Iulie 2009

Ştiri

 

Ce se mai vinde astăzi ?

Michael Jackson, omagiat de ortodocşi şi catolici

Europa de astăzi, Eurabia de mâine

 

 

Ce se mai vinde astăzi ?

Lumea care se leapădă pe zi ce trece de Hristos devine tot mai mult un târg fără limite şi fără criterii, în care se poate cumpăra sau vinde orice, iar tranzacţiile se fac tot mai deschis. În timp ce, după cum spune Mântuitorul în Evanghelie, creştinul vinde tot ce are pentru a cumpăra bunul cel nepreţuit al veşniciei, Împărăţia cerurilor, oamenii de paie contemporani fac exact pe dos şi îşi vând sufletele pentru bani.

Astfel, în Letonia, la începutul lunii iunie 2009, compania Kontora a iniţiat o amplă campanie publicitară, prin care le-a propus letonilor credite în schimbul … amanetării sufletului. Pentru obţinerea unui credit în valoare de până la 5.000 de lati – moneda naţională a Letoniei, doritorii trebuie să redacteze o cerere şi să semneze un contract în care se stipulează: ,,Iau credit în valoare de (se indică suma) în condiţiile care mi-au fost aduse la cunoştinţă, sub gajul esenţei mele nemateriale, adică al sufletului meu nemuritor”. Termenul de acordare a creditului este de 3-90 de zile, iar în primele 3 zile nu se percepe dobândă. În cazul în care creditul este contractat pe un termen mai lung, dobânda este 1% pe zi.

Conducătorii confesiunilor creştine din Letonia au criticat vehement această campanie, împotriva ei pronunţându-se conducătorul Bisericii Luterane Evanghelice, Janis Vanags, cardinalul romano-catolic Janis Puiats şi Mitropolitul ortodox Aleksandr al Rigăi şi întregii Letonii. Ei i-au îndemnat pe credincioşi să nu apeleze la asemenea împrumuturi.

Tranzacţii cu suflete se fac şi pe internet. Multiple resurse online de limbă rusă prezintă reclame care invită oamenii să-şi vândă sufletele pentru o sumă nedezvăluită de bani, care se stabileşte între vânzător şi cumpărător. Numărul de astfel de reclame existente pe bloguri şi forumuri este enorm – Google oferă aproape un milion de rezultate pentru căutarea ‘a cumpăra un suflet’ în limba rusă.

La prima vedere, poate părea o glumă, însă în realitate este un curent foarte tulburător, adepţii satanismului invitându-i pe tineri să-şi vândă sufletele lui satan. Preţurile variază între 20 şi 1.000 de dolari, în funcţie de condiţiile celui care cumpără. Mulţi dintre cei care muşcă din această momeală nu iau în serios urmările, ci se gândesc doar că vor primi o sumă mare de bani ca parte a unui joc nevinovat. După ce cad la înţelegere, tinerii participă la un ritual straniu, în care îşi transferă sufletul satanei în schimbul sumei convenite. Abia mai târziu realizează că această ‘tranzacţie’ este cu totul altceva decât o glumă sau un joc, ajungând să meargă la preoţi cărora le spun că se simt rău şi suferă încontinuu de tot felul de coşmaruri.

Ca urmare a numărului mare de tineri care ajung la preot cu o astfel de problemă, Biserica Ortodoxă Rusă a început să se îngrijoreze din pricina amplorii fenomenului. Doar existenţa unui astfel de fenomen, fără a mai lua în calcul consecinţele lui, este de natură să arunce o lumină sumbră asupra viitorului şi să vestească domnia întunericului peste cugetele oamenilor.

 
Surse
1. http://profy.com, 26 decembrie 2008, ,,Satan now buying human souls online in Russia”
2. www.ziua.ro, 9 iulie 2009, ,,Liderii confesiunilor creştine din Letonia critică programul credite în schimbul amanetării sufletului”
 
 

 

Michael Jackson, omagiat de ortodocşi şi catolici

Pe 25 iunie 2009, marile agenţii de presă anunţau stingerea din viaţă, la reşedinţa sa, Neverland, a ,,regelui muzicii pop”, Michael Jackson, în urma unui stop cardio-respirator. Michael Jackson a fost un cântăreţ, compozitor şi dansator de renume mondial, care a creat o adevărată legendă în jurul său, fiind idolatrizat de milioane de fani din întreaga lume.

