NOUTĂŢI PE FRONTUL SODOMIEI

I. Reglementări ale Organizaţiei Naţiunilor Unite

II. Reglementări ale Uniunii Europene

III. Legea Egalităţii din Marea Britanie şi consecinţele imediate ale aplicării ei

 

 


NOUTĂŢI PE FRONTUL SODOMIEI

- Reglementări ale Organizaţiei Naţiunilor Unite -

 

Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) ia în considerare discriminarea pe temeiul orientării sexuale şi al identităţii de gen

Pe 18 decembrie 2008, a fost prezentată Adunării Generale a ONU o declaraţie cu privire la orientarea sexuală şi identitatea de gen. Aceasta este prima declaraţie în ce priveşte drepturile homosexualilor, citită în Adunarea Generală, însă nu este prima încercare a ONU de a reglementa situaţia sodomiei în lume.

În 1948, când a fost adoptată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, problemele legate de sodomie erau incipiente. Articolul 2 al declaraţiei – care începe cu ,,Oricine este îndreptăţit la toate drepturile şi libertăţile expuse în această declaraţie, fără nici un fel de deosebire, precum rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau de alt gen, origine naţională sau socială, proprietate, naştere sau alt statut” – nu menţionează orientarea sexuală sau identitatea de gen, deoarece acestea nu erau subiect de dispută la acea vreme.

În 2003, Brazilia, ca membru al Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, a înaintat un proiect de rezoluţie intitulat ,,Drepturile omului şi orientarea sexuală”, care a abordat subiectul drepturilor egale pentru cei care practică sodomia. Referitor la proiectul de rezoluţie, Amnesty International nota: ,,Aceasta este pentru prima oară că o rezoluţie centrată în mod specific pe orientarea sexuală a fost adusă înaintea Comisiei. Adoptarea sa este singura cale pentru a pune capăt excluderii inadmisibile a persoanelor LGBT de la deplina protecţie a sistemului ONU. Un vot în favoarea rezoluţiei nu este un salt într-un teritoriu neexplorat, ci o reconfirmare necesară a drepturilor stabilite în mod ferm în standardele internaţionale. Guvernele care votează împotrivă vor da de ştire că nu mai cred în premisa fundamentală a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, anume că toate fiinţele umane sunt egale în demnitate şi drepturi, fără nici un fel de deosebire”.

La întrunirea finală a celei de-a 59-a sesiuni a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, din 25 aprilie 2003, ţările membre urmau să voteze proiectul de rezoluţie. Din cele 53 de state membre ale Comisiei, cel puţin 21 erau în favoarea documentului şi, prin urmare, votul urma să fie strâns. Însă, reprezentantul Germaniei a invocat Regula 50 pentru a pune capăt dezbaterii pe marginea rezoluţiei. Preşedintele Comisiei a propus ca aceasta să fie amânată pentru cea de-a 60-a sesiune a Comisiei, iar propunerea sa a fost supusă votului şi adoptată. În consecinţă, discuţiile au fost amânate până în 2004.

 

Iniţiativa Braziliei a fost prima piatră pusă la temelia introducerii noţiunilor de ,,orientare sexuală” şi ,,identitate de gen” în legislaţia internaţională cu privire la drepturile omului

Proiectul de rezoluţie înaintat de Brazilia în 2003 a constituit ,,o oportunitate istorică de a promova chestiunile homosexuale în dreptul internaţional cu privire la drepturile omului”, a declarat Comisia Internaţională pentru Drepturile Homosexualilor, cu sediul în San Francisco. Un oficial care a fost prezent la întrunirea finală din 25 aprilie 2003 a afirmat că discuţia a fost dificilă şi aprinsă ,,din pricina subiectului destul de delicat şi a faptului că acesta nu a mai fost niciodată luat în discuţie”.

Însă, A. Scott Loveless, profesor asociat de drept la World Family Policy Center de la Universitatea Brigham Young a remarcat: ,,În căutarea lor de a legitima sodomia, multe dintre aceste state au limitat în realitate unele din cele mai fundamentale libertăţi ale noastre, inclusiv libertatea de exprimare”.

Ulterior, în martie-aprilie 2004, Comisia Internaţională pentru Drepturile Homosexualilor a reuşit să determine Comisia ONU pentru Drepturile Omului să asculte argumentele pentru care orientarea sexuală este un drept al omului, care ar trebui selecţionat pentru protecţie specială de către Naţiunile Unite.

În 2004, Comisia ONU pentru Drepturile Omului s-a întrunit la Geneva, între 15 martie - 25 aprilie, pentru a discuta o serie de probleme legate de drepturile omului. În cadrul acestei întâlniri, a fost analizat şi proiectul de rezoluţie propus de Brazilia în 2003, care nota printre altele: ,,Afirmând că educaţia cu privire la drepturile omului este o soluţie pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentului şi pentru promovarea respectului pentru diversitate în societate”, Comisia ONU pentru Drepturile Omului ,,îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de încălcarea drepturilor omului în lume pe motive de orientare sexuală”.

Acest proiect de rezoluţie a fost conceput, în realitate, de Comisia Internaţională pentru Drepturile Homosexualilor, ale cărei eforturi sunt coordonate de preşedintele ei, Paula Ettelbrick (despre ale cărei vederi sodomite radicale am scris în articolul Sodoma cucereşte lumea, cu sau fără voia noastră (VI)), profesor de drept la Universitatea din Michigan. Organizaţia condusă de ea este implicată în promovarea comportamentului sodomit ca drept protejat de ONU, dar lucrează şi pentru dezvoltarea altor noi drepturi în domeniul comportamentului sexual, îndeosebi legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi gen, prostituţia legalizată şi protecţii legale speciale pentru transsexuali, astfel încât aceştia din urmă să fie recunoscuţi ca persoane de sex opus la locul de muncă. În plus, declararea orientării sexuale ca drept al omului protejat de Naţiunile Unite va servi la recunoaşterea şi normalizarea în sânul societăţii a tot felul de structuri familiale noi ...

 

Ideea de bază este aceea că ONU poate promova eficient interesele sodomiţilor

Pe 1 noiembrie 2003, periodicul The Gay & Lesbian Review Worldwide a publicat un articol în care discuta modalitatea în care pot fi folosite Naţiunile Unite pentru a promova sodomia la nivel mondial. În ,,Cum pot Naţiunile Unite să promoveze drepturile sodomiţilor”, autorul susţine că ţelul activiştilor sodomiţi este acela de a folosi Comisia ONU pentru Drepturile Omului, ca şi Tribunalul Penal Internaţional, pentru a cere naţiunilor să recunoască sodomia ca drept al omului.

De asemenea, el remarca faptul că ,,evoluţiile pe plan internaţional pot oferi instrumente eficiente pentru propaganda în Statele Unite ale Americii. Astfel, grupurile americane de homosexuali trebuie sfătuite să strângă relaţiile cu organizaţiile de peste ocean şi să colaboreze pentru a dezvolta o reţea extinsă de delegaţi guvernamentali de un cuget cu ei la ONU”.

În articolul ,,Drepturile omului şi orientarea sexuală în legislaţia internaţională”, publicat în International Journal of Public Administration din 2002, profesorul canadianul de drept Douglas Sanders afirma: ,,Legislaţia internaţională se poate dezvolta numai acolo unde au existat reforme la nivelul sistemelor legale domestice. Reformele din statele occidentale au fost accelerate. Am trecut dincolo de o concentrare pe dezincriminare, şi chiar dincolo de o concentrare pe discriminare. Acum, răspândirea legilor care recunosc relaţiile homosexuale este cea mai vizibilă evoluţie din occident”.

