Iulie 2009

Tendinţe ale lumii creştine contemporane

I. Generalităţi

II. Spaţiul catolic

III. Spaţiul ortodox

 

 

Generalităţi

Ce dezvăluie sondajele de opinie despre credinţă ?

De la un capăt la celălalt al lumii, civilizaţia omenească se leapădă de creştinism cu o viteză ameţitoare la toate nivelurile ei. Acest fenomen, surprins de sondajele de opinie, se dovedeşte a fi un proces complex, de masă şi extrem de profund.

În luna aprilie a.c., au fost date publicităţii rezultatele Studiului pentru Identificarea Religioasă Americană, realizat de Programul pentru Valori Publice de la Trinity College, Hartford, Connecticut, pe un eşantion de 54.000 de persoane. Prin comparaţie cu studiile realizate anterior de Trinity College, în 1990 şi 2001, investigaţia actuală relevă că numărul americanilor care se declară creştini a scăzut cu 10% în ultimele două decenii. În acelaşi timp, numărul americanilor care susţin că nu au nici o afiliere religioasă aproape s-a dublat, crescând de la 8% la 15%.

Scăderea numărului de creştini se datorează în proporţie de 90% scăderii numărului de credincioşi ai confesiunilor protestante principale: anglicană, luterană, metodistă, presbiteriană, unitariană etc. În ultimii 7 ani, numărul acestora a scăzut de la 17% la 12,9%. Procentul de credincioşi catolici a scăzut foarte puţin, fiind în prezent de 25,1%, însă aceştia s-au deplasat din statele din nord către cele din sud. Astfel, în timp ce în regiunile nordice, catolicii se confruntă cu închiderea sau fuziunea parohiilor, în sud, ei se luptă să facă faţă unui număr uneori dublu de credincioşi.

Studiul a descoperit, de asemenea, semne ale unei influenţe crescânde a grupurilor creştine, care fie nu aparţin unei denominaţiuni, socotindu-se nedenominaţionale, fie acordă puţină importanţă apartenenţei lor la o comunitate religioasă. Procentul celor care se identifică doar creştini a crescut de la 5% în 1990, la 11,8% în 2008. Congregaţiile care folosesc cel mai adesea termenul ‘nedenominaţional’ sunt mega-bisericile, care folosesc muzică rock, rugăciuni mai puţin structurate şi un stil mai puţin tradiţional pentru a atrage oamenii care în mod normal nu merg la biserică.

Aceste mega-biserici dezvăluie fenomenul divizărilor profunde care există în sânul creştinismului. Până în 1880, în lume existau doar 500 de denominaţiuni creştine, însă acest număr a crescut în prezent la 40.000 şi se presupune că va continua să crească. Este de notat faptul că studiul a arătat că religia organizată tradiţional joacă un rol mai mic în vieţile americanilor.

Unul dintre aspectele cele mai şocante ale studiului este numărul crescând de americani care susţin că nu au nici o religie. Dintre aceştia, jumătate sunt agnostici, iar jumătate atei. Ei reprezintă singurul grup demografic care a crescut în toate cele 50 de state în ultimii 18 ani. Referindu-se la acest fenomen, autorii studiului conchid: ,,Într-o naţiune care a fost multă vreme predominant creştină, provocarea la adresa creştinismului nu vine din partea altor religii, ci dintr-o respingere a tuturor formelor religiei organizate”.

Şi pe continentul european îşi face simţită prezenţa îndepărtarea de creştinism. Începând din anii ‘1960, în Marea Britanie, toate confesiunile creştine importante s-au confruntat cu o scădere mare a numărului de credincioşi. În acelaşi timp, afilierea religioasă şi practica religioasă continuă să se schimbe, Anglia devenind o societate cu o credinţă amestecată, care include o majoritate care nu aderă în fond la nici o credinţă.

Mai grav şi cu consecinţe mai dramatice este faptul că procentul adolescenţilor şi tinerilor care nu cred sau cel puţin nu sunt afiliaţi religios la nici o confesiune este mult mai mare decât acelaşi procent la celelalte grupe de vârstă. Potrivit unui sondaj recent, procentul adolescenţilor canadieni care spun că cred categoric în Dumnezeu sau într-o forţă superioară a scăzut de la 54% la 37% între anii 1984-2008, în timp ce procentul adolescenţilor atei a crescut de la 6% la 16%. Numărul celor nesiguri de existenţa lui Dumnezeu a rămas neschimbat, 31%.

Sociologul Reginald Bibby, care predă la Universitatea din Lethbridge şi este autorul studiului The Emerging Millenials, o nouă investigaţie extinsă a comportamentului şi atitudinilor adolescenţilor din Canada, sugerează că, probabil, scăderea religiozităţii părinţilor lor este motivul pentru care adolescenţii de astăzi spun că nu cred în Dumnezeu. El nota: ,,Privind adolescenţii de astăzi, vedem ce înseamnă practic schimbarea de la o generaţie la alta – de la nesiguranţă la agnosticism, şi de la agnosticism la ateism. Mesajul iniţial a fost că avem o situaţie în care există un declin în participarea la biserică, însă oamenii încă cred în ceva. Aspectul nou al acestui fenomen este că un număr tot mai mare de oameni nu vor să mai aibă de-a face cu religia organizată, şi de asemenea ei îşi pierd credinţa”.

David Giuliano, conducătorul Bisericii Unite din Canada, a afirmat că vede mulţi tineri entuziaşti apropiindu-se de creştinism şi crede că este posibil ca religia să se transforme într-o alegere mai radicală, creându-se o situaţie în care vor exista mai puţini credincioşi, dar a căror credinţă va fi mai puternică.

Un studiu realizat la Universitatea Harvard a dezvăluit că ,,adolescenţii americani sunt mult mai puţin dispuşi decât generaţiile precedente să frecventeze bisericile sau să participe la orice altă formă de întâlnire religioasă”. Profesorul Robert Putnam, conducătorul echipei de cercetători care a realizat studiul, a afirmat: ,,Este o schimbare uriaşă, dramatică. În ultimii 20 de ani, mulţi tineri au început să privească ‘religia organizată’ ca pe o sursă de ‘intoleranţă şi rigiditate şi de îndoctrinare a unor valori politice’. Şi din acest motiv au început să meargă din ce în ce mai rar sau poate chiar deloc la biserică”.

Situaţia nu este mult diferită în Europa. De pildă, un studiu al profesorului Pedro Gonzalez de la Universitatea din Madrid arată că procentajul tinerilor cu vârste între 15-24 de ani, care se declară catolici, a scăzut de la 77% la 49% în ultimul deceniu şi aproape jumătate dintre ei spun că orele de religie sunt ,,practic inutile”. Potrivit studiului, scăderea este cauzată de poziţia Bisericii Catolice faţă de probleme precum căsătoria sodomită, avortul şi eutanasia, pe care tinerii o consideră a fi ,,nepopulară”.

 

În ce mai cred creştinii acestui veac ?

Alături de scăderea numărului de credincioşi în toate confesiunile creştine importante de pe tot cuprinsul globului, se remarcă încă un fenomen, la fel de universal răspândit, însă mai complex şi având consecinţe dintre cele mai grave pentru credincioşi şi creştinism ca religie: din ce în ce mai mulţi creştini nu mai cunosc şi nici nu mai înţeleg învăţătura Bisericii. Credinţa lor se dovedeşte a fi, cel mai adesea, un amalgam de noţiuni incoerente, infiltrate de o multitudine de concepte necreştine, chiar păgâne, şi ruptă de realismul vieţii cotidiene.

Grupul de cercetare independent Barna din Ventura, California, care studiază tendinţele culturale din societatea americană începând din 1984, a publicat recent un sondaj cu privire la convingerile creştinilor americani. Potrivit acestui studiu, 33% din americanii care se declară creştini cred că Mântuitorul Hristos a păcătuit câtă vreme a trăit pe pământ, 58% dintre ei susţin că Sfântul Duh este doar ,,un simbol al puterii sau prezenţei lui Dumnezeu”, 25% ,,resping ideea că Scriptura este corectă în toate principiile pe care le susţine”, iar 50% dintre ei susţin că satana ,,nu este o fiinţă vie, ci un simbol al răului”. Pe de altă parte, 64% dintre creştinii americani cred în puterea şi influenţa forţelor spirituale rele.

