Septembrie 2007. Ştiri

 

Biserica Ortodoxă rânduieşte noi praznice în calendar

Evreii din Rochester, statul Minnesota, au sărbătorit Rosh Hashana şi Yom Kippur într-o ... biserică ortodoxă

A ajuns Biserica să se îndeletnicească cu cele pământeşti sau statul s-a decis să se ocupe de cele cereşti?

Cristian Bădiliţă este iritat de pascalia iuliană şi de hotărârile primului Sinod Ecumenic

 

 

1 septembrie 2007

Biserica Ortodoxă rânduieşte noi praznice în calendar

Din dorinţa de a potrivi cugetul ortodox după cel al lumii contemporane, conducătorii Bisericii Ortodoxe se abat în tot felul de la învăţătura Sfinţilor Părinţi. Abaterile de la învăţătura Bisericii duc la apariţia de noi rânduieli şi obiceiuri, care zămislesc pe nesimţite o nouă tradiţie, mai potrivită cu timpurile pe care le trăim, care vine să ia locul tradiţiei autentice a Bisericii lui Hristos.

O astfel de abatere o reprezintă modificarea gradată a sărbătorilor de peste an. De pildă, cum ,,descoperirile ştiinţifico-istorice” nu atestă sau chiar neagă existenţa unor sfinţi (n.r.: şi, practic, viaţa lor minunată), aceştia sunt fie scoşi din calendar, fie nu mai sunt prăznuiţi după tradiţie, fie sunt prezentaţi chiar ca simple legende sau mituri.

În general, sfinţi precum Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Grigorie Teologul de Dumnezeu Cuvântătorul şi alţii (n.r.: care, în calendarele noastre, ale celor de stil vechi, sunt trecuţi cu roşu) sunt trecuţi cu negru sau nu mai au deloc cruce; alţi sfinţi, la care oamenii au o evlavie deosebită, precum Sfinţii Ierarhi Spiridon sau Nicolae sunt încă însemnaţi după mai vechiul obicei.

Un alt caz este cel al Sfinţilor 40 de Mucenici din iezerul Sevastiei, despre a căror pătimire se scrie că este o simplă legendă sau că au fost trecuţi în calendar în acea zi sfinţi care au pătimit în locuri şi momente diferite şi, prin urmare, ceea ce ştie credinciosul de rând despre cei 40 de mucenici nu este adeverit de cunoştinţele istorice contemporane. Acest fapt a condus în timp la trecerea lor cu negru în calendar.

În locul acestor praznice, moştenite de noi de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi despre care mărturisesc atâtea scrieri autentice, se strecoară astăzi noi sărbători. Acestea, asemenea celorlalte ,,rânduieli” noi - care, deşi sunt introduse de Biserica Ortodoxă oficială, tot nişte hoţi, care intră pe uşa din dos, se dovedesc a fi -, au un iz puternic de mentalitate păgână, prin ceea ce prăznuiesc sau prin modul în care o fac.

Astfel, precum odinioară, grecii antici îi considerau zei şi îi cinsteau ca atare pe oamenii care, după cugetul lor lumesc, le păreau a fi deosebiţi, astăzi, creştinii îi preamăresc pe cei care sunt, potrivit gândirii lor, oameni vrednici de cinstire. De pildă, patriarhul Miron Cristea este sărbătorit în localitatea natală, Topliţa, prin simpozioane, concerte etc, care ţin 3 zile. Într-un mod asemănător sunt cinstiţi alţi ierarhi ortodocşi. Alt gen de manifestări sunt Zilele oraşului Sinaia, Sărbătorile Iaşiului, grupate în jurul prăznuirii Sfintei Cuvioasa Parascheva, sau Sărbătorile Sfântului Apostol Andrei organizate la Galaţi, când au loc festivaluri, concursuri, expoziţii etc (a se vedea articolele Teste de credinţă şi Se întorc zeii ? (IV)). De asemenea, în calendarul ortodox a fost introdusă Ziua Bibliei.

Un alt tip de sărbători sunt cele dedicate unor concepte creştine, un exemplu elocvent constituindu-l desemnarea zilei de 1 septembrie ca zi a creaţiei (n.r.: un prim lucru care se merită semnalat este acela că 1 septembrie a fost declarată Ziua mediului înconjurător de organizaţia UNESCO).

