Martie 2009

Cenzurarea dicţionarelor

 

Prefacerile profunde prin care trece societatea omenească astăzi încep să se întrevadă într-unele din cărţile de căpătâi ale sale, dicţionarele şi enciclopediile. Limbajul vădeşte cugetarea unei naţii, a unei societăţi, a unei epoci istorice, vorbeşte despre o anume gândire şi mod de viaţă. Deşi de-a lungul veacurilor, evenimentele din istoria societăţii omeneşti şi-au lăsat amprenta asupra limbajului într-un mod firesc, astăzi asistăm la o preschimbare ce are loc cu o viteză uimitoare, antrenând în vârtejul pe care-l provoacă chiar şi pe cei care nu consimt la ea.

Anticreştinismul – care se face simţit în cenzurarea discursurilor, în interdicţia de a pomeni numele lui Dumnezeu, în furia cu care se luptă pentru îndepărtarea crucilor şi a altor simboluri creştine din spaţiul public şi din inima omului – începe să afecteze şi cărţile. Cel mai recent exemplu este cel al suspendării publicării Enciclopediei Civilizaţiei Creştine, clasificată drept ,,prea creştină”.

 

Redactorul Kurian declara: ,,Acesta este probabil primul caz de ardere de carte în masă din secolul XXI”

Editura academică de prestigiu Wiley-Blackwell a realizat un contract cu George Thomas Kurian, preşedintele Societăţii Moştenirii Creştine, în calitate de coordonator al proiectului, şi circa 400 de persoane din mediul academic care au contribuit la realizarea unei lucrări în 4 volume, Enciclopedia civilizaţiei creştine. Cartea a fost editată, verificată, corectată şi, în cele din urmă, aprobată de echipa editorială Blackwell; s-a început tipărirea ei şi a fost lansată la Academia Americană a Religiei şi Societatea Literaturii Biblice, din partea cărora a primit ,,laude călduroase”.

Însă, protestele unui mic număr de persoane implicate în proiect i-au determinat pe directorul departamentului de religie al editurii, Rebecca Harkin, şi directorul editorial Stiri 49-05Phillip Carpenter să ia o măsură stupefiantă. Ei au suspendat publicarea enciclopediei şi au început procedura de distrugere a întregii ediţii de câteva mii de copii apărute deja pe piaţă (foto).

Redactorul George Kurian afirmă că un număr mic de membri ai echipei – 4 din 400 – a declarat că introducerea cărţii şi unele articole sunt ,,prea creştine, prea corecte, prea anti-seculare şi prea anti-musulmane şi nu suficient de corecte politic pentru a fi folosită în universităţi”.

Ca urmare, cei doi reprezentanţi ai editurii i-au cerut eliminarea de cuvinte şi pasaje precum: ucenic iubit, naştere feciorească, Înviere, evanghelizare, antihrist, abrevierile cronologice î.Hr./d.Hr (BC/AD) şi orice referinţă cu o ‘exprimare evanghelică’ sau o exprimare care citează ,,unicitatea lui Hristos şi a creştinismului”. În plus, ei s-au opus la referirile istorice ale persecutării şi masacrării creştinilor de către musulmani şi au cerut referiri favorabile faţă de islam şi materiale denigratoare faţă de creştinism.

‘Obiectivitatea’ editurii se remarcă şi din faptul că cei care au protestat au fost numiţi să conducă modificarea lucrării. Corectitudinea politică în tipăriturile academice a încetat să fie un lucru nou, însă ar fi neobişnuit ca presiunea ideologică să conducă un editor să se răzgândească atât de târziu, mai ales dat fiind pierderile financiare semnificative produse de distrugerea cărţilor tipărite pentru o enciclopedie uriaşă în 4 volume.

Kurian, care a anunţat că va deschide proces împotriva editurii, a declarat: ,,A spune că o enciclopedie creştină nu trebuie să fie creştină îmi pare o contradicţie în termeni. (…) Ei au împiedicat publicarea lucrării până când şi doar dacă ‘elementele creştine jignitoare’ pot fi îndepărtate. Ştim deja că ei sunt o mare companie. Întrebarea este: poate o mare companie să-şi permită acest gen de cenzură ? Suntem dincolo de Evul Mediu când cărţile puteau fi cenzurate. Trăim într-o societate care are nevoie cu adevărat să cunoască toate laturile. Latura creştină nu este auzită cum trebuie, aceasta este opinia mea. Şi este nevoie să fie auzită chiar de cei care nu o plac”.

