Aprilie 2009

Ştiri

 

Cenzurarea internetului

Lojile masonice vor ,,să aprindă lumina” în fiecare regiune a ţării

Apostaziile prelaţilor creştini se adună ca perlele în şiraguri

 

 

Cenzurarea internetului

Unul din obiectivele fundamentale ale unei dictaturi este impunerea unei ideologii, care să slujească drept religie pentru cetăţeni, şi controlul gândirii cetăţenilor, ca nu cumva aceştia să se abată de la linia ‘trasată’. Dictatura care se zămisleşte acum în lume – prima dictatură de talie mondială – are şi ea acest ţel pe ordinea de zi, urmărind printre altele să deţină controlul total asupra celei de-a patra puteri în stat – mass-media – şi asupra informaţiei vehiculate pretutindeni în lume.

În prezent, presa scrisă, posturile de televiziune şi radio sunt controlate aproape în totalitate; singura piesă care lipseşte din ‘tabloul de comandă’ este internetul şi informaţia care circulă încă liberă pe canalele sale. Însă măsurile de cenzurare a internetului nu întârzie să apară.

Pe 1 aprilie 2009, în Senatul american a fost introdus Actul de Securitate Cibernetică 2009, constituit din două legi ce vizează securitatea spaţiului cibernetic, S 773 şi S 778. El a fost propus de John Rockefeller, senator democrat de Virginia de Vest şi preşedinte al Comisiei Senatului pentru Comerţ, Ştiinţă şi Transport, şi Olympia Snowe, senator republican de Maine. În acest context, John Rockefeller declara că ,,internetul reprezintă riscul naţional numărul unu”.

Actul acordă puteri vaste preşedintelui american care ,,poate ordona stare de urgenţă a securităţii cibernetice şi poate decide limitarea sau închiderea traficului de internet” pe reţelele publice şi particulare. Starea de urgenţă nu este definită în document, fiind lăsată la latitudinea preşedintelui.

De asemenea, actul permite accesul permanent al guvernului la ,,toate datele relevante privitoare la reţele (infrastructura critică) fără a ţine cont de nici o dispoziţie a unei legi, reglementări, reguli sau politici care îngrădeşte un astfel de acces” – ceea ce înseamnă o autorizare a supravegherii federale fără precedent a administrării reţelelor particulare şi a accesului la orice fel de date fără nici o restricţie ... În plus, proiectul impune măsuri pentru reţelele şi sistemele particulare, inclusiv software-ul de securitate, autorizarea şi atestarea profesioniştilor de securitate cibernetică.

Nu au întârziat să apară nici obiecţiile cu privire la această propunere legislativă. În timp ce recunosc nevoia de securitate sporită, criticii afirmă că acest act constituie o sporire periculoasă şi nedorită a puterii guvernului. Jennifer Granick, director pentru libertăţi civile al Fundaţiei Frontierele Electronice, remarca: ,,În esenţă, Actul va federaliza infrastructura critică de securitate. De vreme ce multe sisteme – bănci, telecomunicaţii, energie – sunt în mâinile sectorului particular, actul va crea o strămutare majoră a puterii de la cei care navighează pe internet şi companii către guvernul federal”.

Leslie Harris, preşedintele Centrului pentru Democraţie şi Tehnologie, afirma: ,,Ameninţarea la adresa securităţii cibernetice este reală, însă o asemenea intervenţie federală drastică în tehnologia şi reţelele comunicaţiilor particulare poate vătăma atât securitatea, cât şi intimitatea”.

Nici Uniunea Europeană nu este mai prejos de ‘fratele’ ei american, în dorinţa de a cenzura internetul. În aprilie a.c., Parlamentul francez a decis că Franţa va avea o ,,poliţie a internetului”, menită să-i urmărească, avertizeze şi apoi să le întrerupă conexiunea celor care descarcă în mod ilegal fişiere cu muzică sau filme. În aceeaşi direcţie, Franţa a creat o ,,înaltă autoritate pentru difuzarea operelor şi protecţia drepturilor pe internet”.