De fapt, preocupările mediilor ortodoxe cu privire la creaţie şi ecologie datează de ceva vreme. În 1989, Patriarhul Dimitrie I al Constantinopolului (1972-1991) a decis să introducă, la începutul lunii septembrie a fiecărui an, o sărbătoare dedicată apărării creaţiei, numită Ziua de rugăciune pentru apărarea mediului înconjurător. Referitor la aceasta, el afirma: ,,Utilizarea abuzivă din partea omului contemporan a poziţiei sale privilegiate în creaţie (...) a adus lumea la limita autodistrugerilor apocaliptice, fie sub forma poluării naturii, fie sub cea a distrugerii unui mare număr de animale şi plante. (...) În faţa unei astfel de situaţii, Biserica lui Hristos nu poate rămâne indiferentă”. Un an mai târziu, a fost compusă o slujbă aşa-zis ortodoxă pentru această zi a mediului înconjurător.

 

Stiri 38-01

 

Patriarhia Ecumenică
 
Rugăciune către iubitorul de oameni Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos
 
SLUJBA
pentru ziua mediului înconjurător şi stabilitatea creaţiei
 
Compusă la Sfântul Munte
de monahul Gherasim Mikragiannanitou
Imnograful Marii Biserici a lui Hristos
 
Tessaloniki 1997

 

Urmaşul său, Bartolomeu I, numit de mass-media ,,patriarhul verde”, a continuat şi dezvoltat această nouă preocupare neortodoxă. Sub oblăduirea lui, au fost organizate colocvii ştiinţifice şi teologice, călătorii ecologice, simpozioane pe teme ecologice: schimbarea climei, poluarea diferitelor regiuni ale globului. Sunt căutate soluţii în spiritualitatea unor popoare afectate de poluare, liderii diferitelor religii se unesc în rugăciune pentru creaţie, liderii religioşi se unesc în declaraţii cu oamenii de ştiinţă, deşi Stiri 38-02au puncte de vedere diferite, dar ecologia îi uneşte ...

Îndeajuns de interesant este faptul că majoritatea liderilor religioşi contemporani au inclus în ,,agenda” lor problema poluării şi a schimbării climei, în vreme ce organizaţiile ecologiste laice manifestă o gândire socialistă şi promovează o serie de măsuri anticreştine, pentru ameliorarea problemelor climatice (n.r.: precum controlul naşterilor şi avortul, eutanasia). De asemenea, ecologiştii folosesc ca manifestare publică nuditatea ...

 

Din aceeaşi slujbă, rânduiala liturghiei

 

În consecinţă, sărbătorirea zilei de rugăciune pentru apărarea mediului înconjurător a devenit ,,tradiţie”. Astfel, la 23 mai 2007, Conferinţa permanentă a episcopilor ortodocşi canonici din Statele Unite ale Americii, SCOBA, a adoptat declaraţia ,,Schimbarea climatică globală: o provocare morală şi spirituală”. Ulterior, la sfârşitul lunii august, în Franţa, au avut loc mai multe evenimente cu această temă. La Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Solan, Gard, 26 august a fost instituită zi de rugăciune pentru apărarea creaţiei. În intervalul 31 august-2 septembrie, la Bois-Salair din Mayenne, s-a desfăşurat conferinţa ,,Credinţă creştină şi ecologie”. Ambele evenimente au cuprins conferinţe şi slujbe.

Biserica Ortodoxă Română nu putea lipsi dintre promotorii acestei ,,tradiţii”. Autorităţile civile române au cerut ajutorul Bisericii, iar la 20 februarie 2006, Garda Naţională de Mediu a încheiat un acord cu Patriarhia Română, prin care aceasta din urmă se angajează să introducă ,,educaţie ecologică” în predicile duminicale.

De asemenea, ierarhii români s-au implicat în tot felul de acţiuni ecologice, la loc de cinste fiind conferinţele şi simpozioanele la care se afirmă diferite idei bizare. De pildă, la seminarul de la Bistriţa din 13 iunie 2006, cu tema ,,Teologie şi ecologie”, s-a vorbit despre ,,reafirmarea şi recunoaşterea din partea fiecărei persoane a statutului său de preot al creaţiei”.

