Ştiri de pe mapamond

Piaţa actuală de informaţii false şi şocante (I)

 

Astăzi, nici nu mai este nevoie să crezi sau să cercetezi vreo teorie a conspiraţiei: lucrurile sunt spuse pe faţă în noianul de informaţii care se prăvălesc asupra noastră zi de zi. În această lume în derivă, adevărul şi minciuna se împletesc de o manieră paradoxală, totul este să poţi găsi un fir călăuzitor, care prea adesea este asemenea unui ac în carul cu fân.

Astăzi, mass-media admite că dă ştiri false, instituţiile şi organizaţiile recunosc minciunile pe care le-au debitat nu cu multă vreme în urmă sau campaniile lipsite de scrupule pe care le-au finanţat.

Astăzi, se pare că nimeni nu se mai osteneşte să ascundă ce urzeşte şi aceasta pentru că suntem în al unsprezecelea ceas şi nimeni nu mai poate schimba direcţia în care se îndreaptă omenirea …

 

» Cea mai bună păcăleală de 1 aprilie din acest an pe care a făcut-o presa din Republica Moldova s-a referit la un accident suferit de fostul preşedinte Vladimir Voronin. Astfel, pe 1 aprilie, portalul de ştiri Unimedia a publicat ştirea că Vladimir Voronin ar fi suferit un accident rutier şi s-ar afla în stare critică.

Ştirea a fost bine ticluită, jurnaliştii descriind în amănunt unde s-a petrecut accidentul, la ce oră, împrejurările şi chiar ce vătămări a suferit fostul preşedinte. După o oră, Unimedia a scos ştirea de pe pagina principală şi a dat o dezminţire oficială, afirmând că ştirea a fost o ,,glumă de 1 aprilie”.

Analiştii de la Centrul pentru Monitorizare şi Analiză Strategică au comentat: ,,Forma de prezentare a ştirii, cu simularea aşa-zisei actualizări a informaţiei privind starea preşedintelui, dă dovadă că gluma a fost planificată, a avut un scop şi nu este rodul teribilismului sau infantilismului unor jurnalişti, care se consideră cei mai profesionişti din Republica Moldova – elita presei democratice”.

Poate că scopul unei astfel de glume ne scapă, întocmai unui ac în carul cu fân, însă nu ne scapă cu ce s-a ajuns să se ‘glumească’ !

 

» Este de remarcat multitudinea de ştiri false care inundă mass-media şi mai cu seamă faptul că informaţii dintre cele mai serioase şi pline de implicaţii sunt vehiculate cu o neatenţie şi nepăsare cutremurătoare. Lucruri de o asemenea gravitate vorbesc explicit despre premeditarea lor, doar cei naivi mai pot crede astăzi că mass-media contemporană poate face greşeli de o asemenea amploare. Şi atunci se pot naşte întrebări de genul: pentru ce s-ar premedita lansarea unor astfel de ştiri ? Are cineva interesul de a crea panică şi a speria oamenii ? Omul contemporan se află oricum într-o vâltoare de probleme care-l macină, de la nesiguranţa locului de muncă până la chestiuni grave, precum datoriile către bănci şi ipotecile. Atunci ce rost au toate acestea ? Să arunce omul într-o derivă totală ?

Dar să vedem câteva exemple de ştiri false din ultima vreme.

 

Pe 10 martie 2010, locuitorii din apropierea fostei baze navale de pe Peninsula Portland din Comitatul Dorset, Marea Britanie, s-au baricadat în case după ce au primit foi volante care îi înştiinţau de o scurgere importantă de radiaţii. Ei au fost sfătuiţi să închidă uşile, să stingă orice foc, să nu încerce să părăsească zona, să ia iodură de potasiu sub formă de pastile şi să urmeze orice instrucţiuni vor primi. Oficiali de la compania locală de apă au mers pe străzi în dube cu portavoci, avertizând că rezervele de apă au fost tăiate.

Acesta a fost doar un exerciţiu în caz de accident nuclear, care a implicat, printre altele, distribuirea de foi volante celor 1.200 locuitori din perimetrul de 1,5 km din jurul portului din Portland. Mulţi locuitori au crezut că evenimentele au fost reale. Vivien Hawkins, de 78 ani, declara ulterior: ,,A fost înfricoşător. Am auzit acel zgomot groaznic, am deschis uşa de la intrare, însă nu am putut înţelege ce spuneau. După aceea, o foaie volantă mi-a spus să închid toate ferestrele şi să sting focurile”.

