Martie-aprilie 2010

Mozaic ecumenist

 

Astăzi suntem martorii a numeroase declaraţii epatante sau acţiuni care mai de care mai sclipitoare ale ierarhilor ortodocşi contemporani. Ele au menirea de a prezenta Biserica Ortodoxă într-o lumină cât mai strălucitoare, iar pentru aceasta, este izgonit duhul Sfinţilor Părinţi şi sunt poftiţi în schimb toţi măscăricii acestei lumi nebune sau măscăriile lor.

Să luăm un pic aminte la bizareria evenimentelor care se perindă înaintea ochilor noştri şi să zăbovim asupra lor, căutând un tâlc mai adânc pentru care se întâmplă toate acestea.

 

» Remarcăm încă o dată că oficiosul Patriarhiei Române, Lumina, vehiculează informaţii cel puţin stranii. După un elogiu adus evoluţionismului, ca şi al unor erezii, în paginile publicaţiei a apărut un articol intitulat ,,Tradiţia Ramakrishna: o experienţă creştină hindusă”, semnat de preot profesor universitar dr. Nicolae Achimescu.

Părintele Achimescu prezintă laudativ tradiţia hindusă Ramakrishna, socotind că este demn de stimă faptul că unii hinduşi L-au acceptat pe Mântuitorul Hristos în panteonul zeităţilor lor. El zugrăveşte personalitatea lui Sri Ramakrishna (1834-1886), un maestru hindus, preot al zeiţei Kali, care a fost ‘iniţiat’ în creştinism. Acesta a meditat timp îndelungat concentrându-se asupra chipului lui Hristos, mărturisind ulterior că în aceste momente ,,avea sentimentul că Hristos ieşea din icoană, îl îmbrăţişa şi se contopea cu el”.

Vizibil marcat de astfel de declaraţii şi fascinat de conceptele hinduse – o religie păgână contemporană, parcă desprinsă din vieţile sfinţilor care au trăit în primele secole creştine şi s-au confruntat cu păgânismul lumii antice –, părintele Achimescu face dovada neînţelegerii fundamentelor creştinismului. El conchide: ,,În hinduismul modern, mergându-se pe linia lui Sri Ramakrishna, există voci care pretind chiar că Hristos poate fi perceput şi ‘realizat’ cu mult mai bine de către unii hinduşi decât o pot face creştinii tradiţionali. (…) Hristos este recunoscut inclusiv de hinduşi ca Fiu şi întrupare a lui Dumnezeu, dar nu ca singura întrupare, ci ca o întrupare între multe altele. Prin urmare, scopul fiecărui om n-ar trebui să fie acela de a deveni ‘creştin’, ci de a deveni ‘Hristos’”.

Ce-ar putea înţelege cineva din cele de mai sus ? Pot, într-adevăr, unii hinduşi să-L ‘perceapă’ mai bine pe Hristos decât creştinii ? Adică, decât cei care au consimţit să se îmbrace în Hristos, precum o face creştinul la botez ? Şi este demn de stimă faptul că hinduşii recunosc că Hristos este Fiu şi întrupare a lui Dumnezeu, dar nu singura întrupare ? Nici nu ne putem imagina cum a încăput în mintea unui creştin, încă şi preot şi profesor de istorie a religiilor, să prezinte elogios această hulă ! Iar cea din urmă aserţiune, că scopul fiecărui om n-ar trebui să fie acela de a deveni creştin, ci Hristos, pare a se desprinde dintr-un concept mai degrabă păgân, potrivit căruia omul râvneşte nu să devină fiu al lui Dumnezeu prin har (adică, creştin), ci …zeu.

 

» Pătrunzând pe terenul minat al inovaţiilor de tot felul, ierarhia Bisericii Ortodoxe Române nu a scăpat un subiect delicat, acela al avortului. Şi pe această temă, declaraţiile făcute în ultima vreme se abat de la învăţătura sănătoasă, autentică a Bisericii. Astfel, într-o declaraţie a Patriarhiei Române referitoare la avort, scrie negru pe alb:

,,Fiind în lume, Biserica nu este nerealistă, dar nu poate fi nici superficială cu privire la motivele privind tendinţele de justificare a avortului. Prin urmare: a) Dacă viaţa mamei este pusă realmente în pericol prin sarcină sau naştere, ar trebui să fie acordată prioritate vieţii femeii, nu pentru că viaţa ei are o valoare mai mare în sine, ci datorită relaţiilor şi responsabilităţilor faţă de alte persoane care depind de ea; b) În cazul în care investigaţia genetică descoperă un copil nenăscut anormal, recomandarea este de a naşte copilul, respectându-i dreptul la viaţă, dar decizia o va avea familia, după ce acesteia i s-au adus la cunoştinţă de către medic şi de către duhovnic toate implicaţiile morale şi de întreţinere. Toate acestea trebuie rezolvate din perspectiva semnificaţiei mântuitoare a prezenţei unei fiinţe handicapate în viaţa fiecărei persoane şi în viaţa comunităţii”.

Rămânem surprinşi de astfel de socoteli lumeşti şi ne întrebăm retoric: unde este credinţa şi nădejdea în Dumnezeu ? Tocmai în astfel de cazuri, omul dă dovadă de credinţă şi nădejde, fiindcă este strâmtorat de probleme de tot felul – de la probleme concrete, materiale, până la probleme sufleteşti –, dar el alege să trăiască creştineşte … sau nu.

Iar ierarhii ce fac ? În loc să spună limpede că a ucide este un păcat grav, afirmă că ,,decizia o va avea familia”, cu alte cuvinte permiţând avortul în cazul pruncilor nenăscuţi cu probleme de sănătate !

 

» Pe 8 martie 2010, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, patriarhul Daniil a adresat româncelor un mesaj de binecuvântare, intitulat ,,Binecuvântare şi omagiu femeii binecredincioase”. Spunând că ,,sărbătoarea de 8 martie se regăseşte, de mulţi ani, în conştiinţa colectivă, ca fiind ziua în care se aduce un omagiu femeii ca soţie, mamă, fiică, soră, bunică, prietenă sau colegă”, patriarhul declară: ,,Tuturor femeilor, în mod deosebit celor credincioase, le aducem azi omagiu de recunoştinţă şi le dorim ani mulţi şi binecuvântaţi, cu sănătate şi ajutor mult de la Dumnezeu !”

Regăsită sau nu în conştiinţa colectivă, ziua de 8 martie nu se regăseşte cu siguranţă în cea creştină. Ea aparţine spaţiului comunist, fiind propusă în 1910 la Conferinţa Femeilor Socialiste de la Copenhaga, ca zi dedicată femeii. Deşi este frumos în sine gestul patriarhului, putea găsi un alt cadru, mai potrivit – ca de pildă, prăznuirea unei sfinte şi mai cu seamă a Maicii Domnului –, în care să acorde femeii cinstea care i se cuvine, de mamă, fiică etc. Fără a mai face apel la tot felul de ‘importuri’ atee sau păgâne.

 

» În ultimii ani, sub pretextul igienei moderne, diferite persoane au încercat să intervină în tradiţiile şi datinile bisericeşti consacrate de secole şi cu semnificaţii profunde. În România, au existat mai multe dezbateri şi încercări de a eradica tradiţia sărutării sfintelor moaşte şi a icoanelor.

O altă tentativă se referă la împărtăşirea credincioşilor cu aceeaşi linguriţă. De-a lungul timpului, cotidienele de orientare anti-creştină au publicat articole în care afirmau ‘pericolul’ acestei tradiţii ortodoxe, citând declaraţii ale medicilor şi dorind să stârnească dezgustul şi scârba necredincioşilor şi credincioşilor deopotrivă.