La începutul lunii mai a.c., la Iaşi, a avut loc conferinţa cu tema ,,Agricultura ecologică - o alternativă sfântă şi salvatoare”, care face parte dintr-un proiect de colaborare dintre România şi Franţa în privinţa agriculturii ecologice. La aceasta au participat preoţi parohi şi stareţi de mânăstiri, care au ascultat sfaturile lui Pierre Rabhi, agricultor, scriitor, gânditor, pionier al agriculturii ecologice din Franţa şi fondatorul mişcării ,,Pământ şi Univers”.

De asemenea, între 4-6 mai 2007, la Alba-Iulia, s-au desfăşurat lucrările simpozionului internaţional cu tema ,,Cosmosul, între frumos şi apocaliptic. Un recurs etic asupra ecologiei”, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba-Iulia. La acesta au participat peste 50 de teologi şi personalităţi ale vieţii publice din ţară şi străinătate, care, la încheierea întrunirii, au formulat un comunicat în care se spune:

,,Participanţii consideră că toate Bisericile Ortodoxe se pot asocia iniţiativei Patriarhiei Ecumenice de a marca printr-o slujbă specială ziua de 1 septembrie, începutul anului nou bisericesc. În acest spirit, rugăm Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba-Iulia să înainteze această propunere pentru a fi analizată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”.

Şi la a treia Adunare Ecumenică Europeană de la Sibiu, 4-9 septembrie 2007, ,,patriarhul verde” Bartolomeu a făcut apel la participanţi pentru apărarea creaţiei: ,,Suntem îngrijoraţi de simpla supravieţuire a omenirii pe acest continent şi pe planetă”. În plus, în 4 dintre cele 10 recomandări ale mesajului adunării de la Sibiu se vorbeşte despre mediu şi protejarea lui. Prin recomandarea a 10-a, se cere creştinilor să dedice perioada 1 septembrie - 4 octombrie 2007 ,,rugăciunilor pentru salvarea creaţiei şi promovarea unui stil ecologic de viaţă pentru stoparea schimbărilor climatice”.

Şochează multitudinea de conferinţe şi simpozioane, adică energie şi timp alocat de către slujitorii Bisericii unui subiect precum ecologia. În vreme ce problemele adevărate ale Bisericii sunt lăsate deoparte, ierarhii se ,,ostenesc” încercând să găsească soluţii pentru chestiuni artificial introduse în sfera lor de interes.

Aşadar, chiar de pe înalta treaptă a arhieriei, se propagă astăzi în Biserica Ortodoxă idei stranii, neverosimil de asemănătoare cu diferite concepte ale păgânilor care se închinau la natură şi credeau că soarele, luna, dar şi copacii şi plantele sunt zei. Noi nădăjduim însă că cel credincios nu va uita că noi, ortodocşii, cântăm, la praznicul Bunei Vestiri a Maicii Domnului: ,,N-au slujit făpturii, înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului ...”

 

Surse
1. Curentul, 20 martie 2006, ,,Protejaţi mediul, Amin !”
2. www.renasterea.ro, 14 septembrie 2006, ,,Teologie şi ecologie – un dialog necesar”
3. România liberă, 25 februarie 2007, ,,Predici ecologice în biserici”
4. www.trinitas.ro, 4 mai 2007, ,,«Agricultura ecologică - o alternativă sfântă şi salvatoare», dezbătută la Centrul eparhial Iaşi”
5. www.reintregirea.ro, 7 mai 2007, ,,Comunicat de presă al simpozionului internaţional «Cosmosul, între frumos şi apocaliptic. Un recurs etic asupra ecologiei»”
6. www.orthodoxie.com, 5 iulie 2007, ,,Etats-Unis: une declaration de la SCOBA sur «Le changement climatique mondial: un defi moral et spirituel»”
7. www.orthodoxie.com, 22 august 2007, ,,La sauvegarde de la creation”
8. www.orthodoxie.com, 27 august 2007, ,,Foi chretienne et ecologie”
9. www.zenit.org, 11 septembrie 2007, ,,Be Eco-friendly, Patriarch urges Christians”

 

 

 

13 septembrie 2007

Evreii din Rochester, statul Minnesota, au sărbătorit Rosh Hashana şi Yom Kippur într-o ... biserică ortodoxă