Alt locuitor afirma: ,,Am ieşit afară când am auzit anunţul. Am primit această foaie volantă despre scurgeri nucleare de la un tip care nu a spus nimic şi erau mai mulţi oameni care vorbeau prin radio. Părea serios şi nu mă mir că oamenii s-au panicat. Organizatorii au tratat problema într-un mod cu totul incompetent”.

Şi în anii anteriori au avut loc exerciţii similare, însă locuitorii au primit o notificare în avans prin presa locală.

 

Pe 13 martie 2010, potrivit ştirilor de sâmbătă noaptea de pe postul Imedi TV, unul dintre principalele posturi de televiziune din Georgia, Rusia a invadat Georgia după un ,,atac teroare” asupra preşedintelui Osetiei de Sud, Eduard Kokoity. Ştirea sugera că preşedintele georgian Mihail Saakashvili şi guvernul său au fost evacuaţi, ca după câteva minute să relateze moartea preşedintelui şi crearea unui guvern al poporului condus de unul dintre conducătorii de opoziţie, Nino Burdzhanadze.

Tot în cadrul programului, care a durat o jumătate de oră, a fost prezentat ,,bombardamentul teribil” asupra aeroporturilor şi porturilor maritime. La începutul transmisiunii s-a anunţat că programul avea să prezinte o secvenţă de evenimente care ar putea avea loc ,,dacă societatea georgiană nu se reconciliază în ce priveşte relaţiile cu Rusia”. La sfârşit, prezentatorii au reafirmat că acesta a fost ,,un raport special despre o posibilă dezvoltare a evenimentelor”.

În ciuda avertismentelor, ştirea a produs panică în toată ţara. Agenţia de ştiri RIA Novosti anunţa că oamenii au început să se sune între ei şi la postul tv pentru a afla ce se întâmplă în realitate. De asemenea, Interfax a oferit informaţii din presa locală potrivit cărora mulţi oameni au chemat ambulanţe pentru ajutor, din cauza numeroaselor cazuri de atacuri de inimă şi leşinuri. Panica s-a răspândit şi în oraşele Poti şi Gori, locuitorii din Gori chiar manifestând împotriva postului Imedi TV.

Iniţiativa postului a stârnit mânia publică. Mai multe zeci de persoane, inclusiv clerici şi membri ai opoziţiei, s-au adunat în preajma postului de televiziune din Tbilisi pentru a cere conducerii acestuia să prezinte scuze. ,,Este o stupiditate incredibilă. Oraşul întreg, ţara întreagă este şocată, oamenii sunt şocaţi ! Sute de oameni au alergat la bancomate, la benzinării şi chiar la magazine pentru a cumpăra pâine”, a declarat un membru al opoziţiei.

,,Oamenii au suferit o vătămare psihologică serioasă. Sunt convins că aceasta este o crimă care ar trebui pedepsită. Vom face tot posibilul pentru a aduce acuzaţii împotriva postului Imedi TV şi împotriva guvernului, care conduce această companie, şi a preşedintelui care este de asemenea responsabil pentru astfel de acţiuni”, a spus Malkhaz Gulashvili, preşedintele cotidianului Georgian Times.

Comisia Naţională Georgiană pentru Comunicaţii a declarat că programul de ştiri false de sâmbătă a fost o dovadă de iresponsabilitate. Pe de altă parte, Giulietto Chiesa, jurnalist şi fost parlamentar european, a spus pentru canalul rus de ştiri RT TV că nimeni din Europa nu ar lua în serios ştirea şi să creadă că Rusia a lansat o ofensivă împotriva Georgiei. El a spus că nu crede că Moscova a fost impresionată de ştire, însă faptul că poporul georgian a luat ştirea în serios arată o dispoziţie psihologică specială a georgienilor. ,,Numai oamenii foarte manipulaţi pot crede această relatare”, a afirmat el.