Cel mai recent articol de acest gen a apărut în Evenimentul zilei din 15 martie 2010, cu titlul ,,Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă”. Din nefericire, de astă dată, la această campanie atee s-a raliat preotul Lucian Grigore de la Biserica Domnească Sfântul Gheorghe din Piteşti, care declară senin că el utilizează linguriţe de plastic de unică folosinţă pentru împărtăşirea credincioşilor. De asemenea, el vine cu unele argumente şi descrieri amănunţite care nici măcar nu pot fi redate în cadrul unei reviste decente.

Pe de o parte, interviul său a stârnit valuri de protest în rândul credincioşilor, iar jurnaliştii ortodocşi au simţit nevoia să riposteze la un astfel de atac grotesc împotriva tradiţiei. Jurnaliştii au prezentat o mulţime de minuni petrecute cu sfintele taine, au adus mărturii ale unor clerici care împărtăşesc bolnavi din spitale de boli contagioase şi nimeni nu păţeşte nimic, ca şi mărturii ale părinţilor care şi-au împărtăşit copiii de când erau mici şi nici unul nu s-a îmbolnăvit.

Pe de altă parte, scandalul stârnit a dezvăluit că părintele Grigore nu este singurul care procedează astfel. Chiar el afirmă că ,,practica folosirii mai multor linguriţe nu am înfiinţat-o eu, ci am găsit-o la biserica unde slujesc, practicată acolo de mai multă vreme”. De asemenea, preoţii din Patriarhia Antiohiei sunt învăţaţi să nu atingă cu linguriţa buzele credincioşilor, la fel procedând unii preoţi din Patriarhia Moscovei. Există şi preoţi care şterg linguriţa după fiecare împărtăşanie, printre care se află şi arhierei ortodocşi români din Franţa şi nu numai. S-a declarat chiar că această idee este inoculată studenţilor teologi prin viu grai pe băncile facultăţii.

Referitor la acest subiect, jurnalistul Mircea Platon puncta că ,,articolul din Evenimentul zilei este însă primul articol în care se foloseşte un argument medical împotriva unei biserici din România”, iar alţii notau că, mai discret sau mai făţiş, anul trecut, ziariştii anti-creştini îi acuzau pe credincioşi de răspândirea epidemiei de gripă porcină tocmai prin aceste practici ortodoxe. Ei au afirmat că focarele de gripă porcină din România au apărut din pricina maselor de credincioşi strânşi la sfintele moaşte, dar şi obiceiului de a săruta icoanele …

Oamenii care vehiculează astfel de idei, vântură multe alte opinii bizare. De pildă, părintele Grigore, un pasionat de sisteme calendaristice, a alcătuit un referat privind adoptarea în viaţa Bisericii Ortodoxe a unui calendar unic şi a unei date pascale comune pentru întreaga lume creştină ...

 

» Ierarhii ortodocşi români din diaspora excelează în tot felul de pogorăminte de la rânduiala bisericească autentică. În luna martie 2010, Conferinţa Episcopilor Catolici din Italia a emis un ghid-document pentru preoţi, în care sunt prevăzute principiile de abordare pastorală a credincioşilor răsăriteni ne-catolici, printre care şi ortodocşi. Documentul a fost elaborat în urma unui congres al reprezentanţilor tuturor episcopiilor catolice italiene, desfăşurat la Ancona.

El prezintă o poziţie catolică clasică, în care credinciosul ortodox care cere taine catolice este trimis mai întâi la un preot ortodox şi, dacă nu există, preotul catolic îi poate da taine catolice. Noutatea constă în faptul că la întâlnirea de la Ancona a participat episcopul Bisericii Ortodoxe Române pentru credincioşii din Italia, Siluan Şpan. El a declarat:

,,Canoanele, formal, interzic căsătoria ortodocşilor cu neortodocşi. Însă, condiţiile actuale, concrete, în care ne aflăm ne pun în situaţia de a reconsidera această situaţie. Ne gândim şi la partea ortodoxă care nu trebuie pedepsită. Dacă partea catolică spune că nu doreşte să renunţe la identitatea ei, dar doreşte şi este de acord să primească sfânta taină a căsătoriei în Biserica Ortodoxă şi să-şi crească copiii în credinţa ortodoxă, atunci noi dăm o dispensă prin care să se săvârşească sfânta taină a cununiei în Biserica Ortodoxă a unui ortodox cu un catolic, cu un creştin catolic care dovedeşte că are certificat de botez şi mai ales că nu a mai fost căsătorit, nu mai are o altă căsătorie”.

Poziţia P.S. Siluan este ambiguă şi lasă loc de multe interpretări. El evidenţiază doar una dintre variantele existente în cazul unei căsătorii mixte – cea mai fericită, în care partea catolică acceptă sfânta taină a cununiei în Biserica Ortodoxă, ca şi creşterea copiilor în sânul acestei Biserici –, sugerând iniţial că trebuie să ne adaptăm condiţiilor actuale, concrete, atât noi, cât şi rânduielile bisericeşti … Şi este deja un fapt acceptat că Biserica Ortodoxă recunoaşte ca valid botezul catolic. Dar cel mai notabil este că ierarhul ortodox nu s-a opus în nici un fel acordării de taine catolice credincioşilor ortodocşi !

 

» Deriva lumii ortodoxe către închinarea la relicve neortodoxe merge înainte cu paşi repezi. În ultimii ani, ortodocşii s-au închinat la moaştele ‘sfinţilor’ catolici, au mers în pelerinaj la locurile unde catolicii afirmă că s-a arătat Maica Domnului, şi au făcut toate acestea chiar cu binecuvântarea preoţilor şi ierarhilor lor.

Profitând de expunerea giulgiului din Torino, despre care se spune că ar fi giulgiul de îngropare al Mântuitorului Hristos, ierarhii ortodocşi au purces, împreună cu turma lor credincioasă, să se închine acestuia. Mai mult, ei au săvârşit slujbe înaintea relicvei, care se află în catedrala catolică din Torino.

De pildă, pe 28 aprilie 2010, Arhiepiscopia catolică de Torino a invitat clerul şi credincioşii Episcopiei ortodoxe române a Italiei să vină să se închine giulgiului. Ca urmare, Biroul pentru ecumenism al Arhiepiscopiei Catolice a emis bilete de intrare pentru credincioşii români, ei fiind programaţi a intra în mai multe serii în capela unde se află giulgiul. În cursul serii, Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale şi Episcopii Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord au săvârşit vecernia în prezenţa cardinalului Severino Poletto, arhiepiscopul catolic de Torino.

În luna mai, a venit rândul ortodocşilor ruşi să se închine la giulgiu. Pe 17 mai 2010, Arhiepiscopul Ilarion de Volokolamsk (foto), conducătorul Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, însoţit de mai mulţi ierarhi, a slujit utrenia înaintea giulgiului din Torino.

Stiri 56 02

La slujbă au participat ierarhii ortodocşi ruşi Teofan de Berlin şi Germania, Inochentie de Chersonese, Chiril de Yaroslavl şi Rostov, Teognost de Serghiev Posad, Elisei de Surozh şi Mihail de Geneva şi Europa Occidentală, circa 100 de preoţi şi diaconi din Rusia şi străinătate, ca şi peste 800 de pelerini veniţi din Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova, Italia, Germania, Marea Britanie şi alte ţări (foto). A fost prezent şi cardinalul Poletto şi clerul catolic al arhidiocezei. Cardinalul a amintit că, în urmă cu 10 ani, a fost rândul actualului patriarh Chiril, la acea vreme mitropolit de Smolensk şi Kaliningrad, să se închine giulgiului şi să slujească vecernia înaintea lui.