Dincolo de celebritatea sa, cântăreţul a fost un om ca oricare altul, care s-a confruntat pe parcursul vieţii cu câteva probleme personale extrem de acute şi controversate. De exemplu, dorinţa sa de a deveni alb şi a-şi schimba fizionomia s-a soldat în cele din urmă cu desfigurarea sa. Un site creştin comenta astfel acest aspect: ,,Artistul de 50 de ani s-a metamorfozat într-o creatură care nu era nici bărbat, nici femeie, nici alb, nici negru, nici adult, nici copil. El era un produs artificial al atât de multor operaţii chirurgicale estetice şi medicamente, încât fizionomia sa nu mai semăna deloc cu chipul său original. Un om cu aspect diavolesc. (...) Reţeta sa la farmacie costa 10.000 dolari pe lună”.

O altă pagină discutabilă a vieţii sale cuprinde acuzaţiile repetate de pedofilie şi acţiunile în instanţă pe acest temei. În 1993, vedeta pop a rezolvat primele acuzaţii de abuz sexual cu 15 milioane de dolari. Aranjamentul financiar l-a scos pentru moment din această situaţie delicată, dar i-a pătat reputaţia. Ulterior, îşi va murdări singur imaginea prin declaraţiile făcute în diferite interviuri televizate.

În 2003, în cadrul emisiunii ,,60 de minute”, moderatorul Ed Bradley l-a întrebat dacă crede că este acceptabil să împartă patul cu copii. ,,Bineînţeles”, a răspuns cântăreţul. ,,Chiar după acuzaţii şi aluzii ?”, a continuat Bradley. ,,Nu mă voi opri niciodată din a ajuta şi a iubi oamenii” (n.r.: acest gen de răspunsuri aberante sunt tipice pedofililor, care par să aibă o percepţie cu totul deformată asupra noţiunii de a iubi oamenii, îndeosebi copiii). În 2005, Martin Bashir de la postul de televiziune ABC i-a pus aceeaşi întrebare, iar Michael Jackson i-a dat un răspuns similar. Însă cultul personalităţii dezvoltat în jurul său a fost şi este atât de puternic, încât foarte mulţi oameni au refuzat să creadă că era pedofil …

Însăşi muzica sa reflectă înclinaţia pe care o avea spre patima desfrânării. El a compus şi interpretat cântece cu teme obscene şi blasfemiatoare, iar mişcările sale de scenă erau de o vulgaritate şi obscenitate ieşite din comun. Persoane apropiate cântăreţului au vorbit despre obsesia sa pentru Iisus Hristos şi faptul că avea o imagine în mărime naturală cu Cina cea de Taină, în care chipul lui era aşezat în locul celui al Mântuitorului.

Vreme de 12 zile – de la moartea sa pe 25 iunie până la slujba memorială din 7 iulie –, presa a făcut exces de zel declanşând ,,o orgie de laude”, iar programele de ştiri de la orele de maximă audienţă ale posturilor de televiziune americane ABC, CBS şi NBC i-au alocat o treime din timpul de emisie. Această campanie mass-media a reuşit să-i reabiliteze încă o dată imaginea.

La aflarea veştii despre moartea sa, idolatrizarea lui Michael Jackson a atins cote alarmante. După primele informaţii din 30 iunie a.c., peste o duzină de oameni s-au sinucis în întreaga lume. În plus, Lifeline Australia, o linie telefonică pentru ajutarea persoanelor cu tendinţe sinucigaşe, a afirmat că primeşte zilnic apeluri de la circa 50 de persoane, care declară că moartea cântăreţului le-a devastat.

În această horă de închinare idolatră s-au prins şi diferiţi reprezentanţi ai presei creştine. Publicaţia oficială a Vaticanului, L’Osservatore Romano, l-a omagiat pe Michael Jackson dincolo de limitele bunului simţ. La doar o zi de la moartea artistului, săptămânalul a publicat un articol amplu pe prima pagină, intitulat ,,Însă va muri el cu adevărat ?”, în care s-a străduit din răsputeri să-i creioneze o imagine pozitivă şi să-i justifice toate devierile comportamentale.