 

Pe 16 martie 2010, pe pagina principală a site-ului Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Franceze a apărut un anunţ oficial despre o explozie care a distrus un expres de mare viteză în Burgundia, conducând la moartea a 102 persoane şi rănirea altor 400. Explozia ar fi avut loc în apropierea oraşului Macon, pe ruta Paris-Mediterana, cea mai veche şi mai aglomerată linie de mare viteză din Franţa.

Jurnaliştii au inundat Căile Ferate cu apeluri telefonice după apariţia anunţului, care a fost retras ulterior. Un purtător de cuvânt al Societăţii a declarat că anunţul a fost fals şi parte a unui exerciţiu intern, şi a ajuns pe site-ul public general dintr-o ,,eroare internă, şi nu ca urmare a unui atac al hackerilor”.

S-a remarcat faptul că aceste manipulări de informaţie au avut loc într-un interval de timp foarte scurt, 12-16 martie, şi s-a afirmat că au fost ‘exerciţii’. Ce s-ar mai putea spune despre intenţiile celor care au înscenat aşa ceva ?

 

» O altă ‘manevră’ informatică grosolană a realizat la sfârşitul lunii iunie a.c. publicaţia britanică The Guardian. Pe 25 iunie 2010, jurnaliştii britanici, preluaţi ulterior de cotidiene din alte ţări precum Evenimentul Zilei, au anunţat că autorităţile greceşti intenţionează să vândă sau să concesioneze pe termen lung câteva dintre cele 6.000 de insule pe care le deţine Grecia, pentru a plăti datoria externă.

Situaţia financiară extrem de grea a Greciei şi o serie de măsuri de austeritate au făcut ca sute de mii de greci să iasă în stradă, iar grevele au paralizat ţara. În acest context, politicienii germani au recomandat guvernului grec să vândă insule, clădiri istorice şi lucrări de artă, stârnind un val de mânie şi nemulţumire în rândul populaţiei greceşti.

Însă, cotidianul The Guardian a publicat cu nonşalanţă faptul că are informaţii potrivit cărora o parte a Insulei Mykonos, una dintre destinaţiile turistice importante din Grecia, este de vânzare. O treime din insulă este deţinută de guvern, care caută un cumpărător dornic să injecteze capital într-un complex turistic de lux, scriau jurnaliştii britanici. Tot ei au spus că potenţialii investitori şi-au exprimat interesul şi faţă de Insula Rhodos. Speranţa autorităţilor greceşti ar fi ca închirierea pe termen lung a unei insule să atragă investiţii şi să genereze locuri de muncă şi venituri la buget. În plus, cotidianul nota că în bătălia cu banii din ce în ce mai puţini, Grecia planifică să scoată la vânzare şi companiile de cale ferată şi apă, iar cei mai interesaţi de astfel de achiziţii par să fie investitorii chinezi.

A doua zi, guvernul elen a cerut ziarului The Guardian să publice o dezminţire şi a negat informaţiile referitoare la vânzarea insulelor sau a presupuselor negocieri cu ruşii şi chinezii. Guvernul grec a catalogat articolul drept ,,mincinos şi insultător”. Mai mult, un reprezentant al executivului de la Atena a explicat că toate insulele greceşti aflate acum pe piaţă sunt în proprietate privată şi nici una nu este deţinută de stat.

Se pare că mass-media internaţională s-a transformat dintr-o instituţie de informare a opiniei publice într-una de manipulare a ei …

 

» Într-un mod uluitor, marii politicieni şi oameni de stat occidentali se întrec în a aduce omagii religiei islamice şi a se înclina înaintea ei şi a reprezentanţilor ei. Un mare ‘campion’ pe acest teren este preşedintele american Barack Obama, fiind urmat îndeaproape de politicieni britanici.

Pe 4 septembrie 2009, în cursul lunii ramadanului, primarul Londrei, Boris Johnson, a vizitat moscheea din estul Londrei şi Centrul Musulman din Londra. El a făcut apel la mai multă toleranţă şi înţelegere faţă de islamism şi comunităţile musulmane; mai mult, i-a îndemnat pe nemusulmani să se familiarizeze cu obiceiurile şi religia musulmane şi chiar să postească în timpul ramadanului.

