Martie 2009

Ştiri

 

Războiul împotriva moralei creştine continuă

Ortodoxia pregăteşte în pripă convocarea celui de-al VIII-lea Sinod Ecumenic

Reconstruirea Templului din Ierusalim: mit sau realitate ?

 

 

Războiul împotriva moralei creştine continuă

Ultimele decenii au fost marcate de războiul continuu împotriva moralei creştine, care a fost şi este încă înscrisă în legislaţia naţiunilor creştine.

Pe acest front au luptat filozofii şi ideologii anti-creştini, inventând noi concepte, elaborând teorii, făcând studii asupra moralei societăţii; aceasta a fost declarată învechită, o piedică pentru progresul omenirii, neconformă cu legile ştiinţei moderne, şi a fost batjocorită în toate felurile, pentru a putea fi eliminată încetul cu încetul. Locul ei a fost luat treptat de păcate şi patimi degradante care au ajuns să domnească, punând stăpânire pe moravurile unei întregi societăţi.

O metodă extrem de eficientă pentru promovarea lipsei de morală în societatea contemporană sunt reclamele ce rulează pe ecranele televizoarelor, la posturile de radio şi împânzesc oraşele. Cu o muzică specifică, imagini bine alese, lozinci ingenioase şi mesaje subliminale, ele se strecoară în mintea omului contemporan, care nu mai este apărată de hotarele unei morale şi pătrund în subconştient, unde se înrădăcinează. Ca urmare, omul îşi modifică mentalitatea şi percepţia, acceptă mult mai uşor lucruri pe care, poate, altfel le-ar respinge.

Privind doar reclamele româneşti, se remarcă cum sunt alcătuite pentru a exacerba patimile de tot felul: mândria, egoismul, lăcomia pântecelui, desfrânarea. Mesaje precum: ciocolata ,,nu o împarţi cu nimeni” sau ,,pentru că meriţi” rulează continuu pe micile ecrane. Multe reclame se bazează explicit pe desfrânare, deşi produsele pe care le promovează nu au nici o legătură cu ea: produse alimentare, cosmetice, maşini etc.

Pe măsură ce trec anii şi oamenii devin tot mai insensibili, reclamele devin tot mai vulgare, folosind exprimări dure şi obscene. În ţările occidentale, unde lucrurile sunt mai avansate, reclamele se fac la produse şi servicii din ce în ce mai inedite. În luna martie a.c., Autoritatea de Standarde pentru Reclame din Marea Britanie a anunţat o propunere de modificare a regulilor pentru reclame, care ar permite medicilor şi clinicilor care realizează avorturi să-şi facă reclamă în mass-media.

În plus, restricţiile care există în prezent pentru reclamele la mijloace anticoncepţionale vor fi reduse, permiţând acestora să ruleze la orice oră, nu ca până în prezent, când erau transmise doar după ora 21 pentru protecţia copiilor. Instituţia şi-a motivat propunerea, afirmând că este o cale de a reduce numărul de sarcini al adolescentelor britanice.

Parlamentara Ann Widdecombe a criticat acest proiect, prin care se sugerează că ,,avortul este doar ca orice alt produs de consum”, mai degrabă decât o ,,treabă extrem de serioasă”. ,,Nu am avut niciodată o asemenea rată mare a sarcinii la adolescente şi de asemenea nu am avut niciodată atât de multă educaţie sexuală şi discuţie despre contracepţia disponibilă la liber. Dacă se va continua invadarea caselor cu aceste mesaje pentru copii, atunci tot ce se obţine este că ei vor deveni interesaţi de desfrânare şi că există o cale sigură de a o săvârşi”, a declarat ea.

Dr. Peter Saunders, de la Organizaţia Medicală Creştină, a completat imaginea zugrăvită de Ann Widdecombe: ,,Întreaga abordare a guvernului şi funcţionarilor creează o atmosferă în care este acceptabil ca adolescenţii să se consoleze cu desfrânare recreativă, fără a se gândi la consecinţele foarte serioase în ce priveşte sănătatea fizică şi emoţională”.

