Ştiri de pe mapamond

Conspiraţie împotriva copilăriei

 

Dintre toate crizele care se profilează la orizont, cea din plan moral şi spiritual este cea mai înspăimântătoare. Astăzi, scara valorilor s-a răsturnat şi oamenii, în loc să urce pe ea pentru a căuta binele, frumosul, armonia, o folosesc pentru a se cufunda în mlaştinile urâtului, răului, haosului. Adesea toate acestea ne şochează şi ne fac să ne întrebăm: ‘oare ce mai urmează ?’, ‘până unde se poate merge cu anormalul, şocantul, aberantul ?’, ‘unde va ajunge omenirea ?’

Din nefericire, curentele şi tendinţele contemporane ale acestei lumi în derivă izbesc cu tărie şi în universul copilăriei şi adolescenţei, făcându-i practic pe copii părtaşi la nebuniile, josniciile şi hidoşeniile adulţilor. Există o adevărată înfrigurare ca nimeni să nu scape curat şi neîntinat din această frenezie pe care o trăieşte astăzi lumea, ce se îndreaptă ca într-o procesiune infernală către prăpăstiile disperării şi urii.

 

» Într-o completă lipsă de logică, care vădeşte funcţionarea defectuoasă şi arbitrară a birocraţiei la toate nivelurile societăţii, pe listele de terorişti căutaţi în diferite părţi ale lumii se află nume de copii. Chiar dacă autorităţilor li se aduc dovezi că cei pe care i-au arestat ca terorişti au vârste fragede, adeseori, acestea refuză sau acceptă foarte greu să-şi schimbe poziţia.

De pildă, la Paris, autorităţile au arestat şi deţinut vreme de peste 2 ore un băiat de 3 ani, pe nume Daniel. Băieţelul împreună cu tatăl său, un imigrant ilegal din Africa de Nord, au fost arestaţi când reveneau la maşina lor după ce au vizitat un centru de distracţii, unde poliţia făcea verificări de rutină ale autoturismelor.

Daniel a fost eliberat abia după ce mama sa a sosit la secţia de poliţie. Serviciile sociale afirmă că el a rămas ,,puternic traumatizat”, iar poliţia a încălcat Convenţia Internaţională a Drepturilor Copilului. Un purtător de cuvânt a declarat: ,,El nu poate dormi şi plânge întruna. Este doar un băieţel înfricoşat. Întreaga poveste a fost un coşmar pentru el”.

În primăvara acestui an, familia medicului Santhosh Thomas din Westlake, statul Ohio, se pregătea să călătorească cu avionul de la Cleveland la Minneapolis. Pe aeroport, un agent de la casa de bilete l-a informat pe medic că numele uneia dintre fiicele sale, Alyssa, de 6 ani, se află pe lista de urmărire a teroriştilor suspecţi care au interdicţie de zbor.

Tatăl fetei a remarcat faptul că în februarie a călătorit cu familia sa către Mexico şi atunci nu au existat probleme. Se pare că între timp administraţia securităţii transportului, care obişnuia să verifice doar numele pasagerilor internaţionali, a început să verifice şi numele pasagerilor interni.

Familiei i s-a permis să călătorească cu avionul în acea zi, însă autorităţile aeroportuare i-au recomandat lui Santhosh Thomas să contacteze Departamentul Securităţii Interne a SUA pentru a lămuri problema. Medicul a făcut precum a fost sfătuit, primind ulterior o scrisoare din partea guvernului în care i s-a comunicat că nimic din dosarul Alyssei Thomas nu se va schimba.

Autorităţile americane federale au recunoscut că există o listă cu numele unor persoane care au interdicţie de zbor, însă fiind o problemă de securitate naţională, nu comentează numele căror persoane se află pe listă, nici de ce.

Un alt caz, poate şi mai revoltător, este cel al unui băiat autist (n.r.: autismul este o tulburare neurobiologică în care sunt afectate abilităţile fizice, sociale şi lingvistice) de 14 ani din Statele Unite ale Americii. El a fost acuzat că este terorist după ce a desenat la şcoală o schiţă care înfăţişează două figuri: una se numeşte ‘eu’ şi ţine în mâini o armă îndreptată împotriva celeilalte, care are numele unui profesor.

Mama băiatului, Karen Finn, spune că fiul ei, Shane Finn, aflat în clasa a VIII-a, este autist şi are capacitatea mintală a unui elev de clasa a III-a. Însă, conducerea Şcolii Ridgeview Charter afirmă că elevul va compărea în faţa curţii judecătoreşti, fiind acuzat că a făcut ameninţări teroriste.

Astfel de incidente arată dimensiunile birocraţiei la nivel mondial, dar şi rigiditatea şi imposibilitatea unora de a mai judeca limpede lucrurile. Cum este posibil să acuzi un copil de 3 sau 6 ani, sau un autist, de terorism ?

 

» Reacţiile disproporţionate ale forţelor de ordine faţă de persoane civile neînarmate şi care nu le aduc ameninţări serioase nu se opresc la acuzarea copiilor că sunt terorişti. Pe 22 decembrie 2009, Lonnie Tinsley din El Reno, statul Oklahoma, i-a făcut o vizită bunicii sale, Lona Varner, de 86 ani, ţintuită la pat şi destul de grav bolnavă. Îngrijorat că ea nu şi-a luat medicamentele, nepotul a sunat la telefonul de urgenţă 911, aşteptând ca un tehnician medical de urgenţă să fie trimis pentru a vedea în ce stare se află bătrâna.