 

În 2006, un grup remarcabil de experţi internaţionali în drepturile omului a emis un set de principii legate de orientarea sexuală şi identitatea de gen

Comisia Internaţională a Juriştilor şi Serviciul Internaţional pentru Drepturile Omului, în numele unei coaliţii a organizaţiilor pentru drepturile omului, au girat un proiect de a dezvolta un set de principii legale internaţionale cu privire la aplicarea legislaţiei internaţionale încălcărilor drepturilor omului bazate pe orientarea sexuală şi identitatea de gen. Ca urmare, în cadrul unei întruniri care a avut loc la Universitatea Gadjah Mada din Yogyakarta, Indonezia, între 6-9 noiembrie 2006, 29 de experţi de vază din 25 state, având diverse pregătiri şi domenii de expertiză relevante pentru problemele legate de legislaţia drepturilor omului, au schiţat, dezvoltat şi discutat acest set de principii.

Experţii – printre care s-au numărat judecători, academicieni, un fost înalt comisar al ONU pentru drepturile omului etc – au adoptat în unanimitate Principiile Yogyakarta privind aplicarea legislaţiei internaţionale a drepturilor omului relativ la orientarea sexuală şi identitatea de gen. Documentul final a fost dat publicităţii pe 26 martie 2007, la Geneva, în cadrul evenimentelor care au coincis cu sesiunea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, unde, cu un an în urmă, 54 de state au cerut Consiliului să acţioneze împotriva încălcărilor flagrante ale drepturilor persoanelor LGBT.

Ulterior, pe 7 noiembrie 2007, Principiile Yogyakarta au fost lansate la sediul central al ONU din New York, printr-o festivitate la care au luat parte reprezentanţi a 21 de state şi numeroase organizaţii non-guvernamentale care militează pentru apărarea drepturilor omului şi promovarea sodomiei pe plan mondial. O sumă de ţări şi organizaţii de mare anvergură au declarat că sprijină Principiile Yogyakarta: Parlamentele Olandei şi Belgiei au votat rezoluţii în favoarea lor; Parlamentul European şi-a anunţat sprijinul; toate partidele politice liberale din lume, membre ale Internaţionalei Liberale, susţin acest set de principii prin rezoluţia aprobată pe 17 mai 2008 etc.

 

Ce sunt Principiile Yogyakarta ?

Experţii reuniţi în Yogyakarta în noiembrie 2006 au codificat toate drepturile omului existente, bazate pe tratate şi jurisprudenţa internaţionale, şi au transpus modul în care coexistă aceste drepturi cu interzicerea discriminării pe motivul orientării sexuale şi identităţii de gen. Potrivit autorilor lor, Principiile Yogyakarta reflectă standardul drepturilor omului existente în noiembrie 2006. Este pentru prima oară când un set cuprinzător de standarde legale cu privire la orientarea sexuală şi identitatea de gen este adoptat de atât de mulţi experţi legali internaţionali şi este dat publicităţii.

Introducerea în legislaţia internaţională a acestor 29 de principii ar rezolva toate doleanţele prezente şi eventual viitoare ale comunităţii sodomite: dreptul de a-şi auto-defini genul şi de a-şi înscrie pe actele de identitate genul dorit (principiul 3); dreptul de a nu dezvălui nimănui alegerea unui alt gen decât cel deţinut la naştere (principiul 6); dreptul la libertatea de opinie şi exprimare care include exprimarea identităţii sau personalităţii prin discurs, comportare, îmbrăcăminte, caracteristici ale trupului, alegerea numelui, sau orice alte mijloace (principiul 19); dreptul de a întemeia o familie, dreptul la căsătorie între persoane de acelaşi gen, la adoptarea de copii de către un cuplu sodomit şi la toate beneficiile pe care le au cuplurile de gen opus (principiul 24) etc. În principiul 24, care vorbeşte despre ,,diverse forme de familie”, poate fi inclusă şi poligamia (despre controversele existente cu privire la aceste chestiuni, a se vedea serialul Sodoma cucereşte lumea, cu sau fără voia noastră).

Câteva dintre aceste principii reglementează chestiuni cu totul inedite. De exemplu, principiul 2 susţine: ,,Orice persoană are dreptul la egalitate în faţa legii şi la protecţie egală din partea legii fără nici o astfel de discriminare, fie că deţinerea unui alt drept al omului este afectată sau nu”, ceea ce situează drepturile implicate de noţiunile de ,,orientare sexuală” şi ,,identitate de gen” într-un plan superior celorlalte drepturi ale omului. O prevedere similară apare în principiul 19, unde se afirmă că ,,statele vor asigura că exercitarea libertăţii de opinie şi exprimare nu încalcă drepturile şi libertăţile persoanelor cu diverse orientări sexuale şi identităţi de gen”.

Principiul 18 precizează că nu este permis ,,nici un tratament medical sau consiliere psihologică care să trateze, explicit sau implicit, orientarea sexuală şi identitatea de gen ca fiind condiţii medicale ce trebuie tratate, vindecate sau reprimate”. De asemenea, principiul 21 hotărăşte: ,,Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen. Aceste drepturi nu pot fi invocate de stat pentru a justifica legi, politici sau practici care neagă protecţia egală din partea legii, sau pentru a discrimina pe baza orientării sexuale sau a identităţii de gen”.

Alte reguli fac referiri la situaţii care privesc copiii. De exemplu, principiul 24 dă dreptul copilului la libera exprimare cu privire la aceste chestiuni. Apoi, principiul 18 ridică problema aplicării de proceduri medicale unui copil pentru a-i impune o identitate de gen, iar principiul 16 ia în discuţie ,,nevoile” elevilor de orice orientare sexuală şi identitate de gen, ci şi pe cele ale părinţilor lor şi membrilor familiei lor.

 

Pe această temelie, în decembrie 2008, ONU a adoptat o declaraţie cu privire la orientarea sexuală şi identitatea de gen. Reacţii faţă de acest ultim act oficial al ONU

Declaraţia ONU a fost o iniţiativă a Franţei, care deţine în prezent preşedinţia Uniunii Europene, şi a Olandei, fiind susţinută de Uniunea Europeană. Ea a fost prezentată în Adunarea Generală a ONU la data de 18 decembrie 2008 şi este prima declaraţie cu privire la drepturile homosexualilor citită în Adunarea Generală. Actul cere respectarea drepturilor omului pentru cei care practică sodomia şi îndeamnă statele lumii la legalizarea acestei practici.

Ea a fost concepută iniţial a fi o rezoluţie, însă s-a decis a se folosi formatul unei declaraţii fiindcă nu a existat îndeajuns sprijin pentru o rezoluţie oficială. Doar 66 din cele 192 de ţări membre ale ONU au semnat actul, printre ele numărându-se toate statele membre ale Uniunii Europene şi aproape toate naţiunile occidentale importante, cu excepţia SUA. Este de remarcat faptul că întreaga lume ortodoxă – Bulgaria, Cipru, Estonia, Georgia, Grecia, Macedonia, Muntenegru, România şi Serbia – cu excepţia Rusiei a semnat această declaraţie. Statele Unite ale Americii nu a semnat declaraţia, reprezentanţii săi susţinând că încadrarea largă a termenilor folosiţi în document intră în contradicţie cu legislaţia americană.