Pe de altă parte, în Europa va intra în vigoare o directivă a Uniunii Europene, elaborată cu contribuţia Marii Britanii, care va cere ca toate firmele care oferă servicii de internet să reţină informaţii despre traficul mailurilor, vizitele pe site-uri şi apelurile telefonice pentru o perioadă de 12 luni. Deocamdată nu va fi reţinut conţinutul vizitelor şi mailurilor, însă dacă datele alarmează, funcţionarii pot cere un mandat ministerial pentru a intercepta exact conţinutul. Contribuabilii vor fi cei care vor acoperi costurile pe care le implică stocarea a miliarde de înregistrări individuale. Este de reţinut totuşi că proiectul este plin de ,,dificultăţi tehnice”.

La aceste informaţii va avea acces poliţia şi serviciile de securitate – în scopul de a combate crima şi terorismul, ca şi sute de instituţii publice şi organizaţii autonome finanţate de guvern, inclusiv consilii locale – pentru a investiga delicte mai puţin grave.

Simon Davies, director al companiei Privacy International, declara: ,,Nu cred că oamenii îşi dau seama de implicaţiile acestei măsuri. Înseamnă că tot ce facem online sau prin telefon va fi cunoscut de către autorităţi. Ei folosesc aceasta pentru a produce probabil cel mai cuprinzător sistem de supraveghere din lume”.

Un alt gen de propuneri sunt cele care oferă operatorilor de cablu dreptul de a limita numărul de site-uri pe care poate naviga un utilizator şi accesul la diferite servicii. Astfel, oamenii ar putea primi pachete de internet asemănătoare cu cele de televiziune prin cablu, care vor conţine o grilă de site-uri şi servicii.

O altă problemă care vizează securitatea spaţiului cibernetic este lupta autorităţilor cu site-urile şi blog-urile ‘indezirabile’. De pildă, guvernul brazilian a început să interzică accesul către site-uri care cuprind informaţie contrară legislaţiei cu privire la drepturile omului, inclusiv site-uri considerate homofobe. În plus, guvernul cere ca firmele de găzduire să divulge identităţile celor care postează materiale ofensatoare.

Procurorul federal Sergio Suiama a propus furnizorului Google un sistem de împărtăşire a informaţiei, care va da guvernului acces la identificarea celor care postează materiale care încalcă restricţiile sale. ,,Potrivit acestui acord, care a fost deja acceptat în Brazilia de furnizorii IG, Terra, Click 21 şi AOL, Google va fi de acord, sub ordin judecătoresc, să ofere informaţie care să ajute la descoperirea celor vinovaţi de crime”, a declarat Suiama.

Şi Uniunea Europeană se războieşte cu deţinătorii de blog-uri. În toamna anului trecut, conducerea Uniunii a publicat un document în care recomanda găsirea de mijloace pentru reglementarea şi identificarea lor. Raportul Comisiei pentru Cultură şi Educaţie ,,sugera clarificarea statutului legal sau de altă natură al blog-urilor”, căci ,,identitatea şi statutul autorilor şi publiciştilor de blog-uri, inclusiv statutul lor legal nu este nici determinat, nici exprimat clar cititorilor, generând nesiguranţe cu privire la imparţialitatea, încrederea, protecţia surselor, aplicabilitatea codurilor etice şi numirea obligaţiei în caz de proces”.

Însă deţinătorii de blog-uri au răspuns emiţând un avertisment că dorinţa Uniunii de ,,a le clarifica statutul” este o încercare de a găsi mijloace de control guvernamental a exprimării pe internet şi a ţine un ochi birocratic asupra a ceea ce face blogosfera. Publiciştii de blog-uri din Europa reprezintă avangarda discuţiilor publice despre problemele politice presante, dintre care multe sunt ignorate sau spoite politicos de presa scrisă. Într-un raport secret, dat publicităţii de Irish Times în septembrie 2008, Comisia Europeană punea pe seama autorilor de blog-uri eurosceptici respingerea Tratatului de la Lisabona de către Irlanda.

Jurnalistul Bruno Waterfield de la cotidianul britanic Daily Telegraph scria că, în raportul comisiei, ,,domeniului internetului – cu mesajele, blog-urile şi independenţa sa – îi sunt rezervaţi cei mai duri termeni şi cele mai întunecate temeri”. Prin afirmaţia că ,,activitatea blog-urilor rămâne copleşitor de negativă”, raportul recunoştea implicit puterea acestora asupra opiniei publice.