 

Dicţionarul bate legea

Editura de dicţionare recunoscută pe plan mondial Merriam-Webster din Statele Unite ale Americii a decis să o ia înaintea legii şi să recunoască căsătoria sodomită alături de cea firească în definiţiile sale. Încă din 2003, înainte de legalizarea căsătoriei sodomite în vreunul din statele federale, Merriam-Webster a adăugat un al doilea sens la definiţia cuvântului căsătorie.

Căsătoria sodomită este definită astfel: ,,starea de a fi unit cu o persoană de acelaşi sex într-o relaţie similară celei dintr-o căsătorie tradiţională” (foto). Evoluţia a fost destul de rapidă: în 1913, dicţionarul completa definiţia căsătoriei cu citate din Stiri 49-06Scriptură, iar în 1992, nu menţiona deloc sodomia, pentru ca în 2003 să o modifice.

Compania a încercat să-şi apere poziţia, pretinzând că a adăugat definiţia secundară pentru a reflecta folosirea expresiei în publicaţii. ,,În ultimii ani, acest sens al ‘căsătoriei’ a apărut frecvent şi complet într-un spectru larg de publicaţii editate cu grijă şi este adesea folosit în expresii precum ‘căsătorie între persoane de acelaşi gen’ şi căsătorie sodomită’ atât de susţinători, cât şi de opozanţi. Includerea sa a fost o simplă chestiune de a oferi celor care folosesc dicţionarul informaţie corectă despre toate sensurile actuale ale cuvântului”, se scrie în declaraţia sa. În plus, purtătorul de cuvânt al companiei, Arthur Bicknell, a afirmat: ,,Noi am fost printre ultimii dintre editorii majori de dicţionare care am făcut acest lucru”.

În 2003, când Dicţionarul Oxford canadian a anunţat că înlocuieşte definiţia căsătoriei cu ,,uniunea legală sau religioasă dintre 2 oameni”, Albert Mohler, preşedintele Seminarului Teologic Baptist Sudic, a numit-o ,,nebunie morală”. El avea să spună: ,,Noi nu am inventat căsătoria; este legământul poruncit de Dumnezeu care uneşte un bărbat şi o femeie în uniunea maritală monogamă, înfiinţează un nou cămin şi permite cuplului căsătorit să se bucure de toate beneficiile şi să poarte toate responsabilităţile vieţii căsătorite şi paternităţii. Activiştii sodomiţi pot câştiga în tribunale şi în dicţionare, însă nu pot răsturna realitatea”.

 

Personajele de desene animate au ajuns să inventeze cuvinte ce ajung în dicţionar

Oamenii de astăzi sunt modelaţi puternic de mentalitatea şi ideologia care li se oferă pe micile ecrane. Ei preiau fără discernământ cuvinte, expresii, dar şi modele de comportament şi de gândire de la personajele preferate. Unul dintre serialele de televiziune cu un impact formidabil este desenul animat The Simpsons. Mass-media a notat faptul că ,,rolul Simpsonilor în evoluţia limbii engleze este unul dintre cele mai neobişnuite fenomene din cultura modernă”.

Astfel, pe parcursul a peste 400 de episoade întinse pe 18 ani, cel mai popular desen animat din istoria televiziunii a produs nenumărate cuvinte şi expresii, care au fost absorbite în limbajul popular. Unele au fost împrumutate, altele au fost inventate de creatorul desenului, Matt Groening.

Astfel, cuvinte precum: meh (interjecţie), d’oh (interjecţie; apare în dicţionarul Oxford), cromulent (valid, acceptabil; apare în Dicţionarul Websters’ New Millenium), embiggen (a dezvolta sau împuternici), sau craptacular (combinaţie între spectacular - spectaculos şi crap - nonsens) s-au strecurat în limba vorbită şi de acolo în dicţionare.

Editorul Harper Collins a cerut cititorilor să propună cuvinte noi pentru a fi incluse în dicţionarul Collins. Au fost luate în discuţie sute de cuvinte, iar meh a devenit celebru, urmând să intre în ediţia 2009 a dicţionarului. Cuvântul meh – care există deja în Dicţionarul Merriam-Webster Open şi Dicţionarul Urban – a fost folosit de copiii lui Homer Simpson, pentru a replica la propunerea tatălui lor de a se desprinde de televizor şi a merge într-o călătorie. Devenind între timp şi adjectiv, această interjecţie arată o lipsă profundă de entuziasm şi este adesea folosită de adolescenţii nepăsători pentru a exprima ,,orice-ar fi”, ,,nu-mi pasă”, ,,plictisitor”, ,,mediocru”.

Mark Liberman, de la Linguistic Data Consortium de la Universitatea din Pennsylvania, declara: ,,Aparent, The Simpsons a depăşit Shakespeare şi Biblia ca sursă principală a culturii noastre de expresii, lozinci şi diferite alte aluzii textuale”.