Însă la apelul tânărului a răspuns o echipă de intervenţie înarmată a poliţiei din El Reno. Alarmată de prezenţa străinilor înarmaţi în casa sa, Lona Varner le-a poruncit să părăsească casa. Comanda a fost interpretată ca ,,agresivă” de ofiţerul Thomas Duran, care a ordonat unuia dintre membrii grupului să folosească tazerul (n.r.: armă care generează impulsuri electrice ce produc paralizie temporară).

Speriat, nepotul a sărit în ajutorul bunicii şi comportamentul său ,,obstructiv” i-a determinat pe poliţişti să-l ameninţe cu tazerele; apoi, a fost scos din încăpere, trântit la pământ şi i s-au pus cătuşe. După ce l-au imobilizat pe tânăr, poliţiştii înarmaţi şi-au îndreptat atenţia spre bătrână. Potrivit raportului oficial al ofiţerului Duran, aceasta luase o ,,poziţie agresivă” în patul ei (?!). Ca urmare, unul dintre ofiţeri s-a apropiat de pat şi ,,a călcat pe furtunul de la masca de oxigen până când ea a început să sufere de lipsă de oxigen”. Un alt poliţist a ţintit-o cu arma, însă nu a nimerit; un al doilea a declanşat arma, ,,izbind-o în piept şi a aplicat voltaj mare, producându-i arsuri pe piept, durere extremă” şi inconştienţă. Ulterior, poliţiştii i-au pus cătuşe şi au dus-o la secţia de poliţie. La insistenţa poliţiştilor, Lona Varner a fost trimisă pentru 6 zile la spitalul de psihiatrie …

Într-un mod la fel de cumplit au fost trataţi părinţii din Orland, statul Florida, care au ajuns cu cătuşe la mâini şi în închisoare pentru numărul prea mare de absenţe al copiilor lor. În martie a.c., Shannon şi Jamie Anderson au fost arestaţi în faţa copiilor lor la interval de o zi, li s-au pus cătuşe şi au fost duşi la închisoarea oraşului, fiind stabilită o cauţiune de 10.000 dolari. Ei au fost acuzaţi de lipsa îndelungată a copiilor lor de la şcoală, nejustificarea absentării lor, ca şi de falsificarea unei note a medicului referitoare la starea sănătăţii copiilor.

Este de remarcat faptul că băiatul cel mic al cuplului, Logan, de 8 ani, suferă de astm, cauza majorităţii absenţelor lui. De asemenea, Dustin, de 11 ani, a tuşit şi strănutat multă vreme, însă asistenta medicală districtuală a refuzat să-i permită mamei să-l ia acasă. Ca urmare, băiatul a fost prezent la şcoală până când, câteva zile mai târziu, a fost diagnosticat cu pneumonie.

Un alt cuplu din Orland, Anthony şi Cherrie Hazlett, se confruntă cu acuzaţii similare. Mandatele de arestare pentru cele două cupluri au fost emise în aceeaşi zi, 18 februarie, potrivit înregistrării din tribunal.

Felul în care au fost trataţi aceşti părinţi a provocat tulburare în oraş, în vreme ce avocaţii spun că acuzaţiile sunt nefondate. Familia Anderson se plânge că Districtul Şcolar Orland nu a colaborat cu ei în privinţa absentării copiilor lor de la şcoală. Se pare că, în realitate, problema nu este lipsa de preocupare a părinţilor faţă de problemele copiilor, ci faptul că districtul şcolar a introdus măsuri abuzive legate de absentarea elevilor de la şcoală.

Deşi neagă acest lucru, funcţionarii Districtului Şcolar Orland recunosc că există un ofiţer de absenţe, care solicită note de la medic după 10 absenţe şi districtul însuşi face 4-5 trimiteri pe an pentru absenţe către procurorul districtual. Apărătorul public David Nelson, care reprezintă familia Hazlett, întreabă: ,,De când am luat creşterea copilului de la părinţi şi am dat-o şcolii ?” La rândul ei, avocata Helen Duree din Orland, care reprezintă familia Anderson, declară: ,,Procurorul districtual a mers prea departe, inventând acuzaţii care nu se potrivesc. (…) A aresta părinţii în faţa copiilor este un lucru inacceptabil”.

Între timp, ambele familii şi-au retras copiii din şcolile publice şi i-au introdus într-un program particular de şcoală acasă. Jamie Anderson a spus: ,,Cred că au vrut să facă din noi un exemplu. Au crezut că nu vom lupta” …

Măsuri disproporţionate, uz de autoritate şi forţă, reglementări abuzive. Urmăreşte oare statul intimidarea civililor ?

 

» Filmele, cărţile şi jocurile moderne, intens propagate în societate, prezintă modele extrem de nepotrivite pentru copii şi adolescenţi. Crescând într-o societate care a răsturnat morala creştină şi a pierdut efectiv orice reper, copiii şi adolescenţii din zilele noastre pun în practică ce văd la eroii preferaţi, croiţi după minţile apostate ale adulţilor care-i inventează.

De pildă, pe 11 mai 2010, doi dintre cei mai tineri băieţi acuzaţi vreodată de viol şi tentativă de viol s-au prezentat în faţa instanţei. În octombrie trecut, când cei doi au comis faptele, aveau 10, respectiv 11 ani. Victima, o fată de 8 ani, a declarat că a mers cu băieţii la College Park din Hayes, vestul Londrei, să se joace. Acolo a fost dusă în tufişurile de la marginea parcului şi asaltată sexual.