Ultima propunere în domeniul cenzurării internetului a fost înaintată la începutul lunii mai a.c. Regulile şi deciziile cu privire la problemele decisive de conducere a internetului, precum crearea de domenii şi administrarea sistemului de adrese de internet care permite computerelor să se conecteze între ele sunt coordonate în prezent de o corporaţie particulară, non-profit, din California, anume Corporaţia internetului pentru atribuirea de nume şi numere (ICANN), care funcţionează potrivit unei înţelegeri cu Departamentul Comerţului din SUA.

Deciziile luate de ICANN afectează modul în care internetul funcţionează în întreaga lume. Însă contractul dintre ICANN şi guvernul american expiră în luna octombrie 2009. Ca urmare, pe 4 mai a.c. comisarul european pentru societatea informatică şi media, Viviane Reding, a sugerat un nou model pentru supravegherea internetului.

Ea a cerut preşedintelui american Barack Obama să privatizeze complet ICANN şi să înfiinţeze un organism juridic internaţional independent, descris ca un ,,G12 pentru guvernarea internetului”. Acesta urmează să fie un forum alcătuit din reprezentanţii a 12 ţări de pe toate continentele, care să se întrunească de două ori pe an şi să facă recomandări prin vot majoritar către instituţia ICANN complet privatizată.

Însă astfel de recomandări ar putea fi astăzi doar recomandări, în vreme ce mâine s-ar putea transforma în directive, obligatorii. Şi dacă astăzi ICANN nu este controlată, mâine poate fi ţinută în frâie de fier …

 
Surse
1. www.lifesitenews.com, 15 aprilie 2008, ,,Brazilian government seeks identities of ‘homophobic’ bloggers. Uses secret court decision, intimidation to block access to thousands of sites”
2. www.lifesitenews.com, 5 septembrie 2008, ,,EU seeks legal means to shut up eurosceptic bloggers”
3. www.worldnetdaily.com, 4 aprilie 2009, ,,Will bill give Obama control of Internet ? Proposed new powers called ‘drastic federal intervention’”
4. www.telegraph.co.uk, 5 aprilie 2009, ,,Internet records to be stored for a year”
5. www.tomshardware.com, 6 aprilie 2009, ,,Bill allows Obama power to shut down internet”
6. Gândul, 15 aprilie 2009, ,,Statele occidentale se pregătesc să instituie o poliţie a lumii virtuale”
7. http://onlinejournal.com, 20 aprilie 2009, ,,Big Bro’s Cybersecurity Act: a means to shut down the Internet”
8. www.telegraph.co.uk, 24 aprilie 2009, ,,Every phone call, email or website visit ‘to be monitored’”
9. http://euobserver.com, 5 mai 2009, ,,EU wants ‘Internet G12’ to govern cyberspace”
 

 

 

Lojile masonice vor ,,să aprindă lumina” în fiecare regiune a ţării

Pe 25 aprilie 2009, a avut loc la Bucureşti conventul anual al Marii Loji Naţionale a României, eveniment la care au fost prezenţi reprezentanţi ai lojilor masonice din mai multe ţări, printre care Franţa, Spania, Italia, Portugalia, Turcia, Rusia şi Republica Moldova.

Într-o conferinţă de presă desfăşurată pe 24 aprilie, marele maestru Viorel Danacu a prezentat obiectivele pe termen mediu şi lung, care urmau a fi discutate în cadrul conventului. Astfel, Marea Lojă Naţională a României intenţionează să înfiinţeze Şcoala Masonică Europeană pentru ,,promovarea valorilor autentice” şi Centrul Masonic Danubian, care să includă toate organizaţiile masonice şi centrele de studii ezoterice de pe parcursul Dunării.

În 2010 se doreşte deschiderea la Alba-Iulia a primului muzeu masonic naţional, care să prezinte publicului ,,aspecte mai puţin cunoscute din istoria românilor”. În plus, masonii doresc să aibă ,,consultări periodice la vedere cu reprezentanţi ai preşedinţiei, prim-ministrului, Ministerului de Externe, ai partidelor, pentru a vedea dacă vorbim aceeaşi limbă cu oamenii politici”.