,,Îndemn oamenii, mai ales în cursul ramadanului, să descopere mai multe despre islam, să vă sporiţi înţelegerea şi cunoştinţele, chiar să postiţi o zi împreună cu vecinul vostru musulman şi să întrerupeţi postul la moscheea locală. Aş fi foarte surprins dacă nu aţi descoperi că împărtăşiţi mai multe în comun decât aţi crezut”, a declarat primarul.

Pe 9 iunie 2010, a venit rândul prinţului Charles. El a vorbit studenţilor la Centrul Oxford pentru Studii Islamice, îmbinând în discursul său religia cu un alt subiect favorit al său, ecologia. În decurs de o oră, prinţul a susţinut că distrugerea lumii de către om este contrară scripturilor tuturor religiilor, însă îndeosebi celor islamice, şi a îndemnat lumea să urmeze principiile spirituale islamice pentru a proteja mediul. Mai mult, el a vorbit într-amănunt despre propriul studiu al Coranului, care ,,vorbeşte credincioşilor despre faptul că nu există separare între om şi natură şi spune că trebuie întotdeauna să trăim în limitele mediului nostru”.

Este, într-adevăr, şocant să vezi un om de stat creştin, vlăstar al unei case regale cu tradiţie europeană, că propovăduieşte islamismul. Astăzi, musulmanii nu mai au nevoie de armate pentru a cuceri Europa, ci de cât mai multe domuri şi minarete, precum spunea prim-ministrul turc în 1997: ,,Minaretele sunt lăncile noastre, domurile coifurile, credincioşii armata noastră” ...

 

» Este remarcabil faptul că marele ‘împăciuitor’ al religiilor, susţinătorul armoniei între toate religiile pământului, Dalai lama îşi declară deschis orientarea marxistă. În luna mai a.c., el a ţinut o serie de conferinţe publice plătite la New York. În cadrul acestora, el a afirmat: ,,Încă sunt un marxist”. Potrivit lui, marxismul are ,,etică morală, în timp ce capitalismul înseamnă doar cum să faci profit”.

Referitor la direcţia în care se îndreaptă lumea, Dalai lama socoteşte că lumea devine pe zi ce trece un loc mai unificat, mai bun. Evenimente precum eforturile de ajutor internaţionale uriaşe după cutremurul din Haiti şi alegerea lui Barack Obama ca primul preşedinte negru al SUA sunt ,,semne clare că fiinţele umane sunt mai mature”. El a spus că a simţit ,,un sentiment de unitate al fiinţelor umane”.

Nu ne dăm seama dacă acest mare lider religios îşi bate joc de oameni făcând astfel de declaraţii, sau dacă ceea ce-i revelează credinţa sa este cu totul lipsit de realism. Cu toate acestea, nu ne miră că Dalai lama afirmă că este marxist, deci ateu, de vreme ce împărtăşeşte o religie precum budismul. Cât despre etica morală a marxismului, ce s-ar putea spune ? Astăzi întreaga lume ştie cam cât de moral poate fi un comunist …

 

» După o răspândire largă în lumea occidentală, unde deţin zeci şi sute de temple, centre de meditaţie, numeroşi călugări şi zeci de mii de adepţi, religiile orientale împânzesc astăzi ţările din fostul bloc comunist. De pildă, în Polonia catolică, la cererea Asociaţiei Indiene a Poloniei, într-una din suburbiile capitalei ţării se construieşte un templu hindus. Construit pe un teren de 3.300 mp, pe care s-a aflat o unitate industrială, Templul Hindu Bhavan va avea statuile a 9 zeităţi hinduse. Statuile au fost aduse din India, ca şi marmura şi modelele pentru interioare.

Pe lângă festivităţile religioase, asociaţia plănuieşte să organizeze activităţi sociale şi comunitare. Comunitatea indiană vrea să folosească locul de închinare ca instrument pentru integrarea în societatea poloneză, sau mai bine zis pentru integrarea polonezilor în religia hindusă. ,,Avem planuri să-i invităm pe prietenii noştri polonezi la sărbătorile şi ritualurile indiene”, a declarat Suresh Motwani, soţul secretarei asociaţiei. De altfel, construirea templului este susţinută de 85 polonezi care şi-au exprimat dorinţa de a deveni membri ai Bhavan. Pentru ca o clădire să fie înregistrată ca lăcaş de cult, normele Ministerului Afacerilor Interne cer ca cel puţin 100 persoane cu cetăţenie poloneză să sprijine proiectul, astfel că alte 15 scrisori de acord au fost trimise către minister de indieni care au dobândit cetăţenia poloneză.

