Ianuarie 2009

Patriarhia Moscovei pe mâini ‘sigure’

 

În ianuarie 2009, Biserica Ortodoxă Rusă a fost prinsă în febra alegerii unui nou întâistătător, după trecerea la cele veşnice a Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii, la 5 decembrie 2008.

Între 25-26 ianuarie 2009, în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, s-a desfăşurat un sinod arhiepiscopal la care au participat peste 200 de ierarhi din Federaţia Rusă şi întreaga lume (foto). Acest sinod a avut sarcina de a alege, prin vot secret, 3 candidaţi Stiri 48-2din cei 145 de ierarhi care întruneau condiţiile de eligibilitate (vârstă, pregătire/educaţie şi aptitudini organizatorice).

Apoi, între 27-29 ianuarie, a fost convocat un sinod local al Bisericii Ortodoxe Ruse care să aleagă, tot prin vot secret, dintre cei 3 candidaţi propuşi de sinodul arhiepiscopal, pe cel care va fi noul patriarh. La sinodul local au luat parte ierarhii prezenţi la sinodul arhiepiscopal, ca şi reprezentanţi ai clerului de rang inferior şi mireni, în total 711 persoane din 64 de ţări de pe întreg mapamondul – fapt ce a vădit mărimea teritoriului geografic, dar şi a turmei dreptcredincioase ruse, a caracterului universal al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Fiecare dintre cele 157 de dioceze au fost reprezentate la sinod de câte 3 persoane: un cleric, un monah şi un mirean de pe teritoriul său. De asemenea, printre delegaţi s-au numărat conducătorii instituţiilor sinodale, rectorii academiilor teologice şi Universităţii Teologice Sfântul Tihon, 5 delegaţi ai seminariilor teologice, 4 delegaţi din mânăstirile de maici stavropighiale, conducătorul Misiunii Ecleziastice Ruse la Ierusalim etc.

Credincioşii, dar şi unii clerici ortodocşi au privit cu suspiciune alegerile pentru noul întâistătător, fiind uluiţi de faptul că la sinodul local iau parte numeroşi oameni de afaceri, chiar oligarhi, actori sau politicieni. Boris Falikov, specialist în probleme religioase la Universitatea din Moscova, a declarat că ,,diversitatea membrilor acestui for aminteşte de democraţia sovietică şi înlesneşte demersurile Kremlinului de a influenţa rezultatul votului”.

Cei 3 candidaţi propuşi de sinodul arhiepiscopal au fost Mitropolitul Chiril al Smolenskului şi Kaliningradului, conducătorul Departamentului pentru relaţii bisericeşti externe al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Clement de Kaluga şi Borovsk, conducătorul Cancelariei patriarhale în ultimii 4 ani şi al Administraţiei Bisericii şi Mitropolitul Filaret de Minsk şi Sluţk, care conduce eparhia Belarusului de 30 de ani. Cu două ore înaintea votului final, mitropolitul Filaret s-a retras, cerând susţinătorilor săi să voteze pentru mitropolitul Chiril.

Cotidianul britanic The Times nota că toţi cei 3 candidaţi au fost agenţi KGB. Evident, ascensiunea lor fulgerătoare în structurile Patriarhiei Moscovei şi poziţiile importante pe care le-au ocupat de-a lungul timpului s-au datorat în mare măsură colaborării cu serviciile secrete. Mitropolitul Chiril era agentul ‘Mihailov’, iar mitropolitul Clement agentul ‘Topaz’, numit şi ,,omul din umbră, omul sistemului” care se ocupa, printre altele, de vizitele oficiale în occident. La rândul său, mitropolitul Filaret a condus o perioadă Departamentul pentru relaţii bisericeşti externe al Patriarhiei Moscovei, funcţie pentru care era necesară apartenenţa la structurile de securitate sovietice; el era cunoscut drept agentul ‘Ostrovski’. În plus, mitropoliţii Chiril şi Clement au avut întotdeauna relaţii extrem de apropiate cu puterea politică. După cum comenta Revista 22, alegerea noului patriarh a fost ca o ,,competiţie între agenţii Direcţiei I-a (spionaj) din cadrul KGB”.

 

După trecerea la cele veşnice a patriarhului Alexie al II-lea, Rusia a cunoscut o adevărată campanie electorală, în favoarea mitropolitului Chiril ca viitor întâistătător ortodox. Iniţial, publicaţiile Bisericii şi statului l-au descris ca fiind cel mai modern şi deschis dintre candidaţi; ulterior, temându-se ca nu cumva tabăra conservatoare să-l considere prea internaţionalist, ecumenist sau apropiat de papă, a fost schimbat tonul, fiind lansată o campanie de prezentare a sa ca apărător neclintit al Ortodoxiei.