Credinţa omului contemporan este permanent asaltată de un proces continuu de erodare, de relativizare pe toate planurile, de la cel concret, vizibil, până la cel mai profund, nevăzut. La această erodare contribuie educaţia necreştină primită de copii din cea mai fragedă pruncie, relaxarea moralei societăţii, ştiinţa acestui veac, din ce în ce mai aliniată la conceptele păgâne, sistemele filozofice care mai de care mai sofisticate şi savante, dar lipsite de un miez veridic ş.a.m.d.. În acest fel, omul este zguduit până în străfundurile fiinţei sale, golit de orice umbră de spiritualitate şi sentiment faţă de cer.

Pentru cei care se străduiesc, după putinţă, să-I slujească Dumnezeului celui adevărat, după lege, toate acestea duc la o lămurire a credinţei lor, precum se lămureşte aurul în topitoare (potrivit Cartea înţelepciunii lui Solomon 3, 6), şi se face aidoma cristalului. Iar la cei care nu preţuiesc cele dumnezeieşti, credinţa se erodează până când ei se fac ,,ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului” (Psalmi 1, 4).

Unul dintre atacurile cele mai mârşave împotriva credinţei curate în Hristos îl constituie ecumenismul şi conceptele lui, potrivit cărora este posibil, şi chiar cu adevărat creştinesc, să ne rugăm cu cei de alte religii. Punerea în practică a rugăciunilor în comun cu necreştinii a mers într-atât de departe, încât în ultima vreme a apărut posibilitatea de a sluji în acelaşi lăcaş de cult cu ei. În cursul anului trecut, cotidianul Evenimentul zilei relata faptul că, în Statele Unite ale Americii, oamenii au început să se familiarizeze cu edificiile destinate slujbelor religioase, care se transformă, în funcţie de necesităţi, în biserică sau ... sinagogă.

 

Stiri 38-03

Imagini din biserica ortodoxă, metamorfozată în sinagogă

Stiri 38-04

 

În localitatea Ann Arbor, statul Michigan, o astfel de clădire poartă chiar două nume: Templul Beth Emeth şi Sfânta Clara din Assisi, iar enoriaşii au un program bine stabilit de folosire a lăcaşului: evreii vin în seara de vineri şi sâmbătă, iar creştinii duminica. În sală nu există obiecte religioase, ci doar un pupitru de lemn destinat celui ce conduce slujba, preotul sau rabinul. ,,Putem să organizăm alternativ serviciile religioase şi nu avem nevoie decât de câteva zeci de minute pentru a schimba decorul. Slujirea Domnului este mai importantă decât diferenţele religioase”, afirmă la unison pastorul episcopalian James Rhodenhiser şi rabinul reformat Robert Levy.

La Bethesda, statul Maryland, coabitarea dintre cele 215 familii de evrei şi 450 de familii de creştini este şi mai discretă, lăcaşul neavând nici un însemn pe exterior.

În luna septembrie a.c., americanii au mai realizat o premieră în ceea ce priveşte folosirea lăcaşurilor de cult. Biserica ortodoxă greacă Sfinţii Doctori fără de arginţi din Rochester, statul Minnesota, şi-a pus lăcaşul de cult la dispoziţia evreilor din congregaţia B’nai Israel, pentru marile sărbători evreieşti Rosh Hashana şi Yom Kippur.

La sfârşitul lunii iulie, congregaţia evreiască din oraş şi-a demolat clădirea, pentru a construi una nouă, şi a rămas pentru o vreme fără lăcaş de cult. Temporar, ea şi-a ţinut slujbele la Ronald McDonald House, însă în timpul sărbătorilor de la începutul lunii septembrie, Rosh Hashana – începutul anului nou bisericesc şi Yom Kippur – ziua ispăşirii, era necesar un spaţiu mai amplu pentru a-i putea primi pe toţi credincioşii dornici să participe la slujbe.

Evreii aveau alternativa închirierii unei săli de hotel, însă părintele Nick Kasemeotes de la biserica ortodoxă greacă Sfinţii Doctori fără de arginţi din localitate le-a oferit lăcaşul ortodox. El declara: ,,Ei nu au un loc de închinare şi nouă Mântuitorul ne-a poruncit să ne iubim aproapele. Când aproapele tău nu are o casă, i-o oferi pe a ta, totul este atât de simplu precum se vede”.

