Ştiri de pe mapamond

Piaţa actuală de informaţii false şi şocante (III)

 

Astăzi, nici nu mai este nevoie să crezi sau să cercetezi vreo teorie a conspiraţiei: lucrurile sunt spuse pe faţă în noianul de informaţii care se prăvălesc asupra noastră zi de zi. În această lume în derivă, adevărul şi minciuna se împletesc de o manieră paradoxală, totul este să poţi găsi un fir călăuzitor, care prea adesea este asemenea unui ac în carul cu fân.

Astăzi, mass-media admite că dă ştiri false, instituţiile şi organizaţiile recunosc minciunile pe care le-au debitat nu cu multă vreme în urmă sau campaniile lipsite de scrupule pe care le-au finanţat.

Astăzi, se pare că nimeni nu se mai osteneşte să ascundă ce urzeşte şi aceasta pentru că suntem în al unsprezecelea ceas şi nimeni nu mai poate schimba direcţia în care se îndreaptă omenirea …

 

» Albinele nu sunt singurele vietăţi de pe pământ aflate într-o situaţie dramatică, ameninţate de o scădere foarte mare a numărului lor şi chiar de dispariţia ca specie. Deşi unele dintre aceste specii pot părea neimportante sau chiar nefolositoare, Dumnezeu nu a lăsat pe pământ nici o vietate fără rost şi fără folos. Fiecare specie constituie o verigă dintr-un ecosistem şi, în lipsa ei, ecosistemul este ameninţat de dezechilibru şi chiar de modificarea uneori ireversibilă a sa.

De exemplu, specialiştii sunt îngrijoraţi de apariţia unei boli în rândul mai multor specii de lilieci din America de Nord, fapt care ar putea duce la dispariţia lor şi, ca urmare, la schimbări profunde şi pe termen lung nu numai ale mediului, dar şi ale agriculturii, peisajului şi grădinăritului pe acest continent.

De câţiva ani, oamenii de ştiinţă trag semnale de alarmă cu privire la o ciupercă devastatoare care produce boala numită sindromul nasului alb, care a decimat populaţiile de lilieci din nord-estul Statelor Unite ale Americii. Ciuperca lasă o substanţă albă pe nasul, aripile şi trupul liliacului, de unde şi denumirea bolii, şi determină modificarea ritmului de hibernare al mamiferului, pe care îl forţează să-şi consume rezervele de lipide, fenomen ce duce rapid la înfometare şi moarte.

Un studiu realizat pe liliecii din New Jersey şi dat publicităţii anul acesta a estimat că 90% din populaţiile de lilieci din stat au murit. ,,Acesta este un fenomen de dimensiuni fără precedent la mamifere. Un fenomen de extincţie în masă, de o mie de ori mai grav decât orice am văzut. Se răspândeşte prin coloniile de lilieci ca focul, cu o mortalitate de 80% până la 100%”, afirmă Rick Adams, profesor de biologie la Universitatea Colorado de Nord şi specialist renumit al speciilor de lilieci.

,,Boala este absolut devastatoare, nemaiîntâlnită”, declară şi Mylea Bayless, biolog la organizaţia internaţională Conservarea Liliecilor cu sediul în Austin, Texas. Ea explică faptul că liliecii au rate mici de reproducere, de obicei dând naştere doar la un pui pe an, astfel că populaţiile de lilieci se vor recupera foarte greu, ,,dacă se vor mai recupera vreodată”. ,,Boala se ‘deplasează’ cu o viteză uimitoare, de circa 450 mile pe an. În 4 ani, a ajuns mai aproape de Oceanul Pacific decât este faţă de punctul său de pornire în Albany, New York”.

Liliecii au rolul lor în ecosistemul din care fac parte. În primul rând, ei sunt principalii prădători ai insectelor de noapte, printre care se numără nu numai ţânţarul, ci şi larva fluturelui de noapte care mănâncă porumb şi omizi distrugătoare de bumbac. Un liliac mănâncă zilnic insecte până la 60-100% din greutatea sa. Profesorul Adams afirmă că o colonie de lilieci mexicani din San Luis Valley, o regiune agricolă importantă, ,,îndepărtează circa 100 tone metrice de insecte din aer în decurs de un an”. Un studiu realizat în 2006, în câteva districte din centrul şi sudul Texasului, a conchis că populaţia locală de lilieci are o valoare anuală de peste 740.000 dolari pe an, sau până la 29% din valoarea recoltei locale de bumbac.