O altă investigaţie efectuată în toamna anului trecut de Institutul Baylor pentru studii despre religie din Waco, Texas, a indicat faptul că americanii creştini nu mai consideră că raiul este un loc exclusiv. Astfel, 52% din americanii creştini au spus că cel puţin unele dintre credinţele necreştine pot conduce la viaţa veşnică. Dintre cei care cred că mai multe religii pot conduce la viaţa veşnică, 80% numesc cel puţin o religie necreştină care poate face aceasta, 69% spun că iudaismul poate conduce la viaţa veşnică, 52% se referă la islamism, 53% la hinduism, 42% la ateism şi 56% la oamenii fără o credinţă religioasă. În sondajul similar efectuat în 2007, mai puţin de 25% dintre americanii creştini au afirmat că religia lor este unica care duce la mântuire.

Rodney Stark, co-director al Institutului Baylor şi autorul cărţii Ce cred americanii cu adevărat, afirmă că aceste rezultate sunt semnificativ diferite de cele ale studiilor anterioare. ,,Atunci când realizam studii ca acesta în anii ’1960, noţiunea că numai creştinii pot intra în rai, de pildă, era mult mai larg răspândită ca acum. În urmă cu două generaţii, ar fi spus ‘categoric da’”, a spus el.

Un sondaj realizat de Centrul de Cercetare al Forumului Pew pentru religie şi viaţă publică confirmă aceste date. ,,Milioane şi milioane de oameni se numesc creştini, se închină în bisericile creştine şi cred că acceptarea lui Hristos ca Dumnezeu nu este necesară pentru a intra în rai: 70% au spus că ‘multe religii pot conduce la viaţa veşnică’; 66% din protestanţi şi 79% din catolici au spus că sunt de acord cu ideea”.

Alături de învăţăturile creştine, americanii cred în număr mare în tot felul de fenomene şi concepte: 44% cred în fantome, 36% în OZN-uri, 31% în vrăjitoare, 31% în astrologie, şi 24% în reîncarnare. Printre americanii credincioşi, cifrele nu au fost mult diferite. Astfel, dintre credincioşii care merg la biserică cel puţin săptămânal, 26% cred în OZN-uri, 34% în vrăjitoare, 28% în astrologie, şi 18% în reîncarnare.

 

Ce cred britanicii ?

Britanicii sunt mai puţin credincioşi ca americanii. Potrivit unui studiu al Comitetului Consultativ Theos, 23% din britanici şi 19% din scoţieni se consideră atei, iar 25% din britanici şi 32% din scoţieni nu sunt siguri dacă cred în Dumnezeu. În plus, doar 30% dintre britanici acceptă credinţa creştină în Învierea cu trupul a Mântuitorului Hristos, în timp ce 30% cred că a înviat doar în duh. Cu privire la semnificaţia Paştelui, 43% cred că istoria Paştelui este despre moartea lui Iisus Hristos pentru păcatele lumii, în timp ce 26% cred că nu are nici un sens.

Potrivit altui sondaj realizat de Biroul de Investigare al Pieţei Britanice, 70% dintre ei nu cred în relatarea biblică a Naşterii Domnului, iar printre tineri, procentul a fost mai mare: 78% dintre cei cu vârste între 16-24 ani. Studiul a mai dezvăluit că 22% din cei intervievaţi care s-au numit creştini nu cred că Iisus Hristos a fost Dumnezeu şi om.

Într-un mod asemănător cu americanii, 40% din britanici cred în fantome şi supranatural, 22% în astrologie şi horoscoape, 25% în reîncarnare şi 15% în ghicitul viitorului. Rezultatele sunt uluitoare când sunt comparate cu cele ale unui sondaj Gallup din 1950, când doar 10% din britanici credeau în fantome şi 7% în ghicitul viitorului în cărţi.

Şi în rândul credincioşilor catolici se simte vântul lepădării de creştinism. Aproape jumătate din catolicii din Anglia şi Ţara Galilor nu se mai simt obligaţi să-şi mărturisească păcatele, o treime din ei nu mai simt nevoia să meargă la slujbă săptămânal, 10% nu cred în diavol sau iad, iar 38% cred în reîncarnare – concept păgân care nu a făcut niciodată parte din învăţătura Bisericii. În plus, 33% din ei au spus că este posibil să fii un bun catolic fără a merge săptămânal la slujbe sau fără a te cununa în biserică.

 

Ce cred francezii ?

Potrivit unui sondaj publicat de săptămânalul Pelerin în ajunul Paştelui, francezii au răspuns la întrebarea ‘Ce este după moarte ?’ astfel: 10% învierea morţilor, 7% reîncarnare, 33% nu ştiu să definească, iar 43% au spus că nu urmează nimic după moarte. Printre francezii catolici, cifrele sunt asemănătoare: 13% cred în învierea morţilor, 7% în reîncarnare, 40% nu ştiu să definească, iar 33% cred că nu urmează nimic după moarte. Doar în rândul catolicilor care se socotesc creştini practicanţi, cifrele se modifică: 57% cred în învierea morţilor, 1% în reîncarnare, 29% nu ştiu să definească, iar 8% cred că nu urmează nimic. În raport cu sondajele precedente, cifrele arată o scădere evidentă: în 1986, 19% din francezi credeau în învierea morţilor.

În alt sondaj realizat în Franţa, cei intervievaţi au fost întrebaţi despre credinţa lor în apocalipsă. Deşi 75% aveau idee despre apocalipsă, doar 22% cred în ea. În rest, 75% nu cred deloc şi 3% nu ştiu ce înseamnă.

 

Ce cred olandezii ?

Agenţia de investigaţii NAW-plus a realizat un sondaj potrivit căruia doar 15% dintre olandezi ştiu că Vinerea Mare comemorează răstignirea lui Iisus Hristos, iar 45% nu ştiu că Paştele este o sărbătoare creştină. Un alt studiu al Biroului pentru planificare socială şi culturală pentru secularizare în Olanda spune că, până în 2010, 67% din olandezi nu vor fi membri ai unei biserici sau altei organizaţii religioase.

Studiul a dezvăluit, de asemenea, că 76% din olandezi cred că ţine doar de oameni să dea sens vieţii, 17% din ei sunt atei şi 12% agnostici. Din contră, peste 50% din olandezi cred în fenomene supranaturale, existenţa unor ‘puteri superioare’ nedefinite, viaţa de dincolo, însă nu neapărat în conceptele creştine asociate acestora.

 

Ce cred ruşii ?

Centrul Analitic al lui Iuri Levada arată că doar 29% din ruşi cred în viaţa veşnică, în vreme ce 63% din ei cred, în schimb, în semne, 59 % în vise profetice, iar 33% sunt predispuşi să asculte predicţii astrologice şi tot atâţia cred că extratereştrii vizitează din când în când pământul. De asemenea, 34% din ruşi cred în vrăjitorie, 17% în ghicitul în palmă, 15% în astrologie, iar 14% în calităţile tămăduitoare ale câmpului biologic.

 

Ce părere au creştinii despre morală ?

Mână în mână cu pierderea credinţei merge deformarea moralei creştine şi acceptarea unor concepte adeseori contrare învăţăturii dumnezeieşti.

O analiză Gallup, bazată pe sondajele ,,Valori şi credinţe” realizate de Gallup în perioada 2006-2008, a relevat că nu există aproape nici o diferenţă de opinie între americanii catolici şi americanii necatolici cu privire la probleme precum avortul, cercetarea pe celule stem embrionare, jocurile de noroc, relaţiile sodomite, desfrânarea înaintea căsătoriei, a avea un copil în afara căsătoriei şi divorţul. În unele cazuri, catolicii s-au dovedit a fi chiar mai progresişti decât creştinii necatolici.

Astfel, avortul a fost considerat acceptabil moral de 40% catolici şi 41% necatolici; cercetarea medicală pe celule stem obţinute din embrioni umani a fost aprobată de 63% catolici şi 62% necatolici; relaţiile sodomite au fost acceptate de 54% catolici şi 45% necatolici. De asemenea, catolicii au fost mult mai dispuşi decât protestanţii să creadă în teoria evoluţionistă: 52% catolici faţă de 32% protestanţi şi mai puţin dispuşi să creadă în creaţionism – 46% catolici faţă de 54% protestanţi.

Însă şi protestanţii americani îşi modifică drastic percepţiile faţă de învăţătura creştină. Centrul de Cercetare al Forumului Pew pentru religie şi viaţă publică a descoperit că majoritatea credincioşilor Bisericii Presbiteriene şi Bisericii Evanghelice Luterane din America cred că sodomia este un mod de viaţă ce trebuie acceptat de societate. Procentele sunt mai mari în rândul credincioşilor tineri.