Deb Altchuler, membră a sinagogii B’nai Israel, a mers la biserica ortodoxă pentru prima oară la sărbătoarea noului an iudaic. Ea spunea: ,,Categoric este diferită de o sinagogă, dar este o clădire minunată”. Amalie Frankel a numit ospitalitatea ortodocşilor ,,minunată”, declarând că, pentru ea, ,,aceasta arată o universalitate a oamenilor de toate credinţele. Mi-ar place să cred că acesta este felul în care lumea ar putea să arate”.

Şi ,,rabiniţei” Michelle Werner i-a plăcut lăcaşul ortodox şi a spus că până la anul, la sărbătorile de Rosh Hashana şi Yom Kippur, dacă lucrurile vor decurge potrivit planurilor, sinagoga va fi terminată.

Pare-se că aceşti ortodocşi au uitat cu totul ce înseamnă dragostea de aproapele pe care ne-a poruncit Mântuitorul să o avem faţă de semenii noştri. Căci, dacă i-ar fi iubit cu adevărat pe evrei, le-ar fi vorbit despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, care a venit deja pe pământ, iar urmele Lui se pot zări încă ...

Dar făcând ce au făcut, s-au lepădat şi de Hristos, şi de aproapele, căruia nu i-au vorbit despre tot ce este mai de preţ pe această lume: credinţa în adevăratul Dumnezeu.

 

Surse
1. Evenimentul zilei, 18 noiembrie 2006, ,,Două biserici într-una singură”
2. www.directionstoorthodoxy.com, 13 septembrie 2007, ,,Orthodox church in Rochester opens doors to neighboring synagogue”

 

 

 

14 septembrie 2007

A ajuns Biserica să se îndeletnicească cu cele pământeşti sau statul s-a decis să se ocupe de cele cereşti ?

Astăzi, în Rusia, legătura dintre puterea laică şi cea ecleziastică este mai puternică ca oricând. Liderii politici se arată evlavioşi, păstrători ai tradiţiilor creştine şi următori ai învăţăturilor Bisericii, pe care se grăbesc să le ,,pună în practică” la nivel mondial. La rândul lor, conducătorii Bisericii se vădesc mari iubitori ai statului rus şi politicii sale, pe care o susţin prin rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu. Ei conlucrează pentru crearea unei societăţi ruseşti ,,multilateral dezvoltate”, a unei ţări invincibile, spre slava Marii Rusii.

Concret, primul fapt care se merită semnalat este acela că politicienii ruşi au început să folosească sloganuri creştine. De pildă, preşedintele Vladimir Putin şi ministrul de externe Serghei Lavrov au subliniat importanţa dialogului interreligios pentru politica externă a Rusiei.

Înainte de a vizita Indonezia în această toamnă, preşedintele rus a publicat un articol în presa indoneziană, intitulat ,,Rusia şi Indonezia: mergând către noi orizonturi de cooperare”. În acesta, el a făcut apologia dialogului interreligios, pe care îl socoteşte esenţial pentru colaborarea dintre state, şi a invitat Indonezia ,,să-şi unească forţele cu Rusia în construirea înţelegerii interreligioase:

,,Dialogul cu Indonezia, ca unul dintre statele principale ale lumii islamice, ţara cu cea mai mare populaţie musulmană, are un interes deosebit pentru Rusia. (...) Rusia este deschisă către căutarea comună a unor căi de a construi înţelegerea interreligioasă, care este esenţială astăzi, inclusiv în cadrul Organizaţiei Conferinţei Islamice, unde ţara noastră a devenit observator cu sprijinul indonezian”.

Pe 11 septembrie 2007, ministrul de externe rus Serghei Lavrov a emis un mesaj cu ocazia comemorării a 6 ani de la atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii, din 11 septembrie 2001. Acesta a fost citit la Biserica Sfânta Ecaterina din Vspolye, Moscova, parohie a Bisericii Ortodoxe din America. Într-un mod asemănător cu majoritatea liderilor politici mondiali, Lavrov a profitat de această recrudescenţă a terorismului pentru a promova dialogul interreligios: ,,Dialogul intercreştin şi interreligios au o importanţă deosebită pentru lupta împotriva terorismului. Nici una dintre religiile tradiţionale nu propovăduiesc extremismul sau cruzimea. Biserica este un loc către care se îndreaptă victimele terorismului şi cei care i-au pierdut pe cei iubiţi”.