Cu toate că la sfârşitul lunii martie, Autoritatea de Standarde pentru Reclame a deschis o consultare publică de 12 săptămâni cu privire la propunere, susţinând că schimbările vor fi introduse anul viitor, reclame care promovează astfel de produse au început deja să ruleze la televiziunea britanică. John Smeaton, directorul Societăţii pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi, a criticat ceea ce el a numit ipocrizia regulatorilor de televiziune care limitează reclamele la alcool şi ţigări, însă promovează contraceptivele chimice şi medicamentele avortive la tinerele femei: ,,Pilula de a doua zi, care poate conduce la moartea oamenilor nevinovaţi, este promovată acum ca aspirina sau remediile împotriva indigestiei” …

Nici posturile de televiziune din Statele Unite ale Americii nu sunt mai prejos. La Super Bowl – meciul anual dintre echipele campioane ale ligilor americane de fotbal –, a rulat o reclamă la adulter: firma Ashley Madison intermediază întâlniri pentru persoane căsătorite care doresc să comită adulter, lozinca lor este ,,Viaţa este scurtă. Ia-ţi un amant” … Reclama în sine este grosolană, ca şi ideea care a stat la baza ei: directorul firmei, Noel Biderman, a socotit că o astfel de reclamă este adresată femeilor, deoarece ,,în Texas, bărbaţilor le place fotbalul şi femeilor le place să înşele”.

Trei filiale ale Consiliului părinţilor ce supraveghează programele de televiziune şi cei 90.000 de membri ai acestei asociaţii au cerut posturilor tv din stat să refuze să difuzeze acest tip de reclamă, afirmând că emiţătorii primesc licenţă de emisie în interesul public, iar a promova adulterul nu este în interesul public. Noel Biderman a răspuns alcătuind o reclamă în care îşi bate joc de consiliu.

Astăzi, suntem martorii promovării avortului şi desfrânării, mâine, cine ştie, poate vom vedea reclame la … pedofilie, zoofilie sau incest ! De altfel, în ultima perioadă, se cere cu insistenţă dezincriminarea incestului. După câteva cazuri în ţările occidentale în jurul cărora mass-media a făcut multă vâlvă, s-a trecut la dezbateri publice pe tema dezincriminării incestului. În Franţa, Belgia, Olanda şi Brazilia, deja incestul nu mai este pedepsit, iar în Germania şi Canada problema este în discuţie (a se vedea articolul Martie 2007. Ştiri - Campanie pentru dezincriminarea incestului în Germania).

În România, proiectul noului Cod Penal, care se află în prezent în dezbatere parlamentară, ia în discuţie dezincriminarea prostituţiei şi incestului. Acest fapt a determinat o reacţie dură din partea Bisericii Ortodoxe Române şi a Bisericii Romano-Catolice, care şi-au exprimat dezaprobarea. În comunicatul Patriarhiei Române se notează: ,,Demnitatea persoanei, instituţia sacră a familiei şi moralitatea publică sunt complet ignorate de autorii proiectului. (…) Incestul reprezintă o degradare a instituţiei familiei, având drept consecinţe grave tulburări genetice şi psihice, precum şi dificultăţi în relaţiile sociale”.

Printre argumentele vehiculate de adepţii acestei iniţiative este acela că preferinţa personală este principiul călăuzitor, atâta vreme cât nu produce vătămări altcuiva. Lăsând deoparte lipsa de viabilitate a acestui principiu – doar prin faptul că între indivizii unei societăţi există şi se creează o gamă întreagă de conexiuni prin cea mai mare parte a actelor pe care le săvârşesc şi, prin urmare, orice act imoral afectează un alt individ şi implicit societatea ca întreg – să remarcăm extrema făţărnicie din spatele lui.