 

Cuvinte comune au dispărut din Dicţionarul Oxford pentru copii

Ultima ediţie a Dicţionarului Oxford Junior, din 2007, dedicat copiilor între 4-16 ani, a fost supus unei cenzuri drastice din partea editorilor.

Pe de o parte, au fost scoase cuvinte asociate cu creştinismul, monarhia şi istoria Marii Britanii, povestiri şi personaje fantastice, termeni specifici florei şi faunei, care existau în ediţiile anterioare, precum: mânăstire, altar, episcop, capelă, a boteza, ucenic, monah, parohie, psalm, sfânt, păcat, diavol etc; încoronare, duce, împărat, imperiu, monarh etc; iederă, vâsc, ghindă, migdală, caisă, fag, sfeclă, a înflori, conopidă, castan, brânduşă, păpădie, ovăz, păstârnac, viperă, măgar, castor, mistreţ, mânz, dihor, numeroase specii de păsări: bâtlan, ciocârlie, pescăruş, coţofană, barză, păsări de curte, peşti: hering, delfin etc, ca şi cuvinte precum cenuşă, slănină, alte mâncăruri, fierar, comitat, iesle etc. Într-un cuvânt, sute de termeni au luat calea exilului.

Pe de altă parte, au fost introduse noţiuni legate de computere, matematică, tehnologie şi politică, precum: blog, bază de date, spaţiu de discuţii (chat-room), mp3 player, analog, celebritate, tolerant, vandalism, a negocia, cetăţenie, conflict, dezbatere, obligatoriu, democratic, alergic, biodegradabil, emoţie, dislexie, lanţ trofic etc.

Faptul a trecut neobservat până când Lisa Saunders, mamă a 4 copii din Irlanda de Nord, a atras atenţia asupra lui. Făcând temele cu unul dintre copii, ea a observat că lipseau cuvinte necesare celor mici, ceea ce a determinat-o să compare ediţia actuală cu ediţiile mai vechi. ,,Am fost complet scandalizată de numărul enorm de cuvinte care au fost eliminate. Ştim că limba evoluează şi nu putem exprima nemulţumiri în această privinţă, însă nu elimini sute de cuvinte importante pentru a introduce un set diferit de termeni legaţi de lumea comunicaţiilor şi computerelor”, a declarat ea pentru Daily Telegraph.

Într-un interviu acordat cotidianului The Telegraph, Vineeta Gupta, directorul Departamentului de dicţionare pentru copii de la Presa Universitară Oxford, a afirmat că aceste modificări au fost introduse pentru a reflecta o societate multiculturală şi multireligioasă: ,,Când frunzăriţi versiuni mai vechi ale dicţionarelor, găsiţi de pildă o mulţime de exemple de flori. Aceasta se întâmpla, fiindcă mulţi copii trăiau în medii semi-rurale şi observau curgerea anotimpurilor. Astăzi, mediul s-a schimbat. De asemenea, suntem mult mai multiculturali. Oamenii nu mai merg la biserică la fel de des ca în trecut. Perspectiva noastră asupra religiei este în cadrul multiculturalismului, de aceea unele cuvinte precum ‘Cincizecime’ sau ‘Săptămâna de după Cincizecime’ – Whitsun existau în urmă cu 20 de ani, dar astăzi nu mai există”.

Erin Manning scria despre acest eveniment: ,,Decizia Presei Universitare Oxford de a elimina cuvinte este o formă de ‘maşinaţie verbală’. Toate maşinaţiile sociale sunt precedate de maşinaţii verbale. A decide să îndepărtezi dintr-un dicţionar un cuvânt care a ieşit deja din uz, este învechit, nu este un act politic, însă îndepărtarea cuvintelor care sunt încă folosite în limbajul cotidian, doar pentru că s-a decis că ele nu trebuie să fie importante în vocabularul unui copil modern, în mod indiscutabil, este un act politic”.

Specialişti universitari şi profesori de frunte au afirmat că schimbările din dicţionar ar putea însemna că cei mici vor pierde legătura cu moştenirea britanică. Anthony Seldon, directorul Colegiului Wellington, o şcoală particulară importantă din ţinutul Berkshire, spunea: ,,Sunt buimăcit de faptul că termeni precum sfânt, floarea piciorul-cocoşului, iarbă-neagră şi sicomor au dispărut şi mă mâhneşte lucrul acesta. Cred că în măsura în care este descriptiv, Dicţionarul Oxford Junior trebuie să fie şi prescriptiv, sugerând nu numai cuvinte care sunt folosite, ci şi cuvinte care ar trebui folosite. Are o datorie de a ţine aceste cuvinte în uz, nu numai să fie un mijlocitor pentru o audienţă”.