De asemenea, o companie aeriană rusă de transport a numit o aeronavă nouă cu numele Mitropolitului Chiril de Smolensk şi Kaliningrad, preşedintele Departamentului pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei. Boeing-ul 737-300 de transport mediu ,,Mitropolitul Chiril” şi-a început zborurile la 17 septembrie a.c., iar mitropolitul Chiril l-a binecuvântat în cursul unei vizite pastorale din 26 septembrie la Kaliningrad.

Un al doilea aspect interesant este acela că nici conducătorii Bisericii Ortodoxe Ruse nu se lasă mai prejos în această relaţie perversă între Împărăţia cerească şi cea pământească. De pildă, Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii a mulţumit, printr-un mesaj publicat de serviciul de presă al patriarhiei, prim-ministrului rus Mihail Fradkov la retragerea acestuia din funcţie: ,,Biserica i-a respectat întotdeauna profund pe cei care îşi îndeplinesc cu cinste slujba faţă de stat, căci cineva cu greu poate fi un cetăţean vrednic al Împărăţiei cereşti, dacă nu este devotat ţării sale pământeşti natale”.

Patriarhul şi-a exprimat recunoştinţa faţă de Fradkov pentru ,,cooperarea fructuoasă şi dezvoltarea relaţiei dintre Biserică şi stat”. În timpul mandatului acestuia, ,,s-au stabilit contacte între Biserica Ortodoxă Rusă şi stat având ca scop purtarea de grijă comună faţă de bunăstarea morală a poporului şi întărirea păcii şi înţelegerii în societate”.

Însă, amploarea simbiozei dintre Biserică şi statul rus poate fi mai bine ,,evaluată” în urma manifestărilor din 4 septembrie 2007. În această zi, statul rus a aniversat 60 de ani de la înfiinţarea, în 1947, de către I.V. Stalin a Direcţiei a 12-a din Ministerul Apărării Federaţiei Ruse, responsabil de stocarea şi întreţinerea arsenalului nuclear rusesc.

Cu această ocazie, Patriarhia Moscovei, cu binecuvântarea întâistătătorului ei, a organizat, în Catedrala Hristos Mântuitorul din capitală, un tedeum şi un concert pentru a marca acest eveniment deosebit din istoria statului rus contemporan.

La cea de-a 60-a aniversare a arsenalului nuclear rusesc din catedrala rusă au participat 200 de militari, generali, ofiţeri, personal al forţelor nucleare din Direcţia a 12-a a Ministerului Apărării, comandanţi ai diviziilor militare din diferite regiuni ale Rusiei, reprezentanţi ai autorităţilor civile şi ai institutelor ştiinţifice şi veterani de război.

Slujba a fost condusă de Episcopul Ambrozie de Bronniţki, vicarul patriarhal, alături de care a slujit preşedintele Departamentului pentru relaţii cu forţele armate al Patriarhiei Moscovei, arhipreotul Dimitrie Smirnov, precum şi alţi preoţi. Clericii ortodocşi au înălţat rugăciuni către Dumnezeu pentru întărirea puterii nucleare şi perfecţionarea armelor de ucidere în masă ...

Patriarhul a trimis un mesaj celor prezenţi la această reuniune, în care spunea: ,,Dragi fondatori ai armei nucleare, veterani, conducători militari, soldaţi şi angajaţi ai arsenalului armei nucleare, vă felicit la cea de-a 60-a aniversare a creării Direcţiei a 12-a a Ministerului Apărării, structura militară de bază a arsenalului armelor nucleare în Rusia. Este plăcut să remarcăm că în ciuda tuturor dificultăţilor, la iniţiativa voastră, în mici oraşe au fost create bazele reînvierii vieţii spirituale, au fost ridicate biserici şi paraclise, iar la Sarov – leagăn al arsenalului nuclear a fost restaurată prima biserică cu hramul Sfântului Serafim de Sarov. Fie ca el să fie patronul ceresc al vostru al tuturor şi al arsenalului armei nucleare ca întreg. Felicitându-vă cu ocazia acestei aniversări memorabile, îmi înalţ rugăciunile către Dumnezeu şi către Sfântul Serafim de Sarov pentru ca armele nucleare create de voi şi încredinţate vouă să fie mereu în mâinile lui Dumnezeu şi să rămână doar arme de control şi represalii”.

