodoxe socotite canonice. În România, unde Biserica socotită canonică era Biserica Ortodoxă Română care adoptase noul calendar, toţi cei care ţineau calendarul vechi trebuiau să se întoarcă în sânul ei şi să accepte noul calendar).

Un alt eveniment care i-a tulburat pe unii credincioşi a fost modificarea unui aspect din calendarul ortodox pe anul 2011. Modificarea a apărut ca urmare a unei decizii a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, în noul calendar, linia de demarcaţie dintre săptămâni nu se mai află între zilele de duminică şi luni, cum era până acum, ci între zilele de sâmbătă şi duminică, pentru a sublinia că duminica este prima zi din săptămână.

Acest lucru i-a nedumerit pe credincioşi, stârnind o furtună de dezbateri pe internet în care s-au aruncat argumente teologice, liturgice, canonice, pro şi contra, unele extrem de sofisticate, iar altele de-a dreptul aberante. Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, preotul Adrian Ionescu de la Biserica Sfântul Nicolae Nou din Focşani a declarat: ,,Revenirea ca zi întâi a duminicii în calendarul ortodox pe 2011 este o decizie a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin care se repune în drepturi o situaţie absolut firească. Suntem creştini, preaslăvim numele lui Hristos, care este centrul a ceea ce am moştenit noi, creştinii, iar Sfânta Scriptură vorbeşte că Iisus Hristos a înviat duminica”. În plus, pe 4 ianuarie 2011, Patriarhia a simţit nevoia să dea un comunicat în care să justifice măsura luată.

Este interesant faptul că Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea s-a bucurat de această măsură a ortodocşilor: ,,Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea doreşte să îşi exprime aprecierea faţă de iniţiativa Bisericii Ortodoxe Române de a reveni la ordonarea corectă a zilelor săptămânii, în calendarul ortodox pentru anul 2011, începând cu duminica, prima zi a săptămânii şi terminând cu sâmbăta, cea de-a şaptea zi a săptămânii, în conformitate cu Sfânta Scriptură”.

Şi în Republica Moldova, problema reformei calendarului dă naştere la noi controverse. Oficial, Biserica Ortodoxă din Republica Moldova este împărţită în două mitropolii: Mitropolia Moldovei, care aparţine de Patriarhia Moscovei şi Mitropolia Basarabiei, care ţine de Patriarhia Română. Ambele (circa 1.200 de parohii) sunt pe stil vechi, cu excepţia câtorva parohii (5-10 la număr) care ţin sărbătorile pe stil nou. Însă, în ultima vreme, tot mai mulţi credincioşi aleg să prăznuiască Naşterea Domnului la data pe stil nou şi se discută tot mai aprins despre trecerea întregii Basarabii pe stil nou.

Ca urmare a acestor frământări, în decembrie 2010, emisiunea tv Cabinetul din umbră a lansat o discuţie pe tema calendarului, invitându-i în studio pe sociologul Viorel Ciubotaru (susţinător al stilului vechi) şi istoricul Anatol Petrencu (adept al introducerii reformei calendaristice în Republica Moldova). Urmărind dialogul purtat de cei doi, frapează prăpastia extrem de adâncă dintre cele două stiluri – care sunt astăzi nu doar două stiluri calendaristice, ci chiar două stiluri aproape diferite de vieţuire creştină –, care adevereşte prăpastia de netrecut dintre tradiţie şi modernism.

Astfel, sociologul Viorel Ciubotaru a spus că cele două calendare măsoară lucruri diferite: ,,Calendarul bisericesc numit stil vechi măsoară ceva, iar calendarul numit stil nou, calendarul european, calendarul civil măsoară cu totul altceva. Este vorba de măsurarea unor timpi diferiţi: procentele financiare – cel nou; cel vechi măsoară timpul liturgic, ritmicitatea slujirii Bisericii în raport cu Dumnezeu”. În plus, el afirmă că problema reformei calendarului este una ,,vânturată de mass-media, care nu are nici o legătură cu viaţa internă a Bisericii”.

Partenerul său de dialog, istoricul Anatol Petrencu, a adus numai argumente de ordin lumesc şi materialicesc, vorbind de ,,situaţia de înapoiere economică şi juridică şi ca stat de drept” pentru care soluţia ar fi … trecerea la stilul nou. El continuă în acelaşi ‘stil’: ,,Această pledoarie de a păstra tradiţiile, de a cinsti strămoşii – nu suntem împotrivă, dar vedeţi că tradiţiile încet-încet dispar. Este bine ca să ne civilizăm, este bine ca să intrăm într-un ritm cu întreaga Comunitate Europeană dacă vrem să nu rămânem în urmă. Prin aceste sărbători nesfârşite se face o mare greşeală, pentru că nu se încadrează în ritmurile de dezvoltare economică, socială; pentru că viaţa spirituală este foarte importantă, dar este foarte important şi cum ne angajăm în câmpul muncii de unde primim banii”. O altă idee exprimată de istoric este aceea că statul poate interveni pe lângă Biserică pentru a schimba calendarul printr-un ,,dialog permanent cu feţele bisericeşti”. Trebuie să recunoaştem că astăzi, după mai bine de 80 de ani de la schimbarea calendarului, ne-am fi aşteptat la nişte argumente mai bine conturate şi punctate, nu la grosolănii precum ,,sărbători nesfârşite”, ,,încadrarea în ritmurile de dezvoltare economică, socială”, care sună cumplit de anacronic.