Stiri 56 03

Ne întrebăm ce urmează. La relicvele ‘sfinţilor’ catolici s-au închinat – deşi nu se poate vorbi de sfinţenie, în pelerinaj la locurile unde catolicii afirmă că s-a arătat Maica Domnului au mers – deşi înşişi catolicii se îndoiesc de aceste apariţii, la giulgiul din Torino au săvârşit slujbe – deşi lumea ştiinţifică este puternic divizată cu privire la faptul că acesta este giulgiul de îngropare al Mântuitorului Hristos, cea mai pertinentă teorie susţinând că el datează din secolele XI-XII, nicidecum din vremea petrecerii Domnului pe pământ. Nu ar fi de trecut cu vederea nici faptul că cei care organizează expunerea acestui giulgiu au apartenenţe bizare, printre ei numărându-se Rotary Club şi Lions Club.

Deci, ce urmează ? Vor merge ierarhii ortodocşi pe urmele celor catolici şi vor începe să ardă tămâie în faţa zeului Ganesha ? Sau mai întâi se vor închina la dintele lui Buddha ?

 

» Colaborarea dintre ortodocşii români şi Biserica Catolică se manifestă la toate nivelele ierarhice. Pe 21 aprilie 2010, ministrul român de externe Teodor Baconschi, fost ambasador la Vatican, a fost primit în audienţă de Papa Benedict al XVI-lea, ocazie cu care i-a înnoit invitaţia de a vizita România.

Ministrul Baconschi declara: ,,Este un proiect diplomatic la care lucrăm, sperăm să-l putem realiza, dacă nu în anul acesta, în 2011, şi cred că ar fi o foarte semnificativă continuare a parteneriatului dintre România şi Sfântul Scaun, consacrată cu ani în urmă prin vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România”. Ministrul consideră că vizita papei ar evidenţia ,,vocaţia de dialog a Bisericii majoritare şi totodată dorinţa naţiunii de a fi parte din Europa, care nu este doar politică, economică şi financiară, ci şi spirituală”.

El a explicat paşii diplomatici necesari, spunând că preşedintele României a transmis o invitaţie oficială papei şi ar fi necesară o invitaţie a patriarhului român. Purtătorul de cuvânt al patriarhiei, Constantin Stoica, a fost rezervat, afirmând că ,,este nevoie de acordul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române”, iar până în prezent această problemă nu a fost pusă în discuţie.

Să nu ne amăgim. Este doar o chestiune de timp ca patriarhul să facă o invitaţie oficială papei pentru a vizita România. Restul este pentru cei naivi.

 

» Nici basarabenii nu stau mai rău la acest capitol. Pe 26 februarie 2010, Vladimir Filat, prim-ministrul Republicii Moldova, a avut o întrevedere cu participanţii la Conferinţa Episcopilor Catolici din Europa de Sud-Est. În cadrul acesteia, politicianul unei ţări care are 93,4% ortodocşi şi 0,1% catolici a declarat senin: ,,Biserica Catolică trebuie să aibă un rol hotărâtor în drumul Moldovei spre Uniunea Europeană”.

Premierul a cerut catolicilor să se implice în ,,procesul educării poporului, proces ce trebuie să aibă loc în baza principiilor morale superioare, urmărind scopul creării unei noi societăţi”, ca şi cum nu ar fi creată deja o societate pe baze creştine şi având principii morale şi nu ar exista un proces de educare a poporului de către Biserica Ortodoxă.

Satisfăcuţi de afirmaţiile premierului basarabean, ierarhii catolici au exprimat ,,solidaritatea lumii catolice” cu poporul moldav, solidaritate care ar conduce la regăsirea ,,motivului marilor speranţe” (?). În plus, arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano, nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, a transmis Conferinţei Episcopilor Catolici salutul papei, asigurând-o de ,,susţinerea Sfântului Scaun în efortul său de integrare totală în Uniunea Europeană”.

Astfel de schimburi de cuvinte vorbesc încă o dată despre relaţiile existente între lumea politică şi cea catolică, ca şi despre eventualele condiţii impuse ţărilor ortodoxe pentru a fi considerate ‘civilizate’.

Precum era şi firesc, unii ortodocşi basarabeni au fost extrem de deranjaţi de cuvintele premierului, afirmând că reprezintă ,,încă o palmă dată întregului nostru popor ortodox”. ,,A căuta sprijinul unei organizaţii străine şi chiar duşmănoase valorilor bimilenare ale neamului nostru în scopuri politice este o blasfemie, o crimă la adresa întregii noastre istorii” ...

 

Notă: în mai, a fost rândul preşedintelui interimar al Republicii Moldova şi preşedinte al Parlamentului, Mihai Ghimpu, să facă declaraţii zgomotoase. În cadrul unei întrevederi cu Papa Benedict al XVI-lea la Vatican, el s-a rugat împreună cu pontiful pentru bunăstarea cetăţenilor moldoveni şi rezolvarea problemelor interne ale statului şi a afirmat că Biserica Catolică are toată susţinerea autorităţilor Republicii Moldova.

În final, a declarat: ,,Mă simt mai puternic, mai plin de forţă şi energie. Am simţit căldura şi binecuvântarea Domnului şi nu mă pot împăca cu gândul că părăsesc Vaticanul. Vaticanul împreună cu papa de la Roma adună creştinii în jurul credinţei” ... De asemenea, el i-a adresat papei invitaţia oficială de a vizita Republica Moldova.

 

» Insinuarea catolicismului în sânul Ortodoxiei se face în mod susţinut. Înşişi credincioşii, ca şi ierarhii lor, preiau tot felul de tradiţii catolice, pe care nu le mai consideră străine de duhul autentic creştin. Astfel are loc o amalgamare a tradiţiilor ortodoxe cu cele catolice, o relativizare a credinţei, totul devenind permis.

De pildă, s-a încetăţenit să aibă loc regulat o întâlnire interconfesională şi internaţională a monahilor europeni. Aceştia petrec o săptămână împreună într-un lăcaş ortodox, catolic sau protestant, împărtăşind tradiţii, obiceiuri, idei referitoare la creştinism şi modul în care îl trăieşte fiecare în parte în confesiunea sa.

Cea de-a 33-a întâlnire interconfesională şi internaţională a monahilor va avea loc între 13-19 iulie 2010, pe teren ortodox, la Mânăstirea Sfântul Ioan de Rila din Bulgaria. Întrunirea are tema ,,Viaţa în Hristos: provocare şi nădejde”. În programul reuniunii sunt înscrise mai multe conferinţe pe diferite teme, susţinute de pastori protestanţi, preoţi şi călugăriţe catolice, Mitropolitul Natanail de Nevrokopi din Patriarhia Bulgariei şi Mitropolitul Ştefan de Tallinn şi toată Estonia (Este de remarcat faptul că monahii heterodocşi au fost reprezentaţi doar de cler inferior: pastori, preoţi, pe când cei ortodocşi au fost reprezentaţi şi de mitropoliţi). Una dintre acestea se intitulează ,,Bulgaria: întâlnire între creştini şi musulmani”.

Programul mai cuprinde slujbe ortodoxe săvârşite în mânăstire: liturghii, vecernii, utrenii. De asemenea, în program este înscrisă o ,,euharistie catolică” pe 17 iulie. Se naşte întrebarea: unde va avea loc acea liturghie catolică, dacă nu în biserica sau paraclisul Mânăstirii Sfântul Ioan de Rila ? Acest lucru nu ar fi o noutate absolută, fiindcă au mai existat încercări ale catolicilor de a săvârşi slujbe catolice în biserici ortodoxe.