Din nefericire, potrivit cifrelor date publicităţii pe 27 mai 2010 de Comitetul de Justiţie pentru Tineri, cazul celor doi băieţi nu este singular. Datele anuale ale comitetului dezvăluie că, în anul 2008/2009, copii de 10-11 ani au primit mustrare sau avertisment final sau chiar au fost condamnaţi pentru 6.000 de infracţiuni, dintre care 66 au fost infracţiuni sexuale. De asemenea, se remarcă o creştere a numărului de copii deţinuţi cu 41% faţă de anul 2000/2001.

Infracţiunile sexuale se corelează cu o campanie fără precedent pentru impunerea cursurilor de educaţie sexuală începând de la cele mai fragede vârste. Autorităţile internaţionale, dar şi cele de la nivel naţional susţin că aceste cursuri le vor explica copiilor lucruri necesare şi vor reduce numărul sarcinilor la adolescente şi al incidentelor sexuale violente, însă statisticile realizate după introducerea de astfel de cursuri, ca şi logica umană, arată că lucrurile stau exact pe dos.

Copiii sunt curioşi şi dornici să imite diferite acţiuni şi comportamente ale adulţilor şi, dacă li se atrage atenţia asupra lor, curiozitatea lor sporeşte. Neavând un discernământ pe deplin dezvoltat şi, în plus, lipsindu-le orice reper moral, ei experimentează lucruri pe care le aud chiar de la educatorii lor.

De pildă, în Marea Britanie, grupul Criza Violului a creat un ,,pachet educaţional” cu informaţii şi explicaţii ,,super-explicite” despre viol, pornografie, prostituţie, mutilare genitală feminină, căsătorii silite şi trafic de fiinţe umane pentru a fi folosit în şcolile britanice de copii de 11 ani. Autoarea cursului, Laura Colclough, spune că pachetul susţine politicile guvernului care ţintesc reducerea violenţei sexuale împotriva femeilor şi este un instrument educativ folositor. Cursul încurajează discutarea unor probleme atât de deplasate şi obscene, încât bunul simţ nu ne permite să le reproducem aici. Astfel de probleme nu se discută nici măcar între adulţi. Însă Laura Colclough justifică abordarea unor asemenea chestiuni afirmând că 60% din copiii de 12 ani au văzut pornografie explicită pe internet. ,,Au trecut vremurile când tinerii nu erau sexualizaţi. Majoritatea, dacă nu toţi, văd clipuri de muzică. Ei văd cultura şi navighează pe internet”.

S-ar putea scrie serii de articole sau chiar cărţi despre ce tip de informaţii au ajuns să le fie predate elevilor de pretutindeni, cu scopul declarat de prevenire a problemelor sexuale la copii şi adolescenţi. Acestea nu se limitează la planul teoretic, ci se transpun în viaţa de zi cu zi a elevilor. De pildă, o şcoală publică din Provincetown, statul Massachusetts, oferă tuturor elevilor săi, începând de la clasa întâi, mijloace contracepţionale. Măsura aprobată pe 10 iunie 2010 prevede că orice elev care va cere mijloace contracepţionale, va primi consiliere, ca şi ‘mijloacele’ respective, iar şcoala nu se obligă să-i anunţe părinţii cu privire la această acţiune.

Luând aminte la tendinţa crescândă a autorităţilor de a introduce educaţia sexuală în şcoli şi la informaţia bine documentată cu privire la consecinţele devastatoare ale acestei măsuri, credem că adevăratul scop nu este prevenirea problemelor, ci deprinderea copiilor de la vârste cât mai fragede cu păcatul curviei şi chiar cu cufundarea lor într-o lume a desfrâului şi păcatelor peste fire, din care greu se poate evada ...

 

» Un alt fenomen cumplit care începe să ia amploare în rândul adolescenţilor, dar şi al copiilor, este sinuciderea. Fără credinţă, fără nădejde, având tot felul de idoli dintre cântăreţi, sportivi sau actori care s-au sinucis, întâlnind în filme sau cărţi personaje care ‘rezolvă’ astfel toate problemele, şi nemaipricepând bine hotarul dintre viaţă şi moarte, copiii şi tinerii imită acest comportament nebunesc fără întoarcere.

Pe 5 aprilie 2010, cotidianul Adevărul publica un articol cu cele mai recente cazuri din România. Florin Bălteanu de 14 ani din comuna Valea Mare, judeţul Olt, a încercat să se spânzure cu un cablu pentru că părinţii lui nu i-au dat bani să-şi cumpere haine de Paşti. Mama lui a spus: ,,L-am găsit spânzurat în sala de la intrare. Nu credeam că va face una ca asta. Ne ceruse bani pentru haine, dar cum muncim şi noi pe unde putem, nu am reuşit să facem rost de prea mulţi”.

În ianuarie 2010, Dorin Crişan de 13 ani din comuna Izvin, din apropiere de Timişoara, a fost găsit spânzurat într-o magazie de lângă casă. Se pare că băiatul avea probleme cu şcoala, iar părinţii l-au certat pentru notele mici. El şi-a ameninţat părinţii că se va sinucide, când ei i-au interzis să mai folosească telefonul mobil şi internetul.