O parte a presei ruse a comentat oripilată acest eveniment petrecut în Catedrala Hristos Mântuitorul. Ea a reliefat contradicţia flagrantă dintre învăţătura Bisericii, care susţine apărarea vieţii şi înţelegerea şi iubirea dintre oameni, şi rugăciunile Bisericii Ortodoxe Ruse pentru armele nucleare care pot omorî nu un om, doi, zece, ci milioane.

Noi am spune mai degrabă că ierarhii ortodocşi ruşi au ajuns la o asemenea cugetare apostată că nu se mai încred în Jertfa de pe cruce, ci de acum şi-au pus de-a binelea nădejdea de mântuire în armele nucleare !

 

Surse
1. www.interfax.ru, 5 septembrie 2007, ,,Putin urges Moscow-Jakarta search for peace between faiths”
2. www.interfax.ru, 11 septembrie 2007, ,,Inter-religious dialogue important in fight against terrorism”
3. www.interfax.ru, 14 septembrie 2007, ,,Alexy II thanks retiring russian premier for good work”
4. www.directionstoorthodoxy.com, 28 septembrie 2007, ,,Airliner called after Metropolitan Kirill”
5. www.interfax.ru, 3 septembrie 2007, ,,Solemnities on 60th anniversary of Russia’s nuclear forces to be held in Christ the Savior’s Cathedral”
6. portal-credo.ru, 4 septembrie 2007, ,,ЯДЕРНЫЕ ИЗДЕРЖКИ "ВОЗРОЖДЕНИЯ ДУХОВНОСТИ". К исполнению молебна о "Сатане" в храме Христа Спасителя дело шло давно”
7. portal-credo.ru, 5 septembrie 2007, ,,МОНИТОРИНГ СМИ: С ядерным щитом и православной хоругвью. Зачем Церковь благословляет оружие массового уничтожения ?”
8. portal-credo.ru, 6 septembrie 2007, ,,РЕПОРТАЖ: «Не получится – расстреляем !» Получилось ! Генералы, офицеры, ветераны и духовенство отметили 4 сентября в храме Христа Спасителя 60-ю годовщину со дня создания ядерного оружейного комплекса России”
9. România liberă, 11 septembrie 2007, ,,Politică, putere, aur şi tămâie”

 

 

 

24 septembrie 2007

Cristian Bădiliţă este iritat de pascalia iuliană şi de hotărârile primului Sinod Ecumenic

Odată cu alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, mass-media a început să zbârnâie, opinând ce este mai urgent a se întreprinde în sânul Bisericii. Printre cei care şi-au dat cu părerea s-a numărat Cristian Bădiliţă, care a sugerat primele trei chestiuni ce trebuie rezolvate ,,musai” după înscăunarea noului patriarh. A treia problemă este, după el, ,,unificarea datei Paştilor Bisericii Ortodoxe Române cu cea a Bisericilor surori (n.r.: adică, catolici, protestanţi etc) odată pentru totdeauna”.

Intelectual format în universităţile occidentale, Bădiliţă a asimilat cu repeziciune mentalitatea apuseană despre creştinism, având un stil de a pune problema care trădează viziunea scolastică rigidă pe care şi-a însuşit-o, lipsită de orice posibilitate de cunoaştere şi înţelegere a cugetului ortodox. Despre orizontul său – care, practic, nu poate cuprinde viziunea bizantină asupra vieţii duhovniceşti – mărturiseşte revolta pe care o are faţă de aşa-zisa înapoiere a ortodocşilor, ca şi cuvintele aspre la adresa lor, cu care sunt presărate polemicile sale.