Un program special ţinteşte ,,dezvoltarea şi integrarea francmasoneriei în satele româneşti”. Potrivit acestuia, ,,într-o primă etapă va fi constituită câte o lojă sătească în fiecare dintre cele 8 regiuni ale ţării, din care să roiască altele, într-o perioadă de 25 de ani”. În prezent, există două asemenea loji, una la Hobiţa, judeţul Gorj, satul natal al sculptorului Constantin Brâncuşi şi alta în satul Horea, judeţul Alba.

Tanasie Lolescu, conducătorul primei loji săteşti din România, prezent la convent, afirma că aceste loji sunt singurele loji rurale din lume. El a oferit cotidianului Ziua informaţii despre lojile masonice săteşti şi despre experienţa sa în satul Hobiţa, spunând că scopul înfiinţării lojilor săteşti este ,,păstrarea valorilor născute la ţară”.

El a declarat: ,,Deocamdată, e prematur să spunem că s-a petrecut o revoluţie în viaţa ţăranilor din Hobiţa, prin faptul că există această lojă, fiindcă nu suntem decât în al şaptelea an. Dar în conştiinţa oamenilor s-a schimbat ceva, nu mai suntem percepuţi ca înainte, oamenii văd şi vorbesc despre ceea ce am făcut pentru biserică, pentru comemorarea lui Brâncuşi, faptul că am construit monumente. Nu pot spune că avem posibilitatea să ne implicăm în bunăstarea tuturor localnicilor, dar, de exemplu, acum vom înfiinţa o cantină a săracilor. În altă ordine de idei, vreau să vă spun că am primit multe semnale pozitive în ce priveşte activitatea lojii noastre. Sunt oameni din alte localităţi, învecinate, care vor să intre în lojă, pentru că înţeleg şi simt că împreună putem realiza multe lucruri bune. Vorbesc despre oameni de caracter, cu familii închegate, oameni cu carte, care reprezintă o garanţie morală în sat. Eu sunt convins că, în scurt timp, lumea îşi va da seama că masoneria nu înseamnă ceva rău, ci încercarea de a cultiva respectul faţă de ceilalţi, faţă de biserică, faţă de valorile naţionale”.

În ultima perioadă, câştigând teren în mod vizibil într-o societate descreştinată, masoneria, alături de numeroase alte organizaţii ezoterice, a trecut la ofensivă pentru a căpăta rădăcini şi putere pretutindeni. Ea s-a transformat din societate secretă în organizaţie de interes public, care îşi face deschis propagandă. Însă simpla afirmaţie că vrea ,,să aprindă lumina” în fiecare regiune a ţării vorbeşte despre faptul că ea intenţionează – de această dată în mod făţiş – să ia locul … Bisericii. Există o altă lumină în afara ,,Luminii lui Hristos care luminează tuturor” ?

 
Surse
www.ziua.ro, 24 aprilie 2009, ,,Masonerie la coada vacii”
www.ziua.ro, 27 aprilie 2009, ,,Masoneria de la Voronin la Hobiţa”
 
 

 

Apostaziile prelaţilor creştini se adună ca perlele în şiraguri

Creştinătatea contemporană s-a îndepărtat într-atât de mult de învăţătura dumnezeiască, încât îşi proclamă sus şi tare apostaziile grosolane drept adevăruri de credinţă. Încă, cei care se află în fruntea comunităţii nu mustră, ci laudă înţelepciunea cea omenească şi trupească. Printre ultimele declaraţii sau atitudini ale ierarhilor aşa-zişi creştini se numără adevărate ‘perle’ şi ‘comori de înţelepciune’ … putregăioase, care vor sfârşi în cămările morţii.