Un alt rol al liliecilor este acela de polenizator şi răspânditor de seminţe. Aceste mamifere sunt vitale pentru polenizarea unor pomi tropicali ca mango, papaya, smochinul sau bananul sălbatic. În Arizona, liliecii sunt polenizatorii principali a 3 specii de cactuşi mari, care susţin mare parte din ecosistemul regiunii.

În faţa acestui pericol, specialiştii s-au mobilizat pentru a studia fenomenul şi a-i determina cauzele, organizează conferinţe cu sute de experţi în lilieci şi solicită finanţare de la autorităţile civile pentru a lua măsuri.

Un alt polenizator important ameninţat de dispariţie este bondarul. Potrivit unui studiu de 3 ani publicat în prestigioasa revistă ştiinţifică Proceedings of the National Academy of Sciences, în ultimii 20 ani, bondarii din Statele Unite ale Americii au murit cu o viteză uluitoare, unele populaţii de bondari scăzând cu peste 90%. Principalul autor al studiului, Sydney Cameron, de la Departamentul de Entomologie şi Institutul pentru Biologie Genomică de la Universitatea din Illinois, declara: ,,Declinul bondarilor în SUA este asociat cu două lucruri pe care le-am studiat: patogenul Nosema bombi şi un declin al diversităţii genetice a populaţiilor de bondari. Însă nu spunem că Nosema este cauza. Nu ştim care este cauza. Este doar o asociere. Pot exista alte cauze”.

El afirmă că declinul este ,,extrem de vast şi recent” şi s-a petrecut în ultimele două decenii. Cercetătorii au studiat 8 specii de bondari nord-americani şi au descoperit că ,,abundenţa relativă a 4 specii a scăzut cu peste 90%, sugerând că bondarii din speciile respective vor continua să dispară din cauza micşorării zonelor geografice în care vieţuiesc”. Declinuri similare au avut loc în Europa şi Asia.

Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă britanici au avertizat recent că populaţiile de broaşte comune din Marea Britanie au suferit o scădere în medie de 80% într-o perioadă de peste 12 ani din cauza unei infecţii virale. Folosind date culese de organizaţia Froglife referitoare la mortalitatea broaştelor, un studiu al Societăţii Zoologice din Londra a arătat declinuri pe termen lung în faţa virusului.

Dr. Amber Teacher, unul dintre autorii studiului, a afirmat: ,,Descoperirile noastre arată că virusul nu numai că produce mortalitate în masă, ci este responsabil şi de declinuri pe termen lung în populaţiile de broaşte”. În anii 1980-1990, boala a fost asociată cu sud-estul Angliei, însă în ultimii ani au fost descoperite noi zone unde virusul este prezent.

 

» Un alt factor care contribuie la slăbirea populaţiilor insectelor şi îndeosebi a polenizatorilor – albine, molii, fluturi, lilieci, bondari – este apariţia pădurilor alcătuite din copaci modificaţi genetic. În lume există deja sute sau poate chiar mii de loturi experimentale pe care sunt plantaţi copaci modificaţi genetic.

În plus, la începutul lunii mai 2010, Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) a aprobat cererea companiei ArborGen de a planta 260.000 de eucalipţi modificaţi genetic (toleranţi la frig) în 7 state din sudul Statelor Unite ale Americii, în ciuda opoziţiei puternice a opiniei publice. Anne Petermann, director executiv al Proiectului Global Justice Ecology şi coordonator al campaniei ,,Opriţi copacii modificaţi genetic”, declara: ,,Suntem foarte dezamăgiţi, dar nu surprinşi de decizia USDA, care va avea probabil efecte sociale şi ecologice grave”.

Campania ,,Opriţi copacii modificaţi genetic” include organizaţii, silvicultori şi oameni de ştiinţă din toată America şi din lume. Există proiecte de introducere a copacilor modificaţi genetic în America Centrală şi de Sud, Mexic, China, Indonezia, Africa şi Noua Zeelandă. Un aspect extrem de nefast al acestui experiment în masă este că una dintre varietăţile de copaci modificaţi genetic este gazda unei ciuperci patogene fatale, ai cărei spori produc meningită la oameni şi animale. Însă, în ciuda studiilor privind efectele nocive ale acestor specii asupra mediului înconjurător şi avertismentelor oamenilor de ştiinţă, companiile de producere a hârtiei, cherestelei şi din agricultură investesc enorm în cercetări de obţinere de copaci modificaţi genetic, socotind că aceştia le vor aduce profituri mai mari.