Din nefericire, vremurile avansează, ca şi apostazia care se întinde tot mai mult ca o plagă peste lumea ortodoxă … care oferă de bunăvoie altarele sale pentru euharistii catolice !

 

» O altă preluare a unui obicei catolic, ce începe să devină tradiţie în Ardeal, este manifestarea Drumul Crucii (foto). Catolicii obişnuiesc să organizeze o reconstituire a căii pe care a mers Mântuitorul către răstignire, ce cuprinde în tradiţia lor 14 opriri, la care se rostesc anumite rugăciuni.

Stiri 56 04

Din nefericire, această tradiţie catolică prinde rădăcini în oraşele din Transilvania, printre credincioşii tuturor confesiunilor. De pildă, anul acesta, manifestarea a avut loc în Târgu-Mureş (31 martie; pentru prima oară), Baia-Mare (29 martie; al şaptelea an consecutiv), Oradea (31 martie), Cluj, Timişoara, Alba-Iulia, Satu-Mare etc. În unele oraşe, evenimentul a fost organizat de mai multe ori şi de diferite asociaţii şi biserici.

Pe de-o parte, manifestarea a fost organizată de episcopiile romano- şi greco-catolică din oraşele respective, având loc cu participarea preoţilor şi chiar a unor episcopi ai confesiunilor respective. Pe de altă parte, unele evenimente au avut caracter interconfesional, fiind organizate în colaborare cu reprezentanţi ai confesiunilor ortodoxă şi neo-protestante.

Un participant la această ‘afacere’ este artistul ceramist Daniel Leş, fost interlop, ce a primit o ‘revelaţie divină’ în urmă cu câţiva ani. După convertire, el a început să organizeze anual, împreună cu o trupă de actori amatori, manifestaţii de acest gen în diferite oraşe din Ardeal, cu concursul şi la invitaţia bisericilor locale. Daniel Leş declara: ,,Mă bucur că au căzut barierele dintre biserici şi singurul scop al evenimentului este să arate cu degetul spre Iisus Hristos. Copiii noştri trebuie să ştie ce s-a întâmplat acum 2.000 de ani”.

 

Stiri 56 05

În imagine, Daniel Leş interpretând rolul Mântuitorului răstignit pe cruce

 

Se pare că lumea, apostată şi descreştinată, este atrasă de acest gen de manifestări, urmând ca anul viitor Daniel Leş şi trupa lui să ajungă în oraşele din sudul ţării, precum Bucureşti, Craiova etc.

 

» În timp ce românii se cuceresc de manifestările violente de tip catolic, fără vreun substrat duhovnicesc, în Filipine, unde Drumul Crucii este socotit un ritual sfânt, conducătorii confesiunilor catolică şi protestantă încearcă să-i oprească pe credincioşi să se mai răstignească şi auto-flageleze. De pildă, anul acesta, 27 de credincioşi, dintre care 2 femei, s-au lăsat bătuţi şi răstigniţi pe cruce în provinciile Pampanga şi Bulacan, situate la nord de capitala Manila. La eveniment au fost prezenţi circa 50.000 de oameni, inclusiv mulţi turişti străini. Episcopii catolici au atras atenţia credincioşilor asupra faptului că oamenii nu trebuie să se rănească ei înşişi în mod nenecesar. ,,Sunt multe moduri în care să ne pocăim pentru păcatele noastre”, a spus episcopul Dinualdo Gutierrez de la Dioceza de Marbel, înainte de Săptămâna Patimilor.

La rândul său, secretarul general al Consiliului Naţional al Bisericilor din Filipine, Rex Reyes, declara pe bună dreptate: ,,Dacă Hristos ar privi la cei care se auto-flagelează sau se răstignesc, S-ar întreba: ‘De ce au nevoie să facă toate aceste lucruri, când Eu m-am jertfit deja şi am murit pentru lume şi toată omenirea ?’”

 

» Pe măsură ce trece timpul, ecumeniştii îşi trădează nemulţumirea faţă de încetineala cu care se desfăşoară lucrurile. Unul dintre ţelurile importante care nu a fost încă atins este unificarea datei pascale prin lepădarea Pascaliei Bisericii Ortodoxe.

În ultimii ani se insistă tot mai vehement asupra modificării datei pascale şi introducerii metodei de calcul înşelătoare stabilite la întrunirea de la Aleppo, Siria (a se vedea documentul de la Aleppo, partea I şi partea a II-a). Datorită faptului că în anii 2010 şi 2011 datele pascale ortodoxă şi catolică coincid, se fac mari presiuni pentru ca, începând din 2012, Învierea Domnului să fie prăznuită de toţi creştinii la o dată comună, stabilită după altă metodă decât cea rânduită de Pascalia ortodoxă.

De pildă, Consiliul Naţional al Bisericilor din Statele Unite ale Americii a adresat un nou apel pentru stabilirea unei date comune de prăznuire a Sfintelor Paşti. Pastorul Michael Kinnamon, secretarul general al consiliului, şi Antonios Kireopoulos, directorul de programe al consiliului pentru credinţă şi ordine şi relaţii interreligioase, au adresat o scrisoare credincioşilor creştini americani.

În aceasta, ei au deplâns faptul că ,,aproape în fiecare an comunitatea creştină este divizată cu privire la ziua în care să proclame această veste bună. Divizarea noastră, bazată pe o dispută legată de calendare vechi, trădează vizibil mesajul împăcării. Este un scandal care Îl mâhneşte cu siguranţă pe Dumnezeu”. Ei şi-au exprimat nădejdea că, din 2012, creştinii vor spune într-un glas ‘Hristos a înviat !’

Lor li s-au alăturat o mulţime de creştini de pe glob, care cer stabilirea unei date comune de prăznuire. Unii afirmă că există chiar documente ecumeniste semnate de ierarhii ortodocşi, pentru ca Paştele să fie sărbătorit la aceeaşi dată începând din 2012. Prin urmare, se pare că singura piedică în calea atingerii acestui ţel nu mai sunt ierarhii ortodocşi, ci un număr destul de mic de credincioşi care nu şi-au pierdut conştiinţa ortodoxă …

 

» Anul acesta, Învierea Domnului a fost sărbătorită în aceeaşi zi de toată creştinătatea. Momentul a fost considerat extrem de oportun pentru organizarea de mari adunări ecumeniste în diferite locuri de pe mapamond. Amintindu-şi de succesul întrunirii ecumeniste organizate de Sfintele Paşti din 2007, când creştinii au prăznuit din nou laolaltă Învierea Domnului şi în Paris s-au adunat 2.500 de credincioşi creştini de diferite confesiuni, prelaţii catolici s-au străduit ca şi în acest an să procedeze aşijderea.

Ca urmare, pe 4 aprilie 2010, în Place de la Defense din Paris, a avut loc o reuniune ecumenistă (foto), la care au participat 4-5.000 de credincioşi ortodocşi, catolici, anglicani, armeni, luterani, reformaţi, copţi, baptişti, penticostali şi membri ai altor culte neo-protestante. Adunarea a fost condusă de arhiepiscopul catolic al Parisului, Andre Vingt-Trois, dintre ortodocşi fiind prezenţi Mitropolitul Emmanuel al Franţei (jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului), Episcopul Iosif din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale şi Arhiepiscopul Gabriel al parohiilor ruse din Europa Occidentală, exarh al Patriarhiei Constantinopolului, ca şi preoţi şi credincioşi din diferite jurisdicţii ortodoxe din Franţa.