În numele noii morale, care are ca principiu călăuzitor ,,preferinţa personală”, se calcă în picioare dreptul copiilor de a nu se naşte din relaţii incestuoase sau dreptul tinerilor de a nu fi implicaţi în asemenea relaţii care vor avea urmări dintre cele mai cumplite. Iar exemplele ar putea continua. În schimb, se ridică la mare rang dreptul omului de a face ce vrea, atâta vreme cât ceea ce face este imoral şi josnic …

 
Surse
1. www.onenewsnow.com, 3 martie 2009, ,,A commercial for adultery ?”
2. www.lifesitenews.com, 26 martie 2009, ,,British TV could carry advertisements for abortionists”
3. www.foxnews.com, 26 martie 2009, ,,U.K. may allow abortion advice ads on radio, tv”
4. www.lifesitenews.com, 29 aprilie 2009, ,,Morning after pill adverts air in British Television”
5. Gardianul, 10 martie 2009, ,,BOR consideră legalizarea prostituţiei un act anticreştin şi antiuman”
6. Gardianul, 11 martie 2009, ,,Biserica Catolică dezaprobă dezincriminarea prostituţiei şi incestului”
7. www.basilica.ro, 13 martie 2009, ,,Comunicat de presă: Dezincriminarea prostituţiei şi a incestului degradează şi umileşte demnitatea persoanei şi a familiei”
 

 

 

Ortodoxia pregăteşte în pripă convocarea celui de-al VIII-lea Sinod Ecumenic

Iniţiativă a patriarhului mason Meletie Metaxakis (a se vedea articolul Ortodoxia, aflată la răscruce de ideologii, pregăteşte AL VIII-LEA SINOD ECUMENIC), convocarea celui de-al VIII-lea Sinod Ecumenic al Ortodoxiei revine în forţă pe agenda de lucru a Bisericilor Ortodoxe ecumeniste.

Deşi în anii ’1960, ideea a fost reluată şi susţinută cu tărie de Patriarhul Athenagora al Constantinopolului – în a cărui vreme au fost organizate mai multe conferinţe presinodale, a fost înfiinţat un secretariat al sinodului la Geneva, Elveţia etc – problema a ajuns ulterior într-un con de umbră. Ultima perioadă este marcată însă de o sumă de declaraţii cu privire la necesitatea întrunirii unui nou Sinod Ecumenic.

 

Stiri 49-01

Cea de-a III-a conferinţă panortodoxă presinodală de la Chambesy, 1986,
prezidată de Mitropolitul Hrisostom de Myra (ulterior de Efes) şi cu
participarea delegaţiilor tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
În imagine, ierarhul cu brâu roşu este Mitropolitul
Antonie Plămădeală († 2005), al Ardealului

 

Astfel, în 2005, cu prilejul aniversării a 120 de ani de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi a 80 de ani de la ridicarea ei la treapta de patriarhie, la care a participat şi Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, patriarhul Daniil, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a ţinut un discurs amplu intitulat ,,Recunoştinţă şi reînnoire”. În finalul acestuia, el a propus organizarea unui sinod: ,,Un viitor sinod pan-ortodox sfânt şi mare este aşteptat ca un eveniment extraordinar. (…) Se constată astăzi că sinodalitatea ritmică funcţionează normal şi eficient, din punct de vedere pastoral-misionar, în interiorul autocefaliei, asigurând exerciţiul libertăţii în unitate şi al unităţii în libertate. Totuşi, ar fi bine ca şi sinodalitatea pan-ortodoxă (…) să devină sinodalitate canonică ritmică, prin analogie cu sinodalitatea ritmică din interiorul autocefaliei naţionale sau regionale”.