În procesul de modificare genetică a copacilor sunt urmărite 4 trăsături majore: copacul trebuie să producă el însuşi un pesticid pentru uciderea insectelor nedorite, să reziste la ierbicidele toxice, să aibă o cantitate redusă de lignină şi să fie steril. Dacă un astfel de copac va avea o genă care produce o toxină (în general, toxina Bt – a se vedea articolul ‘Binefacerile’ alimentaţiei şi medicinei moderne (III)), aceasta va fi prezentă în toate celulele copacului din rădăcini, frunze, flori, grăunciori de polen, fructe etc şi va duce la moartea insectelor care-l atacă. Dar prezenţa toxinei va conduce şi la apariţia de insecte rezistente la toxină şi la creşterea cantităţii de pesticide necesare pentru protejarea copacilor. În plus, toate insectele din jurul copacului vor avea de suferit, fie că sunt vătămătoare sau nu.

Pe de altă parte, toxina va pătrunde în sol prin rădăcinile extrem de vaste ale copacului, va afecta microorganismele din sol, va contamina apa freatică şi de suprafaţă şi se va acumula în lanţul trofic. De fapt, consecinţele răspândirii unei asemenea toxine în mediul înconjurător sunt incalculabile.

Apoi, copacii modificaţi genetic sunt făcuţi să fie rezistenţi la ierbicide, în principal la glifosat. Glifosatul este utilizat pe scară largă în păduri pentru îndepărtarea plantelor nedorite, deşi această substanţă este extrem de toxică pentru mediu, ca şi pentru animale şi om. Folosirea sa în cantităţi foarte mari a dus la contaminarea apei freatice şi de suprafaţă şi pătrunderea sa în lanţul trofic. În statul California, glifosatul este considerat a doua sau a treia sursă de îmbolnăvire pentru muncitorii care lucrează în aer liber.

A treia caracteristică – să conţină puţină lignină, substanţa care dă rigiditate copacului, îl ajută să crească drept, puternic şi să reziste la vânturi, furtuni, insecte şi boli – este în interesul industriei hârtiei. Aceasta afirmă că mai puţină lignină înseamnă mai puţine substanţe chimice folosite pentru prelucrarea lemnului în vederea obţinerii hârtiei. Dar reducerea cantităţii de lignină conduce în mod decisiv la existenţa unor copaci extrem de fragili, predispuşi la atacul ciupercilor, insectelor, rozătoarelor etc.

Cel de-al patrulea aspect este sterilitatea, luată în calcul pentru a controla cât mai strict înmulţirea speciilor modificate genetic. Însă, cum este aproape imposibil a induce sterilitate deplină la plante, copacii modificaţi genetic contaminează prin intermediul polenului copacii nemodificaţi genetic. De exemplu, un studiu a arătat că polenul de la copacii modificaţi genetic poate călători până la 600 mile, în vreme ce alt studiu a descoperit polen de pin modificat genetic la 400 mile de cea mai apropiată pădure de acest gen. Un caz concret de contaminare este următorul: livezile de papaya organică din Hawaii au fost contaminate cu polen provenind din livezi de papaya modificaţi genetic, astfel că deţinătorii lor – pentru a-şi păstra certificatul de cultivatori organici – au fost nevoiţi să repornească livada de la zero.

Recent, cercetătorii au început să lucreze la obţinerea de specii de pomi fructiferi modificaţi genetic. Ţinând cont de faptul că plantele modificate genetic pot produce reacţii alergice la oameni, fructele lor constituie o adevărată ameninţare.