Stiri 56 06

Christine Roberge, unul dintre organizatori şi delegat pentru ecumenism din dioceza de Nanterre, declara deschis: ,,Ideea este de a proclama împreună ceea ce avem în comun. S-a încheiat epoca când ne tratam ca eretici”.

Stiri 56 07

Adunarea ecumenistă din Place de la Defense a inclus rugăciuni, cântări, predici rostite de reprezentanţii diferitelor confesiuni (foto) etc. A cuprins, de asemenea, un ritual inedit, un fel de mărturisire de credinţă inspirată din veghea pascală catolică. Conducătorul adunării pune întrebarea: ,,Credeţi ?” şi toţi cei prezenţi răspund: ,,Credem” în Sfânta Treime, în Sfânta Biserică universală, comuniunea sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea trupului şi viaţa veşnică.

Întruniri ecumeniste similare au avut loc în diferite oraşe din Franţa, printre care Lyon, Orleans, Bordeaux, Saint-Etienne. Este de remarcat că aceste adunări au fost convocate în zorii zilei, la răsăritul soarelui, asemănându-se întrucâtva ceremoniilor păgâne.

Întrunirea de la Bordeaux a început la 7 şi 8 minute precis, momentul răsăritului pe pasarela Quinconces, în centrul oraşului. Acolo au fost invitate comunităţile ortodoxă, catolică, anglicană, evanghelică, adventistă, baptistă şi reformată din toată regiunea Gironde. Au participat 1.500 de creştini, iar dintre clerici episcopul vicar Marcu al Mitropoliei Ortodoxe Române, pastorul protestant Emmanuel Alvarez, preotul catolic Serge Ricaut (foto).

Stiri 56 08

Din nefericire, aceste manifestări se îndepărtează tot mai mult de duhul creştin autentic, deviind către spectacol grotesc şi căutând unirea tuturor nu întru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, ci întru cugetul apostat contemporan.

 

Stiri 56 09

Un alt element bizar din cadrul adunării ecumeniste de la Bordeaux l-a constituit aprinderea unui foc,
ritual caracteristic mai degrabă ceremoniilor păgâne. În imagine, printre clericii prezenţi se află
Episcopul Marcu din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

 

» Ortodocşii de pe meleagurile noastre privesc către aceleaşi zări apostate ca şi cei din alte colţuri ale lumii. Astfel, în perioada 19-23 martie 2010, cu binecuvântarea Episcopului Lucian al Caransebeşului, Liceul Teoretic Traian Lalescu din Reşiţa a organizat întâlnirea ecumenistă a proiectului Stiri 56 10şcolar european ,,Dă EurHope a EurHome”. Parteneri pentru această acţiune sunt Centrul Giovanni Paolo II din Italia, Biserica Anglicană St. Albans din Londra, Biserica Luterană din Linkoping, Suedia şi delegaţia romano-catolică din Pesaro, Italia.

 

Afişul de prezentare al întrunirii ecumeniste de la Reşiţa

 

La proiect participă foşti elevi ai liceului care au acumulat experienţă lucrând la numeroase proiecte în domeniu, actuali elevi ai liceului, tineri italieni, englezi şi suedezi, de confesiune ortodoxă, catolică, anglicană şi luterană. Printre activităţile înscrise în programul manifestării se numără: liturghia ortodoxă săvârşită de episcopul Lucian împreună cu mai mulţi preoţi în amfiteatrul liceului, liturghia la Mânăstirea Sfânta Ana din Orşova, liturghia romano-catolică la Orşova.

Invitaţii vor lua parte la şedinţe pentru organizarea celei de-a doua întâlniri internaţionale de la Loreto, Italia, din august 2010, manifestare de tip catolic cu tentă păgână. Întruniri peste întruniri, manifestări peste manifestări, din ce în ce mai asemănătoare cu cele păgâne, ce dovedesc încă o dată că ecumenismul nu poate zămisli roade folositoare, ci duce creştinismul într-un abis.

 

» O altă dovadă a derivei ecumeniste o constituie răspândirea lăcaşurilor de cult multireligioase. De pildă, Alexandru Kazmin, arhitectul şef al Moscovei, crede că există suficient spaţiu la Poklonnaya Gora – loc memorial din Moscova închinat ostaşilor ruşi căzuţi în cel de-al doilea război mondial – pentru a construi lăcaşuri de cult pentru diferite religii şi confesiuni. În prezent, acolo există deja o biserică ortodoxă, o sinagogă şi o moschee, şi arhitectul intenţionează să ‘completeze’ complexul.

Rossiyskaya Gazeta a consemnat declaraţia arhitectului: ,,Se va construi o stupa budistă, o capelă armeană şi o biserică catolică. Persoane de diferite confesiuni au participat la marele război patriotic. Mai sunt puţini veterani, însă ei au nepoţi şi strănepoţi. Este necesar ca fiecare dintre ei să vină la Poklonnaya Gora pentru a-şi pomeni rudele sau pentru a aprinde o lumânare”.

 

» Pe 12 aprilie 2010, în cursul călătoriei sale în Egipt, Patriarhul Chiril al Moscovei şi întregii Rusii a vizitat Universitatea Al-Azhar din Cairo, unde s-a întâlnit cu şeicul Ahmed el-Tayeb, conducătorul Centrului Islamic Al-Azhar din cadrul universităţii.

Patriarhul ortodox i-a propus şeicului să înfiinţeze un organism consultativ comun. ,,Dorim de multă vreme să stabilim relaţii cu această universitate, care este cel mai important centru de învăţătură islamică din lume”, a declarat patriarhul, adăugând că Universitatea Al-Azhar este binecunoscută în Rusia ca ,,o şcoală teologică foarte puternică”.

Tot în luna aprilie, patriarhul Chiril a călătorit la Baku, Azerbaidjan, unde a participat la lucrările Summitului Religios Mondial. El a fost musafirul şefului Consiliului Spiritual al Musulmanilor din Caucaz, şeicul Allahshukur Pasha-zade, şi a vizitat principala moschee a oraşului, Taza-Pir.

Arhiereul ortodox şi-a exprimat bucuria de a vizita moscheea şi le-a adresat musulmanilor următoarele cuvinte: ,,Rugăciunea ne uneşte cu Dumnezeu. Avem divergenţe în ce priveşte înţelegerea lui Dumnezeu, înţelegerea vieţii religioase, însă avem ceva în comun, şi aceasta este rugăciunea comună”.

În continuare, el utilizează o parabolă a Avvei Dorotei, prin care sfântul a explicat cum se unesc creştinii în Hristos, pentru a vorbi despre unitatea de cuget care poate exista între credincioşii oricăror religii de pe mapamond: ,,Se pune uneori întrebarea: cum pot trăi împreună oamenii care aparţin unor religii diferite ? Răspunsul este cuprins în cuvintele deosebite rostite odinioară de teologul şi ascetul creştin Dorotei: Dumnezeu este ca soarele de la care pornesc raze. Dacă o persoană merge pe aceste raze către Dumnezeu, cu cât se apropie de Dumnezeu, cu atât se apropie şi de alt om care merge de asemenea să se întâlnească cu Dumnezeu. Şi dacă toată omenirea va fi aproape de Dumnezeu, atunci oamenii vor fi aproape şi unul de altul. De aceea, când spunem că religiile divizează oamenii, spunem că aceasta este o minciună. Religiile pot face deosebiri între oameni când aceştia sunt departe de Dumnezeu, când nu se roagă, când nu vorbesc cu Dumnezeu, când nu Îl simt pe Dumnezeu. Atunci un om ca acesta va fi departe de altă persoană chiar dacă este de aceeaşi credinţă cu el”.