Declaraţia ONU a fost lăudată ca fiind un progres al drepturilor omului, ce a distrus tabuul cu privire la discuţiile pe tema drepturilor sodomiţilor la ONU. Ministrul de Externe al Olandei, Maxime Verhagen, a spus presei că aceasta a fost ,,o zi foarte specială la ONU. (...) Pentru prima oară în istorie, un număr mare de state membre vorbesc deschis în Adunarea Generală împotriva discriminării bazate pe orientarea sexuală. Prin declaraţia de astăzi, nu mai există un tabu în cadrul ONU. Discriminarea pe baza orientării sexuale este plasată în mod ferm pe agenda ONU”.

Activistul sodomit Peter Thatchell a spus despre declaraţie: ,,Aceasta era istoria în devenire ... A obţine această declaraţie a ONU este rezultatul unui efort colectiv global inspirat al multor organizaţii LGBT şi pentru drepturile omului. Colaborarea, unitatea şi solidaritatea noastră ne-au adus acest succes”.

Acest act a atras după sine înaintarea unei declaraţii contrare, susţinută de lumea arabă şi semnată de 57 de naţiuni membre ale ONU. Noul document a respins ideea că orientarea sexuală este o problemă de cod genetic şi a criticat această iniţiativă ca fiind o încercare nefondată de a da o importanţă specială sodomiţilor. Tot în acest cadru s-a afirmat că declaraţia ,,primejduieşte întregul cadru internaţional al drepturilor omului”, ,,adânceşte probleme care cad în mod esenţial în jurisdicţia internă a statelor” şi ar putea conduce la ,,normalizarea socială şi posibil legalizarea multor acte deplorabile, precum pedofilia şi incestul”.

În act se spune: ,,Luăm notă cu îngrijorare de încercările de a crea ’noi drepturi’ sau ’noi standarde’ prin interpretarea eronată a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi tratatelor internaţionale, de a include asemenea noţiuni care nu au fost niciodată enunţate, nici convenite de comunitatea generală”.

 

Surse
1. www.religioustolerance.org, ,,The U.N. Commission on Human Rights discusses equal rights for gays and lesbians”
2. www.worldnetdaily.com, 25 aprilie 2003, ,, Global 'gay' rights measure before U.N.. Opponents fear resolution will advance homosexual agenda worldwide”
3. www.narth.com, ,,United Nations Human Rights Commission to debate naming Sexual Orientation as Special ‘Human Right’ ”
4. http://en.wikipedia.org/, UN declaration on sexual orientation and gender identity 
5. www.nytimes.com, 18 decembrie 2008, ,,In a First, Gay Rights Are Pressed at the U.N.”
6. www.msnbc.msn.com, 18 decembrie 2008, ,,U.S. balks at decriminalizing homosexuality. Sixty-six nations wage campaign to better deal with discrimination”
7. http://news.google.com/, 18 decembrie 2008, ,,Coalition asks UN to decriminalize homosexuality”
8. http://uk.reuters.com, 19 decembrie 2008, ,,U.N. divided over gay rights declaration”
9. www.yogyakartaprinciples.org, site-ul de prezentare a Principiilor Yogyakarta

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 48/martie-aprilie 2009 

 

 

NOUTĂŢI PE FRONTUL SODOMIEI

- Reglementări ale Uniunii Europene -

 

În sesiunea din 1-2 aprilie 2009, Parlamentul European a dezbătut şi votat raportul
cu privire la o nouă directivă anti-discriminare pe motiv de vârstă, handicap, orientare sexuală,
religie sau convingeri în domeniile educaţiei, securităţii sociale, sănătăţii şi al accesului şi furnizării
de bunuri şi servicii. Această iniţiativă legislativă a Uniunii Europene este fără precedent şi constituie
un atac direct la libertatea religioasă, îngrădind drastic manifestările religioase, în speţă creştinismul

 

În iunie 2007, Parlamentul European a cerut Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale[1] să realizeze un studiu comparativ cu privire la situaţia homofobiei şi discriminării pe temeiul orientării sexuale în toate cele 27 state membre ale Uniunii Europene. Ca răspuns, Agenţia a întocmit un raport alcătuit din 2 părţi – în plan juridic şi sociologic –, bazat pe informaţii oficiale şi neoficiale atât la nivel naţional, cât şi european. El examinează legile şi instrumentele legale existente în statele membre şi oferă date despre incidente homofobe şi discriminare. Pe baza acestuia, Agenţia a asistat Comisia pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne a Parlamentului European în deliberările sale cu privire la necesitatea unei noi directive a Consiliului European, care să acopere toate motivele de discriminare enumerate în articolul 13 al Tratatului Comunităţii Europene.

Ca urmare, pe 2 iulie 2008, Comisia Europeană a înaintat o propunere de directivă anti-discriminare care oferă protecţie împotriva discriminării bazate pe vârstă, handicap, religie, convingeri şi orientare sexuală cu privire la accesul la protecţia socială (inclusiv securitatea socială), sănătate şi educaţie, bunuri şi servicii (inclusiv locuinţe). Noua directivă se va afla în fruntea altor 4 directive: 1. împotriva discriminării bazate pe origine rasială sau etnică, în cadrul şi în afara pieţei de muncă (Directiva 2000/43/EC din 29 iunie 2000), 2. împotriva discriminării pe piaţa de muncă (Directiva 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000), 3. privind tratamentul egal pentru bărbaţi şi femei cu privire la accesul la angajare, pregătire şi promovare profesională şi condiţii de muncă (Directiva 2002/73/EC a Parlamentului European şi Consiliului din 23 septembrie 2002), şi 4. privind tratamentul egal pentru bărbaţi şi femei cu privire la accesul şi furnizarea bunurilor şi serviciilor (Directiva 2004/113/EC din 13 decembrie 2004).

Proiectul de directivă a fost discutat în cadrul Parlamentului European şi a fost votat în sesiunea sa plenară din 1-2 aprilie 2009 cu o majoritate de voturi (360 voturi pro şi 227 contra). Pentru a deveni lege a Uniunii Europene, obligatorie pentru toate statele membre, propunerea de directivă trebuie să fie votată de Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene, un organism separat care funcţionează efectiv ca o cameră legislativă superioară. Consiliul de Miniştri este format din miniştrii tuturor ţărilor, în a căror atribuţii intră problema ce urmează a fi votată. Votul fiecărei ţări este socotit potrivit cu mărimea populaţiei ţării, cu votul Italiei, Franţei, Marii Britanii şi Germaniei având cea mai mare greutate şi cu votul Maltei cea mai mică.

 

Acte premergătoare directivei din 2 aprilie 2009

Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a întocmit două rapoarte, care au servit drept bază pentru proiectul de directivă înaintat de Comisia Europeană.

Primul raport – intitulat ,,Homofobia şi discriminarea pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale Uniunii Europene. Partea I – Analiza juridică” şi dat publicităţii pe 30 iunie 2008 – examinează situaţia homofobiei în cele 27 state membre ale Uniunii Europene. Raportul prezintă diferenţele în tratament şi protecţie de către lege a persoanelor LGBT[2], acordarea de drepturi şi beneficii valabile pentru cuplurile heterosexuale partenerilor homosexuali, faptul că discursul de ură homofob şi crima de ură reprezintă obstacole pentru posibilitatea ca indivizii să-şi exercite dreptul la libera circulaţie şi alte drepturi într-o manieră nediscriminatorie etc. De asemenea, raportul sugerează că homofobia ar putea fi combătută mai eficient utilizând legislaţia penală considerabilă a Uniunii Europene şi instituind pedepse pentru cei care se fac vinovaţi de homofobie.