Anne Petermann încearcă să-şi imagineze consecinţele creării de loturi experimentale şi chiar de terenuri cu copaci modificaţi genetic: ,,Cum vor arăta plantaţiile de copaci modificaţi genetic în viitor ? Dacă adunăm efectele diferitelor caracteristici pe care le-au introdus cercetătorii în aceşti copaci, ne putem imagina o plantaţie de 1.000 de acri plasată în preajma unor păduri native. Şi fiindcă aceşti copaci sunt modificaţi genetic pentru a fi rezistenţi la insecte, pe plantaţie nu vor exista deloc insecte; fiindcă sunt făcuţi să fie rezistenţi la ierbicide, zona va fi puternic contaminată cu substanţe chimice toxice, ceea ce va face să nu existe nici un fel de altă vegetaţie sub aceşti copaci: prin urmare, nu vor exista tufişuri, iarbă sau alte plante; fiindcă sunt sterili, 95% din ei nu au fructe, nuci, seminţe, polen, flori, deci nici un fel de hrană pentru animalele şi păsările sălbatice din zonă, ceea ce va face să nu existe viaţă sălbatică în plantaţie. Restul de 5% vor contamina pădurile native înconjurătoare cu caracteristicile lor, astfel că aceste păduri devin la rândul lor neospitaliere pentru viaţa sălbatică. În plus, din pricina sterilităţii, energia copacului care ar fi mers în reproducere este transferată către o creştere mai rapidă. Aşadar, vom avea nişte copaci care consumă rapid apa subterană şi epuizează resursele din sol într-un timp scurt, ceea ce înseamnă că în numai 20-30 ani vor deşertifica complet pământul şi se vor transforma în 1.000 de acri de deşert. Ca urmare, trebuie tăiaţi încă 1.000 de acri de pădure nativă pentru a constitui o nouă plantaţie de copaci modificaţi genetic” …

Tot Anne Petermann declara: ,,Copacii modificaţi genetic sunt cea mai mare ameninţare pentru pădurile lumii, de la inventarea ferăstrăului cu lanţ încoace”, în timp ce Jim Hightower numea acest gen de păduri ,,invadatoare în mod sălbatic, inflamabile în mod exploziv şi cu o sete deosebită pentru apa din pământ”.

Aşa-zisele avantaje pe care le are cultivarea de organisme modificate genetic sunt infime (dacă există !), în raport cu pericolele şi dezastrul ecologic pe care îl reprezintă. Nu este de mirare că un cercetător batjocorea noţiunea de ‘biotehnologie’: ,,Aceasta nu este o tehnologie a vieţii. Este o ştiinţă a morţii”.

 

Stiri 58 5

Plantaţie de eucalipţi modificaţi genetic în Thailanda.
Solul de pe această plantaţie este uscat şi pietros. Fermierii
thailandezi numesc acest soi de eucalipt ,,copacul egoist”, din cauza
cantităţii foarte mari de apă pe care o consumă. Ei nu pot cultiva
orez pe câmpurile din apropierea plantaţiilor de eucalipt

 

Stiri 58 6

Varietate de eucalipt plantată foarte dens şi cultivată pentru cărbune
în Minas Gerais (Brazilia) pentru a susţine producţia de oţel

 

Stiri 58 7

Plantaţie de plopi modificaţi genetic, care cresc extrem de repede
şi sunt utilizaţi ca biocombustibil pentru a produce căldură şi electricitate

 

» Din nefericire, aceasta nu este singura problemă care afectează copacii şi pădurile planetei. De exemplu, pădurile din Marea Britanie sunt distruse de o boală fungică mortală pentru care nu există tratament. Boala a apărut pentru prima oară în SUA, unde, pe parcursul unui deceniu, a decimat pădurile de stejar. Ea a ‘sosit’ în Anglia prin plante importate, atacând rododendronii şi zada japoneză. Deja peste 4 milioane de copaci au fost tăiaţi sau marcaţi pentru tăiere.

La ultima tăiere, un proprietar din Quantock Hills, Somerset a fost silit să taie 50.000 de copaci, în timp ce Trustul Naţional a tăiat 10.000 în zonă. Proprietarii se confruntă cu preţuri uriaşe pentru tăierea copacilor, turiştii sunt îndemnaţi să-şi dezinfecteze încălţările pentru a nu răspândi boala, experţii de la Comisia Silvică fac inspecţii în toată ţara şi stabilesc tăieri acolo unde este găsită boala.

Răspândirea acestei boli fungice mortale este doar una dintre problemele care ameninţă pădurile Angliei. O altă boală, declinul acut al stejarului, devastează stejarii, în timp ce castanii sunt tăiaţi în toată ţara din cauza infecţiilor răspândite de molii.