Două dintre elogiile aduse de acest periodic cântăreţului decedat ofensează în mod deosebit creştinismul. Primul este acela că laudă albumul Thriller (1982) – cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor, care este o parodie a morţii şi învierii Mântuitorului. În clipul video cu acelaşi nume, Michael Jackson moare pentru a ‘învia’ alături de ucenicii săi hidoşi, care îşi părăsesc mormintele în diferite stadii de putrefacţie. Acest clip video a fost considerat atât de blasfemiator, încât Martorii lui Iehova l-au dat afară pe artist din rândurile lor. Al doilea elogiu îl constituie modul în care tratează pedofilia lui: ,,Toată lumea cunoaşte problemele sale cu legea, după acuzaţiile de pedofilie. Însă nici o acuzaţie, oricât de serioasă sau ruşinoasă ar fi, nu este de ajuns pentru a mânji mitul său printre milioanele de fani din întreaga lume”. Probabil că aşa cum îl priveşte pe Michael Jackson şi pedofilia sa, tot aşa cugetă despre sine ‘minunata’ Biserică Catolică !

Nici ortodocşii de pe meleagurile noastre nu s-au lăsat mai prejos, mai multe site-uri de ştiri prezentând într-o lumină favorabilă personalitatea artistului şi chiar mustrând presa ortodoxă română că nu i-a adus osanale (n.r.: fireşte, au existat şi site-uri care au adoptat o poziţie echilibrată, sau chiar critică). De exemplu, pe site-ul lacasuriortodoxe.ro, într-un articol intitulat ,,Oare nimeni din Biserica Ortodoxă nu auzise de Michael Jackson ?” scria: ,,Nici o agenţie de ştiri sau vreo altă componentă oficială a Bisericii Ortodoxe din ţară sau străinătate nu a emis până în prezent vreun comunicat sau mesaj omagial cu privire la pierderea regretabilă a acestui artist. (...) Ştirea a fost însă preluată imediat de postul Radio Dobrogea (al Arhiepiscopiei Tomisului) apreciat (dovadă stau mesajele primite) pentru această ‘atitudine’ absolut normală, fiind însoţită de unele melodii ale starului pop” ...

În final, trebuie să mai spunem ceva, fără de care scurta prezentare a cântăreţului ar fi incompletă. Deşi, pe de o parte, vorbim despre viaţa unui om ca oricare altul, care s-a deosebit de ceilalţi printr-un talent înnăscut în domeniul muzicii, dansului şi spectacolului de scenă, pe de altă parte, ni se înfăţişează înaintea ochilor un fenomen creat cu un scop aparte, bine conturat. Toată această imagine mondială graţie căreia el a fascinat milioane de oameni, care s-au străduit să-l imite, să se comporte, să cânte ca el, mergând până la isterie colectivă, nu este un fenomen psiho-social firesc, ci o punere în scenă de proporţii grandioase. Un asemenea ‘spectacol’ nu a fost realizat prin talentul său extraordinar de cântăreţ şi dansator, ci prin ‘talentele’ instituţiilor sociologice şi psihologice care se ocupă cu dezrădăcinarea oricăror principii creştine din societatea actuală şi proliferarea tuturor patimilor care înlănţuie omul în această lume trecătoare.

 
Surse
1. http://laurentiudumitru.ro/blog, 26 iunie 2009, ,,A murit regele muzicii pop, Michael Jackson”
2. www.lacasuriortodoxe.ro, 27 iunie 2009, ,,Oare nimeni din Biserica Ortodoxă nu auzise de Michael Jackson ?”
3. www.news.com.au, 30 iunie 2009, ,,Fans of Michael Jackson ‘commit suicide’”
4. http://insidecatholic.com, 30 iunie 2009, ,,Michael Jackson profiled in the Vatican newspaper”
5. www.traditioninaction.org, 1 iulie 2009, ,,The Vatican’s incomprehensible praise of Michael Jackson”
 

 

 

Europa de astăzi, Eurabia de mâine

(A se vedea serialul ‘Insule’ de islamism în lumea creştină)

Eurabia este un neologism politic, creat pentru a reflecta creşterea fenomenală a numărului de musulmani din Europa, construirea de moschei pretutindeni pe continentul european şi islamizarea crescândă a diverse cutume din societate şi a zonelor locuite de musulmani din marile metropole europene. Cotidianul britanic Telegraph consemna: ,,Uniunea Europeană se confruntă cu o perioadă de schimbări sociale profunde şi puţini politicieni iau aminte. Rata scăzută a natalităţii în Europa laolaltă cu numărul crescând de imigranţi va schimba fundamental ceea ce înţelegem a fi cultura şi societatea europeană”.