Nici România nu este ocolită de închinătorii lui Shiva sau călugării budişti în robe portocalii. De pildă, anul trecut, în Moşoaia, un sat din apropiere de Piteşti, a fost deschis primul centru de budism tibetan din ţară (foto). Centrul a fost amenajat în clădirea unei sătence, Alexandra Grigorescu, care se ocupă de centru. La parter este un Stiri 58 1restaurant cu mâncăruri româneşti şi cu specific tibetan; la etaj, în două săli amenajate într-un stil apropiat de cel tibetan, au loc cursuri teoretice şi practice pe care le ţine un călugăr tibetan, maestrul budist Lotsawa Thubten Sherab Sherpa.

Scopul acestor cursuri este de a dezvolta o minte altruistă. Partea practică a cursurilor constă în rugăciuni adresate pentru bunăstarea tuturor fiinţelor vii. Pe 14 februarie, dată care marchează începutul anului tibetan, centrul a organizat o slujbă specială şi o masă festivă. În vară s-a desfăşurat Săptămâna budismului tibetan, eveniment la care au fost invitaţi şi preoţi creştini.

Alexandra Grigorescu afirma: ,,Din păcate însă, la noi există foarte multă reticenţă. Oamenii cred că dacă păşesc aici dintr-o dată renunţă la credinţa lor. Eu nu pot să spun că sunt budistă, ortodoxă sau altceva. Ştiu doar că respect fiecare religie în parte, dar sunt încă departe în a cunoaşte şi a înţelege principiile fiecăreia dintre ele. Mă simt mai aproape de budism, tocmai pentru că aici ţi se dau noţiuni, te învaţă cum să ajungi să te înţelegi pe tine şi pe ceilalţi”.

O tânără din Piteşti, care a început să frecventeze cursurile centrului tibetan din Moşoaia, ne aduce încă o dovadă că religiile orientale propovăduiesc un soi de sincretism şi relativism religios, spunând: ,,Şi religia ortodoxă, şi budismul merg pe aceleaşi valori, astfel că prin studiu am început să înţeleg religia creştină mult mai bine”. Singura diferenţă dintre creştinism şi budism pe care o sesizează este ideea reîncarnării. De asemenea, ea a declarat că merge în continuare la biserică.

Şi în Bucureşti există astfel de centre religioase orientale sau de altă factură care răspândesc germenii sincretismului. De exemplu, în 2009, s-a înfiinţat Centrul Seminţe pentru fericire, care are aproape 600 membri. Fondatorul lui, Mihai Popa-Radu, susţine că ,,poruncile din decalogul creştin se suprapun idealurilor budiste”. În cartierul Dristor există chiar un templu zen. Vizitele marilor maeştri budişti sunt tot mai dese, iar la o meditaţie din aprilie 2010 a fost necesară închirierea unui spaţiu la Muzeul Ţăranului Român, deoarece în centru nu încăpeau mai mult de 150 persoane.

De asemenea, pe litoral, Asociaţia culturală Comunitatea Dzog-Chen va ridica un centru cultural în localitatea 23 August, judeţul Constanţa, pe un teren de 4,5 hectare. Centrul va cuprinde construcţii de cult budiste, dar şi spaţii pentru cazarea membrilor comunităţii internaţionale Dzog-Chen şi o parcare. Aproape 80% din terenul cumpărat va fi transformat într-o oază de verdeaţă cu terase acoperite şi pergolă. Anul trecut a avut loc aici un congres Dzog-Chen, eveniment care se va desfăşura şi în acest an.

Astfel de centre budiste există în multe oraşe din ţară, în special din Ardeal: Oradea, Timişoara, Cluj-Napoca, Satu Mare, Târgu Secuiesc, Marghita.