Pornind de la Tratatul Comunităţii Europene şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care interzic orice discriminare, inclusiv cea bazată pe orientarea sexuală, Agenţia a propus ca la nivelul Uniunii să fie reglementat statutul parteneriatului între persoane de acelaşi gen într-un mod identic cu cel al căsătoriei tradiţionale. În plus, având în vedere că Uniunea Europeană garantează dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor ei şi respectiv stabilirea pe teritoriul Uniunii a unui cetăţean din afara ei dacă acesta s-a căsătorit cu un cetăţean comunitar, statele membre trebuie să garanteze la rândul lor aceste drepturi persoanelor LGBT, inclusiv dreptul la libera circulaţie, la reîntregirea familiei etc.

De asemenea, studiul Agenţiei solicită înfiinţarea obligatorie a unor ,,organisme pentru egalitate”[3] în fiecare stat membru al Uniunii Europene, de preferinţă cu departamente separate pentru problemele persoanelor LGBT. Acestea ar trebui să aibă ,,funcţii cvasi-judiciare” care le-ar permite să emită chiar ,,sancţiuni sau ordine obligatorii, supuse revizuirii de către instanţe”.

Pentru fiecare ţară membră a Uniunii, Agenţia a întocmit un raport în care prezintă problemele specifice. Raportul pentru România, realizat de Romaniţa Elena Iordache şi Iustina Ionescu, a fost publicat în februarie 2008. Romaniţa Elena Iordache, care este vice-preşedinte al Asociaţiei pentru drepturile minorităţilor sexuale Accept, este reprezentantul României în Grupul de Experţi Juridici ai Agenţiei[4].

Cel de-al doilea raport – intitulat ,,Homofobia şi discriminarea pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale Uniunii Europene. Partea a II-a – Situaţia socială” şi dat publicităţii pe 31 martie 2009 – examinează modul în care discriminarea afectează vieţile persoanelor LGBT în plan social. Raportul prezintă cazuri de hărţuire în şcoli, discriminare la angajare sau în sistemul de sănătate, vandalizare sau distrugere a clădirilor organizaţiilor neguvernamentale care militează pentru drepturile minorităţilor sexuale, interzicerea sau obstrucţionarea marşurilor Gay Pride şi notează, de asemenea, că discursul de ură al personalităţilor publice este un fenomen deosebit de îngrijorător, deoarece afectează negativ opinia publică, stimulând astfel intoleranţa.

Este de remarcat faptul că un număr de ţări au introdus mecanisme de raportare anonime, prin care poate fi făcută o plângere fie prin internet, fie către grupuri independente în care sunt implicate organizaţiile LGBT. De asemenea, în câteva ţări europene, la evenimentele paradei Gay Pride participă membri ai guvernului şi reprezentanţi ai diferitelor partide politice.

 

Rezoluţia Parlamentului European din 14 ianuarie 2009 – un act pregătitor al directivei din 2 aprilie

Pe 14 ianuarie 2009, Parlamentul European a votat raportul elaborat de deputatul italian comunist Giusto Catania, intitulat ,,Situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008”. Raportul a fost dezbătut în cadrul sesiunii plenare din decembrie de la Strasbourg şi a fost adoptat cu 401 voturi pro, 220 contra şi 67 abţineri.

În document se afirmă că ,,statele membre se sustrag în continuare controlului de către Uniune al propriilor politici şi practici în materie de drepturile omului şi încearcă să limiteze protecţia acestor drepturi la un cadru în întregime naţional, subminând astfel rolul activ jucat de Uniunea Europeană la nivel global ca apărătoare a drepturilor omului” (art. 3). Raportul dedică un întreg capitol discriminării în general, având un sub-capitol referitor la orientarea sexuală, în care solicită statelor care nu au adoptat încă legi cu privire la recunoaşterea căsătoriei sau parteneriatului între persoane de acelaşi gen să respecte principiul egalităţii în drepturi şi să elaboreze legislaţie în acest sens.

Practic, raportul Catania propune uniformizarea în toate statele membre a statutului legal al relaţiilor sodomite: ,,[Parlamentul European] invită statele membre care au adoptat reglementări în privinţa parteneriatului între persoane de acelaşi sex să recunoască dispoziţiile adoptate de alte state membre, care au efecte similare; invită aceste state membre să propună linii directoare pentru recunoaşterea reciprocă, între statele membre, a legislaţiei existente, în vederea garantării faptului că libertatea de circulaţie în Uniunea Europeană a cuplurilor de persoane de acelaşi sex se aplică în condiţii egale cu cele pentru cuplurile heterosexuale” (art. 75).

De asemenea, actul cheamă statele membre ale Uniunii să garanteze accesul la ,,sănătatea reproductivă şi sexuală”, termeni universal recunoscuţi ca incluzând avortul şi sterilizarea, ca şi recunoaşterea uniunilor sodomite.

 

Directiva din 2 aprilie reprezintă un act legislativ fără precedent, cu consecinţe dintre cele mai grave asupra vieţii bisericeşti

Kathalijne Maria Buitenweg, membru al Partidului Verde European (Olanda) şi vice-preşedinte al grupului de lucru parlamentar al ILGA[5], a prezidat comisia de schiţare a directivei şi a redactat ,,Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 aprilie 2009, referitoare la propunerea de Directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală”. Când directiva a fost elaborată anul trecut de Comisia Europeană, ea conţinea prevederi ce ofereau exceptări de la aplicarea ei în cazul grupurilor religioase şi confirmau legile naţionale cu privire la căsătorie. Însă când proiectul de directivă a ajuns la Parlamentul European pentru dezbatere, membrii parlamentului au aprobat o serie de amendamente care au întărit pachetul de propuneri şi au eliminat exceptările pentru ,,organizaţiile bazate pe religie şi convingeri”.

Astfel, ei au decis să definească aceste scutiri doar ,,diferenţe de tratament pentru accesul la instituţiile de educaţie pe bază de religie sau convingeri”, ,,cu condiţia ca acest lucru să nu reprezinte o încălcare a dreptului la educaţie şi să nu facă posibilă justificarea discriminării bazate pe orice alte motive” (art. 3 - alin. 3). De asemenea, ei au aprobat un amendament care a atenuat angajamentul iniţial de a ,,nu aduce atingere legislaţiilor naţionale referitoare la starea civilă şi familială, inclusiv drepturilor de reproducere” (consid. 17).

Aceasta este pentru prima oară când Uniunea Europeană legiferează cu privire la discriminarea pe motiv de orientare sexuală în livrarea de bunuri şi servicii.

 

Cum a primit lumea creştină documentele emise de Parlamentul European ?

Asociaţiile catolice şi protestante[6] importante, care luptă de ani de zile pentru dreptul creştinilor de a trăi potrivit credinţei lor, au atras atenţia asupra pericolului fenomenal pe care-l reprezintă propunerea legislativă în cauză.

Astfel, site-ul catolic LifeSiteNews a remarcat că ,,directiva adoptată pe 2 aprilie se va aplica tuturor organizaţiilor care oferă un serviciu către public, inclusiv spitale, instituţii filantropice, firme, închisori şi biserici”, care vor fi nevoite să ofere bunuri şi servicii către orice persoană, şi nu doar către segmente particulare ale societăţii. Aceasta înseamnă că noua lege ,,ar putea forţa grupările creştine şi alte grupuri religioase să săvârşească ’căsătorii’ homosexuale şi să permită necredincioşilor să primească sfânta împărtăşanie şi alte sfinte taine în bisericile lor”[7]. Criticii au avertizat că această propunere ,,ar putea avea drept consecinţă că grupurile religioase se vor confrunta cu acţiuni în instanţă pentru refuzul de a săvârşi ceremonii de ’cununie’ pentru partenerii de acelaşi gen”.