Într-adevăr, statisticile sunt alarmante. În ultimii 30 de ani, populaţia musulmană a Europei s-a dublat şi se va dubla din nou până în 2015. În 2006, se estima că în Europa trăiesc între 15-23 milioane de musulmani. Statisticile sugerează că în 2050 ei vor reprezenta peste 20% din populaţia Uniunii Europene, însă ei constituie deja 25% din populaţia Marsiliei şi Rotterdamului, 20% din locuitorii Malmo-ului – al treilea oraş ca mărime din Suedia, 15% în Bruxelles şi Birmingham şi 10% în Londra, Paris şi Copenhaga. Unele ţări europene par a fi mai predispuse la creşterea numărului de musulmani, precum este Franţa – care are cea mai mare comunitate islamică din Europa –, ceea ce face posibil ca în viitorul apropiat, în aceste ţări, musulmanii să-i depăşească ca număr pe nemusulmani. O altă problemă pe care o dezvăluie statisticile este faptul că a doua şi a treia generaţie de musulmani par a se integra mai greu decât părinţii lor, tinzând către o radicalizare a poziţiei lor islamice.

Creşterea numărului de musulmani este indicat şi de frecvenţa mare a prenumelor de origine islamică ale nou-născuţilor din ţările Uniunii. În Bruxelles, primele 7 nume puse băieţilor sunt Mohamed, Adam, Rayan, Ayoub, Mehdi, Amine şi Hamza. De asemenea, Mohamed sau variante ale numelui profetului islamului a devenit cel mai popular nume pentru băieţi în cele mai mari 4 oraşe din Olanda: Amsterdam, Rotterdam, Haga şi Utrecht.

În plus, se remarcă apariţia de comunităţi islamice sau dezvoltarea lor în locuri inedite. Spre exemplu, în ultima perioadă, numărul musulmanilor a început să crească în Republica Cehă. Vladimir (Umar) Sanka, unul dintre administratorii principalei moschei şi săli de rugăciune din Praga, remarca că moscheea şi sala de rugăciune sunt deja neîncăpătoare. Tot el afirma că, la numărul crescând de musulmani care imigrează, se adaugă cehii care se convertesc la islamism.

Prima organizaţie musulmană oficială din Cehia, Fundaţia Islamică, a fost înfiinţată în 1991. Ea a deschis prima moschee în 1998 la Brno, ca un an mai târziu să deschidă una în Praga. Au existat încercări de a construi moschei în oraşe mai mici, în principal în staţiunile balneo-climaterice, care sunt populare în rândul clienţilor arabi, însă aceste planuri au fost întâmpinate cu ostilitate de cehi şi Bisericile creştine.

În ultima vreme, apar noi asociaţii care au scopul de a deservi musulmanii din Cehia. De pildă, organizaţia Comunitatea Islamică, nou înfiinţată, strânge semnături pentru a fi recunoscută oficial de stat. În această calitate, ea va primi finanţare de la stat, va putea să închirieze, să construiască şi să administreze centre islamice, să înfiinţeze şcoli islamice şi peste 10 ani va putea cere alte drepturi. Musulmanii cehi se organizează şi prin intermediul internetului. Jitka Cervinkova, o convertită, a alcătuit un grup pe Facebook, numit Musulmani pentru Republica Cehă. Acesta a atras generaţia tânără, convertiţi cehi şi musulmani din alte ţări care trăiesc sau studiază în Cehia.

Ungaria este altă ţară europeană în care musulmanii îşi fac simţită prezenţa. Recent, Consiliul Municipal al sectorului 11 din Budapesta a aprobat construirea primului centru islamic din capitala maghiară, în ciuda numeroaselor proteste ale populaţiei. Încă din 2005, organizaţia non-guvernamentală Caritate şi Pace a achiziţionat de la primărie un teren pe care să fie construit un mare centru cultural-religios islamic. Însă construcţia a fost amânată din pricina protestelor localnicilor, fiind aprobată doar după schimbarea legislaţiei locale şi prin poziţia favorabilă a majorităţii socialiste din sector.

O altă comunitate musulmană inedită, apărută în amestecul contemporan haotic de culturi şi religii, este cea latino-musulmană, adică a convertiţilor la islamism din America de Sud. Latino-americanii fac cunoştinţă cu islamismul în Statele Unite ale Americii.