 

Stiri 58 2

Centrul budist Calea de diamant din Oradea

 

Notă: Manifestând aceeaşi fascinaţie faţă de budism, în aprilie 2010, euro-deputatul român Laszlo Tokes, vice-preşedintele Parlamentului European, a anunţat că l-a invitat pe Dalai lama în România, în septembrie 2010. Însă Ministerul de Externe a precizat că România ,,recunoaşte principiul existenţei unei singure Chine, suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Populare Chineze şi apartenenţa Tibetului la aceasta”, neexistând nici un demers oficial pentru invitarea liderului budist în ţara noastră.

În schimb, la invitaţia Parlamentului Ungariei, Societăţii de prietenie ungaro-tibetană şi organizaţiilor budiste din Ungaria, Dalai lama a vizitat ţara vecină pentru a 7-a oară. El a ţinut un discurs în Parlament, s-a întâlnit cu prim-ministrul Victor Orban şi euro-deputatul român Laszlo Tokes, a ţinut mai multe prelegeri publice şi a primit titlul de cetăţean de onoare al capitalei ungare.

La prima prelegere desfăşurată pe stadionul Papp Laszlo au fost prezente peste 10.000 de persoane. În general, la prelegerile sale au fost prezente mii de persoane din Ungaria şi ţările vecine, Rusia şi România. În cursul întâlnirii cu Laszlo Tokes, acesta i-a făcut lui Dalai lama o nouă invitaţie de a vizita România, asumându-şi ,,responsabilitatea de a interveni pe lângă preşedintele Traian Băsescu şi guvernul României pentru ca vizita să se desfăşoare în condiţii liniştite”. Dalai lama ,,a catalogat drept regretabil comportamentul de servilism la adresa Chinei de care a dat dovadă diplomaţia românească şi i-a dat asigurări lui Laszlo Tokes că îi va onora bucuros invitaţia, de îndată ce autorităţile române îl primesc în ţară”.

 

» În această perioadă în care societatea pare că progresează enorm din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, are loc o dezindustrializare puternică, un fenomen invers revoluţiei industriale din secolul al XVIII-lea. Acest fenomen paradoxal este evident în zona comunistă, dar nu numai, deoarece statele occidentale trec printr-un proces asemănător, mai puţin vizibil sau mai lent.

Această transformare este complexă şi are motivaţii şi consecinţe multiple. Unul dintre motivele avansate adeseori pentru desfiinţarea unei fabrici este acela că procesul industrial poluează mediul şi este necesară o regenerare a mediului înconjurător în zonă. Totodată, unele fabrici sunt mutate în ţările din lumea a treia, unde forţa de muncă este mult mai ieftină şi poate fi exploatată după bunul plac al companiilor. Toate acestea conduc către o prefacere din temelii a societăţii moderne.

Un caz recent de închidere a unei fabrici a avut loc în California. La sfârşitul lunii martie, singura fabrică de automobile din statul California, New United Motor Manufacturing din Fremont, şi-a încetat producţia. Fabrica a fost înfiinţată în urmă cu 25 ani ca o întreprindere mixtă între Toyota Motor Co. şi General Motors Co., producând camioane Tacoma şi berline Corolla. General Motors s-a retras anul trecut şi Toyota a anunţat ulterior că va opri producţia, renunţând la 4.700 de posturi. Şi procesul de dezindustrializare continuă …

 

» Ni se spune mereu că trăim într-o societate care face progrese nebănuite, că oamenii trăiesc mai bine şi sunt mai fericiţi, însă realitatea crudă contrazice aceste lozinci, iar dezumanizarea, un fenomen atât de caracteristic perioadei apostate în care trăim, îmbracă forme din ce în ce mai inedite.

Un exemplu îl constituie condiţiile de muncă tot mai dure de astăzi. În plină criză se fac concedieri, patronii sau directorii pretind ca mai puţini angajaţi să efectueze acelaşi volum de muncă şi eventual pentru acelaşi salariu etc. Adeseori, angajaţii se prind în această horă nebunească, de teamă că-şi pierd locul de muncă, din dorinţa de a câştiga mai mult, sau de a face carieră. Din nefericire, uneori aceste lucruri se sfârşesc tragic.