 

- Pe 24 martie 2009, cotidianul olandez protestant Nederlands Dagblad relata cazul lui Klaas Hendrikse, pastor de peste 20 de ani în Middleburg. El a intrat în atenţia publicului în noiembrie 2007, când a văzut lumina tiparului cartea sa Crezând într-un Dumnezeu care nu există: manifestul unui pastor ateu. În carte, el arată cum convingerea sa că Dumnezeu nu există a devenit tot mai puternică odată cu trecerea anilor. ,,Inexistenţa lui Dumnezeu este pentru mine nu un obstacol, ci o precondiţie pentru a crede în Dumnezeu. Sunt un credincios ateu”, scria el. ,,Nu este necesar să crezi că Dumnezeu există pentru a crede în El” …

În articolul din martie, cotidianul protestant prezenta scrisoarea autorităţilor bisericeşti regionale din Olanda către congregaţiile lor. Acestea au adus la cunoştinţa enoriaşilor decizia de a nu lua nici o măsură disciplinară împotriva lui Hendrikse, pe motiv că ,,acestea vor conduce probabil la o discuţie prelungită despre sensurile cuvintelor care, în final, va aduce puţină claritate”. Într-adevăr, nu mai e nimic de spus când ai de-a face cu un preot ateu …

 

- Pe 30 martie a.c., consiliul de administraţie al Seminarului episcopal din Cambridge, Massachusetts, a ales-o în unanimitate pe pastoriţa lesbiană Katherine Hancock Ragsdale pentru funcţia de director al seminarului. Ea va deveni prima femeie director al seminarului şi îşi va începe activitatea pe 1 iulie 2009.

Pastoriţa este directoarea unui comitet consultativ cu tendinţe de stânga, Political Research Associates, şi a făcut parte din conducerea NARAL pro-alegere din America şi a Coaliţiei religioase pentru alegerea reproductivă, organizaţii care susţin avortul. Ea a stârnit controverse pe internet cu o predică din 2007, ,,Lucrarea noastră nu este înfăptuită”, rostită la o adunare pentru apărarea unei clinici de avorturi din Birmingham, Alabama. În cadrul acestei predici, ea a numit avortul ,,binecuvântare”, repetând de mai multe ori: ,,Avortul este o binecuvântare şi lucrarea noastră nu este înfăptuită !”

Ea şi-a încheiat predica astfel: ,,Vreau să mulţumesc tuturor celor care protejaţi această binecuvântare [a avortului] – care faceţi această lucrare în fiecare zi: cei care oferiţi facilităţi pentru îngrijirea sănătăţii, medici, asistente, tehnicieni, recepţioneri, care vă puneţi viaţa pentru a o îngriji pe a altora [sunteţi eroi în ochii mei, sunteţi sfinţi]; escorte şi activişti; apărători ai clinicilor; toţi. Sunteţi angajaţi într-o lucrare sfântă”.

Damian Thompson, jurnalist la Daily Telegraph, comenta afirmaţiile pastoriţei: ,,Nu faceţi, vă rog, greşeala de a presupune că ea este o extremistă nereprezentativă: anglicanii liberali din America sunt printre cei mai înflăcăraţi susţinători ai avortului din lume, întrecându-i chiar pe atei în entuziasmul lor pentru această procedură îngrozitoare”.

Cu toate acestea, conducerea seminarului episcopal consideră că pastoriţa este potrivită pentru postul de director: ,,Darurile, priceperea şi experienţa lui Katherine coincid cu criteriile stabilite de comisia de cercetare pentru problemele şi oportunităţile actuale ale seminarului şi cu calităţile personale pe care le căutăm la un nou conducător” … Cu aşa conducători, aşa învăţătură !

 

- Alţi ierarhi creştini afirmă astăzi cu nonşalanţă că oamenii se pot mântui şi fără a crede în Dumnezeul creştin. Pe 4 aprilie, la o întrunire a diocezei Quincy, episcopeasa Katharine Jefferts-Schori, conducătoarea Bisericii Episcopale, a spus că ,,Iisus este o cale, însă nu singura cale către mântuire. A insista că Iisus este singura cale către Dumnezeu înseamnă a-L limita pe Dumnezeu”.

Nu este prima oară când episcopeasa anglicană susţine acest lucru. În numărul din 10 iulie 2006 al revistei Time, ea declara: ,,Noi care trăim tradiţia creştină Îl înţelegem pe El ca vehiculul nostru către divin. Însă pentru noi, a spune că Dumnezeu nu poate acţiona pe alte căi înseamnă, cred eu, a-L pune pe Dumnezeu într-o cutie cumplit de mică”.