În plus, ,,dacă această directivă va fi adoptată în forma actuală de către Consiliul de Miniştri, şcolile denominaţionale din întreaga Europă nu-şi vor mai putea alege profesorii potrivit criteriilor inerente programei lor de învăţământ denominaţional, deoarece acest lucru ar implica discriminare faţă de atei”. Una dintre cele mai periculoase prevederi ale acestei propuneri o constituie ,,inversarea răspunderii probelor”, care este împotriva tradiţiilor juridice ale statelor membre: dacă o persoană va aduce un caz împotriva unei şcoli denominaţionale, şcoala va fi socotită vinovată de discriminare şi trebuie să dovedească că nu este discriminatorie. Persoana în cauză nu va mai fi nevoită să arate în ce domeniu a fost discriminată.

James Dingemans, consilier juridic al reginei Marii Britanii, care a lucrat cu cazuri legate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi-a exprimat îngrijorarea faţă de impactul unei astfel de legi asupra creştinilor. El a susţinut că grupurile religioase ar putea avea de suferit dacă nu sunt tratate în mod egal atunci când credinţele lor se ciocnesc de cele ale altor segmente ale societăţii. ,,Mi se pare că, fără mecanisme care să îngăduie echilibrarea drepturilor, directiva devine pe plan intern contradictorie prin crearea (cel puţin indirect) a discriminării împotriva credincioşilor religioşi”, a spus el.

Experţii juridici au afirmat că amendamentele adoptate de Parlamentul European constituie ,,o cauză de îngrijorare” pentru Biserici, fiindcă ele au făcut legea neclară despre cum drepturile competitive vor fi cântărite unul faţă de celălalt. Simon Calvert, purtător de cuvânt pentru Institutul Creştin, a spus: ,,Lista de amendamente pe care au votat-o membrii Parlamentului European demonstrează o ostilitate colosală faţă de religie. Ei vor să eradicheze exceptările din legea anti-discriminare, care sunt esenţiale pentru funcţionarea organizaţiilor bazate pe credinţă”.

Alianţa Familiilor din România a luat şi ea poziţie faţă de noul act legislativ al Parlamentului European. Ea a avertizat că Uniunea Europeană stabileşte un ,,precedent periculos” prin eforturile de a include orientarea sexuală într-o nouă directivă a egalităţii, intrând în conflict cu protecţiile cu privire la libertatea de exprimare şi vădind ,,ostilitate faţă de religie”. ,,A impune nediscriminarea pe motiv de orientare sexuală asupra grupurilor religioase este discriminatoriu faţă de religie”, a spus Alianţa într-un rezumat juridic. ,,Directiva va avea cel mai probabil efectul de a împiedica grupurile religioase să promoveze perspectiva biblică autentică asupra sexualităţii sau imoralităţii sexuale în general şi să o critice”.

 

Surse
1. Gândul, 4 iulie 2008, ,,O agenţie UE cere ’statut identic’ pentru cuplurile homo şi heterosexuale”
2. www.eurosceptic.ro, 28 august 2008, ,,UE cere redefinirea casatoriei si incriminarea penala a „homofobiei”!”
3. www.europarl.ro, ,,Situaţia drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană”
4. www.antidiscriminare.blogspot.com, 14 ianuarie 2009, ,,Raportul privind situaţia drepturilor fundamentale în UE a fost adoptat”
5. www.ilga-europe.org, 31 martie 2009, ,,Show your courage and support new anti-discrimination directive!”
6. www.equineteurope.org (European Network of Equality Bodies)
- ,,The proposal of a comprehensive anti-discrimination directive”
- 2 aprilie 2009, ,,European Parliament approves new anti-discrimination directive (2 April 2009)”
- 23 aprilie 2008, ,,EU Shelves ’Sexual Orientation’ Discrimination Directive”
- 14 ianuarie 2009, ,,EU Approves Resolution to Force Homosexual ‘Marriage’ Acceptance in All Member States”
- 14 aprilie 2009, ,,EU Parliament Removes Religious Exemption: Churches Could be Forced to Perform Same-Sex ‘Marriages’ ”
8. www.europarl.europa.eu, 1 aprilie 2009, Comunicat de presă: Puncte esenţiale ale sesiunii – Bruxelles, 1-2 aprilie 2009
9. www.europarl.europa.eu, 2 aprilie 2009, Press release: European Parliament backs new anti-discrimination directive
10. http://eu.observer.com/, 2 aprilie 2009, ,,EU anti-discrimination bill gets the green light”
11. www.euro-fam.org, 2 aprilie 2009, ,,Dangerous : EU Parliament adopts proposal for anti-discrimination-directive”
12. www.c-fam.org, 9 aprilie 2009, ,,Controversial Equal Treatment Directive Passed by the European Parliament”
13. www.telegraph.co.uk, 12 aprilie 2009, ,,EU directive could open up faith schools to non-believers”
14. http://fra.europa.eu/, site-ul de prezentare a Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 49/mai-iunie 2009 

 

 

NOUTĂŢI PE FRONTUL SODOMIEI

- Legea Egalităţii din Marea Britanie şi consecinţele imediate ale aplicării ei -

 

Creştinii din Marea Britanie se confruntă deja cu aplicarea Legii Egalităţii 2007, care a avut drept urmare închiderea mai multor agenţii de adopţie romano-catolice, care au refuzat să dea copii spre adopţie cuplurilor sodomite. Agenţiile de adopţie au avut de ales între a-şi schimba politica şi a oferi copii spre adopţie atât cuplurilor heterosexuale, cât şi celor homosexuale, sau a-şi închide porţile.

Biserica Anglicană a făcut apel la guvernul Tony Blair pentru a permite o exceptare de la legea egalităţii pentru organizaţiile creştine, însă solicitatea i-a fost respinsă.

 

În Marea Britanie, noua lege a egalităţii impune Bisericilor să angajeze sodomiţi în aproape orice post

Potrivit Legii Egalităţii 2008-2009 – care a primit recent cea de-a doua corectură a sa în Camera Comunelor –, grupurile religioase vor fi forţate să accepte persoane LGBT în posturi de angajaţi pentru tineret, secretari de dioceză şi alte poziţii. Biserica Anglicană şi organizaţiile creştine au încercat să intervină pe lângă legiuitori pentru a introduce excepţii în lege, dar Maria Eagle, ministru în Biroul pentru Egalităţi al guvernului britanic, a spus clar că noua lege a egalităţii va acoperi aproape toţi angajaţii Bisericilor.

Până în prezent, în Legea Egalităţii 2007, încă în vigoare, există exceptări care permit Bisericilor să nu angajeze în anumite posturi persoane LGBT, pe baza orientării lor sexuale sau a statutului civil. Ea prevede că toate rolurile socotite a fi necesare ,,pentru scopurile unei religii organizate” sunt excluse de la protecţia drepturilor persoanelor LGBT. Dar legea care trece în prezent prin parlament, pentru prima oară defineşte aceasta ca aplicându-se doar celor care săvârşesc liturghia sau îşi petrec majoritatea timpului învăţând dogma – în fond doar slujitorilor, episcopilor şi echivalenţilor lor în alte credinţe.