În 2008, Consiliul Musulman American evalua populaţia latino-musulmană din SUA la circa 200.000 de persoane, adică de 5 ori mai numeroasă decât cu un deceniu înainte. Tipul latino-musulman are între 20-30 de ani, este student sau absolvent de facultate şi trăieşte într-un oraş mare, în principal New York, Los Angeles, Chicago sau Miami. Cel mai adesea este născut în SUA, într-o familie deja stabilită de mai multe generaţii în această ţară. În 9 cazuri din 10, latino-musulmanii sunt convertiţi în SUA. Unul dintre motivele pentru care îi atrage islamismul este faptul că ei înşişi au primit o educaţie conservatoare şi sunt interesaţi de un mediu mai conservator faţă de curentul american extrem de progresist.

Înşişi occidentalii manifestă atracţie faţă de unele aspecte ale civilizaţiei islamice. Cotidianul britanic Times nota într-un articol din 21 iulie 2009 că ,,un număr crescând de nemusulmani se îndreaptă către tribunalele sharia pentru rezolvarea disputelor comerciale şi a altor probleme civile”.

Tribunalul Musulman de Arbitraj susţine că în 5% din cazurile sale au fost implicaţi nemusulmani care au apelat la această instanţă islamică, fiindcă este mai puţin greoaie şi mai degajată decât sistemul legal britanic. Freed Chedie, purtător de cuvânt pentru şeicul avocat Faiz-ul-Aqtab Siqqiqi, a declarat: ,,Acordăm importanţă înţelegerilor verbale, în timp ce tribunalele britanice nu o fac”. Anul acesta, Tribunalul Musulman de Arbitraj a dat sentinţe în cel puţin 20 de cazuri în care au fost implicaţi nemusulmani.

Creşterea fenomenală a numărului de musulmani în Europa se face simţită şi în şcoli. Un studiu a descoperit că în 24 de şcoli primare catolice din nord-vestul şi centrul Angliei există o minoritate de elevi catolici. De pildă, la Şcoala Mucenicii Englezi din Sparkhill, Birmingham, doar 36 din cei 410 elevi sunt catolici, în timp ce marea majoritate sunt musulmani. La Şcoala primară Sacred Heart din Salford sunt înscrişi numai 7 elevi catolici, iar conducerea diocezei ia în serios posibilitatea de a renunţa la administrarea şcolii de către Biserică.

De asemenea, prezenţa unui număr mare de elevi şi/sau profesori musulmani schimbă dramatic situaţia din şcolile britanice. Profesorul Nicholas Kafouris a predat peste 10 ani la Şcoala primară Bigland Green din Tower Hamlets, estul Londrei, unde, potrivit celui mai recent raport al Biroului pentru Standarde în Educaţie, aproape toţi cei 465 de elevi aparţin minorităţilor etnice şi o mare parte din ei nu vorbesc engleza ca limbă maternă. Profesorul, de naţionalitate greacă şi credinţă ortodoxă, a fost concediat de conducerea şcolii pentru că a încercat să atragă atenţia asupra comportamentului rasist şi anti-creştin al elevilor săi de 8 şi 9 ani, în vreme ce directorul nu dorea să piardă reputaţia bună a şcolii. El relatează că în 2006 a atins un elev în timp ce-i dădea o carte. ,,El mi-a spus mai degrabă răstit: ‘Nu mă atinge, eşti creştin’. Consider remarca foarte jignitoare”, declara Kafouris.

De cealaltă parte a oceanului, antrenorul de lupte greco-romane Gerald Marszalek a avut aceeaşi soartă cu profesorul Nicholas Kafouris. El a fost antrenor vreme de 35 de ani în şcolile publice din Dearborn, Michigan, şi a devenit faimos pentru premiile obţinute de cei antrenaţi de el şi pentru promovarea lor în diverse programe la colegii. Însă Dearborn are una dintre cele mai compacte comunităţi musulmane din SUA; din cei 98.000 de locuitori se estimează că 30.000 sunt musulmani, iar Liceul Fordson din Dearborn are 80% elevi arabi, în cea mai mare parte musulmani.

După încheierea sezonului de lupte 2007-2008, Imad Fadlallah, directorul Liceului Fordson, a cerut administraţiei liceului să nu reînnoiască contractul lui Gerald Marszalek, deoarece unul dintre asistenţii săi ar fi fost implicat în creştinarea unui elev musulman în timpul unei tabere de vară de lupte. După ce i-a concediat atât pe antrenor, cât şi pe asistent, directorul Fadlallah i-a cerut primului să-i interzică asistentului său intrarea în liceu, deşi acesta are un fiu în cadrul liceului.