Remus Niţoi de 12 ani din Târgu Jiu s-a sinucis aruncându-se de pe bloc, din cauza notelor mici la matematică. O elevă de 12 ani din localitatea Lunca Banului, judeţul Vaslui, a încercat să se sinucidă în incinta şcolii, tăindu-şi venele, în urma unor certuri cu colegele de clasă. Ea a ajuns la spitalul din Huşi, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

Din nefericire, asemenea evenimente se petrec tot mai des şi cei care se sinucid au vârste tot mai mici. Astfel, se crede că Samantha Kuberskki, 6 ani, din statul Oregon, este cea mai tânără persoană care s-a sinucis vreodată în SUA. În decembrie 2009, fetiţa a venit de la şcoală împreună cu cele 3 surori ale sale şi mama lor. După ce s-a certat cu mama ei, aceasta a trimis-o în dormitorul ei drept pedeapsă. Ea a găsit-o mai târziu atârnând de o grindă într-o colibă nefolosită şi a încercat disperată să-i acorde îngrijiri.

Moartea ei a stârnit dispute aprinse, părerile fiind împărţite. Medicul legist a considerat moartea sinucidere, detectivii care au investigat cazul au insistat că a fost un accident, psihiatrii au afirmat că, până la vârsta de 10-11 ani, copiii nu au o reprezentare clară a morţii. Orice ar fi fost, este extrem de dureros să vedem că unii copii ajung să aibă astfel de gânduri, iar alţii imită comportamentele deplasate ale adulţilor. Din această perspectivă nu trebuie pierdută din vedere nici intervenţia vrăjmaşului, care împinge omul către a se sinucide, tocmai fiindcă este un drum fără întoarcere.

Însă în ce am transformat lumea dacă nici copiii nu mai vor să trăiască în ea ?

 

» O altă tendinţă aberantă care se impune cu repeziciune în societate este obişnuirea copiilor cu lucrurile urâte, dezgustătoare, oribile, urât mirositoare, macabre. Asemenea lucruri sunt vehiculate prin filme, cărţi, jocuri, jucării etc. Un exemplu elocvent îl constituie seria de cărţi al căror personaj principal este Harry Potter,  care a adus în lumea copiilor o răsturnare a valorilor: răul poate fi bun, fantomele şi Stiri 57 09 spiritele pot fi personaje prietenoase, vrăjitorii pot ajuta lumea, şi toate acestea se pot răsturna din nou într-o clipită. Alt exemplu de acest gen este desenul animat Shrek, al cărui personaj principal este un căpcăun care mănâncă ochi, viermi şi alte spurcăciuni, însă el este un erou pozitiv, iar frumoasa prinţesă pe care o salvează alege să fie căpcăuniţă pentru a se căsători cu el.

 

Afiş de prezentare pentru ultima peliculă din seria de aventuri al cărui personaj principal este căpcăunul Shrek, intitulată Shrek Forever After, din 16 iulie 2010 şi în cinematografele din România. Lansat în 2001, Shrek a câştigat premiul Oscar în 2002 la categoria ‘cel mai bun film de animaţie’, fiind urmat de Shrek 2 în 2004 şi Shrek 3 în 2007
 

Recent, firma care produce bomboanele JellyBelly a lansat pe piaţă un nou produs: cutiile de jeleuri ,,sălbatice” şi ,,distractive” BeanBoozled. Fiecare cutie conţine perechi de jeleuri, care arată identic, însă una este bună la gust, iar cealaltă nu. De pildă, jeleul de culoarea piersicii are gust de piersică sau de vomă, iar jeleul verde are gust de pară zemoasă sau de secreţii nazale. Alte perechi sunt: popcorn cu unt sau ou stricat, cafea cu lapte sau ceară de urechi, lemn dulce sau sconcs.

 

Stiri 57 10

Londra, iulie 2009. Mii de fani, majoritatea adolescenţi, au stat în ploaie ore întregi pentru a-i vedea pe protagoniştii seriei Harry Potter, cu ocazia premierei mondiale a celui mai recent film din această serie, Harry Potter şi prinţul semipur

 

Cei care le-au gustat au afirmat că ambele tipuri de arome, bune sau rele, sunt surprinse foarte bine. Este de remarcat străduinţa – am numi-o perversă – a fabricanţilor de dulciuri de a reproduce gusturi scârboase. Reclama la aceste bomboane afirmă că poţi ,,invita pe cineva să mănânce jeleul să vezi pe care îl nimereşte: pe cel gustos sau pe cel groaznic”, fiindcă cele două nu se deosebesc deloc ca aspect sau miros.

Ni se spune că este ,,multă distracţie” în a-i păcăli pe ceilalţi cu astfel de lucruri dezgustătoare. Aceste bomboane transformă practic ceva oribil în prilej de bucurii pentru copii; ele le spun copiilor că ce este respingător şi dezgustător poate fi normal şi chiar amuzant; prin ele se lucrează distrugerea graniţelor psihologice ale bunei cuviinţe şi instinctelor sănătoase şi se induce o toleranţă pentru îngrozitor şi morbid.

 

Stiri 57 11

Bomboanele BeanBoozled. Pe cutie scrie:
,,Îndrăzniţi să comparaţi. Atenţie: conţin arome ciudate şi sălbatice”

 

Jeleurile nu sunt singurele dulciuri făcute în acest scop, există şi viermi de gumă sau bomboane păianjeni tarantula. În mod instinctiv, un copil respinge viermii sau îi este frică de păianjeni, pe când aceste dulciuri îl fac să-şi ignore instinctele sănătoase şi să se înveţe cu o scară inversă a valorilor. Aşa se dizolvă hotarul care este în formare în mintea unui copil dintre bine şi rău, frumos şi urât, încântător şi respingător; aşa are loc o deformare a discernământului copilului, a dorinţelor şi tendinţelor sale de copil şi ulterior de adult. Iar lucrurile urâte, hidoase, murdare şi cu gust rău nu fac decât să-i amplifice lipsa de nădejde şi credinţă că există lucruri frumoase, bune, plăcute şi dincolo de ele, Cel ce le-a făcut.