Într-un stil inimaginabil pentru lumea bisericească, susţinătorii mitropoliţilor Chiril şi Clement au organizat campanii de denigrare a contracandidaţilor. Aşa se face că mai multe cotidiene, printre care Kommersant şi Moskovsky Komsomolets, au reamintit publicului despre marile afaceri făcute de mitropolitul Chiril, cu ajutorul resurselor Bisericii. În anii ’1990, statul rus a acordat Bisericii scutire de taxe pentru importul produselor umanitare. În acest context, ierarhii au importat tutun, alcool şi maşini de lux cu care au făcut afaceri fabuloase …

Ca urmare a implicării sale în astfel de acţiuni, mitropolitul Chiril a dobândit titluri precum ,,mitropolitul votcii”, ,,ţarul tutunului” sau ,,Tobacco Kirill”. În 2004, sociologul Nikolai Mitrokhin estima averea sa personală la 1,5 miliarde de dolari, iar în 2006, The Moscow News o evalua la 4 miliarde dolari. Ca nişte adevăraţi politicieni, susţinătorii lui au declarat mass-mediei ruse că acuzele care îi sunt aduse sunt false; ba mai mult, în realitate, cel implicat în aceste afaceri este mitropolitul Clement, contracandidatul său, în vreme ce el a luat poziţie faţă de asemenea acte.

Un alt fenomen împrumutat din sfera politicii a fost cel al apariţiei neîncetate – în perioada dintre trecerea la Domnul a patriarhului şi ziua alegerilor – a mitropolitului Chiril la diferite canale de televiziune, în interviuri de presă sau în marile publicaţii, pe site-urile oficiale ale Patriarhiei Moscovei. El s-a folosit în permanenţă de faptul că este binecunoscut credincioşilor ruşi, ca stând alături de patriarhul Alexie al II-lea, care a reprezentat vreme de două decenii imaginea Ortodoxiei ruse.

La sinodul local, mitropolitul Chiril a câştigat 508 din 702 voturi (72 %), iar mitropolitul Clement 169 de voturi, adică 24 %. Presa rusă a notat că ,,în alegerile pentru succesiunea la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Ruse a învins, ca la mai toate alegerile din Rusia, candidatul susţinut de Kremlin”.

 

Stiri 48-3

Mitropolitul Chiril al Smolenskului şi Kaliningradului primind însemnele patriarhale

 

Noul patriarh al Rusiei, Chiril, pe numele de mirean Vladimir Mihailovici Gundiaev, s-a născut la 20 noiembrie 1946, la Leningrad. Tatăl Mihail şi bunicul Vasilie au fost preoţi ortodocşi care au fost prigoniţi pentru credinţă. Tânărul Chiril urmează seminarul şi Academia Teologică din Leningrad, pe care a absolvit-o în 1970. În 1969, el este remarcat pentru ‘calităţile’ sale deosebite, de Mitropolitul Nicodim al Leningradului (a se vedea articolul Septembrie 2008. Caleidoscop – Scurt periplu pe frontul campaniei de impunere a religiei unice); ca urmare, pe 3 aprilie 1969, acesta l-a tuns în monahism, pe 7 aprilie l-a hirotonit diacon, iar pe 1 iunie preot.

După terminarea studiilor, ieromonahul Chiril va rămâne alături de mentorul său, mitropolitul Nicodim, ca profesor de teologie dogmatică şi adjunct al inspectorului Academiei Teologice din Leningrad. La 30 august 1970, el devine secretarul personal al mitropolitului Nicodim Rotov, iar în 1971 primeşte rangul de arhimandrit şi este numit reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). În decembrie 1975, arhimandritul Chiril devine membru al Comitetului Central şi Comitetului Executiv al CMB, funcţii pe care le va ocupa până în 1998.

Pe plan intern, cariera sa urmează aceeaşi traiectorie fulgerătoare: în 1974, la numai 28 de ani, este numit rector al Academiei şi Seminarului Teologic din Leningrad, ocupând acest post vreme de 10 ani. Cu aceeaşi repeziciune urcă treptele ierarhice: în 1976 este hirotonit episcop, în 1977 este numit arhiepiscop şi din 1978 devine administratorul parohiilor patriarhale din Finlanda. În 1984, el este numit arhiepiscop de Smolensk şi Vyazma, iar în 1991 mitropolit de Smolensk şi Kaliningrad.