La începutul anului 2007, Arhiepiscopul Hristodul al Atenei şi întregii Grecii propunea organizarea unui sinod sfânt şi mare al conducătorilor ortodocşi, care să lămurească problemele legate de conducerea Bisericilor Ortodoxe din diaspora. Teologul român Teodor Baconsky, fost ambasador al României la Vatican, afirma într-un interviu: ,,Există iniţiativa de convocare a Sfântului şi Marelui Sinod al Ortodoxiei, numai că ea rămâne în proiect de peste 50 de ani. În cadrul pan-ortodox ar fi trebuit să se regleze toate problemele dintre Biserică şi modernitatea democratică. Acest sinod nu a fost convocat fie din cauza Războiului rece, fie a orgoliilor naţionale. Totuşi lumea ortodoxă are nevoie de o asemenea ‘revoluţie teologică’”.

Recent, problema a fost abordată de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. Între 10-12 octombrie 2008, el a întrunit, în Fanar, o sinaxă a întâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, care să dezbată problemele cu care se confruntă Biserica Ortodoxă. În cuvântul său, patriarhul ecumenic s-a arătat nemulţumit că ,,nu putem să înaintăm la convocarea mult-anunţatului Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe” şi a propus urgentarea pregătirilor pentru sinod, convocarea unor consultaţii presinodale şi întărirea deciziilor pan-ortodoxe cu privire la dialogul teologic cu neortodocşii.

Întâistătătorii ortodocşi au declarat, în mesajul redactat cu acest prilej: ,,Întâmpinăm cu bucurie propunerea Patriarhiei Ecumenice de a convoca pe parcursul anului 2009 consultaţii pan-ortodoxe pe această temă (n.r.: a problemelor legate de jurisdicţia diasporei ortodoxe), ca şi pentru continuarea pregătirilor pentru Sfântul şi Marele Sinod”.

În acelaşi timp, conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse face declaraţii în sprijinul întrunirii sinodului. Pe 13 februarie 2009, arhipreotul Nikolai Balaşov, secretarul inter-ortodox al Departamentului pentru Relaţii Bisericeşti Externe, declara: ,,Aşteptăm ca procesul pregătitor pentru sfântul şi marele Sinod pan-ortodox al Bisericii Răsăritene să renască”. El a amintit că pregătirile pentru sinod au început în 1960 şi după 30 de ani, ,,din nefericire, au fost întrerupte”.

Pe 12 martie 2009, patriarhul ecumenic a dat un nou impuls acestui proces. El a trimis o scrisoare oficială tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe locale, anunţând convocarea a 2 reuniuni pan-ortodoxe presinodale în iunie şi decembrie 2009, pentru relansarea activităţii pregătitoare a sinodului pan-ortodox.

În scrisoarea oficială, patriarhul enunţa temele care vor fi discutate la întrunirile pregătitoare:

 

1. stabilirea jurisdicţiei asupra diasporei ortodoxe;
2. modul de recunoaştere a statutului Bisericii autocefale;
3. modul de recunoaştere a statutului de autonomie al Bisericii;
4. dipticele – regulile de recunoaştere canonică reciprocă între Bisericile Ortodoxe;
5. stabilirea unui calendar comun pentru sărbători;
6. impedimente şi canonicitate pentru taina cununiei;
7. problema postului în lumea contemporană;
8. relaţiile cu alte confesiuni creştine;
9. mişcarea ecumenistă, şi
10. contribuţia Ortodoxiei în afirmarea idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

 

Temele ce urmează a fi discutate seamănă izbitor cu punctele de pe agenda Congresului pan-ortodox de la Constantinopol din 1923, când nu s-a reuşit decât reformarea parţială a calendarului şi nici aceea nu a fost acceptată de toate Bisericile locale. Prin aceste teme, ierarhii apostaţi doresc: anularea canonicităţii pentru toţi cei care vor îndrăzni să se opună hotărârilor lor şi direcţiei pe care o vor imprima turmei lui Hristos; uniformizarea calendarului şi modificarea Pascaliei ortodoxe; legitimarea dialogului teologic ecumenist şi acceptarea tuturor compromisurilor făcute şi ereziilor acceptate în cele 8 decenii scurse de la iniţierea sa etc.