Este inimaginabil modul în care pot fi răstălmăcite învăţăturile creştine şi încă mai inimaginabil este că acestea curg direct de pe scaunele ierarhilor ortodocşi contemporani.

 

» Nici astăzi, după sute de ani, nu au încetat încercările de a-i convinge pe sârbi să se lepede de credinţa ortodoxă. Pe de o parte musulmanii, pe de altă parte catolicii s-au străduit să-i convertească pe sârbi la credinţa lor, cel mai adesea prin mijloace violente.

Istoria secolului XX este un şir aproape continuu de campanii împotriva sârbilor ortodocşi. După cel de-al doilea război mondial şi campaniile atroce ale croaţilor catolici au urmat conflictele armate care au dus la destrămarea Iugoslaviei, în care sârbii au pătimit mult pentru a-şi apăra credinţa. În Bosnia-Herţegovina ei s-au confruntat cu bosniacii musulmani, în Croaţia cu catolicii, iar în Kosovo cu albanezii musulmani.

Anul acesta, înainte de Paşti, sârbii refugiaţi care au revenit în comuna Maglaj din Bosnia-Herţegovina au primit apeluri pentru a asista la o reuniune consacrată convertirii la islamism. Preotul ortodox Dalibor Djekic a afirmat că un asemenea apel a fost plasat chiar pe uşa casei parohiale. Apelul a stârnit o mare nelinişte în rândul populaţiei sârbe, puţin numeroase, din localitate. Oamenii au început chiar să se întrebe dacă vor fi nevoiţi să se refugieze din nou.

Episcopul Vasilie de Zvornik şi Tuzla a adresat o scrisoare preşedintelui comunei Maglaj, Mehmed Mustajbasic. De asemenea, el a scris Consiliului Interreligios al Federaţiei Bosnia-Herţegovina, cerând să condamne cu fermitate recenta invitaţie de convertire la islamism adresată sârbilor. Episcopul a declarat că asemenea invitaţii ,,sunt şocante şi reprezintă apogeul răutăţii şi ameninţării” şi ,,populaţia sârbă şi Biserica Ortodoxă Sârbă din Bosnia-Herţegovina sunt expuse încontinuu la nelinişte, presiuni şi provocări din partea bosniacilor”.

Dar consiliile interreligioase, interminabilele întruniri ecumeniste, ca şi toate compromisurile făcute de ierarhii ortodocşi reprezentanţilor celorlalte religii, nu aduc nici un folos comunităţilor ortodoxe. Mai mult, tocmai acestea expun credincioşii la astfel de invitaţii, ei fiind eventual învinuiţi că nu le dau curs şi dau astfel dovadă de ‘intoleranţă’ religioasă!

 

» Nici în Croaţia vecină, lucrurile nu bat pasul pe loc. Pe aceste meleaguri se doreşte reînfiinţarea unei aşa-numite Biserici Ortodoxe Croate. Ea a fost înfiinţată pentru prima dată în 1942, printr-un decret emis de conducătorul regimului ustaş Ante Pavelic. A existat vreme de 3 ani, timp în care nu a fost recunoscută de nici una dintre Bisericile Ortodoxe autocefale, fiind o instituţie marionetă a autorităţilor croate care urmăreau deznaţionalizarea şi convertirea la catolicism a sârbilor din Croaţia.

Astăzi, o aşa-zisă comunitate ortodoxă croată cu circa 400 de membri doreşte să preia titulatura de Biserică Ortodoxă Croată, care să fie independentă de Biserica Ortodoxă Sârbă, după cum susţin iniţiatorul ideii, Jelisej Lalatovic, şi secretarul comitetului de iniţiativă, Ivo Matanovic. Episcopul Fotie de Dalmatia, care păstoreşte credincioşii ortodocşi din Croaţia şi aparţine de Biserica Ortodoxă Sârbă, se opune ideii şi a solicitat preşedintelui Ivo Josipovic să oprească înfiinţarea aşa-numitei Biserici Ortodoxe Croate. Ierarhul a trimis preşedintelui o scrisoare de protest şi un apel public cu privire la această problemă şi a declarat că nădăjduieşte că organizaţia, de orientare pro-ustaşă, nu va fi niciodată înregistrată:

,,Fondarea acestei Biserici nu este posibilă. Nu există condiţii canonice în cazul acestei comunităţi pentru formarea unei Biserici. (…) Învăţăturile lor sunt problematice, pentru că ei le întemeiază pe o anumită organizaţie care a existat în timpul Statului Independent al Croaţiei, după cum stă scris pe site-ul lor”.

Consiliul Naţional Sârb din Croaţia s-a ridicat de asemenea împotriva întemeierii unei asemenea Biserici. ,,Este limpede că ei nu laudă religia, sau credincioşii, sau creştinismul, ci de fapt invită la răutate şi ură”, a afirmat preşedintele adjunct al consiliului, Saşa Miloşevic.

Jurnalistul Milenko Peşic de la cotidianul belgrădean Politika spune că scopul întregului concept este de a face presiuni asupra sârbilor care mai trăiesc în Croaţia: ,,Este o formă de intimidare. Nu este curios că această Biserică Ortodoxă Croată a fost înfiinţată exact în Zadar ? Ştim că întoarcerea sârbilor în acea regiune se desfăşoară încet şi mi se pare că ideea de a întemeia o Biserică este întrucâtva un plan de a opri întoarcerea sârbilor”.

 

» Colaborarea dintre ierarhii Bisericilor Ortodoxe locale şi conducerea politică a Uniunii Europene – urmaşă în duh a regimului comunist – este din ce în ce mai strânsă. Cel mai recent proiect de colaborare este înfiinţarea Comitetului reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană, care şi-a început activitatea pe 17 martie a.c., la Bruxelles. La întrunirea inaugurală au participat Mitropolitul Emmanuel al Franţei (Patriarhia Constantinopolului) – conducător al discuţiilor, arhipreotul Antonie Ilin (Patriarhia Moscovei), preotul Patriciu Vlaicu (Patriarhia Română), Episcopul Porfirie al Neapolisului (Biserica Ciprului), Mitropolitul Atanasie de Ahaia (Biserica Greciei).

Reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângă Uniunea Europeană, arhipreotul Antonie Ilin a declarat că acest comitet ,,este chemat să facă vizibilă prezenţa Ortodoxiei globale atât pentru elitele politice care iau decizii, cât şi pentru o comunitate de experţi şi mass-media din Bruxelles”. Printre proiectele comitetului se numără conferinţe de presă, mese rotunde, seminarii, conferinţe tematice dedicate prezentării provocărilor Europei de azi. Existenţa lui implică de asemenea formarea de grupuri de experţi din parteneri precum politicieni ortodocşi, persoane din mass-media şi din comunitatea ştiinţifică şi organizaţii non-guvernamentale din Bruxelles.

Iată cum se înghesuie păstorii turmei ortodoxe să colaboreze cu conducerea Uniunii Europene, care îşi manifestă în toate planurile politica sa vehement anti-creştină. De fapt, politicienii europeni de astăzi sunt nişte înaintemergători ai lui antihrist. Ce vor face ierarhii ortodocşi când pe scena lumii va apărea însuşi antihrist ? Vor căuta să colaboreze şi cu el ?

 

» În ultimii ani, au apărut nenumărate dovezi cu privire la relaţiile existente între ideologii comunişti şi conducătorii mişcării ecumeniste, ca şi despre scopurile implicării Bisericilor Ortodoxe din blocul comunist în Consiliul Mondial al Bisericilor.