O altă problemă o constituie efectul radiaţiilor electromagnetice asupra copacilor. Deşi autorităţile, universităţile şi companiile interesate evită să spună adevărul sau chiar îl cenzurează, au fost realizate mai multe studii care atestă efectul nociv al radiaţiilor electromagnetice asupra copacilor. Astfel, potrivit revistei PC World, în urmă cu 5 luni, oficialităţile oraşului Joplin, statul Missouri, au comandat un studiu pentru a afla de ce copacii din oraşul lor manifestau creşteri ciudate. Studiul a fost condus de profesorul Gunnar Hofverberg, câştigător al premiului Nobel, specialist de frunte în domeniul Wi-Fi în Statele Unite ale Americii şi un dendrolog renumit. În cadrul experimentului, pe o perioadă de 3 luni, 900 de frasini au fost expuşi la diferite surse de radiaţie. Copacii situaţi cel mai aproape de sursa de radiaţie Wi-Fi vădeau o ,,strălucire de plumb” pe frunze, produsă de moartea epidermei superioare şi inferioare a frunzei, care în cele din urmă conducea la moartea copacului.

Profesorul a tras concluzia că 95% din copacii din zonele urbane vor muri din cauza expunerii la radiaţii. ,,Am studiat coaja copacului, seva lui şi diferite insecte care vieţuiesc în copaci. Toate acestea sunt afectate negativ de frecvenţele radio. Botaniştii şi dendrologii sunt extrem de preocupaţi şi consideră că aceasta este o criză naţională de proporţii vaste”.

Un alt studiu realizat recent în Olanda a condus la rezultate asemănătoare, însă deocamdată nu au fost publicate decât unele rezultate preliminare. În urmă cu 5 ani, municipalitatea oraşului olandez Alphen aan den Rijn a remarcat anomalii inexplicabile la copacii din oraş, variaţii semnificative de creştere, exsudaţii, fisuri în scoarţă, noduli asemănători unor tumori pe scoarţă. Ca urmare, a cerut universităţii locale să studieze fenomenul.

Testele realizate au arătat că toţi copacii cu frunze căzătoare din occident suferă din această cauză. În Olanda, nu mai puţin de 70% din copacii din zonele urbane au aceleaşi simptome, în timp ce, în urmă cu 5 ani, procentul era de numai 10%. Ulterior, universitatea a declarat că nu susţine rezultatele studiului, iar cercetătorii au afirmat că sunt necesare studii ulterioare pentru a confirma rezultatele actuale şi a determina efectele pe termen lung ale radiaţiilor asupra copacilor.

Aceeaşi chestiune o tratează un articol publicat în International Journal of Forestry Research, care prezintă un experiment realizat pe puiet de plop tremurător. Cercetătorii s-au sesizat în urma declinului extrem de sever al acestei specii de copac în Colorado din 2004 încoace şi s-au gândit că fenomenul este legat de creşterea intensităţii şi complexităţii mediului frecvenţelor radio. Experimentul arată că frecvenţele radio pot avea efecte adverse puternice asupra ratei de creştere a tulpinilor şi frunzelor, a producţiei de toamnă a antocianilor la plop şi poate fi un factor de bază în declinul plopului. Articolul notează şi faptul că primele incidente de declin al pădurii recunoscute pe scară largă au apărut la sfârşitul anilor ’1970.

Din nefericire, astfel de informaţii sunt foarte puţin vehiculate şi mulţi nu cunosc cât de toxică a devenit civilizaţia modernă nu numai pentru om, ci şi pentru plante şi animale. Cu atât mai puţin se ştie că aceste lucruri sunt făcute în mod intenţionat: ele nu sunt scăpate de sub controlul autorităţilor, nu sunt întreprinse în mod ilegal, ci poartă însemnele oficiale cele mai înalte. Scopul unor astfel de acţiuni se află înaintea ochilor noştri, iar cine are ochi să vadă, a văzut deja, şi cine are urechi de auzit, a aflat deja …

 

Notă

Pare a ieşi la iveală cauza reală a bolii colapsului roiului, fenomen straniu petrecut în lumea albinelor. Un apicultor care a lucrat în acest domeniu vreme de 35 ani, Tom Theobald din Boulder County, Colorado, a expus documente revelatoare referitoare la aprobarea cerută şi primită de compania Bayer CropScience de la Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA) pentru comercializarea în Statele Unite ale Americii a unui pesticid din clasa neo-nicotinoidelor, numit clothianidin.