 

» În general, jucăriile şi dulciurile pentru copii devin tot mai ideologizate, spre a-i familiariza pe cei mici, cât de devreme posibil, cu ideile şi conceptele apostate care bântuie societatea contemporană. Instrumentele unei asemenea campanii sunt nenumărate: bomboane cu gusturi şi forme oribile, rechizite cu însemne obscene pe ele, jucării cu semnificaţii oculte, jocuri video şi desene animate de o violenţă care o depăşeşte pe cea a filmelor pentru adulţi.

Printre acestea se numără şi îmbrăcarea celebrei păpuşi Barbie în haine de preot episcopal. Păpuşa Barbie este o jucărie extrem de cunoscută copiilor din occident, dar şi de pe la noi, care a ‘căpătat’ de-a lungul timpului o mulţime de profesii şi haine pe măsură: veterinar, astronaut şi chiar preşedinte al SUA.

De această dată, pastoriţa episcopaliană Julie Blake Fisher din Kent, Ohio, a avut ideea de a-i da păpuşii Barbie identitatea de pastor episcopal (foto). Ea a făcut pentru prima oară veşminte de pastor pentru păpuşă în urmă cu 2 ani, pentru copiii din parohia ei. Julie Blake Fisher declara: ,,M-am gândit că celor mici le va plăcea să se joace cu veşmintele şi să le înveţe”.

 

Stiri 57 12

Stiri 57 13

Recent, ea s-a gândit să o înveşmânteze din nou pe Barbie ca pastor în cadrul unui cadou pentru prietena sa, pastoriţa Dena Cleaver-Bartholomew de la biserica episcopaliană din Manlius, statul New York. Popularitatea ‘pastoriţei’ Barbie a explodat după prezentarea noii creaţii pe un blog episcopalian.

Ce vor învăţa copiii din toate acestea ? O să-şi mai pună cineva întrebarea în viitor dacă femeile pot sau nu să fie preoţi ?

 

» Altă tendinţă care afectează lumea copilăriei şi adolescenţei este o maturizare forţată, înainte de vreme, care îi deformează sufleteşte pe copii. Aceştia ajung schilozi la suflet căutând plăcerea şi bucuria în lucruri efemere, care astăzi sunt şi mâine au dispărut. Goana nebunească după lucruri mereu noi şi ritmul în care este trăită viaţa astăzi sunt ale unui adevărat malaxor, care înghite cu poftă nestăvilită oamenii, vieţile şi sentimentele lor.

Animate de disperarea mamelor lor de a arăta cât mai tinere, dar şi de sumedenia de emisiuni care le îndeamnă să folosească tot felul de produse şi tratamente de întreţinere facială şi corporală, fetiţele de grădiniţă şi şcoală primară din zilele noastre ajung să fie preocupate de problema frumuseţii.

De exemplu, reality show-ul ,,Ţânci şi diademe” de pe canalul tv Discovery/TLC prezintă fetiţe de 2 ani şi mai mult care se fardează, se rujează, folosesc soluţii de bronzare, îşi fac coafuri extravagante şi îşi vopsesc părul. Astfel de emisiuni nu fac decât să le înveţe pe fetiţe să caute toate aceste produse pentru ‘îmbunătăţirea’ frumuseţii.

De asemenea, în America există centre spa (n.r.: centru comercial similar unui hotel, care oferă căi de îmbunătăţire a sănătăţii şi condiţiei fizice, precum dietă controlată, exerciţii, tratamente cosmetice şi masaj) pentru grupa de vârstă … 0-12 ani ! Ele sunt pline de fetiţe care îşi fac tratamente faciale, manichiură şi pedichiură.

Studiile arată că a scăzut fenomenal vârsta – de la 17 ani în urmă cu 5 ani, la numai 13 ani astăzi – la care fetele încep să folosească produse cosmetice, iar criza nu a redus aproape deloc cheltuielile fetelor pe tratamente pentru întreţinerea frumuseţii. Firma de cercetare a pieţei Experian arată că 43% dintre fetele de 6-9 ani folosesc deja ruj sau gloss de buze, 38% folosesc produse de păr, iar 12% alte produse cosmetice. O funcţionară din Brooklyn declara: ,,Fata mea are 8 ani şi este atât de prinsă de aceste chestii, este incredibil. De la haine la păr şi unghii, şcoala este cam a zecea pe lista ei de priorităţi” …

Statistici recente ale Societăţii Americane de Chirurgie Plastică şi Estetică arată că, în ultimul deceniu, s-a dublat numărul de operaţii de chirurgie cosmetică la grupa de vârstă de până la 18 ani. Dr. Alan Gold, preşedintele societăţii, afirmă că aproape 14% din injecţiile cu botox din SUA sunt alocate grupei de vârstă 19-34 de ani, remarcându-se o creştere semnificativă în segmentul mai tânăr al grupei, care alege tratamente preventive.