Aşa a fost cazul Ralucăi Stroescu, auditor financiar al companiei Ernst&Young din Bucureşti care, pe 22 aprilie 2007, a fost găsită moartă în propria locuinţă, după ce avusese un program de muncă extrem de lung, fără pauze şi plin de stres. Recent, pe 13 martie 2010, a încetat din viaţă Ramona Carmen Câciu, în vârstă de 34 de ani, căsătorită şi mamă a doi băieţi gemeni de 2 ani şi 7 luni. Ea lucra ca programator la reprezentanţa din România a unei firme britanice specializate în studii de piaţă. I s-a făcut rău la locul de muncă, a făcut un stop cardio-respirator, apoi a intrat în comă profundă şi, în pofida eforturilor medicilor de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, a decedat.

Purtătorul de cuvânt al spitalului, medicul Bogdan Popescu a precizat că nu a putut fi stabilită cauza şocului suferit de Ramona Câciu, însă ,,nu excludem nici ipoteza surmenajului datorat supra-muncii”. Una din fostele colege de muncă, Elena Stoica, relatează despre perioada în care au lucrat împreună: ,,Munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţa, dar ne plăcea ce făceam”. Cristina Mititelu, vice-preşedintele companiei al cărei angajat a fost Ramona Câciu, a recunoscut că, ,,accidental”, unii angajaţi ai firmei au lucrat peste noapte, însă firma este acoperită în ce priveşte decesul Ramonei. Oficialii firmei spun că ea a avut în ultima perioadă o durată medie de lucru de 8 ore şi 30 de minute, însă pentru a satisface cerinţele de serviciu lucra intens acasă.

În urma acestui caz tragic, Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie a realizat un sondaj de opinie care arată că aproape 52% din angajaţii din România fac ore suplimentare zi de zi pentru a se asigura că nu sunt daţi afară. În plus, 23% din angajaţi lucrează 10-12 ore pe zi, 66% fac ore suplimentare, iar 45% se simt extenuaţi când ies de la serviciu.

Ce se întâmplă în România nu este un fenomen izolat. De pildă, Parchetul din Paris va deschide o anchetă judiciară după ce 35 de salariaţi ai companiei France Telecom s-au sinucis. Le Monde nota că sindicaliştii au depus o plângere în acest caz, acuzând conducerea companiei de hărţuire şi de faptul că a pus în pericol viaţa angajaţilor săi. Mulţi dintre cei care şi-au pus capăt zilelor au lăsat bilete de adio, în care acuzau deciziile conducerii şi stresul de la locul de muncă.

De asemenea, cotidianul britanic The Independent schiţează un tablou înspăimântător asupra condiţiilor de muncă din China. În marea fabrică Foxconn din Shenzen, sudul Chinei, care produce i-Pad-uri, Playstation-uri şi baterii pentru telefoanele mobile, chinezii lucrează în schimburi de 20 ore pe zi, care se pot prelungi la 24 ore şi uneori chiar 35 ore neîntrerupt. Pe 27 mai a.c., în această fabrică, după un astfel de schimb maraton, Yan Li, de 27 ani, s-a prăbuşit mort. Compania a declarat că el a murit de astm şi nu este responsabilă de moartea lui. În noaptea în care a murit Yan Li, un alt angajat al firmei s-a sinucis, cel de-al zecelea din acest an.

Decesele produse de munca excesivă sunt atât de comune în fabricile chineze, încât există o denumire pentru cei care mor din această pricină: ‘guolaos’. Cotidianul China Daily estimează că aproximativ 600.000 de oameni mor astfel în fiecare an.

Diferite corporaţii internaţionale s-au lăudat cu beneficiile preţurilor chineze, fără a lua în calcul însă preţul uman. Oamenii muncesc şi trăiesc în oraşe-fabrici uriaşe pe care aproape că nu le părăsesc niciodată. Un cămin adăposteşte 5.000 de oameni care dorm câte 10 într-o cameră. Nu există duşuri; schimburile durează cam 14 ore. În schimburi, nu au voie să vorbească, să asculte muzică sau să meargă la toaletă. Muncitorii compară situaţia lor cu a animalelor dintr-o fermă. Ei nu au voie să-şi prepare hrana, nici să aibă relaţii intime.

Principiile politice ale comunismului s-au transferat excelent în corporatism: omul este un instrument dispensabil, folosit doar pentru nevoile economice. Însă chinezii au început să se răzvrătească faţă de această situaţie cumplită: au început să apară sindicate care cer salarii mai mari şi condiţii de muncă mai bune.