Unii au vorbit chiar de frumuseţea cuvintelor scoase din dicţionar, de faptul că unele dintre ele sunt legate de experienţa umană, ca şi de responsabilitatea pe care o au generaţiile actuale faţă de cele viitoare – aceea de a le transmite o moştenire cât mai temeinică şi deplină a celor trăite şi cunoscute de omenire. De asemenea, au existat persoane care au vorbit de ,,manipularea deliberată a accesului copiilor la cunoştinţe pentru a face orice gândire alternativă de neconceput, (…) pentru a-i îndoctrina pentru societatea marxistă”.

O analiză detaliată a modului în care a fost cenzurată ultima ediţie a Dicţionarului Oxford Junior ar putea dezvălui încă multe alte aspecte …

 

* * *

 

În 1932, în Minunata lume nouă a lui Aldoux Huxley – care a fost considerată vreme de decenii a fi o utopie – este zugrăvită extrem de expresiv ‘dragostea’ pe care vor sa le-o insufle copiilor viitorului faţă de flori şi cărţi. Societatea noastră mai are doar un pas de făcut până la împlinirea unui astfel de ‘ideal’:

,,Mititeii care se târau cel mai repede erau aproape de ţinta lor. Mâinile micuţe se întindeau, atingeau, strângeau, desfăceau trandafirii, mototoleau paginile strălucitoare ale cărţilor. Directorul a aşteptat până când toţi erau fericiţi cu preocuparea lor. Apoi, ,,priviţi cu atenţie”, spuse el. Şi, ridicând mâna, a dat semnalul. Sora şefă, care stătea lângă un tablou de comandă la celălalt capăt al încăperii, a apăsat pe un mic mâner. A izbucnit o explozie violentă. O sirenă ţipa strident, tot mai strident. Clopote de alarmă sunau nebuneşte. Copiii au început să ţipe; feţele lor erau schimonosite de groază.

,,Şi acum”, a urlat directorul (pentru că zgomotul era asurzitor), ,,acum să aprofundăm lecţia cu un şoc electric uşor”. El şi-a mişcat mâna din nou şi sora şefă a apăsat un al doilea mâner. Ţipetele copiilor şi-au schimbat brusc tonul. Sunetul căruia îi dădeau glas era disperat, aproape nebunesc, un scheunat spasmodic ascuţit. Trupurile lor mici se răsuceau şi se înţepeneau; membrele li se mişcau aiurea ca pentru a se lupta cu firele nevăzute.

,,Putem să electrificăm întreaga parte a podelei”, strigă directorul explicaţia. ,,Însă este suficient”, făcu semn către soră. Exploziile au încetat, clopotele nu au mai sunat, ţipătul ascuţit al sirenei a scăzut treptat până la tăcere. Trupurile contorsionate s-au relaxat şi suspinul şi scheunatul dement al copiilor s-a lărgit încă o dată într-un ţipăt normal de teamă obişnuită.

,,Oferiţi-le din nou florile şi cărţile”.

Asistentele au făcut cum li se spusese; însă la apropierea trandafirilor, la simpla vedere a acelor imagini colorate vesel de pisici şi cocoşi şi oi, copiii s-au cufundat în groază, iar intensitatea urletelor lor a crescut brusc” ...

 

Costin Tudor

 

Surse
1. www.timesonline.co.uk, 11 august 2007, ,,Last word: Ben Macintyre. ‘Any word that embiggens the vocabulary is cromulent with me’”
2. www.telegraph.co.uk, 17 noiembrie 2008, ,,Word featured in The Simpsons becomes latest addition to Collins English Dictionary”
3. www.telegraph.co.uk, 8 decembrie 2008, ,,Words associated with Christianity and British history taken out of children’s dictionary”
4. http://christianpost.com, 11 decembrie 2008, ,,Oxford Junior Dictionary drops christian words”
5. www.nationalreview.com, 11 februarie 2009, ,,’Too Christian’ for Academia ?”
6. www.directionstoorthodoxy.org, 13 februarie 2009, ,,Academic publisher nixes Encyclopedia of Christian Civilization for being too Christian”
7. www.worldnetdaily.com, 17 martie 2009, ,,Webster’s dictionary redefines ‘marriage’. Now includes references to same-sex relationships”
8. www.directionstoorthodoxy.org, 20 martie 2009, ,,Dictionary redefines ‘marriage’ to include same-sex couples”
 
Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 49/mai-iunie 2009