De asemenea, din 1978 arhiepiscopul Chiril va avea funcţia de director adjunct al Departamentului pentru relaţii bisericeşti externe al Patriarhiei Moscovei, iar din noiembrie 1989 devine directorul acestui departament şi membru permanent al Sfântului Sinod.

În plan socio-religios, mitropolitul Chiril este extrem de activ, ocupându-se de relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi stat, societate şi alte culte existente în Rusia. Este membru al conducerii Consiliului Interreligios din Rusia, fiind unul dintre fondatorii săi în 1998. În ultimele două decenii, în vremea domniei patriarhului Alexie al II-lea, mitropolitul Chiril i-a stat alături întâistătătorului rus în toate planurile şi proiectele de conservare a Bisericii Sovietice în democraţie.

 

Înscăunarea noului patriarh a avut loc pe 1 februarie 2009, în cadrul unei liturghii solemne săvârşite în Catedrala Hristos Mântuitorul, la care au participat delegaţii ale Bisericilor Ortodoxe locale, reprezentanţi ai Bisericii Catolice (cardinali şi reprezentanţi ai unor organizaţii laice), ai comunităţii ecumeniste de la Taize, de care mitropolitul Chiril este puternic legat din tinereţe, reprezentanţi ai confesiunilor protestante din Rusia şi din întreaga lume, conducătorul Consiliului Mondial al Bisericilor, pastorul Samuel Kobia, şi cel al Conferinţei Bisericilor Europene, Collin Williams.

 

Stiri 48-4

Liturghia solemnă în cadrul căreia a fost înscăunat noul întâistătător rus

 

Nu au lipsit reprezentanţii puterii civile: preşedintele Dimitri Medvedev, prim-ministrul Vladimir Putin, preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, 7.000 de personalităţi publice şi invitaţi străini. În mesajul adresat participanţilor reuniţi în catedrală, preşedintele rus şi-a exprimat speranţa în ,,continuarea dezvoltării colaborării fructuoase dintre Biserica Ortodoxă şi stat”. La rândul său, la recepţia dedicată înscăunării patriarhului, prim-ministrul Putin a declarat: ,,În dialogul cu celelalte Biserici Surori, Biserica Ortodoxă Rusă a apărat mereu şi va continua să apere identitatea naţională şi spirituală a ruşilor. Sperăm că nu veţi precupeţi nici un efort pentru întărirea credinţei şi statului rus. Patriarhia Moscovei a susţinut varietatea de opinii din Rusia şi a contribuit neîncetat la construirea unui stat multietnic şi multireligios. Nădăjduim că va continua această lucrare” …

Patriarhul Chiril poate fi socotit un demn urmaş al predecesorului său, Alexie al II-lea, căruia îi va continua cu fidelitate politica de strânsă colaborare cu autorităţile civile, în ‘simfonia’ serghianistă, ca şi politica ecumenistă învăluitoare, de apropiere de confesiunile heterodoxe. Mişcările sale strategice sunt însă condiţionate de faptul că oamenii se opun încă oricăror reforme de natură liturgică sau dogmatică. ,,Reformele din Biserică nu-şi pot atinge obiectivele, atâta timp cât aceste obiective nu sunt ancorate în viaţa oamenilor”, mărturisea el cu sinceritate în cadrul unei discuţii cu jurnaliştii, de la sfârşitul anului 2008.

Diplomat extrem de abil, progresist şi deschizător de drumuri către Apusul apostat, noul patriarh – în vreme ce se erijează într-un apărător al Ortodoxiei – caută noi căi pentru a o reforma şi îngenunchea în faţa puterilor acestei lumi …

 