Într-o scrisoare datată mai 1977, adresată ierarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbe, Părintele Iustin Popovici numea aceste teme ,,un catalog de subiecte scolastic-protestante, care nu au nici o legătură cu viaţa duhovnicească şi experienţa Ortodoxiei apostolice de-a lungul veacurilor, căci nu e nimic mai mult decât o serie de teoreme anemice, umaniste”. Noi ce-am mai putea adăuga ?

 
Surse
1. România liberă, 12 martie 2005, ,,Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei propune ‘un viitor sinod panortodox sfânt şi mare’”
2. Gardianul, 3 februarie 2007, ,,Arhiepiscopul Hristodoulos acuză Patriarhia Ecumenică de diviziune a Ortodoxiei”
3. Evenimentul zilei, 9 august 2007, ,,Avem nevoie de un patriarh liber de şantaj”
4. www.interfax-religion.com, 13 octombrie 2008, ,,Message of the Primates of the Orthodox Churches”
5. www.directionstoorthodoxy.org, 14 octombrie 2008, ,,Orthodox Churches begin journey toward their grand synod”
6. www.asianews.it, 12 martie 2009, ,,Journey begins toward convening of grand oan-Orthodox synod”
7. Gardianul, 27 martie 2009, ,,Ortodoxia se pregăteşte pentru cel de-al 8-lea Sinod Ecumenic”
 

 

 

Reconstruirea Templului din Ierusalim: mit sau realitate ?

În ultima vreme, apar o sumedenie de ştiri ce abordează subiecte incitante. Un astfel de subiect fierbinte şi care stârneşte dispute vii este reconstruirea Templului din Ierusalim (a se vedea serialul Va fi reconstruit Templul din Ierusalim ?).

Cu puţin timp înainte de cucerirea Ierusalimului în timpul Războiului de 6 zile, pe 21 mai 1967, în cotidianul american Washington Post apărea o reclamă: ,,A început acum un proiect de reconstruire a Templului lui Dumnezeu. Cu călăuzire şi ajutor de la Dumnezeu, templul va fi ridicat. Evreii vor fi inspiraţi să se poarte într-un asemenea mod moral, ca să-L facă pe Ziditorul să vină pe pământ”.

 

Stiri 49-02

1967. Rabinul Shlomo Goren sufland din shofar pe Muntele Templului

 

În iunie 1967, Oraşul vechi al Ierusalimului a fost eliberat de evrei, iar pe 7 iunie a avut loc prima rugăciune la Zidul Plângerii. Rabinul Shlomo Goren, care a participat la eliberarea Muntelui Templului, declara: ,,Am preluat oraşul lui Dumnezeu. Intrăm în era mesianică pentru poporul evreu şi eu făgăduiesc lumii creştine că vom avea grijă de lucrurile pentru care suntem responsabili”. Însă în 1967, conducerea Israelului a încredinţat în administraţia musulmanilor Muntele Templului, acesta fiind cel de-al treilea loc sfânt al islamului, iar statutul său a rămas nemodificat până astăzi.

Din 1967 încoace, evreii religioşi, nemulţumiţi de această decizie, au asaltat Muntele Templului în nenumărate rânduri, dorind să aducă jertfe animale potrivit legii mozaice, să distrugă diferite edificii musulmane aflate pe munte şi să preia controlul asupra lui pentru a putea reconstrui templul.

În 1969, turistul australian Michael Dennis Rohan avea să incendieze Moscheea Al-Aksa de pe Muntele Templului, pompierii fiind nevoiţi să lupte 4 ore cu focul, în timp ce mulţimea musulmană furioasă striga ,,Jos Israelul”. Pe 11 aprilie 1982, soldatul israelian Allen Harry Goldman a pătruns cu o puşcă în moschee, ucigând un paznic şi rănind alţi musulmani. A urmat o săptămână de tulburări şi greve în Ierusalim, Cisiordania şi Gaza.