Recent a apărut lucrarea Între credinţă şi compromis, scrisă de istoricul bulgar Momchil Metodiev în urma unor cercetări aprofundate ale arhivelor comuniste bulgare (foto). Istoricul relatează cum s-au folosit KGB-ul şi securitatea bulgară de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse şi Bulgare, puşi în funcţii tot Stiri 56 12de ei, pentru a influenţa organisme ecumeniste precum Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) şi Conferinţa Bisericilor Europene (CBE) şi a promova scopurile strategice comuniste la nivel mondial.

Metodiev scrie: ,,Participarea Bisericii Ortodoxe Bulgare la organizaţiile ecumeniste nu a fost inspirată de ideea dialogului şi colaborării interconfesionale. (…) Dacă, în percepţia populară, securitatea statului este privită ca stat în stat, atunci activitatea ecumenistă (condusă de reprezentanţii blocului sovietic) ar putea fi clasificată ca biserică în biserică”.

Autorul detaliază, arătând concret activităţile ierarhilor ruşi şi bulgari. Astfel, în anii ’1970, la ordinul KGB-ului, Mitropolitul Nicodim de Leningrad a condus colaborarea dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi organizaţiile ecumeniste internaţionale, în timp ce Mitropolitul Pangratie de Stara Zagora a făcut acelaşi lucru pentru Biserica Ortodoxă Bulgară. În 1975, mitropolitul Nicodim, care a colaborat cu Conferinţa Creştină pentru Pace din frontul sovietic, a devenit preşedintele CMB, după ce i-a intimidat pe delegaţii din lumea a treia cu ameninţări de suprimare a ajutoarelor sovietice pentru ţările lor dacă nu cooperează.

De asemenea, ‘lucrând’ prin Bisericile Ortodoxe din ţările comuniste membre ale CMB, serviciile de securitate comuniste au luptat pentru a se asigura că CMB şi-a concentrat criticile pe SUA şi aliaţii săi, în timp ce a respins orice încercare de a discuta abuzurile faţă de drepturile omului din blocul răsăritean. De exemplu, la Adunarea Generală a CMB de la Nairobi, Kenia, un delegat a propus adoptarea unei rezoluţii în care CMB să condamne încălcarea drepturilor omului în URSS, fapt ce a stârnit un scandal monstruos. Prin intervenţia ierarhilor ortodocşi şi a serviciilor de securitate comuniste, lucrurile au fost muşamalizate.

Metodiev notează că tot la Nairobi, ,,cu concursul serviciilor de securitate sovietice şi bulgare, a fost ales ca secretar general adjunct al CMB, Todor Sabev, bulgar”. Acesta, profesor de seminar în Bulgaria, a avansat rapid în structurile ecumeniste, unde a făcut jocul serviciilor secrete comuniste. În 1979, a devenit secretar general adjunct al consiliului, concentrându-se pe relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu romano-catolicii până în 1993, când s-a retras.

Într-un raport al agenţiei de ştiri Ecumenical News International, un oficial al CMB încearcă să minimalizeze dezvăluirile fără a le nega explicit. Martin Robra, director de programe al CMB, insistă: ,,Aceste afirmaţii nu sunt noi. (…) Chiar în cursul anilor războiului rece, se ştia că reprezentanţii Bisericilor din ţările comuniste aveau obligaţia de a raporta despre activităţile lor în străinătate înaintea autorităţilor ţărilor lor”. Doar cei naivi sau care nu vor să vadă adevărul mai pot crede că aşa au stat lucrurile.

Articolul de prezentare a cărţii istoricului bulgar conchide: ,,Cărţi ca cele ale lui Momchil Metodiev confirmă tot mai mult că CMB şi alte grupuri religioase mondiale au urmat în mare parte scenariile KGB din războiul rece. Problema este următoarea: dacă CMB continuă propaganda de extremă stângă, al cui scenariu îl mai urmează acum ?”

 

» Pe 1 aprilie 2010, cotidianul România liberă a publicat o biografie a Patriarhului Athenagora al Constantinopolului (1886-1972), care evidenţiază amănunte interesante. Din aceasta aflăm, de pildă, că patriarhul ecumenic care a ridicat anatemele dintre Bisericile Ortodoxă şi Catolică în 1965 este de neam aromân.

Athenagora, pe numele de mirean Aristotel Spirou, s-a născut în familia unui medic din satul aromân Vasilikon, de lângă oraşul Ioannina din Epir. ,,Tatăl său se numea Matei Spirou şi era unul dintre cei mai respectaţi membri ai comunităţii aromâne din nordul Greciei”. La 16 ani, s-a înscris la Şcoala Teologică din Halki a Patriarhiei Constantinopolului, iar la 24 ani este tuns în monahism şi Stiri 56 11devine diacon. Ulterior, el va ajunge arhidiaconul şi secretarul Arhiepiscopului Meletie al Atenei, nimeni altul decât faimosul Meletie Metaxakis (1871-1935), care la acea vreme conducea Biserica Greciei. În 1922, la doar 36 ani, ierodiaconul Athenagora este ales mitropolit de Corfu, făcând un pas semnificativ pe scara ierarhică.

 

Statuia patriarhului Athenagora în faţa bisericii Mitropoliei de Corfu

 

Între anii 1930-1948, el a păstorit turma ortodoxă din America de Nord şi Sud. În această perioadă, mitropolitul Athenagora leagă o prietenie relevantă cu viitorul preşedinte american Harry S. Truman (1884-1972). Pentru a-şi arăta consideraţia faţă de ierarhul ortodox, când acesta a plecat din SUA către Istanbul, pentru a lua în primire scaunul patriarhal în care fusese ales în noiembrie 1948, ,,preşedintele Truman i-a oferit pentru călătorie avionul personal, adică celebra aeronavă Air Force One, rezervată preşedinţilor americani”.

În perioada în care a fost patriarh al Constantinopolului, a profitat de situaţia tulbure din ţările ortodoxe pentru a ridica anatemele dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, din proprie iniţiativă şi fără a consulta nici un alt ierarh ortodox. Tot acum, el va lua în păstorirea sa o parte a parohiilor ortodoxe din diaspora, dând un decret prin care aceste comunităţi treceau direct în jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice. Măsura a fost folosită de multe parohii pentru desprinderea de ierarhii comunişti, însă ea a nemulţumit conducerea multor Biserici autocefale, care l-au acuzat că ar vrea să obţină în lumea ortodoxă un statut asemănător cu al papei.

Nicolae Russu, român din Germania, îşi aminteşte de perioada comunistă: ,,Am cerut să intrăm în dependenţa canonică a Patriarhiei Constantinopolului. Patriarhul Athenagora, despre care se spunea că este aromân, a acceptat imediat. El a trimis o scrisoare prin care ne oferea posibilitatea să optăm noi, ortodocşii români din Germania, pentru dependenţa de un mitropolit cu sediul în Anglia sau să depindem direct de tronul ecumenic”.

Un alt amănunt inedit este relaţia sa de prietenie şi colaborare strânsă pe planul modernismului şi ecumenismului cu alt aromân, provenit dintr-o familie aromână stabilită în Harghita, părintele Andrei Scrima, unul dintre membrii mişcării ,,Rugul Aprins”. Acesta a emigrat în occident după ce a primit o bursă de studii în India, iar patriarhul l-a cunoscut în 1960 la Paris. El i-a oferit lui Scrima rangul de arhimandrit, ca apoi să-l numească reprezentantul său personal la Conciliul Vatican II (1962-1965).