Un alt subiect asupra căruia se modifică perspectiva este divorţul. Potrivit unui sondaj Gallup, 70% din americani au declarat că divorţul este ,,acceptabil moral”. Chiar şi printre cei care consideră religia ,,foarte importantă”, 55% au socotit divorţul ,,acceptabil moral”. Toleranţa americanilor faţă de divorţ a crescut cu 11% de la precedentul sondaj Gallup din 2001. Dar în timp ce numai 22% din americani au condamnat moral divorţul, 39% au socotit cumpărarea şi purtarea de haine de blană ,,greşită moral”. Iar în vreme ce 40% din americani şi-au exprimat îndoielile cu privire la uciderea animalelor pentru blană, numai 30% s-au opus distrugerii embrionilor umani pentru cercetare pe celule stem. În iunie 2006, susţinătorii familiei tradiţionale au fost îngroziţi când un sondaj de opinie a dezvăluit că peste 10% din canadieni nu cred că pedofilia este imorală.

Lumea ortodoxă, invadată de aşa-zisul mod de trai civilizat al occidentului, începe să se confrunte cu urmările acestui fapt. Institutul de Sociologie al Academiei Ruse de Ştiinţe a realizat un sondaj de opinie care a dezvăluit că ,,un procent considerabil de tineri ruşi, de la 30% la 50%, nu consideră că prostituţia, îmbogăţirea personală pe spatele altora, neruşinarea, băutul, mita, avortul, infidelitatea, sau exprimarea publică a antipatiei faţă de alte etnii sunt inacceptabile”. Sondajul indică de asemenea că 55% din tinerii ruşi ,,sunt dispuşi să depăşească normele morale pentru a obţine succesul” ... Potrivit statisticilor, Rusia este prima ţară din lume la numărul de avorturi, copii abandonaţi şi decese din pricina consumului exagerat de băuturi alcoolice.

 

Creştinii s-au transformat în ,,propriii teologi la domiciliu”

Investigările din ultima vreme din Statele Unite ale Americii, studiul grupului Barna şi cel al Centrului de Cercetare al Forumului Pew pentru religie şi viaţă publică dezvăluie încă un fenomen, mai puţin vizibil, dar cu implicaţii dintre cele mai grave.

Lumea creştină contemporană pare a fi din ce în ce mai afectată de individualism, încredere în propria raţiune şi respingerea oricărei autorităţi în materie de credinţă. Marea majoritate a credincioşilor americani nu se mai conformează strict învăţăturilor de credinţă ale confesiunii din care fac parte, ci privesc mai mult spre ei înşişi decât spre o biserică sau denominaţiune pentru a-şi defini convingerile religioase.

Cercetătorul George Barna declara: ,,Americanii se simt din ce în ce mai bine alegând ceea ce socotesc a fi poziţii teologice utile şi corecte şi înlăturând restul învăţăturilor Sfintei Scripturi. Un număr tot mai mare de persoane slujesc acum ca propriii teologi-la-domiciliu. O consecinţă este că americanii acceptă un corp arbitrar şi contradictoriu de convingeri”.

De pildă, 71% dintre adulţii americani spun că ,,sunt mai înclinaţi să-şi elaboreze propriul set de convingeri religioase decât să accepte un set definit de învăţături al unei biserici particulare”. Iar pentru cei sub 25 de ani, procentul creşte la 82%. Mai mult, este de notat faptul că o parte dintre aceştia nu se mulţumesc cu a alege dintre concepţiile diferitelor confesiuni creştine, ci şi dintre cele ale altor religii.

George Barna comenta acest ultim aspect: ,,În trecut, când majoritatea oamenilor îşi stabileau punctele de vedere teologice şi morale, alternativele din care alegeau erau exclusiv creştine – adică punctul de vedere metodist, perspectiva baptistă, învăţătura catolică etc. Astăzi, americanii sunt mai înclinaţi să opună opţiuni necreştine diferitelor concepte ce au la bază creştinismul. Acest lucru a condus la o abundenţă de vederi unice asupra lumii şi vieţii, bazate pe combinaţii personale de elemente de teologie extrase din cunoştinţe superficiale ale religiilor lumii precum creştinism, budism, iudaism, hinduism şi islamism, ca şi secularism”.

Pe zi ce trece, bisericile şi confesiunile creştine contemporane încep să fie modelate după tiparele pieţelor economice şi politice, devenind adevărate pieţe de mărfuri de unde fiecare credincios ia ce crede că este mai potrivit pentru el. Şi iată cum astăzi, creştinismul – care este religia în care toţi credincioşii sunt una întru Hristos, aceeaşi unul către altul cugetând (Romani 12, 16) – devine un turn Babel, în care fiecare vorbeşte limba proprie ...

 

Surse
- 21 decembrie 2008, ,,Few Britons believe in historical truth of Nativity”
- 26 februarie 2009, ,,Fewer teenagers attending church in England”
- 19 aprilie 2009, ,,Growing faith in ghosts in the UK”
- 24 aprilie 2009, ,,US Christians do not believe in Satan or Holy Spirit”
- 3 iunie 2008, ,,Many young Russians OK with immorality – poll”
- 4 martie 2009, ,,By mid-century the USA, China and Africa woll have the most Christian population – forecast”
- 11 decembrie 2008, ,,Poll: belief in UFOs matches belief in OT, NT as Word of God”
- 9 martie 2009, ,,More Americans say they have no religion”
- 31 martie 2009, ,,Gallup: Catholics more likely to believe abortion, homosexual acts are morally acceptable”
- 27 mai 2008, ,,Poll – more Americans condemn fur clothing than divorce or embryonic stem cell research”
- 3 aprilie 2009, ,,Catholics no different on abortion, embryo research but more liberal on homosexuality than non-catholics: poll”
5. www.telegraph.co.uk, 19 iulie 2008, ,,Roman Catholics shun confession but embrace reincarnation, survey claims”
6. www.journalnow.com, 20 septembrie 2008, ,,Openness: Poll finds Americans’ ideas about heaven changing”
7. www.csmonitor.com, 14 ianuarie 2009, ,,Most US Christians define own theology”
8. www.catholica.ro, 15 ianuarie 2009, ,,Tot mai puţini tineri spanioli se declară catolici”
9. www.worldnetdaily.com, 16 ianuarie 2009, ,,1 in 3 ‘Christians’ says ‘Jesus sinned’”
10. www.catholicnewsagency.com, 10 martie 2009, ,,Study reports ‘stunning’ U.S. Catholic population shift alongside growing secularization”
11. www.pluralism.org, 14 martie 2009, ,,Britons losing religious beliefs”
12. http://pewforum.org, 19 martie 2009, ,,Most mainline protestants say society should accept homosexuality”
13. www.nationalpost.com, 7 aprilie 2009, ,,Teenage atheism on the rise”
14. www.la-croix.com, 8 aprilie 2009, ,,Seul un Francais sur dix croit en la resurrection”
15. Earth Times, 9 aprilie 2009, ,,Survey: Few Dutch nationals know the meaning of Easter”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 49/mai-iunie 2009 

 

 

Spaţiul catolic

Pierderea credinţei la nivel individual şi instituţional în rândul confesiunilor creştine atrage după sine, ca o consecinţă firească, adoptarea de mentalităţi, atitudini, comportamente şi în cele din urmă activităţi care mai de care mai îndepărtate de creştinism. Acest fenomen are loc, nu întâmplător, în paralel cu renaşterea păgânismului în societatea contemporană.

Aşa se face că spaţiul creştin este invadat astăzi de idei străine de esenţa sa, dar pe care păstorii şi credincioşii, fiecare în parte sau ca întreg, nu le mai consideră nepotrivite sau neconforme cu învăţătura creştină. Credinciosul acestui început de mileniu crede că poate alătura concepte şi idei care se contrazic şi îşi poate clădi viaţa pe o asemenea perspectivă ilogică şi incoerentă.

S-ar putea scrie o carte despre ideile bizare şi extravagante ale creştinilor de astăzi, ca şi despre perspectivele contorsionate şi/sau fanteziste care se nasc din adăugirea de concepte moderne mediului creştin. Pentru concizie, am încercat să realizăm o trecere în revistă a celor mai noi şi semnificative tendinţe existente, pentru a atrage atenţia asupra lor.

 

Revolta faţă de autoritatea bisericească

Astăzi se face simţită pretutindeni revolta faţă de orice gen de autoritate, alimentată de dorinţa omului de a crede ce vrea. Acest fenomen a pătruns şi în spaţiul creştin, atât la nivel individual, cât şi instituţional. Astfel, există clerici care propovăduiesc învăţături neconforme cu cea a Bisericii de care aparţin.