Surse selective
- 16 ianuarie 2009, ,,Elections of delegates to the Russian Church Local Council completed, citizens from 64 countries chosen”
- 23 ianuarie 2009, ,,When a child, Metropolitan Kirill was foretold he would become a bishop”
- 25 ianuarie 2009, ,,Metropolitan Kirill crushed illegal duty free schemes of church income – Federal Tax Service official”
- 27 ianuarie 2009, ,,Western missionaries didn’t dig in Russia in the early 1990s thanks to Metropolitan Kirill – Archpriest Vsevolod Chaplin”
- 30 ianuarie 2009, ,,Scores of foreign religious and political figures to attend Patriarch Kirill’s enthronement”
- 1 februarie 2009, ,,Patriarch Kirill baptized many Communist officials in Soviet times, a friend of his youth says”
2. Gardianul
- 26 ianuarie 2009, ,,Alegerea noului patriarh rus se joacă între Putin şi Medvedev”
- 28 ianuarie 2009, ,,Agenţii «Mihailov» şi «Topaz» vs mitropolitul de Cernăuţi”
- 31 ianuarie 2009, ,,Chiril, «comandantul» globalist cu cârjă, vrea a Treia Romă”
3. www.orthodoxpress.com, 7 ianuarie 2009, ,,Moscou: le metropolite Cyrille oppose a toute idee de reforme ecclesiale”
4. www.directionstoorthodoxy.org, 23 ianuarie 2009, ,,Possible contenders for next Russian patriarch”
5. Cotidianul, 26 ianuarie 2009, ,,Război murdar pentru conducerea Bisericii Ruse”
6. Evenimentul zilei, 28 ianuarie 2009, ,,Chiril, Patriarhul Rusiei”
7. www.oikoumene.org, 28 ianuarie 2009, ,,Russian Orthodox Church elects new patriarch woth long-standing ecumenical commitment”
8. www.orthodoxie.com, 29 ianuarie 2009, ,,Quelques reactions a l’election du nouveau patriarche russe”
9. Ziua, 29 ianuarie 2009, ,,Biserica Rusă şi-a ales ţarul”
10. Revista 22, 4 februarie 2009, ,,Chiril, un patriarh pentru liniştea Kremlinului”
11. http://en.wikipedia.org, Patriarch Kirill I of Moscow

 

* * *

 

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Poloniei a colaborat cu securitatea comunistă

Pentru cine mai vrea să vadă adevărul în acest veac urâtor de Dumnezeu, istoria scoate la iveală cât de extinsă a fost colaborarea ierarhiei ortodoxe cu autorităţile comuniste. Ca un judecător nemilos, istoria creionează o imagine terifiantă a relaţiilor conducătorilor Bisericii cu regimul care s-a străduit din răsputeri să-L şteargă pe Dumnezeu din inimile oamenilor, căci ,,nimic nu este acoperit, care să nu se descopere, şi ascuns, care să nu se cunoască”, după cuvintele Mântuitorului (Matei 10, 26).

De data aceasta, a venit rândul mitropolitului Sawa, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Poloniei, să fie aşezat alături de ‘tovarăşii’ săi catolici (a se vedea articolul în 2 părţi Martie 2007. Din culisele colaborării Bisericii Catolice din Polonia cu securitatea) în lista colaboratorilor cu poliţia politică poloneză – Sluzba Bezpieczenstwa (SB). Cotidianul Rzeczpospolita a publicat un articol în care relata că mitropolitul Sawa a fost agent al poliţiei politice şi a întocmit numeroase rapoarte despre preoţi, între 1965 – anul recrutării sale şi 1989 – anul căderii regimului comunist.

,,Din arhive se creează impresia unei persoane care încerca să folosească SB pentru a stabili politica de personal a Bisericii sale”, scrie Rzeczpospolita preluat de Ziua. În replică la acuzaţiile cotidianului polonez, mitropolitul ortodox a recunoscut că a avut numeroase întâlniri cu reprezentanţii SB, dar a susţinut insistent că în relaţiile cu acestea nu a făcut decât să protejeze Biserica. ,,Poate că tânăra generaţie este scandalizată de acest lucru. Dar eu spun că a trebuit să facem compromisuri pentru a salva Biserica Ortodoxă”, declară mitropolitul.

Biserica şi credinţa în Dumnezeu nu se salvează prin compromisuri – aşa cum au afirmat de nenumărate ori ierarhii ortodocşi ai zilelor noastre. Iar în ultimul secol, ei au făcut o sumedenie de concesii, de la cele destinate unei bune convieţuiri cu regimul politic aflat la putere, la cele menite să le asigure relaţii mai mult decât nepotrivite cu lumea heterodoxă.

De altfel, cuvântul ‘compromis’ presupune o cedare, o abdicare de la poziţia iniţială pe care o are cel care face un asemenea act. Cum s-ar putea ca prin astfel de acţiuni să se salveze în vreun fel Biserica lui Hristos ?

 

Sursa: Ziua, 14 ianuarie 2009, ,,Mitropolit polonez, agent al KGB”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 48/martie-aprilie 2009