Toate acestea sunt promovate de reclame la ultima modă în domeniu, sfaturi de machiaj şi produse de înfrumuseţare, care circulă cu o viteză caracteristică epocii pe milioane de bannere, forumuri de internet şi pagini Facebook. Se estimează că fetele între 11-14 ani sunt ţinta a aproximativ 500 de reclame zilnic – majoritatea retuşate pentru a arăta o perfecţiune feminină aproape imposibil de atins. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Minnesota, este suficient ca o fată să privească imaginile retuşate timp de 1-3 minute pentru ca respectul său de sine să fie afectat. De fapt, această creştere vertiginoasă a consumului de produse cosmetice este cauzată de scăderea la fel de spectaculoasă a sentimentelor de mulţumire şi împăcare cu sine ale fetelor şi femeilor zilelor noastre.

În cartea sa Trupuri, Susie Orbach, fosta terapeută a prinţesei Diana, afirmă că această tendinţă ,,le face pe fetiţe să creadă că trebuie să ţină dietă şi să viseze la ce posibilităţi de chirurgie cosmetică sunt disponibile pentru ele, le face să creadă că locul principal al identităţii de sine este trupul” … Rezultatele acestei propagande neîncetate sunt pe măsură. Potrivit unui studiu din 2004 realizat în campania Dove – Frumuseţea adevărată, 42% din fetiţele de la clasa întâi la clasa a III-a vor să fie mai slabe, în timp ce 81% dintre cele de 10 ani se tem să nu se îngraşe.

În unele cazuri, chiar mamele îşi împing fetele către tot felul de lucruri nepotrivite cu vârsta lor. De pildă, britanica Sarah Burge, care deţine recordul mondial pentru cel mai mare număr de operaţii estetice şi este proprietara unui bar de strip-tease, i-a injectat botox fiicei ei de 15 ani şi îi predă cursuri de dans la bară fetiţei de 7 ani. De asemenea, Suri Cruise, fetiţa actorului Tom Cruise, poartă pantofi cu toc de la 3 ani, îşi alege singură hainele din magazine şi este considerată cel mai influent copil când vine vorba de modă pentru cei mici. De altfel, creatorii de încălţăminte au lansat o linie de pantofi cu toc potriviţi pentru fetiţe începând cu vârsta de 3 ani.

Pantofii cu toc au iscat controverse: vânzătorii spun că pantofiorii se vând, părinţii se plâng că fetiţele arată ca şi cum ar lucra în cluburi de noapte, medicii spun că le afectează creşterea, iar psihologii afirmă că duc la o sexualizare prematură.

Psihologul Daniela Gheorghe declara pentru cotidianul Gândul: ,,Este o hipersexualizare care va avea efecte fizice şi emoţionale negative. Va duce la pubertatea precoce şi la apariţia unui comportament sexual precoce când trupul pare pregătit pentru începerea vieţii sexuale, însă din punct de vedere emoţional este un copil. (…) A deveni simpli consumatori este un pericol foarte mare, copilul sare peste anumite etape. Când jocul devine realitate, se pierde farmecul copilăriei, se ajunge la o îmbătrânire mai rapidă”.

Specialiştii ortopezi susţin, de asemenea, că aceşti pantofi cu toc nu sunt buni pentru copii, ci le afectează dezvoltarea şi anatomia piciorului: ,,Până la 5-6 ani nu se vede, însă piciorul pus în pantof cu toc creează o boltă, poate duce la picior scobit sau alte afecţiuni care se tratează numai chirurgical. În plus, apar tulburări ale coloanei vertebrale”.

Pare a fi o adevărată conspiraţie împotriva fetiţelor: părinţii, mass-media, producătorii de îmbrăcăminte şi încălţăminte, fabricanţii de produse cosmetice şi deţinătorii de clinici de înfrumuseţare duc o campanie vehementă împotriva copilăriei lor, oferindu-le un măr otrăvit care le propulsează într-o cursă contra cronometru … către moartea sufletească.

 

» Dispreţul societăţii contemporane faţă de viaţă şi proslăvirea morţii contaminează tineretul. Astăzi, vedem pretutindeni tineri nepăsători faţă de viaţă şi apatici, lipsiţi de preocuparea de a realiza ceva în viaţă, şi fascinaţi în schimb de jocuri şi moduri extrem de periculoase de a se distra. De pildă, ultima distracţie a adolescenţilor şi tinerilor ruşi este să se aşeze între şinele de cale ferată pentru ca trenul să treacă peste ei.

Acest dispreţ faţă de viaţă şi atracţie către cruzime, violenţă şi moarte sunt stimulate de filmele extrem de violente, jocurile pe calculator şi mai nou de diferite emisiuni sub formă de jocuri sau concursuri cu subiecte tot mai îndrăzneţe. Toate acestea îi desensibilizează pe tineri şi îi fac să nu mai acorde atenţie problemelor reale ale vieţii. În ochii lor, confruntările pe care le oferă viaţa de zi cu zi devin o nimica toată pe lângă evenimentele senzaţionale şi extrem de incitante oferite de filmele, jocurile şi concursurile moderne.

De exemplu, un nou concurs tv intitulat ,,Jocul morţii” a provocat un adevărat şoc în Franţa. ,,Jocul morţii” este construit după modelul experimentului psihologic realizat de cercetătorul Stanley Milgram în anii ‘1960 la Universitatea Yale, care a încercat să explice modul în care au fost posibile atrocităţile şi cruzimile din timpul celui de-al doilea război mondial. În cadrul acestui joc, participanţii îşi pun adversarii pe scaunul electric şi îi electrocutează dacă nu răspund corect la întrebări. Se creşte voltajul, se intensifică şi ţipetele celor care imploră milă, dar cei care participă nu ştiu că cei torturaţi sunt de fapt actori şi tortura nu este reală.