Popularitatea neo-nicotinoidelor a crescut în ultimii 15 ani, având o eficienţă crescută împotriva insectelor dăunătoare. Ele atacă sistemul nervos al insectelor şi sunt folosite frecvent pentru a trata seminţele înainte de plantare. Când planta creşte, pesticidul se răspândeşte în toate părţile plantei, ajungând şi în polen. Speranţa că numai insectele vătămătoare vor fi ucise, iar cele benefice nu vor fi afectate este iluzorie.

În unele ţări europene, datorită conexiunii cu pierderi masive de albine, pesticidele din clasa neo-nicotinoidelor au fost interzise sau s-a limitat utilizarea lor. Însă, în SUA, lucrurile nu au stat la fel. În februarie 2003, cunoscând consecinţele folosirii clothianidinului, EPA a aprobat cererea concernului Bayer de a-l întrebuinţa cu condiţia realizării unor teste de siguranţă în câmp. După numai două luni, în aprilie 2003, EPA se răzgândeşte şi permite utilizarea condiţionată a pesticidului, studiul de siguranţă urmând a fi realizat ulterior. Agenţia va continua să favorizeze compania Bayer, acordând prelungiri în ce priveşte termenul de efectuare a testelor de siguranţă şi chiar modificări ale condiţiilor experimentale.

Începând din 2004, companiile care comercializau seminţe de porumb au început să vândă seminţe tratate cu doze de neo-nicotinoide de 5 ori mai mari decât anterior, iar în 2007, 80% din seminţele de porumb ale companiei Pioneer Hi-Bred, care este lider pe piaţa seminţelor, erau tratate. Chiar dacă porumbul nu are nevoie de albine pentru polenizare, polenul său este o sursă majoră de hrană pentru albinele din SUA.

Abia în noiembrie 2007, EPA va analiza testele de siguranţă realizate de compania Bayer, pe care le va găsi ,,bune din punct de vedere ştiinţific”, promovând pesticidul de la aprobare condiţionată la aprobare deplină. Însă, lucru curios, EPA nu va da publicităţii aceste teste, nici măcar după ce este dată în judecată în 2008, potrivit Actului pentru Libertatea Informaţiei.

Spre sfârşitul anului 2010, compania Bayer face o nouă cerere de înregistrare a clothianidinului pentru a fi utilizat pe seminţe de muştar şi bumbac. EPA a revizuit studiul de siguranţă prezentat de concern şi l-a găsit nepotrivit pentru a acorda aprobarea. Divizia pentru efecte şi consecinţe ecologice a EPA nota: ,,Preocupările cu privire la riscul major al utilizării clothianidinului se îndreaptă insectele care nu sunt ţintite (adică, albinele). Studiile de toxicitate acută pentru albine arată că pesticidul este foarte toxic atât prin contact, cât şi ingerat. Informaţii din teste standard şi studii de câmp, ca şi relatări de incidente care implică alte insecticide din clasa neo-nicotinoidelor sugerează potenţialul de toxicitate pe termen lung pentru albine, ca şi pentru alte insecte benefice”.

Cu toate acestea, EPA nu a revocat aprobarea iniţială şi nu a oprit utilizarea acestui pesticid toxic, ci a considerat că este necesar un nou studiu de câmp. Până la realizarea acestuia, agenţia a anunţat că pesticidul va continua să fie folosit pentru culturile de porumb din întreaga Americă. Un observator al evenimentelor de mai sus comenta: ,,Ţinând cont că albinele sunt vitale pentru agricultură, a permite companiei Bayer să continue să vândă clothianidin în pofida acestor avertismente este pur şi simplu iresponsabil”.

 

Iosif Mocanu

 

Surse selective

1. www.dailyfinance.com, 12 octombrie 2010, ,,An ‘unprecedented’ bat die-off could devastate U.S. agriculture”; www.globalresearch.ca, 12 octombrie 2010, ,,Britain: Frog numbers plummet 80% as virus decimates adult”

2. www.hindawi.com, 17 februarie 2010, ,,Adverse influence of radio frequency background on trembling Aspen seedlings”; www.globaljusticeecology.org, 13 mai 2010, ,,GMO trees approved for U.S. South”; www.globalresearch.ca, 8 octombrie 2010, ,,Alien forests, oceans and skies: genetically engineered forests, altering the chemistry of the atmosphere and hydrosphere”; documentarul O pădure tăcută: ameninţarea crescândă, copacii modificaţi genetic

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 58/septembrie-octombrie 2010