De pildă, preotul catolic Peter Kennedy din Australia ţine slujbe bizare, permite femeilor să predice şi binecuvântează cuplurile sodomite. Criticat în februarie 2009 de Arhiepiscopul John Bathersby de Brisbane, el şi-a apărat poziţia afirmând că şi Iisus Hristos a fost criticat pentru comportament neortodox. În cele din urmă, arhiepiscopul l-a caterisit, însă el este susţinut de parohia Sfânta Maria din South Brisbane, de aborigeni, care au vrut să ridice un cort în semn de protest, şi chiar de un grup mic de raelieni ... Un alt preot catolic, din Polonia, susţine hirotonia femeilor, căsătoria preoţilor şi sodomia, şi exemplele ar putea continua la nesfârşit.

Un alt nivel îl reprezintă revolta unor grupuri şi chiar a unor dioceze întregi, a unor comunităţi mari de credincioşi, care eventual îşi alcătuiesc organizaţii pentru a se opune autorităţii bisericeşti şi a-şi impune ideile în mediul creştin. Spre exemplu, tot în februarie 2009, Papa Benedict al XVI-lea a numit un preot austriac conservator, Gerhard Wagner, ca episcop auxiliar în dioceza ultra-progresistă de Linz, Austria, fapt care a declanşat o furtună de proteste din partea catolicilor austrieci progresişti, clerici şi laici deopotrivă.

Ei au fost deranjaţi cumplit de vederile conservatoare ale preotului Wagner, care a afirmat că oamenii se pot vindeca de sodomie, volumele Harry Potter ,,promovează satanismul” etc. Confruntându-se cu o asemenea opoziţie vehementă, Wagner şi-a înaintat demisia, pe care papa a acceptat-o pe 2 martie a.c..

În Statele Unite ale Americii, revolta este bine pusă la punct prin intermediul a diverse organizaţii disidente. O astfel de mişcare catolică de opoziţie este Chemare la Acţiune, care militează deja de câteva decenii pentru introducerea a tot felul de concepte moderniste în Biserica Catolică: hirotonia femeilor, modificarea învăţăturii cu privire la contracepţie şi avort, restructurarea Bisericii în mod democratic etc. În 1996, grupul a lansat campania ,,Noi suntem Biserica: un referendum catolic”, susţinând cu tărie conceptele de mai sus, fapt care l-a determinat pe episcopul Fabian Bruskewitz de Lincoln, Nebraska, să-i excomunice pe toţi membrii mişcării din dioceza sa.

Anul acesta, între 26 februarie-1 martie, reprezentanţii acestei mişcări catolice şi-au promovat din nou ideile necreştine, în cadrul Congresului pentru Educaţie Religioasă din Los Angeles – cel mai mare eveniment de pregătire pentru profesorii catolici –, la care au vorbit multe alte voci ce propagă idei dintre cele mai bizare.

,,Susţinătorii sodomiţilor, ai femeilor-preoţi, ai curentului new-age şi rebelii anti-papă vor spune profesorilor catolici ce să predea. Apoi aceştia vor merge acasă şi îi vor infesta pe copiii catolici nevinovaţi cu aceste erori”, a avertizat Kenneth Fischer, preşedintele organizaţiei Romano-catolici Americani Îngrijoraţi.

 

Revolta colegiilor şi universităţilor creştine

De asemenea, multe dintre colegiile şi universităţile catolice americane se află într-o disidenţă faţă de conducerea Bisericii, intrând într-un real proces de respingere a învăţăturii catolice. De exemplu, una dintre cele mai prestigioase universităţi catolice, Universitatea Notre Dame din statul Indiana, s-a implicat puternic în ultimele decenii pentru a promova avortul, contracepţia şi eugenia.

Poziţia sa a fost atât de radicală – ea a proclamat că ideea de contracepţie este morală, învăţătura Bisericii care se opune ei este ,,neştiinţifică” şi fără legătură cu modernitatea, iar cei care cred că aceste lucruri sunt imorale nu au dreptul de a impune altora credinţele lor anacronice – încât a dus la ruperea tuturor legăturilor juridice cu Biserica Catolică, negarea oricărei autorităţi bisericeşti şi tăgăduirea principiilor creştine ale întemeietorului acestei universităţi. În plus, cele proclamate de ea au fost predate ca învăţătură catolică de mulţi catolici, inclusiv episcopi, preoţi şi călugări, şi au contribuit imens la ostilitatea multora faţă de învăţătura creştină autentică.

Urmând Universităţii Notre Dame, o sumedenie de alte colegii şi universităţi susţin şi predau studenţilor aşa-zisa învăţătură catolică, care este în realitate seculară. În plus, ele recomandă studenţilor activităţi de practică la firme şi organizaţii favorabile avortului, sodomiei, poziţiei feministe etc. În acest fel, mulţi studenţi şi absolvenţi recenţi ai instituţiilor catolice cred că avortul şi căsătoria sodomită ar trebui legalizate.

În timp ce se revoltă faţă de ierarhia catolică, colegiile şi universităţile catolice coalizează cu autorităţile civile care le împărtăşesc ideile moderniste, precum preşedintele american Barack Obama, susţinător înfocat al avortului, contracepţiei, planificării familiale, sodomiei etc. Astfel, pe 14 aprilie 2009, preşedintele a fost invitat să ţină un discurs pe teme economice la Universitatea iezuită Georgetown din Washington D.C., în cadrul ceremoniei de absolvire. Pe lângă faptul că episcopii au interzis instituţiilor catolice să ofere premii, titluri onorifice sau dreptul de a ţine discursuri celor care sfidează învăţătura creştină, a mai apărut o controversă.

Echipa Casei Albe, care a pregătit evenimentul împreună cu oficialii universităţii, a cerut acoperirea tuturor simbolurilor şi însemnelor religioase de pe scena Aulei Gaston, unde urma să vorbească preşedintele. Pentru aceasta a fost folosită o draperie, care nu era însă suficient de înaltă pentru a acoperi şi monograma IHS (Jesus Hominum Salvator) plasată deasupra podiumului de la care preşedintele şi-a ţinut discursul. Ca urmare, monograma a fost acoperită cu o placă.

 

Stiri 50-08

Aula înainte (sus) şi în timpul discursului preşedintelui (jos)

Stiri 50-09

 

Cele petrecute au stârnit furia şi mâhnirea credincioşilor catolici. Patrick Reilly, preşedintele unei organizaţii catolice, a declarat că decizia universităţii oferă ,,un alt exemplu revoltător de universitate catolică ce îşi sacrifică principiile pentru prestigiu”. Studentul Paul Courtney s-a declarat întristat şi consideră că ,,preşedintele Obama nu voia ca în fotografiile cu el să apară vreun simbol care să sugereze că există vreo autoritate mai înaltă decât el”. Bill Donohue, preşedintele Ligii Catolice, afirma: ,,Laşitatea Universităţii Georgetown de a sta neclintită pe principii ne spune mai mult decât este nevoie să ştim despre ce se întâmplă acolo, însă partea mai importantă este îndrăzneala administraţiei Obama de a cere unei şcoli religioase să se neutralizeze singură, înainte ca preşedintele să vorbească acolo”.

Universitatea Notre Dame, de care am pomenit mai sus, a intrat şi ea în oprobriul credincioşilor catolici, pentru că l-a invitat pe preşedintele american să vorbească la o ceremonie a universităţii, pe 17 mai a.c.

 

Porţi către păgânism: eco-spiritualitate şi renaştere carismatică

Alături de această revoltă faţă de autorităţile ecleziastice şi împletindu-se cu ea, există tendinţa crescândă de a aduce în sânul creştinismului tot felul de concepte străine, păgâne sau seculare. De exemplu, în rândul călugăriţelor din ordinele catolice americane există o opoziţie vădită faţă de Vatican şi învăţătura catolică. În paralel cu aceasta, în ultimele 4 decenii, multe ordine au devenit reprezentanţi de frunte în mişcarea feministă radicală şi sprijină necondiţionat avortul, contracepţia, divorţul şi sodomia, cer democratizarea completă a conducerii Bisericii şi susţin relativismul teologic şi moral.

Lucrurile au început să ia amploare în anii ’1960, prin revolta sistematică a ordinelor catolice de călugăriţe americane faţă de autoritatea ecleziastică. În această perioadă, pe lângă implicarea în curentele născânde ale emancipării feminine, aceste ordine au început să susţină eco-spiritualitatea şi închinarea idolatră.

