Ianuarie-februarie 2010

Ştiri ortodoxe

 

Mezalianţa Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului cu lumea

,,Dacă ortodoxia nu este în dialog cu cei dinafară, (…) va deveni un ‘ghetou’ la marginea istoriei”, perorează Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului

O altă premieră tristă

 

 

»  Mezalianţa Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului cu lumea

 
Alte articole pe această temă

Precum am remarcat şi cu alte ocazii, îndepărtarea de temeliile credinţei ortodoxe duce la pierderea conştiinţei ortodoxe şi a nădejdii în ajutorul lui Dumnezeu. Acest lucru îl vedem astăzi la credincioşii de rând, ca şi la clerici, ierarhi şi întâistătători de Biserici Ortodoxe. Toţi aceştia îşi transferă nădejdea la boierii şi domnii acestei lumi, de la care cer ajutor şi susţinere în probleme care nu sunt de ‘competenţa’ lor.

Un astfel de exemplu îl constituie lupta Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului ca Patriarhia Ecumenică să fie recunoscută de Turcia şi comunitatea internaţională drept un jucător important pe scena mondială contemporană. În urma evenimentelor din ultimele secole, patriarhia a rămas cu o turmă extrem de mică şi astăzi este prigonită de autorităţile turce. Pentru a reface prestigiul instituţiei pe care o conduce şi a primi slava acestei lumi, patriarhul ecumenic duce o campanie susţinută pe lângă autorităţile civile internaţionale. O asemenea campanie presupune un parteneriat, o alianţă între instituţia Bisericii şi oficialităţile contemporane care îşi manifestă neîncetat dorinţa de a elimina creştinismul din societate.

 

Stiri 55 01

‘Părerea’ patriarhului constantinopolitan despre Învierea Mântuitorului
(Icoana cu Pogorârea la Iad a Mântuitorului este plasată
în mod necuviincios pe veşmintele sale)
 

Comunitatea greacă influentă din Statele Unite ale Americii sprijină demersurile patriarhului. Astfel, în 2006, Consiliul Naţional al Ordinului Sfântul Andrei – organizaţia arhonţilor Patriarhiei Ecumenice – a iniţiat proiectul ,,Rezoluţiile pentru Libertate Religioasă”. Scopul acestui proiect este ca parlamentul fiecărui stat american să adopte o rezoluţie pentru libertate religioasă în sprijinul Patriarhiei Ecumenice şi să o susţină în faţa autorităţilor Turciei.

Până în prezent au fost votate asemenea rezoluţii în 17 state americane, iar în alte state lucrurile sunt la nivel de dezbateri. În plus, Patriarhia Ecumenică este susţinută în SUA la cel mai înalt nivel, de către preşedinţi, vice-preşedinţi sau alţi oficiali de rang înalt. În iunie 2008, candidatul prezidenţial Barack Obama – actualul preşedinte al Americii – şi-a exprimat susţinerea pentru patriarhie, iar preşedintele în funcţie George W. Bush a fost rugat de diferiţi oficiali de etnie greacă să se ocupe de problema drepturilor patriarhiei la libertate religioasă.

În cursul vizitei sale în Turcia din aprilie 2009, preşedintele Obama a cerut Parlamentului Turciei să trateze problema respectării libertăţii religioase. În plus, după călătoria în noiembrie 2009 a patriarhului Bartolomeu în SUA, pe 19 noiembrie 2009, în Senatul american a fost introdus un proiect de lege prin care senatorii au cerut Turciei să redeschidă seminarul teologic din Insula Halki ,,fără condiţii sau întârziere” şi să ,,trateze alte probleme mai vechi referitoare la Patriarhia Ecumenică”.

Arhonţii duc o campanie asemănătoare şi pe continentul european; ei călătoresc în diferite ţări europene şi cer susţinerea autorităţilor naţionale pentru Patriarhia Ecumenică. De asemenea, ei cer susţinerea instituţiilor Uniunii Europene, care au publicat rapoarte în care cer Turciei să respecte libertatea religioasă a patriarhiei şi să se conformeze deciziilor organismelor internaţionale, precum Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO).