Diferite grupuri de evrei au încercat să arunce în aer moscheile de pe munte, pentru a elibera locul pentru reconstruirea celui de-al treilea templu. Pe 21 mai 1980, a fost arestat un grup de evrei care aveau o cantitate uriaşă de explozibili asupra lor. În octombrie 1982, Yoel Lerner, membru al mişcării Meir Kahane, a fost arestat pentru planul de a arunca în aer Domul Stâncii. În martie 1983, 45 membri ai aceleiaşi mişcări au fost arestaţi pentru că au pătruns pe munte pentru a-l ocupa.

Pe 27 ianuarie 1984, lângă zidul vestic al moscheii au fost descoperite 18 grenade de mână şi 10 kg de explozibili, lăsate în urmă de un grup de evrei, Lifta, surprinşi de gărzile musulmane. Ulterior, pilotul unui avion din armata israeliană şi-a îndreptat avionul către moschee, probabil într-o încercare sinucigaşă de a o distruge, însă a fost interceptat de forţele armate israeliene. Încercări similare au existat în 2001 şi 2004. Iar acestea sunt doar câteva exemple dintr-o serie lungă de atentate care au încercat să ‘pregătească’ terenul pentru reconstrucţia templului.

Pe 11 mai 1983, Înalta Curte de Justiţie a Israelului a ordonat ridicarea interdicţiei de închinare a evreilor pe munte, însă în condiţii extrem de bine definite. Curtea a ordonat poliţiei să permită accesul lui Gershon Salomon şi a altor membri ai organizaţiei ,,Credincioşii Muntelui Templului” într-un zonă a rămăşiţelor templului pentru a se ruga. Ulterior, aceştia au dorit să aducă jertfe animale, intrând în conflict cu musulmanii, dar şi cu autorităţile care au interzis acest lucru.

Însă, evreii continuă să fie încrezători că, într-o bună zi, se va ivi soluţia la această problemă. Vorbind la Congresul Creştin Sionist de la Ierusalim din 1998, Gershon Salomon declara: ,,Misiunea generaţiei actuale este de a elibera Muntele Templului şi de a îndepărta – repet, a îndepărta – oroarea pângărită de acolo. (…) Poporul evreu nu va fi oprit la porţile care duc la Muntele Templului. (…)Vom pune steagul israelian pe Muntele Templului, care va fi fără Domul Stâncii şi moscheile sale şi vom avea numai steagul israelian şi templul nostru. Generaţia noastră trebuie să împlinească acest lucru”.

Însă ce presupune reconstrucţia templului ? Acest proiect face parte dintr-un proces mai complex de transformare a Israelului în statul teocratic condus după legile Torei de către Sanhedrin, instanţa religioasă supremă, reinstituirea jertfelor după rânduiala mozaică care toate au ca scop venirea lui Mesia.

Sanhedrinul, înfiinţat de Sfântul Prooroc Moisi la porunca lui Dumnezeu, la ieşirea din Egipt, pentru a-l ajuta la conducerea poporului lui Israil, a fost desfiinţat în secolul IV-V d.Hr.. Ulterior au existat mai multe încercări de a-l reînfiinţa, în 1538, 1830, 1901, 1940 şi 1941. Pentru reînfiinţarea sa, este nevoie de rabini din toate grupările iudaice şi de o consacrare specială, după regulile lui Maimonide.

Pe 13 octombrie 2003, 71 de rabini au participat la o ceremonie de reînfiinţare a Sanhedrinului. Rabinul Yeshai Baavad spune că cei 71 de rabini au primit consacrarea specială. El explica: ,,Scopul este de a avea o instituţie rabinică în Ierusalim, care să se întrunească lunar şi să ia decizii asupra problemelor importante. Aceasta este nevoia generaţiei şi a epocii”.