De pildă, într-o cuvântare, călugăriţa Laurie Brink vorbea despre congregaţiile catolice liberale sau ,,călătoare”, care au lăsat în urmă ,,religia instituţională” şi ,,au depăşit Biserica, au depăşit chiar pe Iisus”: ,,O congregaţie călătoare nu mai este ecleziastică. Titlurile religioase, limitările instituţionale, autorităţile ecleziastice nu se mai potrivesc cu această congregaţie, care în cele mai multe detalii este post-creştină”. (...) Iisus nu este singurul Fiu al lui Dumnezeu, mântuirea nu se limitează la creştini”.

 

Stiri 50-10

Maici catolice dintr-o congregaţie călătoare

 

O altă reprezentantă a acestui curent păgân este călugăriţa Miriam Therese MacGillis, care a fost invitată să ţină o conferinţă pe 24 februarie 2009, la Universitatea Saint Thomas. Ea, ca şi Laurie Brink, şi alte călugăriţe din numeroase ordine – precum Slujitoarele Inimii Neprihănite, Surorile Sfântului Iosif, de Loretto, ale Carităţii, ale Maicii Domnului, ale Smereniei Mariei, franciscane, dominicane etc – sunt susţinătoare ale eco-spiritualităţii.

Eco-spiritualitatea este un curent iniţiat de părintele disident Thomas Berry, discipol al preotului catolic Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955), care credea că evoluţionismul este compatibil cu învăţătura creştină. Potrivit adepţilor eco-spiritualităţii, ,,pământul este viu, sacru şi inteligent”, întregul univers este ,,trupul lui Dumnezeu”, iar călugăriţele eco-spirituale utilizează rituri religioase ce conţin diferite invocaţii către pământ, socotit o zeiţă – Mama Pământ. De asemenea, grupurile eco-spirituale săvârşesc o liturghie aparte, numită liturghia cosmosului, care este o contopire a ,,istoriei lui Iisus, istoriei pământului şi istoriei cosmosului” într-un ,,vast poem evoluţionist”, în care ,,Iisus suferă de degradarea planetei”.

Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005) a emis o condamnare a ,,închinării la natură” a grupurilor catolice feministe din America, însă nu a luat nici o măsură disciplinară.

O altă poartă către păgânism o constituie renaşterea carismatică. În 1967, studenţii de la Universitatea Notre Dame din Indiana – despre care am vorbit mai sus –, au trăit o aşa-zisă experienţă de manifestare a Sfântului Duh, o pseudo-cincizecime la care au vorbit în limbi, s-a proorocit şi au avut loc tămăduiri. Acest curent de renaştere carismatică s-a răspândit în America, migrând ulterior în Franţa.

Din 1970, în cele două ţări, au apărut grupări carismatice, comunităţi mixte şi mii de grupuri de rugăciune locale. La Cincizecimea din 1975, când a avut loc cel de-al III-lea Congres Internaţional al Renaşterii Carismatice, care a adunat peste 12.000 persoane la Roma, însuşi Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a vorbit în favoarea acestei mişcări. Ea a contribuit puternic la apropierea ecumenistă dintre diverse confesiuni creştine, prin pelerinaje, privegheri ecumeniste şi alte manifestări comune în lăcaşuri catolice, protestante şi ortodoxe.

 

Tehnici de meditaţie orientale

Tot din revolta faţă de autoritatea ecleziastică – care se răsfrânge indirect, dar imediat asupra învăţăturii creştine – face parte fenomenul adoptării unor tehnici de meditaţie păgâne. De exemplu, pe 25 martie 2009, Comisia pentru Doctrină a Conferinţei Episcopilor Catolici Americani a dat publicităţii documentul ,,Liniile directoare pentru evaluarea reiki ca terapie alternativă”, semnat de 8 episcopi. Comisia a emis acest act pentru a curma folosirea acestei metode de medicină alternativă japoneză în instituţiile catolice.

În ultimii 15 ani, numeroase călugăriţe şi persoane laice din centrele spirituale din SUA şi Canada s-au format şi au fost atestate în practica reiki. Astfel, Centrul de retragere Notre Dame des Pins din Fremont, Ohio, administrat de Surorile Mizericordiei din Cincinnati, foloseşte ,,o interpretare creştină a reiki bazată pe viaţa, misiunea şi învăţătura lui Iisus Hristos” şi oferă reiki ,,în contextul rugăciunii”. De asemenea, Centrul spiritual Mont-Saint-Joseph din Ohio propune reiki ,,ca o ocazie de îmbogăţire spirituală printr-un program larg de practici”.

Episcopii semnatari ai documentului consideră că tehnica nu este compatibilă cu credinţa creştină: ,,Cei care practică reiki trebuie să admită, cel puţin implicit, anumite elemente esenţiale ale unei viziuni asupra lumii care nu aparţine nici credinţei creştine, nici ştiinţei naturale”. În schimb, Philippe Levallois, membru în Biroul Naţional de misiune pastorală, credinţe noi şi derive sectare al Conferinţei Episcopilor Catolici din Franţa pledează pentru ,,o abordare a reiki nu ca simplă tehnică, ci într-o dinamică respectuoasă a dialogului interreligios” ...

O altă tehnică orientală larg răspândită în lumea creştină este yoga. Există o mişcare în creştere printre creştinii americani care consideră că ajung mai aproape de Dumnezeu într-un mod netradiţional. În ultimii ani, cursurile de yoga au devenit o cale foarte populară pentru adulţi de a-şi îmbogăţi credinţa, afirmă Thomas Ryan, instructor de yoga creştină care îndrumă Biroul nord-american pentru relaţii ecumeniste şi Stiri 50-11interreligioase din New York şi autorul cărţii Rugăciunea inimii şi trupului: meditaţie şi yoga ca practică spirituală creştină. Cărţile despre yoga ocupă rafturile în librăriile creştine, bisericile oferă cursuri şi se estimează că 20 de milioane de americani practică yoga.

 

În imagine, o altă carte a părintelui Thomas Ryan, Rugăciunea Yoga – o practică spirituală creştină implementată

 

Jimmy Draper, fostul preşedinte al asociaţiei Calea Creştină, avertiza: ,,Societatea noastră este coaptă pentru activitate demonică. Preocuparea noastră – chiar ‘flirtul’ – cu ocultul înlesneşte asaltul demonic. Chiar utilizarea aparent nevinovată şi fără grijă a uneltelor oculte este tragică. Lucruri ca folosirea unei mese ouija, horoscoape astrologice, vrăjitorie şi chiar yoga sunt periculoase şi oferă căi de intrare pentru demonic în vieţile celor care nu bănuiesc”.

 

Slujbe moderne

Un alt domeniu în care se fac simţite tendinţele moderniste sunt slujbele şi ritualurile bisericeşti. În ultimele decenii, acestea au suferit uneori transformări radicale, atât în desfăşurare, dar şi ca scop, ajungând adevărate parodii şi batjocoriri ale slujbelor creştine (a se vedea articolele Februarie 2007. Ştiri – ,,La Barcelona, enoriaşii fac karaoke în biserică”, titrează Gardianul, Martie 2008. Ştiri din lumea catolică – Noi ‘minuni’ catolice şi despre Zilele Mondiale ale Tineretului în Iulie 2007. Membri ai Bisericii – cetăţeni ai lumii” (II)). Ele pot fi săvârşite în aer liber, în locuri nepotrivite, clericii sunt îmbrăcaţi cu veşminte neadecvate, uneori chiar necuviincioase, iar în cursul slujbelor sunt introduse elemente şi rituri păgâne, de diverse provenienţe: asiatice, amerindiene etc.

De pildă, în 2008, la cel de-al 32-lea Festival Internaţional de Circ, care a avut loc la Monte Carlo, Monaco, arhiepiscopul Bernard Barsi şi episcopii din Monaco au intrat în ring, înveşmântaţi ca pentru circ şi au rostit liturghia printre clovni şi numere de circ. Evenimentul a făcut parte din Săptămâna pentru Unitatea Creştinilor din 2008.

În Săptămâna Patimilor din 2008, Arhidioceza de Santiago l-a invitat pe preotul Richard Godoy din Panama să ţină un concert. Preotul, care cântă muzică rap, a venit însoţit de o trupă de fete, şi în vreme ce cuvintele cântecelor sale erau de laudă la adresa Mântuitorului, atmosfera era cea dintr-un club disco de noapte.