Ideea mântuirii în afara credinţei creştine nu este nouă, însă faptul că există ierarhi creştini care susţin aşa ceva vorbeşte despre creştini care nu mai ştiu ce înseamnă a fi creştin, şi nu doar de câţiva oameni ici şi colo, ci de comunităţi vaste …

 

- Ideea că există mântuire în alte credinţe ale lumii atrage după sine alte şi alte concepte sincretiste. După preoteasa Ann Holmes-Redding (a se vedea Octombrie 2008. Ştiri - Tâlcuirile rabinilor cinstite în întrunirile creştine, sau până unde merg aceste prieteşuguri necuvenite), care crede că poate fi în acelaşi timp creştină şi musulmană, a urmat clericul Kevin Thew Forrester.

Pe 12 februarie a.c., el a fost ales episcop pentru dioceza Michigan de Nord, declanşând un nou scandal. Forrester susţine că este deopotrivă cleric anglican şi credincios budist, care a primit o hirotonie budistă pentru laici, primind numele Genpo. Într-o declaraţie a diocezei se afirmă că episcopul ales a practicat meditaţia zen vreme de aproape un deceniu şi a fost bine primit de comunitatea budistă. Însă el a declarat, în cadrul unui interviu pentru The Times, că ,,nu este nici budist, nici preot budist şi că a folosit meditaţia zen doar pentru a aprofunda relaţia sa cu Hristos” (?).

Alegerea sa ca episcop a redeschis un subiect îndelung discutat: în sânul Bisericii Anglicane, ca şi al Bisericii Catolice, există clerici şi călugări care laudă şi practică zenul. Unde au ajuns creştinii din ziua de astăzi ? Să laude credinţele şi obiceiurile păgânilor ...

 

- Numărul episcopalienilor care nu se mai mulţumesc să fie doar creştini se înmulţeşte cu repeziciune, această nouă tendinţă fiind susţinută de prelaţii confesiunii. La Convenţia Generală a Bisericii Episcopale din 2000 – o întrunire trienală a grupului de conducere – delegaţilor le-a fost distribuită o broşură intitulată ,,Resurse pentru jubileu”, care avea girul secretarului convenţiei.

În broşură se afla numărul de vară 2000 al revistei Spiritualitate şi sănătate care cuprindea articole ce promovau ,,taberele de vrăjitoare”, ,,pentagrama de fier” wicca, şi o ,,călătorie şamanică în lumea subpământeană şi înapoi” făcută de un preot episcopalian călăuzit de un ,,spirit raton”. După protestele câtorva episcopi, broşura a fost retrasă.

Apoi în 2004, doi preoţi episcopalieni din suburbiile Philadelphiei, William Melnyk şi soţia sa Glyn Ruppe-Melnyk, au fost investigaţi de episcopul lor pentru că erau druizi practicanţi. În iulie 2003, Melnyk a condus un ritual pentru creştini şi druizi la Stonehenge. Ulterior, folosind nume druide şi wicca, cei doi au publicat – pe un site wicca şi o vreme pe site-ul Biroului Bisericii Episcopale pentru slujirea femeilor – slujba intitulată ,,Euharistie către zeiţa maica noastră”. Aceasta invocă zeitatea babiloniană Baal şi conţine rugăciuni către ,,Regina cerului”, cu referire nu către Maica Domnului, ci către Ishtar, soţia lui Baal.

Melnyk declara, sub pseudonimul Druis, că el este membru al Ordinului Barzilor, Ovaţilor şi Druizilor din 1998. ,,Soţia mea şi cu mine suntem amândoi druizi absolvenţi ai unui curs de pregătire. Noi conducem două crânguri, unii le numesc ‘congregaţii’ de creştini care învaţă despre druidism, care numără circa 1.200 de membri”, a declarat el.

Ulterior, William Melnyk a renunţat să fie cleric episcopalian şi în prezent este conducătorul spiritual al Crângului Llynhydd, ,,o comunitate de căutători dedicată experienţei unui druidism al inimii şi deschisă către exprimarea multor spiritualităţi”. Soţia sa a rămas cleric episcopalian.