Ca şi participanţii la experimentul lui Milgram, 80% dintre concurenţi au respectat ordinele atunci când publicul a solicitat ‘pedepsirea’. Ei au continuat să aplice şocuri electrice în pofida ţipetelor de agonie şi ale rugăminţilor celui torturat de a înceta. Doar 16 dintre cei 80 de participanţi s-au oprit înainte de ultimul şoc, potenţial letal.

Printre cele 16 persoane s-a aflat o româncă, Maria, de 36 ani, care a declarat ulterior: ,,Mi-am făcut griji pentru candidat. Când a început să ţipe, m-am pus în locul lui. (…) În acelaşi timp, mă temeam să nu stric filmarea. (…) La început, am acceptat, pentru că mi s-a spus că şocurile vor fi de intensitate redusă. (…) Vin dintr-o ţară fost comunistă, România. Faptul de a accepta autoritatea şi de a te supune a ţinut de ideologia ţării mele. (…) Din fericire, prezentatoarea ne-a spus la început: ‘Voi sunteţi şefii jocului’. Atunci mi-am zis: ‘Este o chestiune de umanitate’. Şi, dacă tot sunt şeful jocului, înseamnă că pot să-l şi opresc. Această frază mi-a tot umblat prin cap. Asta mi-a dat forţă”.

Psihologul Alfred Dumitrescu explică: ,,Este un experiment social clasic, iar rezultatele lui vor fi aceleaşi, indiferent de câte ori este făcut. Asta se întâmplă cu oamenii, atunci când sadismul lor este cauţionat de o autoritate. Dau frâu liber sadismului, fără nici un fel de reţinere, atunci când judecata lor morală este suspendată. Aşa se explică cum brutarul, vatmanul şi frizerul, înrolaţi în SS, gazau evrei fără să aibă nici un fel de insomnii, atâta vreme cât autoritatea, pe care o considerau ca atare, le spunea să facă asta”.

Specialiştii mai afirmă: ,,Ideea este că eşti într-un joc şi din această cauză poţi determina oamenii să facă orice. Într-un joc, graniţa dintre realitate şi ficţiune dispare”. Mai multe organizaţii franceze au încercat să interzică difuzarea concursului, însă cei abilitaţi au afirmat că emisiunea respectă regulile audiovizualului.

Christophe Nick, producătorul emisiunii, surprinde foarte bine tendinţele actuale înfiorătoare de desensibilizare a omului: ,,De 10 ani, numeroase canale de televiziune produc programe din ce în ce mai violente. Se aduce în faţă cruzimea, umilirea, eliminarea omului de către om. În Marea Britanie, s-a ajuns la disecţia unor cadavre în direct. Una din temele favorite ale science-fiction-ului devine actuală: pe când un joc al morţii la ore de maximă audienţă ? Această problemă nu trebuie lăsată deoparte. De ce are nevoie o astfel de ipoteză pentru a deveni realitate ? De candidaţi, de public, de un post tv care să accepte să-l difuzeze şi de telespectatori care să-şi dorească să vadă asta”.

Şi atunci vom reveni pe deplin în epoca romană antică, cu ‘pâine şi circ’, jocuri în arenă între gladiatori care erau omorâţi în lupte sau daţi la fiare ‘în direct’. Şi să ne aducem aminte că, după începutul propovăduirii creştine, unul dintre ‘jocurile’ preferate ale romanilor era torturarea şi uciderea creştinilor …

 

» O altă metodă de maturizare forţată, mai bine spus de sexualizare extrem de eficientă a adolescenţilor, tinerilor şi chiar a pre-adolescenţilor o constituie muzica modernă şi cântăreţii transformaţi de industria muzicală şi mass-media în adevăraţi idoli la care se închină şi pe care-i imită generaţiile tinere.

De-a lungul anilor, versurile şi videoclipurile melodiilor au devenit tot mai obscene şi explicite. De exemplu, ultima melodie a cântăreţei Lady Gaga, ,,Alejandro”, i-a scandalizat pe criticii de muzică, ca şi pe creştini, pentru că videoclipul ei este o combinaţie perversă de blasfemie şi desfrânare de cea mai joasă speţă.

În acest clip, ea apare îmbrăcată în haine de călugăriţă catolică de culoare sângerie, înghite un rozariu într-un gest pervers şi simbolic, iar pe veşmintele ei apar din abundenţă în locuri necuviincioase cruci răsturnate, în semn de batjocorire a creştinismului. Clipul conţine şi simboluri masonice, oculte şi sataniste, ca şi simularea unor acte de desfrânare şi perversiuni.

Lady Gaga este una dintre cele mai apreciate vedete ale momentului, cu unul dintre cele mai şocante comportamente, promovând răul, urâtul, macabrul, desfrânarea şi blasfemia. Pentru turneul său ,,Monster Ball”, ea a cerut să aibă cadavre umane drept decor pe scenă. Ca urmare, artista a apelat la Gunther von Hagens, care a inventat o tehnică specială de conservare a trupurilor, pentru a-i pregăti o serie de cadavre pentru concertele din Los Angeles.

Ultimul videoclip al Christinei Aguilera este de asemenea plin de simboluri oculte şi sataniste şi include scena unei orgii în biserică. Pe fundal se vede statuia Mântuitorului şi o cruce în flăcări este aruncată înapoi. Concertele unor astfel de artişti sunt şi mai terifiante, precum apariţia recentă a Rihannei de la New York, care a simulat malahie şi desfrânare în faţa unei audienţe pline de pre-adolescenţi şi adolescenţi.