Pe 20 iunie 2009, Episcopul Franciscus Wiertz de Roermond, Olanda, a organizat o zi dedicată tineretului. Ceremonia a debutat cu intrarea lui Albert Willems pe o motocicletă în Biserica Sfântul Duh. El a ţinut o ‘predică’, în care spunea: ,,Dumnezeu este tăria noastră aerodinamică. A trăi de la Duhul Sfânt creşte viteza noastră înaintea lui Dumnezeu, precum cu vehiculele noastre (când folosim combustibil special)”. Au fost rostite alte discursuri similare, înainte ca o formaţie să cânte la altar. Şi exemplele ar putea umple volume !

Şi sfintele taine sunt batjocorite în chipuri de neimaginat pentru un creştin autentic. În loc de pâine şi vin pentru euharistie, ‘clericii’ au ajuns să folosească cafea, suc, biscuiţi, bomboane etc. În aprilie 2009, într-o biserică din Norvegia s-a folosit Coca-Cola cu lămâie în loc de apă pentru o ceremonie de botez, deoarece toate sursele de apă potabilă au fost închise, din cauza temperaturilor extrem de scăzute. Preotul Paal Dale din oraşul Stord, situat la 200 km de capitală, a fost cel care a botezat bebeluşul cu suc. Ulterior, el a afirmat că băutura nu mai era acidulată, doar aroma de lămâie a făcut ca ceremonia să fie ,,neobişnuită” ...

 

Lepădarea de morala creştină

Se ştie deja că mulţi preoţi, episcopi şi chiar cardinali au ajuns să nu mai considere avortul un păcat, ci afirmă că este permis în anumite cazuri. Un astfel de exemplu flagrant l-a oferit recent Biserica Catolică din Canada.

Conferinţa Episcopilor Catolici din Canada are o organizaţie de dezvoltare internaţională oficială, numită Organizaţia Catolică Canadiană pentru Dezvoltare şi Pace. Aceasta se ocupă cu finanţarea diferitelor proiecte la nivel internaţional, în general în ţări catolice mai sărace. Anul acesta, jurnaliştii au dezvăluit că ea finanţează, printre altele, diferite asociaţii, pe care le numeşte ,,parteneri”, care susţin legalizarea avortului, sodomiei, distribuţia de contraceptive, denunţă înfrânarea etc. Aceşti ‘parteneri’ aparţin unor ţări precum Benin, Bolivia, Brazilia, Guineea, Haiti, Mexic, Nigeria, Peru, Timorul de est, Togo etc.

Banii provin în mare măsură din fondurile adunate prin programe diocezane de strângere de fonduri, printre care ,,Împărtăşiţi postul” sau ,,Împărtăşiţi viaţa”, organizate de episcopii catolici din Canada. Ei au fost deranjaţi de dezvăluirile din presă, negându-le în mare parte. Iată ce creştinism propovăduieşte lumii Vaticanul !

 

Surse selective
- februarie 2008, ,,Our pantheistic sisters”
- iunie 2008, ,,Exercises in transpersonal psychology”
- 25 februarie 2009, ,,Catholic crisis as Austrian hierarchy rebels over pope’s selection of conservative priest as new bishop”
- 6 martie 2009, ,,U.S. feminist nun urges liberal religious orders to resist ‘hostile’ Vatican visitation”
- 11 martie 2009, ,,Hundreds of thousands in Canadian Lent collection money funding pro-abortion groups in Mexico”
- 6 aprilie 2009, ,,’Development and Peace’ funding sixth pro-abortion organization in Mexico. Says prohibiting abortion is form of ‘torture’, ‘cruel and unusual punishment’ banned by human rights agreements”
- 17 aprilie 2009, ,,Controversy after Georgetown U. covers name of Jesus for Obama speech at White House’s request”
- 9 iunie 2009, ,,Commentary: Sic Transit Gloria – Goodbye Notre Dame !”
- 22 iunie 2009, ,,Canadian Bishops Conference pres says ‘no foundation’ for allegations against Development and Peace”
- 19 aprilie 2009, ,,Frenetic Holy Week in Santiago, Chile”
-28 iunie 2009, ,,Motorcycle inside a Catholic church in the Netherlands”
4. www.theaustralian.news.com.au, 15 februarie 2009, ,,Jesus also unorthodox: rebel priest”
5. http://catholiccitizens.org, 27 februarie 2009, ,,Just what religion is promoted at Cardinal Mahony’s so-called ‘Catholic congress’ ? Subversive and heterodox groups take center stage in LA”
6. Cotidianul, 17 aprilie 2009, ,,Obama acoperă icoanele pentru un discurs oficial”
7. www.directionstoorthodoxy.org, 17 aprilie 2009, ,,Obama at Georgetown: The mystery of the missing Christian symbol”
8. www.la-croix.com, 26 aprilie 2009, ,,Comprendre le Renouveau charismatique”
9. www.la-croix.com, 27 aprilie 2009, ,,Les eveques americains mettent en garde contre la pratique du reiki”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 50/iulie-august 2009 

 

 

Spaţiul ortodox

Ortodocşii se străduiesc să se alinieze la curentele moderniste

În Biserica Ortodoxă, tendinţele moderniste nu sunt atât de vizibile ca în catolicism, însă fiind vorba de spaţiul ortodox, apostazia este mult mai gravă. Dintre Bisericile locale, Patriarhia Moscovei ocupă un loc de frunte în campania de modernizare a lumii ortodoxe.

 

Camere de luat vederi şi miliţii proprii

La sfârşitul anului trecut, Mitropolitul Iuvenalie de Krutitsk şi Kolomna declara: ,,Situaţia actuală din jurul lăcaşurilor noastre de cult a fost destul de defavorabilă – au avut loc ucideri de preoţi, incendieri de biserici şi o mulţime de furturi”. Ca urmare, el a propus amplasarea de ,,sisteme de camere de securitate pretutindeni”, în fiecare biserică, pentru îmbunătăţirea securităţii totale.

Tot din pricina fenomenului infracţional şi huliganic în creştere, diferiţi prelaţi din conducerea Patriarhiei Moscovei au vorbit despre necesitatea ,,înfiinţării de miliţii proprii pentru a impune ordinea civilă în oraşe şi sate”. Părintele Vsevolod Chaplin, conducătorul Departamentului pentru relaţii între Biserică şi societate al Patriarhiei Moscovei, declara pentru cotidianul rus Kommersant: ,,Există câteva bande care înrobesc pur şi simplu viaţa străzilor, cartierelor, oraşelor mici şi satelor. Cred că grupurile ortodoxe pot impune ordinea acolo unde trăiesc. Multe comunităţi bisericeşti şi parohii au grupuri militaro-patriotice cu un bun antrenament. Acestea pot arăta un activism civic mai mare”.

Părintele a mai sugerat că din componenţa acestor gărzi populare religioase ar trebui să facă parte şi reprezentanţii altor religii: ,,Nu este nici un secret că ortodocşilor le trebuie foarte mult timp pentru a fi gata şi uneori, mai degrabă, renunţă la idee şi adesea sunt prea binevoitori. (...) Musulmanii sunt mai hotărâţi, adevăraţi luptători. Ei îi pot înfricoşa tare pe vânzătorii de alcool şi droguri, care îi învaţă pe tineri să bea şi să fumeze. Evreii au sânge rece. (...) Gloria artelor marţiale budiste dă încredere: o privire la o gardă budistă va fermeca orice derbedeu”.

Implicarea clericilor şi credincioşilor în activităţi laice, care nu au nici o legătură cu Biserica şi nu sunt într-un duh creştinesc, nu se mărgineşte aici, inventivitatea lor fiind extrem de mare. Un alt exemplu de acest gen este că preoţii ortodocşi ruşi patrulează pe drumuri, alături de poliţişti, pentru a-i îndrepta pe şoferii indisciplinaţi.

La Kuznetk, districtul Penza, când poliţia opreşte un şofer care încalcă regulile de circulaţie, acesta nu este amendat, ci are parte de o discuţie cu un preot. La Cita, în estul Siberiei, la sfârşitul lunii noiembrie, preoţii ofereau şoferilor icoane cu Sfântul Nicolae, protectorul călătorilor. În Kamceatka, preoţii au organizat o acţiune intitulată ,,Nu este niciodată prea târziu pentru a i te alătura bunului Dumnezeu”, stropind cu agheasmă intersecţiile periculoase şi conducând procesiuni religioase.