Un purtător de cuvânt al Biroului pentru Egalităţi al guvernului a spus: ,,Legea Egalităţii nu va forţa o Biserică să accepte pe cineva ca preot indiferent de orientarea sa sexuală sau gen. Bisericile, sinagogile, moscheile şi celelalte vor continua să aibă libertatea de a alege pe cine angajează în funcţii care promovează religia lor. Dar unde oferă servicii către public, ele vor trebui să trateze pe toată lumea în mod egal”.

O altă prevedere a noii legi este introducerea unei datorii de egalitate pentru sectorul public, care va forţa toate instituţiile publice, precum şcoli şi poliţie, să promoveze egalitatea pe temeiuri ca orientarea sexuală şi transsexualitatea. Susţinătorii acesteia au afirmat deja că ea va ,,consolida” drepturile persoanelor LGBT în ,,toate aspectele vieţii publice”.

 

Numeroase personalităţi ale societăţii engleze susţin cu tărie impunerea de noi reglementări în Legea Egalităţii

În cadrul unei conferinţe intitulate Credinţă, homofobie, transfobie şi drepturile omului, care a avut loc la Londra în luna mai, Maria Eagle[8], ministru în Biroul pentru Egalităţi al guvernului britanic, a susţinut că a avut sprijinul multora din sânul Bisericii: ,,Valorile egalităţii şi justiţiei sociale sunt îmbrăţişate de mulţi atât dinăuntrul, cât şi din afara comunităţilor de credinţă”. Ea şi-a dat cuvântul că, alături de ceilalţi miniştri, va sta cu hotărâre împotriva oricăror încercări ale grupurilor de credinţă de a se sustrage cerinţelor viitoarei legi a egalităţii: ,,Circumstanţele în care instituţiile religioase pot practica ceva mai puţin decât egalitatea deplină sunt rare. În timp ce statul nu va interveni în problemele strict legate de ritual sau doctrină dinăuntrul grupurilor de credinţă, aceste comunităţi nu pot pretinde că tot ceea ce lucrează este în afara sferei legii anti-discriminare. Membrii grupurilor de credinţă au un rol în a purta discuţii în propriile comunităţi pentru o mai mare acceptare a persoanelor LGBT, dar între timp statul are datoria de a proteja oamenii de tratamentul nedrept”.

Poziţia ministrului pentru egalităţi a fost împărtăşită de mulţi dintre cei care au luat cuvântul la această conferinţă, aparţinând unei varietăţi de medii de credinţă, spirituale şi nereligioase. Astfel, Peter Purton, şeful Departamentului pentru Drepturi de Angajare şi Egalitate al TUC[9] a avertizat că cei care se opun progresului în privinţa drepturilor pentru toţi ,,au furat limbajul religiei”. ,,Principiile credinţei sunt denaturate pentru a ocroti frici iraţionale legate de drepturile omului, diversitate sexuală şi egalitate socială, pentru a plasa oamenii de credinţă, inclusiv persoane LGBT, în conflict cu toţi cei care caută binele comun”, au spus preşedinţii conferinţei.

Canonicul Giles Fraser, rectorul Catedralei Sfântul Pavel din Londra, a declarat: ,,Atitudinile pline de rea-voinţă faţă de persoanele LGBT, exprimate pe stadioanele de fotbal, nu sunt diferite de cele întâlnite în mediile aşa-zise religioase. Nu trebuie să permitem ca homofobia să se deghizeze în nici un fel de credinţă religioasă legitimă – nu este ! Homofobia este un păcat şi eradicarea ei din biserici, moschei şi sinagogi este una dintre cele mai urgente cerinţe pentru oamenii credincioşi din secolul XXI”. Opinii asemănătoare au avut o sumă de conducători musulmani progresişti, sikh şi evrei.

 

Societatea britanică reacţionează faţă de cerinţele exagerate ale noii legi

Pe măsură ce actul legislativ îşi face drum prin parlament, criticii devin din ce în ce mai sonori cu privire la potenţialul legii de a înăbuşi libertatea de exprimare în general, şi exprimarea religioasă în particular. Politicienii au numit-o ,,inaplicabilă”, ,,eronată”, ,,cu limbaj pretenţios”, analiştii spun că este un ,,labirint birocratic costisitor”, iar o coaliţie de clerici – cuprinzând membri din Camera Lorzilor, câţiva parlamentari laburişti şi conservatori de frunte din opoziţie – a afirmat că legea constituie o ameninţare la moştenirea străveche de libertăţi civile a Britaniei.

Parlamentarul conservator Philip Davies a spus că acest act ,,nu are nimic de-a face cu egalitatea” şi a numit-o ,,incredibil de înşelător intitulată”. El a mai declarat că ,,unul din programele sale centrale nu este de a păstra cu sfinţenie egalitatea în lege, ci de a reintroduce discriminarea la locul de muncă”.

Într-un articol publicat în Catholic Herald, expertul în legislaţie anti-discriminare Neil Addison, conducătorul Centrului Juridic Thomas More, scria că Legea Egalităţii este un atac direct la libertatea religioasă în Britania. Legea reprezintă o tendinţă a guvernelor de a nu ,,recunoaşte dreptul religiei de a avea propria sferă, nici nu respectă dreptul organizaţiilor religioase de a-şi apăra identitatea proprie şi de a-şi păstra integritatea”. ,,Potrivit legii – scria el – orice angajare sau decizie de apartenenţă pe care o iau bisericile poate fi pusă sub semnul întrebării şi investigată de o organizaţie cvasi-neguvernamentală nealeasă, Comisia pentru Drepturile Omului şi Egalitate”. Practic, noua legislaţie va lăsa Bisericile neputincioase în a-şi apăra eşafodajul organizării lor. ,,Aceasta este o ameninţare la identitatea religioasă. Ceea ce noi pierdem este dreptul organizaţiilor de a face alegeri libere”, a spus el.

La începutul lunii iunie, a fost dezvăluit faptul că guvernul laburist a plătit 35.000 de lire sterline Asociaţiei Umaniste Britanice – cunoscută pentru campania sa vehementă împotriva oricărei influenţe a Bisericii în societate – pentru a elabora ,,liniile directoare” cu privire la modul în care noua lege va suprima exprimarea credinţei religioase în public şi la locul de muncă.

În prezent, în Marea Britanie, zeci de cazuri individuale ale creştinilor sunt audiate în instanţe şi tribunale de angajare, fiindcă aceştia au intrat în conflict cu legislaţia de egalitate existentă şi regulile de la locul de muncă, prin exprimarea credinţei lor în public.

 

Discriminarea creştinilor câştigă din ce în ce mai mult teren în Marea Britanie

Într-adevăr, normele de ,,egalitate” şi ,,diversitate” întrebuinţate de angajaţi, îndeosebi în sectorul public, au fost deja utilizate împotriva creştinilor (a se vedea cele mai recente cazuri la sfârşitul episodului III al serialului Război împotriva lui Dumnezeu). Cu toate acestea, când i s-a cerut lui Harriet Harman, ministrul pentru Femei şi Egalitate, să permită o dezbatere în Camera Comunelor pe tema prejudicierii creştinilor, ea a respins aceste îngrijorări, afirmând: ,,Aceasta este realmente doar o problemă de practică bună de bază şi bun simţ. Nu există nimic în nici o lege sau ghid care să ceară oamenilor să acţioneze stupid” ... Stupid sau nu, creştinii se confruntă în viaţa de zi cu zi cu legislaţia existentă, din pricina căreia îşi pierd locurile de muncă şi sunt îngrădiţi cu privire la libertatea de exprimare.