Reînfiinţarea Sanhedrinului este un motiv de bucurie pentru evreii ce doresc reconstruirea templului, deoarece Sanhedrinul va fi cel care va conduce operaţiunea. Există o sumedenie de grupări religioase – Fundaţia Templului din Ierusalim, Pentru Muntele Domnului, Credincioşii Muntelui Templului, Institutul Templului – care lucrează concret pentru reconstrucţia lăcaşului pentru care evreii se roagă zilnic să aibă loc cât mai curând. Unele organizaţii se străduiesc să pregătească pietrele de temelie şi chiar să le aşeze pe munte, altele alcătuiesc vasele şi obiectele necesare slujbei la templu, iar altele îi pregătesc pe viitorii preoţi care vor sluji în templu. Se face, de asemenea, un efort permanent pentru a-i informa pe oameni prin cursuri, pliante, ştiri în mass-media etc.

 

Stiri 49-03

Menora de aur, în momentul terminării
În spatele meşteşugarilor se află 3 rabini de la Institutul Templului din Ierusalim

 

Institutul Templului din Ierusalim, înfiinţat în urmă cu 20 de ani, a alcătuit până în prezent mai multe vase de slujbă, de aur, argint şi bronz, o menoră din aur, masa punerii pâinilor, altarul de aur, instrumente muzicale pentru leviţi, a început să lucreze la veşmintele preoţilor folosind material special adus din India, şi a alcătuit engolpionul de judecăţi – pe care se află 12 pietre cu numele celor 12 seminţii – ce va fi aşezat pe veşmântul marelui preot.

În toamna anului 2007, institutul a anunţat încheierea confecţionării coroanei din aur a marelui preot – tzitz (foto), după porunca lui Dumnezeu, săpând pe ea ca o pecete Stiri 49-04cuvintele ,,sfinţire Domnului” (Ieşirea 28, 32). Surse demne de crezare afirmă că în cursul acţiunii militare din Liban, armata israeliană a luat o mare cantitate de cedru de Liban, pe care l-a depozitat pentru a fi folosit la construcţie.

Mai multe grupări se ocupă cu aflarea şi pregătirea viitorilor preoţi care să slujească în templu, să aducă jertfele animale şi să săvârşească riturile şi ceremoniile. De-a lungul timpului au fost căutate liniile familiale preoţeşti, iar în secolul al XX-lea, au fost efectuate cercetări, inclusiv teste ADN, pentru a-i descoperi pe cei potriviţi să fie preoţi. Rabinul Nachman Kahane, conducătorul Sinagogii Tânărului Israel, împreună cu Institutul pentru Comentarii Talmudice, deţine o bază de date cu toţi candidaţii la preoţie.

În plus, există mai multe şcoli de pregătire a lor. De pildă, Şcoala Coroana Preoţilor (Yeshivot Ateret Cohanim) şi-a stabilit cartierul general în Oraşul Vechi în 1978, în clădirea istorică a unei şcoli rabinice înfiinţate în 1886. Ea are în prezent 150 de studenţi. La 22 iulie 2008, cotidianul israelian Ma’ariv relata că şi asociaţia ultra-ortodoxă Chabad oferă cursuri de formare pentru slujba pe preot în viitorul templu.

Diferite organizaţii şi chiar ţări oferă o mână de ajutor la construirea templului. În iulie 2007, în ultima zi a sărbătorii Sukkot, o delegaţie de 34 de persoane din Papua de Vest a dăruit Institutului Templului un kg de aur, pietre preţioase şi 10.000 dolari americani. Delegaţia, care cuprindea reprezentanţi ai guvernului naţiunii, a cerut ca aurul – insula fiind bogată în mine de aur – să fie folosit pentru alcătuirea vaselor pentru templu.