 

Consilii anti-alcool şi cluburi ortodoxe de noapte

O altă iniţiativă de acelaşi calibru este decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 31 martie a.c., de a înfiinţa Consiliul bisericesc şi public pentru protecţia împotriva ameninţării alcoolice. Stareţul Mânăstirii Întâmpinarea Domnului din Moscova, arhimandritul Tihon Shevkunov, şi scriitorul popular Valentin Rasputin au fost numiţi co-preşedinţi ai consiliului, care cuprinde clerici renumiţi.

Pe de altă parte, Patriarhia Moscovei intenţionează să deschidă cluburi de noapte ortodoxe pentru credincioşii tineri intelectuali. ,,Putem să deschidem un club de noapte, unde tinerii să poată viziona un film bun şi să-l discute până la 3-4 dimineaţa”, afirma arhipreotul Vsevolod Chaplin la întrunirea cu studenţii de la Facultatea de Management a Universităţii de Stat din Moscova. El a menţionat că tinerii catolici au înfiinţat un asemenea club în Moscova, Biblioteca Spirituală de la Pokrovka, unde membrii pot discuta filme şi citi cărţi.

 

Muzică rock bisericească

Călcând pe urmele catolicilor şi protestanţilor care au integrat muzica laică în spaţiul ecleziastic, ortodocşii încep să accepte muzica rock şi compunerea de piese rock cu texte de rugăciuni ortodoxe. Arhipreotul Evgheni Maksimenko din dioceza Dnepropetrovsk declara pentru cotidianul ucrainean Komsomolskaya Pravda că muzica rock ar trebui să aibă influenţă pozitivă şi să-i facă pe oameni să gândească: ,,Rock-ul rusesc este o putere. Ascultaţi doar textele DDT (n.r.: o formaţie rusească populară) ! Cu siguranţă, unele femei bătrâne, care se consideră credincioase, tratează muzica rock ca pe o muzică demonică, însă odinioară unii credincioşi se panicau la vederea unei locomotive, gândind că era diavolul personificat. Cred că muzica trebuie direcţionată într-un asemenea fel încât să poată aduce bine”.

Anul trecut, formaţiile DDT şi Bratia Karamazovi au participat la un turneu de muzică rock în oraşele ucrainene, dedicat celei de-a 1020-a aniversări a creştinării slavilor (a se vedea articolul Iulie 2008. Ştiri – Confruntare la nivel înalt în lumea ortodoxă). Astfel a fost lansat pe piaţă un album ce conţine melodii cu rugăciuni ortodoxe pe ritmuri de heavy metal, care va fi distribuit gratis pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu tinerilor.

Episcopul Ilarion de Volokolamsk, conducătorul Departamentului pentru relaţii bisericeşti externe, face apologia muzicii rock şi integrării ei în Biserică. În aprilie a.c., el făgăduia să diversifice politica misionară a Bisericii şi formele de dialog ale Bisericii cu tinerii: ,,Azi, Biserica şi societatea sunt în realitate unul şi acelaşi lucru. Credincioşii noştri merg la discotecă şi concerte rock, şi dacă există o şansă de a da o nuanţă ecleziastică unor asemenea întruniri, dacă tinerii sunt bucuroşi să audă câteva cuvinte de la un preot, de ce să nu meargă preotul acolo şi să spună aceste câteva cuvinte ?”

Episcopul a amintit că anul trecut, la Kiev, întâistătătorul rus a vorbit la concertul de muzică rock dedicat aniversării creştinării slavilor şi ,,zeci de mii de oameni l-au întâmpinat cu mult entuziasm. Pilda unui asemenea patriarh îi va inspira cu siguranţă pe episcopi, preoţi şi mireni. Această dimensiune misionară a activităţii Bisericii noastre se va intensifica mulţumită personalităţii ÎPS Chiril”.

 

Lăcaşuri de cult şi slujbe moderne

O altă inovaţie este introducerea de modernisme în arhitectura şi împodobirea lăcaşurilor de cult şi în desfăşurarea slujbelor bisericeşti. De pildă, Viktor Bondarenko, istoric al icoanei şi mare colecţionar de icoane, declara într-un interviu acordat cotidianului Nezavisimaya Gazeta că ,,arta bisericească modernă trebuie să fie în pas cu vremea, decât să copieze unele imitaţii înşelătoare nereuşite”.

El continua: ,,Cum văd eu lucrurile ? O biserică alcătuită din materiale amestecate. Cu un iconostas cu plasmă şi un fel de sistem de lumini de laser în loc de policandre. Şi holograme. Ar fi straniu să cânţi imne medievale într-o asemenea biserică” … aşa că ,,predica ar putea suna ca un cântec rap”. În trecut, icoanele erau pictate pe lemn, pânză şi porţelan, acum ele pot fi create în format de plasmă digitală, pentru că ,,tehnologiile computerizate sunt simbolul vremurilor noastre, aşa precum pergamentul şi amestecul de alabastru şi cretă erau pentru Evul Mediu”.

Idei noi a adus şi cea de-a V-a ediţie a Târgului Internaţional de veşminte, icoane, cărţi şi obiecte bisericeşti, care s-a desfăşurat în perioada 11-13 iunie 2009, la Complexul expoziţional din Bucureşti. Cu această ocazie, 80 de firme au adus veşminte, icoane, cărţi şi diferite alte obiecte bisericeşti – ţesături şi broderii cu specific religios, veşminte preoţeşti şi arhiereşti, vitralii şi mozaicuri, mobilier bisericesc, vin liturgic etc – care au putut fi achiziţionate de doritori.

Andrei Epure, organizator al târgului, declara: ,,Printre obiectele inedite prezentate în acest an amintim laserul pentru aplicarea broderiei bizantine şi cădelniţa electronică. Acest ultim produs a fost inventat de italieni şi adoptat de o firmă românească pentru cultul ortodox. Mai amintim printre premiere şi producţia publicitară pentru mânăstiri şi parohii, precum şi apariţia Anuarului de Obiecte Bisericeşti – Ortodox 2009 Market, un ghid al firmelor şi produselor acestei industrii care începe şi la noi să se afirme”.

Inginerul Adrian Revencu, reprezentantul firmei austriece producătoare din ţară, oferea amănunte despre cădelniţa electronică: ,,Dispozitivul funcţionează simplu şi extrem de eficient – electric. Are un acumulator ca la telefonul mobil, care se accesează printr-un simplu buton ce poate fi montat în cădelniţa proprie a clientului, sau poate fi achiziţionat cu totul de la noi”.

Inginerul Florin Andrei, reprezentantul unei firme din Botoşani, vorbea despre produsele de alamă şi inox şi modelele gravate pe ele: ,,Modelele pe care le matriţăm pe vase sunt inspirate din modele vechi, care au legătură cu ortodoxia. Subliniez acest aspect pentru că astăzi există tendinţa de a se folosi altfel de modele” ... Să mai amintim moda introducerii de clopote performante, a căror funcţionare este supravegheată de calculator echipat cu antenă şi sistem GPS (a se vedea articolul Octombrie 2008. Ştiri - Chipul patriarhului - mai de cinste ca al sfinţilor).

Referitor la slujbe, inovaţiile nu sunt atât de flagrante ca cele din Biserica Catolică, însă se poate menţiona faptul că ,,în Biserica Greacă din Canada şi Statele Unite ale Americii, episcopii au introdus, uneori cu forţa, orgi şi piane în biserici. Adesea, antifoanele sunt înlocuite cu recitaluri de muzică la orgă”.

 

Zilele Mondiale ale Tineretului în variantă ortodoxă

(A se vedea şi articolul Iulie 2007. Membri ai Bisericii – cetăţeni ai lumii, despre întâlnirile pentru tineret organizate de Patriarhia Constantinopolului)

O altă inovaţie ortodoxă rusă, ce imită îndeaproape campaniile de tineret catolice, sunt întâlnirile patriarhului Chiril cu tinerii. Patriarhul rus a făcut apel, în mai multe rânduri, pentru crearea unei mişcări puternice de tineret ortodoxe în Rusia. Recent, el le-a spus tinerilor: ,,Aş fi fericit dacă voi şi cu mine am putea începe un congres la Luzhniki (stadion din Moscova) cu 100.000 de tineri prezenţi. Însă trebuie să lucrăm puternic pentru ca un asemenea congres să devină realitate”.

Ulterior, întâistătătorul rus a îndemnat clerul să lucreze cu tineretul la toate nivelurile: ,,Trebuie să construim o reţea pentru lucrarea cu tineretul. Trebuie să avem un grup, o organizaţie de bază în fiecare din instituţiile noastre educaţionale. Trebuie să ne consolidăm rândurile la acest nivel de bază, unde congresele de tineret să poată aduce împreună zeci de mii de tineri”.