Un purtător de cuvânt al Institutului Creştin a spus: ,,Creştinii sunt sătui de legile egalităţii şi diversităţii care îi aşează la coada listei[10]. Noi suntem pe deplin pregătiţi să acceptăm că oamenii vor adopta o viziune diferită pentru a o folosi în probleme morale şi etice, dar aceasta nu trebuie să însemne că noi trebuie să ne retragem din viaţa publică”.

Discriminarea creştinilor se ’strecoară’ în legislaţia Marii Britanii nu doar prin legi specifice, precum Legea Egalităţii. Recent, Lordul Waddington a declarat că a fost ultragiat de încercările guvernului de a îndepărta o protecţie cu privire la libertatea de exprimare din ... Legea medicilor legişti şi a justiţiei. Andrea Minichiello Williams, avocat şi fondator al Centrului Legal Creştin, a afirmat că o clauză a acestei legi – care se afla pe masa de lucru a Camerei Lorzilor la sfârşitul lunii iunie – ar putea opri orice creştin să susţină deschis o perspectivă scripturistică tradiţională cu privire la sodomie şi chiar căsătorie. Ea a spus: ,,Nimeni nu şi-ar imagina că o lege care are a face cu medicii legişti ar putea conţine ceva referitor la libera exprimare şi, cu toată atenţia mass-media asupra cheltuielilor membrilor parlamentului, această problemă vitală trece nerelatată de presă”.

,,Dacă a trecut precum este în acest moment, va avea consecinţe devastatoare pentru mărturia şi integritatea creştină din Marea Britanie. Conducătorii Bisericii şi creştinii ca indivizi, care răspund întrebărilor despre credinţa lor, ar putea deveni subiecţi ai unei investigaţii a poliţiei şi arestaţi doar pentru că vorbesc şi trăiesc potrivit învăţăturii Scripturii despre sexualitate şi căsătorie”.

Anul trecut, Lordul Waddington a luptat cu succes pentru a păstra o protecţie cu privire la libertatea de exprimare în cadrul Legii justiţiei penale şi imigrării. Aceasta urma să garanteze că orice persoană care a criticat doar practicile sexuale ale altei persoane nu va fi acuzată de aţâţare la ură religioasă. ,,Spre uimirea noastră, când Legea medicilor legişti a fost publicată, exista clauza 61 care căuta să anuleze exact legea care fusese adoptată anul trecut cu consimţământul guvernului. Părea a fi cu totul exagerat să prezinţi o nouă prevedere prin lege la câteva luni după ce o alta, contrară, a devenit lege”. El a adăugat: ,,Suntem foarte îngrijoraţi să vedem că protecţia, atât de migălos construită şi transformată în lege anul trecut, este acum îndepărtată din cartea de legi”.

 

Problemele cu care se confruntă profesorii creştini

Consiliul General pentru Predare al Angliei (CGPA) a pregătit un proiect de cod al conduitei profesorilor, care va obliga toţi profesorii să ,,promoveze egalitatea şi să preţuiască diversitatea”. Profesorii creştini se tem că ,,a preţui diversitatea” va însemna că dacă vor răspunde întrebărilor elevilor despre credinţă şi îşi vor mărturisi credinţa vor fi traşi la răspundere, mergându-se până la concediere.

Prin specificaţiile lui, acest proiect de cod riscă să impună un ,,test al angajamentului profesional faţă de secularism”, a declarat un avocat specialist în probleme de angajare, John Bowers. Proiectul nu protejează îndeajuns libertatea religioasă a profesorilor creştini, creând o atmosferă ostilă, în care aceştia sunt nevoiţi să-şi ascundă credinţa pentru a profesa.

Astfel de opinii sunt adeverite de declaraţia CGPA, care susţine că proiectul de cod a avut drept model codul de conduită al Consiliului Surorilor Medicale şi Moaşelor – care, în luna mai, a condus la concedierea unei asistente medicale pe motiv că a sfătuit un pacient să meargă la biserică pentru a scăpa de stres. Tot în acest an, aplicarea aceluiaşi cod a avut drept urmare suspendarea altei asistente, care s-a oferit să se roage pentru un pacient.

Avocatul John Bowers avertizează şi asupra faptului că proiectul de cod propus de CGPA se va aplica şi în afara şcolii ...

 

O altă ameninţare vine din direcţia ,,datoriei de egalitate pentru sectorul public”

Legea Egalităţii 2008-2009 conţine o prevedere care obligă toate instituţiile publice să promoveze egalitatea pe temeiuri precum orientarea sexuală şi transsexualitatea. Criticii, ca şi susţinătorii acestei prevederi au intuit imediat modul în care o astfel de prevedere poate fi folosită pentru a impune, sub deviza ,,unii sunt mai egali decât alţii”.

Astfel, o întâmplare concretă a scos la iveală ’beneficiile’ imediate ale acestei prevederi. În luna mai, grupul sodomit Pride in Canterbury a cerut consiliului oraşului Canterbury să-l ajute să deschidă un bar pentru homosexuali în localitate. Consiliul local a refuzat, argumentând că i-a subvenţionat deja pentru diverse alte acţiuni, printre care două parade ale homosexualilor. Theo Grzegorczyk, un organizator al campaniei pentru Legea Egalităţii şi consilier al Lordului Waheed Alli, sodomit declarat, a declarat că, după ce va fi adoptată noua lege, consiliile locale nu vor mai putea refuza cererile grupurilor homosexuale de a promova cultura sodomită în oraşele lor.

El a spus: ,,Pentru toţi cei care s-au întrebat dacă datoria egalităţii este practică sau necesară, iată aici este răspunsul. Acesta este un consiliu care a putut să se furişeze de la a se angaja împreună cu membrii propriei comunităţi, pur şi simplu fiindcă legea nu-i cere aceasta. Din fericire, consiliul oraşului Canterbury nu va mai putea folosi acest mijloc de apărare prea multă vreme”.Aceasta este a doua oară cândGrzegorczyk avertizează că Legea Egalităţii 2008-2009 va forţa consiliile locale să se încline în faţa cererilor activiştilor homosexuali.

 

Cum au comentat cotidienele britanice evenimentele din ultima vreme

Sunday Express: ,,Legea ’egalităţilor’ este ceva ieşit direct din romanul 1984 al lui George Orwell, care a zugrăvit o imagine terifiantă a Britaniei sub domnia socialistă totalitară. Tradiţia, masculinitatea, coeziunea socială, moştenirea şi patriotismul – toate sunt surse de ruşine în mândra lume nouă laburistă”.

Daily Telegraph: ,,Legea Egalităţii nu este despre protejarea drepturilor minorităţilor, ci despre ’constrângere ideologică’”.

Daily Mail: ,,Pentru a crea această nouă ordine socială, trebuie să fie distrusă cea veche”.

Cotidianul Bisericii Angliei (o publicaţie neoficială): ,,Guvernul ar face mai bine să înceapă să construiască mai multe închisori – pentru creştini şi în general pentru cei conservatori în ce priveşte morala” ...