Şi în sânul Mitropoliei Moldovei, care aparţine de Patriarhia Moscovei, există clerici şi monahi dornici să primească reforma calendaristică. De pildă, pe 24 decembrie 2010 stil nou, pe site-ul oficial al Mânăstirii Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul din satul Sireţi (aflat la 16 km de Chişinău) a fost publicată o ,,felicitare-urare de Crăciun” adresată tuturor credincioşilor şi semnată de stareţul mânăstirii împreună cu obştea.

Pe lângă modalităţile paşnice de a-i convinge pe cei de stil vechi să se îndrepte către stilul nou, precum discuţiile de genul celor din emisiunea tv Cabinetul din umbră, există şi moduri mai puţin paşnice de a aborda problema ‘stilismului’. De pildă, de praznicul Sfântului Ierarh Nicolae, Mitropolitul Laurenţiu al Ardealului a trimis tuturor bisericilor din Arhiepiscopia Sibiului – judeţele Sibiu şi Braşov – o pastorală în care vorbeşte despre pericolul stilismului, îndemnând credincioşii să se ferească de ,,grupările religioase stiliste”:

,,Cu durere şi părintească grijă, trebuie să atragem atenţia credincioşilor noştri şi asupra grupărilor religioase care îşi spun ‘Biserici Ortodoxe’, dar care nu au rămas în comuniune, în frăţietate creştină şi sinodalitate canonică cu Biserica Dreptmăritoare. Şi ne referim aici, mai ales, la acel grup minor de credincioşi, preoţi şi laici, rupţi din Biserica Ortodoxă, care încearcă, tot mai mult în ultima vreme, să se reorganizeze, sub forma schismei stiliste (cunoaştem cu toţii că o astfel de mânăstire s-a ridicat în Arhiepiscopia noastră în preajma localităţii Şelimbăr, judeţul Sibiu, având şi un episcop, iar în Braşov se construieşte o biserică stilistă, fără credincioşi)”.

Apoi, suntem acuzaţi că reprezentăm un pericol pentru credincioşi din cauza ,,săvârşirii de slujbe identice, de către preoţi şi ierarhi care nu au succesiune apostolică”, că batjocorim lucrările Bisericii oficiale ,,prin practica rebotezării ortodocşilor şi absolutizarea ideii de sfântul calendar (cel pe stil vechi)” etc. Mitropolitul încheie astfel: ,,Feriţi-vă de uneltirile acestor ‘super-ortodocşi’ că nu sunt decât lupi amăgitori, îmbrăcaţi în piei de oaie !”

Noi ce-am mai putea spune despre toate acestea ? Aceleaşi acuze dintotdeauna ne sunt aduse încă o dată, fără a avea temei. În ce priveşte discuţiile pe marginea unei noi reforme a calendarului – care să aibă drept rezultat ca întreaga lume creştină să prăznuiască Învierea Domnului la aceeaşi dată –, acestea ne aştern din nou dinaintea ochilor preocuparea arzătoare a ecumeniştilor de a termina odată pentru totdeauna cu … Pascalia iuliană.

 

Surse
1. Lumina, 20 septembrie 2010, ,,Cuvântul ierarhului: Calendarul, o problemă încă nerezolvată”
2. Adevărul, 3 decembrie 2010, ,,Mitropolitul Ardealului: feriţi-vă de grupările religioase stiliste !”
3. Lumina, 14 decembrie 2010, ,,Conferinţa preoţilor din Cercul pastoral nr. 3 al Protoieriei II Capitală”
4. www.mdn.md, 25 decembrie 2010, ,,Grav: Ce s-a întâmplat cu Mânăstirea Sireţi ?”
5. Adevărul, 29 decembrie 2010, ,,Din 2011, în calendarul ortodox, săptămâna va începe duminica”
6. www.adventist.ro, 2 ianuarie 2011, ,,Scrisoare publică de apreciere la adresa Bisericii Ortodoxe Române”
7. Emisiunea tv Cabinetul din umbră

 

Ioan Palea

 
Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 59/noiembrie-decembrie 2010