Întrunirile cu zeci de mii de tineri nu au întârziat să aibă loc … În primăvara acestui an, au fost organizate mai multe astfel de întâlniri de masă. Pe 23 mai a.c., întâistătătorul rus s-a întâlnit cu tinerii pe marele stadion Izmaylovo din Moscova, în cadrul celui de-al XIII-lea Consiliu Mondial al poporului rus, al cărui conducător este patriarhul. Ulterior, pe 29 mai a.c., a avut loc o altă manifestaţie de acest gen, în cursul vizitei patriarhului la Sankt Petersburg, când s-au strâns circa 8.000 de oameni pe stadionul de hochei pe gheaţă din Prospekt Pyatiletok.

La întruniri au fost prezenţi tineri actori şi cântăreţi de muzică pop foarte cunoscuţi, ca şi motociclişti. Participanţii au afirmat că locul şi atmosfera întrunirii de la Moscova s-au asemănat mai degrabă cu cele ale unei întruniri de tineret a Komsomolului din era sovietică. Patriarhul Chiril a vorbit despre pericolele unei economii de piaţă şi relativismul post-modern şi a lăudat noua campanie a Kremlinului de a lupta împotriva falsificării istoriei (n.r.: criticii acestei campanii afirmă că aceasta promovează variantele aprobate oficial ale istoriei ruse, fiind o reminiscenţă a metodelor erei sovietice).

Întrunirea de la Sankt Petersburg s-a asemănat ,,cu o scenă de mega-biserică din SUA, atât ca loc, cât şi ca conţinut”. S-a comentat, de asemenea, faptul că întrunirea a avut un aspect protestant, unii văzând chiar similitudini între stilul patriarhului Chiril şi cel al Papei Ioan Paul al II-lea.

 

Motocicliştii ruşi – pelerinii secolului XXI

În iulie, în cadrul unei transmisii video Moscova-Kiev, diaconul Andrei Kuraev vorbea despre dialogul Bisericii Ortodoxe Ruse cu societatea contemporană. El afirma: ,,Biserica nu încearcă să se impună singură, ci am observat că există şi persoane care doresc să facem ceva împreună. Hai să facem ! În acest sens, dacă suntem abordaţi de rapperi, rockeri, skinhead sau goth, încercăm să discutăm cu ei, iniţiind unele proiecte comune”.

Cel mai recent episod a fost binecuvântarea dată de patriarhul Chiril pentru prima procesiune creştină din lume pe motociclete, numită ,,Acţiunea reconcilierii istorice”, fiind dedicată celei de-a 65-a aniversări a eliberării oraşului Sevastopol din mâinile naziştilor. Ea a fost organizată de Departamentul militar al eparhiei Kievului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene care ţine de Patriarhia Moscovei, în colaborare cu motocicliştii din clubul Lupii de noapte şi clubul de motociclete al oraşului Kiev.

Ea s-a desfăşurat în perioada 7-9 iulie 2009 şi a urmat traseul Poltava-Kiev-Zaporizhzhia-Sevastopol. La aşa-zisa procesiune creştină au luat parte motociclişti din Rusia, Belorusia, Ucraina, Lituania, Letonia, Germania, Slovacia, Polonia, Suedia, Republica Cehă, Serbia, Macedonia şi Grecia. Procesiunea a fost binecuvântată şi de Mitropolitul Vladimir al Kievului: ,,Avem deja procesiuni sfinte prin aer, pe apă şi pe ţărm, dar aceasta va fi ceva nou. Domnul să trimită înger păzitor care să ocrotească procesiunea sfântă pe care v-aţi decis să o faceţi în acest mod”. Diaconul Andrei Kuraev, prezent şi el la eveniment, a declarat emfatic că motocicliştii din clubul Lupii de noapte sunt ,,un exemplu remarcabil al pelerinilor de astăzi” şi i-a numit ,,pelerini ai secolului XXI”.

 

Biserica Ortodoxă şi contracepţia

Trecând în domeniul moralei, clericii şi teologii contemporani au început să facă ‘reduceri’ serioase la învăţătura Bisericii. De pildă, în luna aprilie 2009, Lumina, oficiosul Patriarhiei Române, a publicat un interviu cu părintele John Breck, profesor de exegeză patristică şi bioetică la Institutul Teologic Ortodox Saint Serge din Paris.

Întrebat despre problema contracepţiei, el răspunde franc: ,,Părintele John Meyendorff, în cartea sa Despre căsătorie, zice despre contracepţie şi din câte ştiu eu, părintele Alexander Schmemann era de acord cu el, că îşi are, într-un anumit fel, locul său în cadrul familiei”. Părintele John Breck susţine că, în anumite cazuri, el însuşi a fost de partea unor credincioşi care au apelat la mijloace contraceptive sau chiar vasectomii.

În cele din urmă, el spune: ,,Patriarhul Ecumenic Atenagora a spus că nu e treaba Bisericii ce se întâmplă în spatele uşilor închise ale dormitorului. Adică, Biserica nu are dreptul de a se amesteca în problemele care ţin de intimitatea unui cuplu căsătorit şi nici eu nu sunt sigur că ar trebui să o facă” !

Întrebat dacă Biserica poate accepta avortul, părintele vine cu un răspuns năucitor, bazat pe învăţătura filozofului Soren Kierkegaard (1813-1855), pe care astfel îl plasează deasupra Sfinţilor Părinţi: ,,După părerea mea, Biserica nu poate şi nu trebuie să legifereze în faţa acestor probleme. (...) Există un principiu care vine de la Kierkegaard, acela al noţiunii de ‘suspendare teleologică a moralei’. Acesta spune că există momente în care acceptăm să încălcăm anumite legi, reguli, dacă valoarea pentru care facem aceasta este o valoare superioară faţă de cea de referinţă. Altfel zis, există momente în care trebuie încălcate propriile principii pentru a apăra o valoare superioară în raport cu aceste principii” ...

 

* * *

 

Ce s-ar mai putea spune în faţa unor asemenea judecăţi de valoare ? Ce principii pot fi mai presus de viaţa unui om ? Mai putem vorbi de creştinism, în acest caz ?

 

Surse
- 25 noiembrie 2008, ,,Moscow Patriarchate urges Muslims, Jews and Buddhist to form voluntary people’s guards”
- 12 decembrie 2008, ,,Metropolitan Yuvenaly proposes to install security camera systems in the Russian Orthodox churches”
- 1 aprilie 2009, ,,Clerics-participants of the Anti-alcoholic Council are allowed to drink the ‘object of struggle’”
- 3 aprilie 2009, ,,The 21st century church needs plasma icon-stand and laser holography – art critic”
- 8 aprilie 2009, ,,Rock music should be used in education purposes instead of being afraid of, Orthodox priest believes”
- 10 aprilie 2009, ,,Russian Orthodox Church contemplates the opening of Orthodox night clubs”
- 10 aprilie 2009, ,,Patriarch Kirill’s sermon at rock concert sets style of new missionary policy, the Russian Church believes”
- 27 aprilie 2009, ,,Rammstein producers welcome Russian rock band playing heavy rock with Orthodox texts”
- 19 mai 2009, ,,Patriarch Kirill to pursue communication with young pepople at stadiums”
- 8 iulie 2009, ,,Deacon Kurayev: The Church is open to anyone, including rappers, Goths and skinheads”
- 13 iulie 2009, ,,Archdeacon Kurayev considers bikers ‘pilgrims of the 21st century’”
- 17 martie 2009, ,,Medvedev steers religions toward young people”
- 20 mai 2009, ,,Patriarch Kirill to hold mass meetings with young Russians in May”
- 15 iunie 2009, ,,Patriarch connects to Russian youth using ‘mega-church style’”
3. www.ziare.com, 3 decembrie 2008, ,,Preoţii ruşi îi ajută pe agenţii de circulaţie”
4. www.orthodoxpress.com, 12 martie 2009, ,,Russie: une session consacree a la situation des jeunes en Russie”
5. www.ziarullumina.ro, 5 aprilie 2009, „Biserica nu are dreptul de a se amesteca în problemele care ţin de intimitatea unui cuplu căsătorit”
6. Gardianul, 12 iunie 2009, ,,Târgul bisericesc. Laserul pentru broderii bizantine şi cădelniţa electronică”
7. Evenimentul zilei, 12 iunie 2009, ,,Fashion preoţesc la Romexpo”
8. Evenimentul zilei, 23 iulie 2009, ,,Pelerinaje religioase, pe bicicletă”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 51/septembrie-octombrie 2009 

 

Ioan Palea