Un alt exemplu este melodia rapperului american Tramar Dillard, cunoscut sub numele de scenă Flo Rida, ,,Club can’t handle me”. Videoclipul acestei melodii arată cum o gloată cuprinsă de turbare iese din cluburile de noapte şi se dezlănţuie pe străzi, distrugând un magazin şi sfârşind prin a se învârti în jurul unei spălătorii.

Industria muzicală obţine astăzi profituri din vânzări de peste 1,5 miliarde de dolari numai în SUA, iar copiii sunt audienţa ţintă. Această industrie nu mai este dedicată în primul rând muzicii, ci a devenit un alt loc pentru a vinde pornografie şi a sexualiza copiii. După ce acest lucru a fost repetat decenii de-a rândul de liderii religioşi şi părinţii îngrijoraţi, astăzi îl spun chiar producătorii de înregistrări şi compozitorii.

Recent, Mike Stock – membru în trio-ul de producători legendari de muzică Stock-Aitken-Waterman din Marea Britanie, care a fost unul dintre parteneriatele cele mai de succes din istoria industriei muzicale – a declarat pentru cotidianul britanic Daily Mail că ,,industria muzicală a mers prea departe. Nu este vorba despre faptul că eu sunt de modă veche. Este vorba despre păstrarea valorilor care sunt importante în lumea modernă. În zilele acestea nu poţi să te uiţi la vedetele moderne – ca Britney Spears sau Lady Gaga – cu un copil de 2 ani. 99% din melodiile din topuri sunt ‘rhythm and blues’ şi 99% din ele sunt pornografie”.

El continuă: ,,Copiii sunt siliţi să se maturizeze prea devreme. Uitaţi-vă la clipurile de muzică. Nu aş vrea neapărat să fie urmărite de copiii mei. Cu siguranţă aş fi stânjenit să le privesc împreună cu mama mea. (…) Înainte chiar ca cei mici să înceapă şcoala, ei au de-a face cu toate aceste imagini – clipuri pop şi jocuri video precum Grand Theft Auto –, iar părinţii nu pot controla fenomenul”.

Studii ale acestui fenomen demonstrează că expunerea copiilor la imaginile desfrânate din filme, jocuri şi videoclipuri creşte dramatic riscul ca aceştia să-şi înceapă viaţa sexuală la vârste fragede. Imaginile se întipăresc în minţile celor mici, alături de ritmuri şi refrene obsedante, iar copilul ‘dobândeşte’ o sumedenie de idei pe care, eventual, va căuta să le pună în practică.

Este o adevărată luptă împotriva copilăriei, a purităţii şi inocenţei sale, o adevărată campanie de pervertire a omului cât mai devreme cu putinţă, ca împătimit şi pervertit, să nu mai poată căuta către Mântuitorul său.

 

Iosif Mocanu

 

Surse
1. www.thisislondon.co.uk, 29 aprilie 2010, ,,Boy, 3, held as terrorist by Paris police”; www.myfoxdc.com, 13 mai 2010, ,,Autistic boy charged with making terrorist threats over stick-figure sketch”; www.aolnews.com, 26 iunie 2010, ,,Ohio 6-year-old turns up on Terror Watch List”
2. www.lewrockwell.com, 25 iunie 2010, ,,Don’t taze my granny !”; www.newsreview.com, 25 martie 2010, ,,The parent trap”
3. www.dailymail.co.uk, 11 mai 2010, ,,Schoolboys aged 11 and 10 on trial for rape at Old Bailey for attack on girl, 8”; www.dailymail.co.uk, 24 mai 2010, ,,Pupils aged 11 debate rape, pornography and prostitution”; www.ekklesia.co.uk, 27 mai 2010, ,,New figures reveal thousands of ten and eleven year-olds criminalised”; www.cbsnews.com, 24 iunie 2010, ,,Condoms for first graders ? Mass. Elementary School under fire”
4. Adevărul, 5 aprilie 2010, ,,Gândurile negre care le iau viaţa”; www.dailymail.co.uk, 9 aprilie 2010, ,,Girl, 6, who was sent to her room as punishment is one of the youngest people to have committed suicide in US”
5. www.traditioninaction.org, 12 aprilie 2010, ,,How children are unconsciously being deformed …”
6. www.religionnews.com, 5 aprilie 2010, ,,Barbie gets ordained, and has the smells-and-bells wardrobe to match”
7. http://moneyexpress.money.ro, 18 mai 2010, ,,Degeneraţia divelor”; Gândul, 15 iunie 2010, ,,Copilăria nu e la modă: au apărut pantofi cu toc pentru fetiţele de 3 ani”
8. www.mdn.md, 18 martie 2010, ,,O emisiune tv din Franţa le cere concurenţilor să îşi electrocuteze rivalii”; Gândul, ,,Franţa: o româncă a refuzat să fie călău la un reality show”
9. www.bestmusic.ro, ,,Lady Gaga moare în videoclipul Alejandro”; http://content.usatoday.com, 9 iunie 2010, ,,Lady Gaga adds blasphemy to ‘Alejandro’ bump and grind”; Adevărul, 23 iunie 2010, ,,Lady Gaga îşi doreşte cadavre pe scenă”; www.lifesitenews.com, 20 august 2010, ,,99 percent of music chart hit acts are ‘soft porn’ says music industry giant”
 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 57/iulie-august 2010