 

Surse selective
1. www.lifesitenews.com
- 21 mai 2009, ,,British Churches to be Forced to Hire Active Homosexual Youth Workers under Equality Bill”
- 25 mai 2009, ,,Critics Charge U.K. Equality Bill is About ’Ideological Coercion’ and Will ’Reintroduce Discrimination into the Workplace’”
- 4 iunie 2009, ,,EU Equality Proposal Discriminates against Religious Believers: Romanian Pro-Family Group”
- 15 iunie 2009, ,,Equality Bill’s Emphasis on Medical Reality “Doesn’t go Far Enough” to Protect “Trans People”: “Trans” Activist to Parliament”
- 1 mai 2009, ,,Equality Bill 'to entrench gay rights in public life'”
- 7 mai 2009, ,,Equality Bill is about 'ideological coercion'”
- 18 mai 2009, ,,Just wait until we've got the Equality Bill”
- 3 iunie 2009, ,,Nurses fear Equality Bill may squeeze healthcare”
- 25 iunie 2009, ,,Draft code of conduct may make teachers 'hide faith'”
- 26 iunie 2009, ,,Officials tell activist group Canterbury is 'gay enough'”
- 20 mai 2009, ,,Minister: We will stand firm against faith groups on equality legislation”
- 29 mai 2009, ,,Churches warned over equality laws”
- 18 iunie 2009, ,,Charity Commission ruling is blow to Catholic agencies”
- 24 iunie 2009, ,,British Christians mobilized against new Coroners Bill”
- 13 mai 2009, ,,Canterbury 'not gay enough'”
- 21 mai 2009, ,,Law 'will force churches to employ gay staff'”
- 8 iunie 2009, ,,Atheist cleaners could sue Christian care homes over crucifixes, warn bishops”
- 18 iunie 2009, ,,Parish hall bans witches ball”
- 17 iunie 2009, ,,Large churches lobbying hard for their 'right' to discriminate”
-- 30 iunie 2009, ,,Discrimination and the churches”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 50/iulie-august 2009 

 

Partenie Filipescu



[1] Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (The European Union Agency for Fundamental Rights, FRA) şi-a început activitatea la 1 martie 2007 şi este succesoarea Centrului European de Monitorizare a Rasismului şi Xenofobiei (European Monitoring Centre on Racism and Xenophobia, EUMC). Agenţia, cu sediul la Viena, adună informaţii şi date despre cum sunt respectate drepturile fundamentale ale omului în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, oferă consiliere organismelor europene şi statelor membre şi promovează dialogul cu societatea civilă pentru a creşte conştientizarea publică a importanţei drepturilor omului.

Domeniile tematice de lucru ale agenţiei au fost schiţate într-un program multi-anual, pe 5 ani, adoptat pentru anii 2007-2012. Unul din aceste domenii tematice de lucru este discriminarea pe baza orientării sexuale, care a fost inclusă în programul de lucru al Agenţiei pe anul 2008.

[2] Comunitatea LGBT, adică comunitatea lesbienelor, homosexualilor (gay), bisexualilor si transsexualilor.

[3] Organismele pentru egalitate au fost deja înfiinţate pretutindeni în statele membre ale Uniunii Europene, având rolul de a promova egalitatea şi a combate discriminarea în domeniile acoperite de Directivele de Tratament Egal ale Uniunii. Equinet este reţeaua europeană recent instituită pentru aceste organisme de egalitate specializate (a se vedea site-ul Equinet, www.equineteurope.org (European Network of Equality Bodies)).

[4] Pentru atingerea obiectivelor propuse, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale utilizează grupurile de lucru ale fostului centru de monitorizare: Reţeaua Europeană de Informaţii despre Rasism şi Xenofobie (European Information Network on Racism and Xenophobia, RAXEN) şi Grupul de Experţi Juridici ai Agenţiei (Fundamental Rights Agency Legal Experts, FRALEX).

Reţeaua Europeană de Informaţii adună date şi informaţii la nivel naţional prin Punctele Centrale Naţionale din fiecare stat membru al Uniunii Europene; acestea sunt grupuri de organizaţii care raportează la nivel european cu privire la manifestările de rasism, xenofobie şi intoleranţa asociată cu acestea. Grupul de Experţi Juridici este format din specialişti din fiecare ţară membră a Uniunii şi are sarcina de a elabora studii tematice variate, rapoarte fulger şi buletine trimestriale cu privire la subiecte legate de drepturile fundamentale ale omului.

Pe baza informaţiilor colectate de RAXEN şi FRALEX, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale înaintează organismelor de conducere ale Uniunii Europene diverse studii exhaustive, cu scopul de a îmbunătăţi legislaţia cu privire la drepturile omului, ca şi aplicarea acesteia la nivel european.

[5] ILGA – Asociaţia Internaţională a persoanelor LGBT şi Intersex.

[6] Este extrem de trist că, la momentul scrierii acestui articol, la mai mult de 3 luni de la aprobarea propunerii de directivă anti-discriminare, lumea ortodoxă tace încă. Doar Alianţa Familiilor din România, prin glasul preşedintelui ei, dr. Petru Costea, a avertizat asupra faptului că, prin acest act, Uniunea Europeană creează un precedent extrem de periculos pentru lumea creştină.

Însă Bisericile Ortodoxe din întreaga lume tac, ca şi Biserica Catolică şi conducătorii confesiunilor protestante şi ai altor denominaţiuni creştine. Doar Biserica Anglicană – care se află într-o situaţie particulară, creată de Legea Egalităţii din Marea Britanie care este în vigoare şi ameninţă deja libertatea religioasă –, câteva organizaţii catolice şi protestante laice importante şi jurnalişti creştini au vorbit despre consecinţele grave ale punerii în aplicare a unei asemenea legislaţii anti-discriminare.

[7] Criticii propunerii de directivă vorbesc explicit despre forţarea Bisericilor creştine de a da calitatea de membru al Bisericii oricărui doritor – creştin, necreştin, ateu, gnostic, vrăjitor, sodomit etc – fără a-i putea cere să se conformeze învăţăturii creştine şi a-i oferi botezul, a da oricui sfânta împărtăşanie, şi a săvârşi ceremonii de cununie pentru sodomiţi. Este de notat că acest document nu face încă referire la a oferi taina preoţiei oricărui doritor ... inclusiv părţii femeieşti, în temeiul dreptului la egalitatea de gen.

[8] Este interesant de remarcat că diverse persoane aflate în poziţii cheie au relaţii extrem de apropiate sau chiar aparţin comunităţii LGBT.

Romaniţa Iordache, reprezentantul României în Grupul de Experţi Juridici ai Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRALEX), este unul din autorii raportului de ţară cu privire la homofobie. Ea este, de asemenea, vice-preşedinte al Asociaţiei Accept.

Kathalijne Maria Buitenweg, deputatul parlamentar care a prezidat comisia de schiţare a directivei din 2 aprilie 2009 şi a fost raportorul ei în faţa Parlamentului European, este vice-preşedinte al grupului de lucru parlamentar al ILGA Asociaţia Internaţională a persoanelor LGBT şi Intersex. Criticii au afirmat că, în timpul dezbaterilor pe marginea directivei, ea a fost inflexibilă.

Maria Eagle, ministru în Biroul pentru Egalităţi al guvernului britanic, este sora geamănă a Angelei Eagle, singura lesbiană declarată din Parlamentul Marii Britanii.

[9] TUC – Trades Union Congress, organismul reprezentativ oficial al sindicatelor britanice, fondat în 1868 şi care se reuneşte anual.

[10] Cazurile recente au arătat că, sub legile egalităţii şi diversităţii, atunci când drepturile creştinilor se ciocnesc de ale altora, mai cu seamă de drepturile homosexualilor, creştinii sunt cei care pierd. De aceea, purtătorul de cuvânt al Institutului Creştin afirmă că aceste legi îi situează pe creştini la coada listei