În martie 2009, Comisia ONU pentru eliminarea discriminării rasiale a cerut Turciei să redeschidă seminarul teologic din Halki, să retrocedeze proprietăţile confiscate şi să execute deciziile CEDO. Recent, Comisia Europeană pentru Democraţie, numită şi Comisia de la Veneţia, a declarat că ,,titlul ‘ecumenic’ al Patriarhiei Constantinopolului este recunoscut universal şi nu înţelege insistenţa autorităţilor turce de a nu recunoaşte un fapt definit istoric, acceptat în toată lumea”.

Cel mai recent document care tratează problemele Patriarhiei Constantinopolului este rezoluţia ,,Libertatea religiei şi alte drepturi ale omului ale minorităţilor non-musulmane din Turcia şi ale minorităţii musulmane din Tracia (Grecia Orientală)”, emisă de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) pe 28 ianuarie 2010. Rezoluţia a fost introdusă la Comisia pentru probleme juridice şi drepturile omului a APCE de către un euro-parlamentar francez şi votată cu o majoritate semnificativă de voturi.

Prin acest document, APCE recunoaşte statutul ecumenic al Patriarhiei Constantinopolului şi cere Turciei ,,să recunoască personalitatea juridică a Patriarhiei Ortodoxe Ecumenice de Istanbul” şi dreptul patriarhului de a se numi ‘ecumenic’. Parlamentarii mai cer autorităţilor turce ,,redeschiderea şcolii teologice greco-ortodoxe din Heybeliada (Halki)” şi ,,să regleze problema înregistrării lăcaşurilor de cult şi problema proprietăţilor confiscate după 1974”. Este notabil faptul că documentul european stipulează şi concepte de natură exclusiv ecleziastică, care reglementează poziţia Patriarhiei Constantinopolului în lumea ortodoxă:

,,Patriarhia greco-ortodoxă de Istanbul (care se numeşte ‘de Constantinopol’) are întâietate faţă de celelalte 3 patriarhii ortodoxe greceşti, a Antiohiei, Ierusalimului şi Alexandriei şi faţă de Bisericile Ortodoxe autocefale. Jurisdicţia sa se întinde astăzi în Turcia şi diaspora greacă ortodoxă din Europa şi America. Ortodocşii greci de naţionalitate turcă nu reprezintă decât o mică minoritate”.

Imixtiunea acestei comisii laice în probleme ecleziastice nu se opreşte aici. În rezoluţie, parlamentarii au propus ,,încadrarea comunităţii ortodoxe bulgare (n.r.: din Istanbul) în sânul structurilor Patriarhiei Ortodoxe Ecumenice”, respingându-se termenul de ,,Exarhat ortodox bulgar”. În plus, comisia cere o anumită subordonare, deoarece a solicitat guvernelor Greciei şi Turciei să informeze Consiliul Europei cu privire la ,,progresele făcute în decursul unui an, pe baza acestei rezoluţii”.

În această desfăşurare de evenimente apare un paradox, care vorbeşte despre adevăratele intenţii şi apartenenţe ale celor care se află astăzi la conducerea Patriarhiei Ecumenice: instituţiile americane şi europene care susţin Patriarhia Constantinopolului şi pe întâistătătorul acesteia manifestă în rest o atitudine puternic anti-creştină. Ele iau măsuri faţă de expunerea simbolurilor creştine în public, protestează faţă de morala creştină, vociferează faţă de menţionarea numelui lui Dumnezeu, ca şi faţă de orice rugăciune creştină (a se vedea serialul Război împotriva lui Dumnezeu din cadrul rubricii Cugetări pe teme de credinţă, articolul Noiembrie 2009. Un nou atac în războiul împotriva lui Dumnezeu etc).

Ca urmare, parteneriatul dintre Patriarhia Ecumenică şi autorităţile civile este bizară, chiar nefirească. Cum poate o instituţie ecleziastică să se asocieze cu apostaţii, cu cei care Îl urăsc pe Dumnezeu şi duc un război necruţător şi neîncetat împotriva Lui şi a tuturor celor care cred în El ? Ce s-ar putea crede despre cei care fac astfel de mezalianţe, decât că sunt într-un cuget cu cei care s-au aliat ? În cele din urmă, se ridică şi următoarea întrebare: cum de aceste instituţii civile, care luptă cu înverşunare împotriva creştinismului, susţin Patriarhia Constantinopolului ? Nu pare verosimil să credem că nu ştiu ce fac; pare mai verosimil să ne întrebăm dacă mai există vreo legătură între această patriarhie şi … creştinism.