Cu ajutorul Centrului Juridic Thomas More, Gerald Marszalek a deschis proces federal împotriva liceului şi directorului. Richard Thompson, preşedintele centrului, declara: ,,Aruncăm o privire asupra a ceea ce se întâmplă când musulmanii care refuză să accepte valorile şi principiile americane câştigă putere politică într-o comunitate americană. Eşecul de a reînnoi contractul lui Marszalek nu are nimic de-a face cu luptele şi are de-a face numai cu religia”. Dosarul deschis împotriva Liceului Fordson a dezvăluit că ,,modul în care directorul Fadlallah l-a tratat pe antrenorul Marszalek nu este izolat, ci parte a unui proces de eradicare intenţionată a creştinilor din şcoală. De când a devenit director la Fordson în 2005, Fadlallah a înlăturat sistematic profesorii, antrenorii şi angajaţii creştini şi i-a concediat, retrogradat şi redistribuit din cauza credinţei lor creştine” ...

O altă problemă cu care se confruntă şcolile este cererea musulmanilor şi imigranţilor de alte religii decât cea creştină ca cei mici să aibă zile libere cu ocazia sărbătorilor lor religioase (fenomen despre care am scris deja pe scurt în Război împotriva lui Dumnezeu (III)). De exemplu, în statul New York, există Coaliţia pentru sărbătorile şcolare musulmane, formată din peste 80 de organizaţii religioase şi etnice, care cere ca cele două sărbători Eid să fie zile libere în şcolile din New York. În aceste şcoli, 10% din cei 1,1 milioane de elevi sunt musulmani. Disputa dintre autorităţile civile şi musulmani durează deja de câţiva ani, neajungându-se încă la nici o înţelegere de durată între cele două părţi.

Culmea absurdului în materie de islamism este însă … inventarea unor costume de baie adaptate la cerinţele vestimentare ale acestei religii. Aşa a apărut costumul ‘burkini’, care le acoperă pe femei din cap până în picioare. În timp ce oficialii francezi au fost deranjaţi de această inovaţie, britanicii s-au adaptat deja la ea.

Drept urmare, unele piscine britanice şi-au adaptat programul astfel ca între anumite ore să fie folosite doar costumele ‘burkini’. De exemplu, în ultimii 3 ani, Centrul Sportiv Thornton Heath din sudul Londrei cere folosirea exclusivă a acestor costume timp de o oră şi jumătate, în zilele de sâmbătă şi duminică. Programe similare au Centrul Scunthorpe din Morth Lincolnshire şi Glasgow. Măsuri similare există în unele şcoli publice, care organizează ore de înot pentru musulmani.

Cine ştie ce mai urmează …

 
Surse
1. www.islamonline.net, 17 iunie 2009, ,,Czech’s growing muslims”
2. www.dailymail.co.uk, 18 iulie 2009, ,,Christian teacher tells of race slurs by pupils aged 8”
3. http://news.prnewswire.com, 20 iulie 2009, ,,CAIR: Minn. Wal-Mart to accommodate Muslim worker’s prayers”
4. www.timesonline.co.uk, 21 iulie 2009, ,,Non-Muslims turning to Sharia courts to resolve civil disputes”
5. www.worldnetdaily.com, 27 iulie 2009, ,,Legendary Christian coach canned after student converts”
6. www.religion.info, 4 august 2009, ,,Religion aux Etats-Unis: Allah versus Dios – etre latino-americain et musulman aujourd’hui”
7. Gardianul, 7 august 2009, ,,Ungurii nu vor construirea unui centru islamic la Budapesta”
8. www.telegraph.co.uk, 8 august 2009, ,,Muslim Europe: the demographic time bomb transforming our continent”
9. Gardianul, 11 august 2009, ,,În 2050, o cincime din populaţia UE va fi musulmană. Sociologii atenţionează că în România şi ţările europene imigranţii din Orient vor fi majoritari în marile oraşe”
10. www.religionnews.com, 12 august 2009, ,,Muslims press public schools on Islamic holidays”
11. www.telegraph.co.uk, 13 august 2009, ,,Mohamed is most popular boy’s name in four biggest Dutch cities”
12. www.telegraph.co.uk, 14 august 2009, ,,Christian pupils outnumbered by Muslims even in Roman Catholic schools”
 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 51/septembrie-octombrie 2009