Însă, spre deosebire de ei, care au fost mustraţi de episcopul locului pentru sincretismul lor, nimeni nu i-a cerut arhiepiscopului anglican Rowan Williams să se lepede de legătura sa cu druidismul când a fost numit primat al Comunităţii Anglicane din întreaga lume şi arhiepiscop de Canterbury. El a fost ales primat în iulie 2002, şi înscăunat în octombrie acelaşi an.

 

Stiri 49-07

Membri ai grupului Gorsedd of Bards participând la o ceremonie druidă

Stiri 49-08

 

Însă, în zorii unei zile din august 2002, la răsăritul soarelui, prelatul anglican a participat la o ceremonie specială a grupului galez Gorsedd of Bards, în St. Davids, Pembrokeshire. În cursul acesteia, el a devenit druid, membru al celui mai înalt dintre cele 3 ordine ale organizaţiei – druizi, barzi şi ovaţi.

 

Stiri 49-09

Rowan Williams, în două ipostaze: druid şi arhiepiscop creştin

Stiri 49-10

 

Credincioşii anglicani mai conservatori s-au întrebat: ,,Poate să fie prezent un creştin la un ritual în care întrunirea începe cu o rugăciune pentru pace, după care reprezentanţii diferitelor tradiţii strigă în cele 4 direcţii cardinale, fiecare în felul său, astfel ca să fie o rugăciune creştină spre răsărit, un cântec şamanic spre sud, o chemare wicca spre apus şi o rugăciune către Odin şi Freya spre nord şi la care sunt prezenţi druizi, vrăjitoare, păgâni, creştini, budişti, hinduşi, musulmani, baha’i şi oricine doreşte ?”

 

- Într-un interviu recent pentru un post de televiziune german, arhiepiscopul romano-catolic de Freiburg, Robert Zollitsch, a negat public dogma creştină fundamentală a naturii jertfelnice a morţii Mântuitorului pe cruce. El a afirmat că ,,Hristos nu a murit pentru păcatele oamenilor, ca şi cum Dumnezeu ar fi oferit o jertfă sacrificială, ca un ţap ispăşitor. În schimb, Iisus a oferit numai ‘solidaritate’ cu sărmanii şi suferinzii”.

Arhiepiscopul este preşedintele Conferinţei Episcopilor Catolici din Germania din 2008 şi este cunoscut pentru poziţia sa liberală. Ideile lui sunt destul de comune în rândul conducătorilor şi adepţilor pseudo-creştinismului actual. Mulţi dintre aceştia susţin că pătimirea lui Hristos a fost un exemplu de jertfă şi slujire pe care ar trebui să-l urmăm, însă neagă categoric faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe pământ ca să moară pentru păcatele oamenilor.

Modul în care ei clasifică adevăratele dogme creştine depăşeşte orice închipuire ! Cuvintele sunt goale în faţa acestor apostazii cumplite …

 
Surse
1. www.timesonline.co.uk, 19 iulie 2002, ,,Why The Archbishop is Embracing Pagan”
2. http://news.bbc.co.uk, 5 august 2002, ,,Archbishop made honorary druid”
3. www.thechristianexpositor.org, ,,Archbishop - or Arch-heretic ?”
4. www.timesonline.co.uk, 24 februarie 2009, ,,Anglican-Buddhist is elected bishop in Northern Michigan”
5. www.christianitytoday.com, 27 martie 2009, ,,Muslim priest and buddhist bishop-elect are raising questions about syncretism”
6. www.lifesitenews.com, 2 aprilie 2009, ,,’Abortion is a blessing’: US Episcopalian lesbian minister appointed to head prestigious seminary”
7. www.directionstoorthodoxy.org, 2 aprilie 2009, ,,Church authorities not to discipline Dutch ‘atheist’ pastor”
8. www.directionstoorthodoxy.org, 20 aprilie 2009, ,,Jesus ‘not the only way to God’, says presiding Bishop of Episcopal Church”
9. www.lifesitenews.com, 21 aprilie 2009, ,,’Christ did not die for the sins of the people’: Head of German Catholic Bishops’ Conference on TV”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 49/mai-iunie 2009