 

 

»  ,,Dacă ortodoxia nu este în dialog cu cei dinafară, (…) va deveni un ‘ghetou’ la marginea istoriei”, perorează Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului

În timp ce se aliază cu instituţiile anti-creştine ale lumii, patriarhul Bartolomeu se ridică împotriva celor care se străduiesc să păstreze credinţa ortodoxă în puritatea ei. În sânul Bisericilor Ortodoxe oficiale, tot mai devotate strângerii relaţiilor cu confesiunile heterodoxe, cu alte religii de pe mapamond şi nu în ultimul rând cu autorităţile civile anti-creştine, s-a născut o mişcare de opoziţie faţă de ierarhii ecumenişti, susţinută de preoţi, monahi şi un număr mic de ierarhi (a se vedea articolul Septembrie-octombrie 2009. Noutăţi pe frontul ecumenist (I)).

Deşi ierarhii ecumenişti îşi continuă neabătuţi planurile, atitudinea şi protestele credincioşilor îi deranjează şi încep să reacţioneze tot mai dur, prin cuvânt, dar şi prin măsuri punitive.

Vădit supărat de această opoziţie, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a alcătuit o scrisoare pastorală pentru Duminica Ortodoxiei, 21 februarie 2010, care a fost citită în toate lăcaşurile de cult din lume care ţin de Patriarhia Constantinopolului. În document, patriarhul explică pe un ton dur necesitatea implicării Bisericii Ortodoxe în dialogul cu confesiunile heterodoxe şi lumea:

,,Ortodoxia nu este o comoară de muzeu care trebuie conservată, ci un suflu de viaţă care trebuie transmis omenirii pentru a o însufleţi. (…) Pentru aceasta, Ortodoxia trebuie să fie într-un dialog constant cu lumea. Biserica Ortodoxă nu se teme de dialog, pentru că adevărul nu se teme de dialog. Dimpotrivă, dacă Ortodoxia este închisă în sine şi nu în dialog cu cei dinafară, eşuează în misiunea sa şi nu mai este Biserica ‘Sobornicească’ şi ‘Ecumenică’. Dimpotrivă, va deveni un grup introvertit şi necomunicativ, un ‘ghetou’ la marginea istoriei”.

De asemenea, el realizează o comparaţie cu totul nepotrivită între atitudinea ierarhilor de astăzi şi cea a Sfinţilor Părinţi care ,,nu s-au temut niciodată de dialog cu cultura spirituală a epocii lor – chiar cu idolatrii păgâni şi filozofii lumii lor –influenţând astfel şi transformând civilizaţia timpului lor şi oferindu-ne o Biserică cu adevărat ecumenică”. Fiindcă, spre deosebire de ierarhii de astăzi, Sfinţii Părinţi nu au făcut concesii în faţa idolatrilor şi filozofilor lumii şi au mărturisit credinţa în Dumnezeul cel adevărat înaintea întregii lumi cu demnitate.

De altfel, patriarhul reia poliloghiile incoerente de susţinere a dialogului ecumenist: ,,Nu este posibil ca Domnul să sufere pentru unitatea ucenicilor Săi şi noi să rămânem indiferenţi faţă de unitatea tuturor creştinilor. Aceasta ar reprezenta o trădare şi o încălcare criminală a poruncii Sale dumnezeieşti”. Declarând că dialogurile teologice au loc ,,cu acordul şi participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale”, el se lansează într-o tiradă vehementă împotriva tuturor celor care contestă dialogul ecumenist, presărată cu neadevăruri şi deformări flagrante ale modului în care s-au desfăşurat şi se desfăşoară evenimentele şi ale intenţiilor ierarhilor:

,,Din nefericire, aceste dialoguri, împreună cu orice efort pentru relaţii paşnice şi frăţeşti ale Bisericii Ortodoxe cu ceilalţi creştini sunt contestate astăzi într-un mod fanatic inacceptabil – cel puţin pentru standardele unui etos creştin autentic – de anumite cercuri care pretind exclusiv pentru ele însele titlul de zeloţi şi apărători ai Ortodoxiei. Ca şi cum toţi patriarhii şi Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe din toată lumea, care au decis unanim pentru dialoguri şi continuă să le sprijine, nu ar fi ortodocşi. Însă aceşti opozanţi ai tuturor eforturilor pentru restaurarea unităţii printre creştini se înalţă deasupra sinoadelor episcopale ale Bisericii până în punctul periculos al creării de schisme în Biserică.