Istoricul clujean Ovidiu Pecican se exprimă elogios la adresa patriarhului Athenagora: ,,Athenagora a fost un fel de Nicolaus Olahus al Ortodoxiei, pentru că este primul etnic român care a ajuns într-o funcţie de o asemenea importanţă”. Întreg articolul este extrem de laudativ la adresa sa, încercând să acrediteze ideea că avem toate motivele să ne bucurăm de faptul că patriarhul Athenagora, dar şi părintele Scrima au fost de origine română şi au avut o contribuţie deosebită la evoluţia Bisericii Ortodoxe în secolul al XX-lea: ridicarea anatemelor, prezenţa la Conciliul Vatican II …

Iată încă o mostră pentru care ne putem ‘mândri’ că patriarhul Athenagora era aromân. El declara: „Greşim şi păcătuim dacă gândim că credinţa ortodoxă a venit din ceruri şi că celelalte dogme (religii) sunt nevrednice. Sute de milioane de oameni au ales mahomedanismul drept cale către Dumnezeu, şi încă câteva sute de milioane sunt protestanţi, catolici şi budişti. Ţelul fiecărei religii este să-l facă pe om mai bun”.

 

» Vaticanul continuă să meargă în marş triumfal către prăpastie, trăgând după sine milioane de oameni. Zi de zi apar ştiri despre ultimele ‘performanţe’ catolice, care nu încetează să ne uimească atât prin ‘ingeniozitate’, cât şi prin întinderea apostaziei.

Pe 13 aprilie 2010, arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, preşedintele Conciliului Pontifical pentru Cultură, a ţinut o conferinţă de presă la Valencia, Spania. În cadrul acesteia, el a declarat că ,,papa lucrează pentru a adânci dialogul dintre credinţă şi raţiune şi prin urmare dialoghează cu gânditorii şi artiştii atei”. În continuare, arhiepiscopul a detaliat evenimentele care au avut deja loc şi cele care sunt programate pentru viitorul apropiat în acest nou domeniu de acţiune al Vaticanului: dialogul cu ateii.

De exemplu, prelatul catolic se află în Spania pentru a inaugura catedra Fides et Ratio la Universitatea catolică din Valencia. De asemenea, Conciliul Pontifical pentru Cultură organizează o serie de întruniri la reşedinţa UNESCO de la Universitatea din Paris şi la Academia Franceză, prin intermediul unei instituţii create de propriul dicasteriu pentru a stimula dialogul cu domeniul ateu, numită Courtyard of the Gentiles (Curtea păgânilor).

Pare inutil până şi a comenta o asemenea iniţiativă. A purta dialoguri cu ateii şi a le numi dialoguri între credinţă şi raţiune, ca şi când credinţa nu ar avea raţiune, dar ateii da, este doar o nouă modalitate prin care Vaticanul batjocoreşte umbra de creştinism pe care o mai are.

 

Ioachim Arnăutu

 

Surse
1. www.ziarullumina.ro, 20 septembrie 2009, ,,Tradiţia Ramakrishna: o experienţă creştină hindusă”
2. www.teologia-sociala.ro, ,,Poziția Bisericii Ortodoxe din România faţă de avort”
3. www.basilica.ro, 8 martie 2010, ,,Binecuvântare şi omagiu femeii binecredincioase – Mesajul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu ocazia Zilei internaţionale a Femeii – 8 martie”
4. Evenimentul Zilei, 15 martie 2010, ,,Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă”; www.ziuaveche.ro, ,,Dumnezeu nu bate cu linguriţa”; www.ziuaonline.ro, 22 martie 2010, ,,Ortodoxia pasteurizată”
5. www.ziuaveche.ro, 18 martie 2010, ,,Italia: Ghid pastoral catolic privind relaţia cu creştinii ortodocşi”
6. www.basilica.ro, 27 aprilie 2010, ,,Românii ortodocşi cinstesc Giulgiul de la Torino”; www.mitropolia.eu, 16 aprilie 2010, ,,Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a primit invitaţia de a participa, în 28 aprilie 2010, la închinarea la Giulgiul Mântuitorului din Torino (Italia)”; www.mospat.ru, 18 mai 2010, ,,Metropolitan Hilarion leads worship at Shroud of Turin”
7. www.catholica.ro, 22 aprilie 2010, ,,Papa Benedict în România ?”
8. www.mdn.md, 1 martie 2010, ,,Filat, premierul ţării cu 93,4% ortodocşi: ‘Catolicismul trebuie să aibă un rol hotărâtor în drumul nostru spre Europa’”; www.mdn.md, 24 mai 2010, ,,Mihai Ghimpu, la întâlnirea cu papa: ‘După instalarea regimului democratic, Biserica Catolică are TOATĂ susţinerea autorităţilor Republicii Moldova”
9. http://eiir.wordpress.com, 4 martie 2010, ,,Rencontre oecumenique au Monastere Saint Jean de Rila (Bulgarie) – 13-19 juillet 2010”
10. www.emaramures.ro, 29 martie 2010, ,,’Golgota’ din Baia Mare – ‘Iisus’, crucificat în Parcul Mara din Baia Mare”; Adevărul, 30 martie 2010, ,,Târgu-Mureş: Creştinii vor recrea mâine ‘Via Dolorosa’”; www.ftr.ro, 31 martie 2010, ,,’Drumul Crucii’ cu Iisus, în Piaţa Unirii”Top of Form; www.ebihoreanul.ro, 1 aprilie 2010, ,,Drumul lui Iisus spre Golgota, refăcut de sute de orădeni”
11. www.ekklesia.co.uk, 7 aprilie 2010, ,,Philippines church leaders urge an end to crucifixion rituals”
12. www.ekklesia.co.uk, 2 aprilie 2010, ,,Calls renewed for a common annual date for Easter”
13. www.temoignagechretien.fr, 25 martie 2010, ,,Chretiens groupes a la Defense”; www.temoignagechretien.fr, 25 martie 2010, ,,Une fete sans pain et sans vin”; www.la-croix.com, 2 aprilie 2010, ,,Les chretiens a l’unisson de Paques”
14. www.lacasuriortodoxe.ro, 19 martie 2010, ,,Întâlnire ecumenică 19-23 martie: Dă EurHope a EurHome – Reşiţa”
15. www.interfax-religion.com, 1 martie 2010, ,,Buddhist stupa, Armenian chapel and Catholic church to be build at Poklonnaya Gora”
16. www.interfax-religion.com, 13 aprilie 2010, ,,Russian Orthodox Church to cooperate with Islamic University”; www.patriarchia.ru, ,,MP visits the Spiritual Administration of Muslims of the Caucasus”
17. www.orthodoxie.com, 1 aprilie 2010, ,,Bosnie-Herzegovine: les Serbes d’une commune ont recus des appels pour assister a une reunion sur la conversion a l’islam”; http://theorthodoxchurch.info, 7 aprilie 2010, ,,Shocking invitation to the Serbs to convert to Islam”
18. http://news-nftu.blogspot.com, 16 martie 2010, ,,’Pro-Ustasha Orthodox Church’ in works in Croatia”
19. www.basilica.ro, 25 martie 2010, ,,Întâlnirea reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană”; www.interfax-religion.com, 19 martie 2010, ,,EU sets up Committee of Orthodox Churches Representatives”
20. http://frontpagemag.com, 1 aprilie 2010, ,,The WCC and the KGB”
21. România liberă, 1 aprilie 2010, ,,Misiune. Aristotel Spiru a restabilit relaţiile dintre ortodocşi şi catolici”
22. www.zenit.org, 14 aprile 2010, ,,Pope wants to dialogue with atheists, says prelate”

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 56/mai-iunie 2010