Este de remarcat faptul că în acest proces colosal, cu consecinţe extrem de importante, s-au implicat mai multe grupuri de creştini. Aceşti creştini, numiţi sionişti, sprijină reconstruirea templului, considerând că acest proces reprezintă împlinirea proorociilor scripturistice pentru sfârşitul lumii. Reprezentanţii lor – Thomas Ice, Randall Price, Grant Jeffrey, Hal Lindsey, Tim LaHaye, Dave Hunt – au scris cărţi pe această temă, vândute în peste 70 de milioane de exemplare, şi traduse în peste 50 de limbi. Ei sunt susţinuţi de câteva dintre cele mai mari colegii teologice şi instituţii misionare, ca şi de un număr impresionant de creştini evanghelici, carismatici, penticostali şi fundamentalişti din lume.

Alţi lideri creştini sionişti au reuşit să strângă ajutor financiar şi politic american semnificativ pentru organizaţiile evreieşti extremiste. Ei au strâns sume mari de bani, de până la 100 milioane dolari într-un an, pentru Fundaţia Templului din Ierusalim, prin posturile de radio şi televiziune creştine americane şi bisericile evanghelice. De asemenea, reţeaua creştină Christian Broadcasting Network a lui Pat Robertson a participat la strângerea de fonduri pentru Credincioşii Muntelui Templului.

Pe 30 septembrie 1983, cotidianul israelian Jerusalem Post a publicat un supliment special, dedicat acestei legături dintre creştini şi evrei. În articolul ,,Legătura creştină” se nota: ,,Până acum sprijinul comunităţii creştine pentru construirea celui de-al treilea templu a fost întrucâtva discret. Însă există un număr crescând de creştini, mulţi organizaţi în biserici mici şi grupuri mai mari, care privesc construirea unui al treilea templu drept piatra unghiulară a credinţelor lor.

Aceştia sunt creştinii evanghelici sau penticostali care cred că profeţiile din Biblia evreiască şi Noul Testament indică faptul că construirea celui de-al treilea templu pe Muntele Templului este parte a unui plan divin care pregăteşte terenul pentru sfârşitul zilelor. Deşi există o divergenţă clară între credinţele religioase ale acestor creştini şi evrei care lucrează pentru reconstruirea templului, ei cooperează bucuros şi entuziast. Într-adevăr, creştinii sunt încurajaţi de conducătorii lor să contribuie către asemenea grupuri ca Fundaţia Templului din Ierusalim”.

În martie 2009, peste 100.000 de creştini americani din grupul Creştini Uniţi pentru Israel, condus de pastorul John Hagee, au semnat o petiţie de solidaritate cu statul Israel, care a fost prezentată membrilor Congresului American. În petiţie se afirmă: ,,Aşa cum conducătorii noştri de la Washington iau decizii privitoare la politica externă americană din Orientul Mijlociu, este important pentru ei să ştie că creştinii din toată ţara rămân puternic devotaţi unei relaţii strânse între Statele Unite ale Americii şi Israel”.

Acestea sunt ştirile cu privire la procesul de reconstrucţie a Templului din Ierusalim. Ce înseamnă pentru noi, ortodocşii, reconstruirea acestui templu, o ştim cu toţii …

 
Surse
1. www.israelnationalnews.com, 10 iulie 2007, ,,West Papua delegation donates gold for Holy Temple”
2. Gardianul, 20 martie 2009, ,,Evreii pregătesc intens ridicarea celui de-al Treilea Templu”
3. www.jpost.com, 25 martie 2009, ,,Over 100,000 US Christians back Israel with petition”
4. www.templemount.org, ,,Preparations for a Third Jewish Temple”
5. www.infocrestin.ro, ,,Reconstruirea Templului”
6. www.traditioninaction.org, 20 decembrie 2004, ,,Jewish Sanhedrin re-established”
7. www.cc-vw.org, ,,The Jewish Temple in Contemporary Christian Zionism”, ed. Desmond Alexander & Simon Gathercole (Paternoster 2004)

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 49/mai-iunie 2009