În argumentaţia lor polemică, aceşti critici ai restabilirii unităţii creştinilor nu ezită nici măcar să deformeze realitatea pentru a înşela şi stârni credincioşii. (…) Ei răspândesc zvonuri false. (…) Ei îi condamnă pe cei care conduc aceste dialoguri ca presupuşi ‘eretici’ şi ‘trădători’ ai Ortodoxiei. (…) Ei vorbesc arogant despre orice efort de reconciliere între creştinii divizaţi şi restabilire a unităţii lor, numindu-l ‘pan-erezia ecumenismului’ fără a oferi nici cea mai mică dovadă că, în contactele sale cu non-ortodocşii, Biserica Ortodoxă a abandonat sau negat învăţăturile Sinoadelor Ecumenice şi ale Părinţilor Bisericii”.

Referitor la această scrisoare pastorală, secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), Olav Fykse Tveit a spus că ,,este foarte recunoscător patriarhului ecumenic pentru angajamentul său puternic faţă de dialog şi unitatea Bisericii”, adăugând că documentul îi ,,aminteşte de alt text celebru: enciclica din 1920 în care patriarhul ecumenic de atunci a propus înfiinţarea unei tovărăşii de biserici, dând un impuls major pentru formarea CMB”.

Într-adevăr, scrisoarea pastorală a patriarhului este remarcabilă, fiindcă dovedeşte nu numai angajamentul său faţă de mişcarea ecumenistă, ci şi hotărârea de a lua măsuri împotriva celor care se opun ei, uzând de orice metode pentru a-şi atinge scopurile ...

 

 

»  O altă premieră tristă

Bisericile Ortodoxe locale cedează redută după redută în războiul necruţător al apostaziei. Până de curând, Patriarhia Ierusalimului a avut o poziţie moderată faţă de ecumenism. Însă, odată cu înscăunarea patriarhului Teofil al III-lea (a se vedea articolul Noiembrie 2007. Ştiri - După 2 ani de tergiversări, guvernul israelian îl recunoaşte pe Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului), a început o campanie agresivă de promovare a ecumenismului.

Cea mai recentă manifestare de acest gen a fost organizarea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor în lăcaşurile de cult din Ierusalim. În cetatea sfântă, rugăciunile comune s-au desfăşurat între 23-31 ianuarie a.c., fiind prezenţi ortodocşi, romano- şi greco-catolici, anglicani, luterani, armeni, copţi, etiopieni etc. Rugăciunile ecumeniste apostate au răsunat în Biserica Învierii Domnului, în Foişorul Cinei celei de taină şi lăcaşuri de cult heterodoxe din Ierusalim.

 
Ioan Palea
 
Surse
1. www.basilica.ro, ,,Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină 2010 la Ierusalim: 23-31 ianuarie”
2. www.orthodoxie.com, 28 ianuarie 2010, ,,Une resolution de l’Assemblee parlementaire du Conseil de l’Europe”
3. www.catholica.ro, 5 februarie 2010, ,,Caracterul ecumenic al Patriarhiei Constantinopolului”
4. www.interfax-religion.com, 9 februarie 2010, ,,PACE recognized Constantinople Patriarch’s right to be referred to as ‘Ecumenical’”
5. www.archons.org/issues/, noutăţi despre proiectul ,,Rezoluţiile pentru Libertate Religioasă”
6. www.patriarchate.org, ,,Patriarchal and Synodal Encyclical on the Sunday of Orthodoxy”
7. www.oikoumene.org, 18 februarie 2010, ,,’Truth does not fear dialogue’, says Ecumenical Patriarch”
8. www.directionstoorthodoxy.org, 19 februarie 2010, ,,Ecumenical Patriarch calls for church unity”
9. www.catholica.ro, 23 februarie 2010, ,,Ortodoxia nu se teme de dialog”
 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 55/martie-aprilie 2010