Anul trecut, conducerea chineză a fost atât de panicată de răscoale, încât a pregătit un proiect de lege care să permită muncitorilor să-şi înfiinţeze sindicate. Dar corporaţiile occidentale, care au profituri uriaşe din munca chinezilor, s-au opus cu tărie, spunând că acest lucru ar crea ,,un mediu negativ de investiţii”. Ele au fost susţinute în poziţia lor de guvernele occidentale, ceea ce a făcut ca proiectul de lege să fie abandonat. Anul acesta, presiunile muncitorilor au crescut, astfel că marile companii chineze au cedat una câte una, făcând concesii masive şi intrând practic în conflict cu lumea occidentală …

Şi japonezii au un termen pentru ,,moartea din cauza supra-muncii” – sindromul Karoshi. Primul caz de Karoshi a fost consemnat în Japonia în 1969, iar din 1987, Ministerul Muncii a început să publice statistici anuale referitoare la decesele cauzate de supra-muncă. O comisie de anchetă a concluzionat că doar în 1990 peste 10.000 de persoane au murit din pricina acestui sindrom numai în Japonia. Spre deosebire de alte state dezvoltate, Japonia recunoaşte ca accident de muncă îmbolnăvirea sau moartea în urma epuizării prin supra-muncă.

Un jurnalist se întreba la moartea Ramonei Câciu: ,,Nu cumva felul în care ne conduce viaţa ‘societatea modernă’ este rupt de esenţa fiinţei umane ?”

 

Iosif Mocanu

 

Surse
1. www.mdn.md, 1 aprilie 2010, ,,Muruianu avea dreptate: presa lui Filat este turbată de-a binelea”
2. www.timesonline.co.uk, 13 martie 2010, ,,Dorset residents exercised by ‘nuclear emergency’ drill”; http://english.ruvr.ru, martie 2010, ,,Georgia invaded, Saakashvili dead ? False TV report causes panic with the public”; www.huffingtonpost.com, 16 martie 2010, ,,French Railway mistakenly announces train explosion, 102 dead”; www.antena3.ro, 17 martie 2010, ,,Panică: Franţa anunţă explozia unui tren şi sute de morţi, deşi era doar un exerciţiu”
3. Evenimentul Zilei, 25 iunie 2010, ,,Grecia îşi vinde insulele pentru a-şi plăti datoria externă; www.realitatea.net, 26 iunie 2010, ,,Grecia nu vinde insule pentru a combate criza”
4. www.religiousintelligence.co.uk, 4 septembrie 2009, ,,London mayor calls for greater tolerance of Muslims”; www.dailymail.co.uk, 10 iunie 2010, ,,’Follow the Islamic way to save the world,’ Prince Charles urges environmentalists”
5. www.abc.net.au, 21 mai 2010, ,,I’m a marxist: Dalai Lama”
6. Adevărul, 13 februarie 2010, ,,Piteşti: Primul centru de budism tibetan din România”; Jurnalul, 8 mai 2010, ,,Centru budist în ograda oamenilor cu frică de Dumnezeu”; www.dnaindia.com, 31 mai 2010, ,,Religious bend: Poland to get a Hindu temple by August”; www.ziuaconstanta.ro, 1 iunie 2010, ,,Budiştii încep construcţia centrului cultural de la 23 August”; România Liberă, 21 septembrie 2010, ,,Laszlo Tokes l-a invitat din nou pe Dalai Lama în România”; România Liberă, 22 septembrie 2010, ,,Dalai Lama acuză România de servilism”
7. www.breitbart.com, 1 aprilie 2010, ,,California’s last auto plant shuts its doors”
8. Gândul, 13 martie 2010, ,,Tânăra care a muncit până la epuizare a murit”; www.ziuaveche.ro, 13 martie 2010, ,,Moartă pentru profitul companiei multinaţionale”; www.ziuaonline.ro, 9 aprilie 2010, ,,France Telecom, anchetată de Parchet, după ce 35 de salariaţi s-au sinucis”; www.independent.co.uk, ,,And now for some good news”
 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 58/septembrie-octombrie 2010