Ruşinat, poate, de apartenenţa sa la spaţiul ortodox, el protestează în faţa neconcordanţei datei pascale ortodoxe cu cea catolică: ,,Din ce în ce mai mulţi credincioşi sunt iritaţi de acest scenariu schizoid, fără nici o legitimitate teologică sau logică”. În opinia lui, această dată ar fi stabilită ,,după cheful fiecărei confesiuni creştine”, iar ,,cele două mari sărbători ale creştinismului (n.r.: Naşterea şi Învierea Domnului) devin (nu numai pentru mine) măr al discordiei şi sursă de înveninare”.

Pe de-o parte, el sesizează haosul apărut în Biserica Ortodoxă prin introducerea calendarului gregorian numai pentru sărbătorile cu dată fixă şi păstrarea pascaliei iuliene: ,,Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte Crăciunul privind spre Europa, iar Paştile privind spre Moscova, într-un fel de duplicitate plină de evlavie. (...) Pentru că, în urma diplomaţiilor pravoslavnice, noi, românii, adăugăm 13 zile la ,,stilul vechi”, ca să ne punem bine şi cu stilul nou (adică a nu încălca nici calendarul gregorian). (...) Mai descurcă-te, biet credincios român, dacă poţi, în acest lăstăriş de date şi comedii !”

Însă pe de altă parte, formaţia intelectuală mărginită pe care a dobândit-o în occident îl împiedică să priceapă fundamentele teologice ale stabilirii datei pascale de către primul Sinod Ecumenic. Ca urmare, el consideră că ,,fără legitimitate teologică sau logică” Sfinţii Părinţi au rânduit modul de calcul al datei Învierii Domnului şi că ,,Iisus Hristos legitimează conţinutul Paştilor, nu data sărbătorii, pe care o stabileşte, iată, un sinod ecumenic, după 300 de ani de la răstignire”. În plus, după el, ,,data Paştilor a fost stabilită la acest sinod cu o tentă anti-iudaică declarată, tentă care nu e doar periculoasă, ci şi de prost gust”.

Doar cuvintele lui de mai sus aduc mărturie despre lipsa de cunoaştere şi înţelegere a tradiţiei ortodoxe, fără să mai suflăm un cuvânt despre lipsa de evlavie ce transpare, în general, din scrierile sale. În primul rând, prin cele afirmate, el dovedeşte că nu cunoaşte istoria Bisericii Ortodoxe, de vreme ce spune că Sfinţii Părinţi au stabilit ,,după cheful lor” data pascală.

Apoi, aserţiunea că aceasta ,,a fost stabilită la acest sinod cu o tentă anti-iudaică declarată” vădeşte ignoranţă crasă în materie de noţiuni elementare de creştinism - căci orice credincios evlavios ştie, din tâlcuirile Evangheliei şi cazania pe care o aude în biserică, că paştele evreiesc a fost o preînchipuire a paştelui creştinesc şi este, atât în timp, cât şi ca desăvârşire, anterior ultimului. Astfel, paştele creştin se cuvine să fie sărbătorit întotdeauna după cel evreiesc, ca o respectare a succesiunii evenimentelor relatate de Scriptură, dar şi ca o mărturisire a desăvârşirii legii creştine.

În ce priveşte exprimări de genul ,,tentă care nu e doar periculoasă, ci şi de prost gust”, ce-am mai putea spune ? Se pare că, într-adevăr, lui Cristian Bădiliţă îi este ruşine că s-a născut ortodox ... şi doreşte cu ardoare ca ortodocşii să fie altfel, eventual catolici !

Oameni ca el, care mâine realmente nu vor mai pricepe o iotă din Ortodoxie, sunt în stare să spună, într-o bună zi, că Sfinţii Părinţi au formulat Crezul cu o tentă vădit anti-păgână, din ură faţă de păgâni, pe care i-au împiedicat să-şi pună, în Crez, zeii alături de Sfânta Treime.

Ei se încadrează destul de bine în curentul actual anticreştin, care vehiculează idei potrivit cărora Sfinţii Părinţi din primele veacuri au avut tot felul de lucruri de ascuns, care abia acum ies la iveală şi arată lumii cu adevărat ce este creştinismul. Manuscrisele de la Marea Moartă, codul lui da Vinci, Evanghelia după Iuda şi altele slujesc acestui scop: ,,Veniţi şi să stingem toate praznicele lui Dumnezeu de pre pământ” (Psalmi 73, 9).

Dar zicem şi noi, odată cu Proorocul David: ,,Văzut-am pre cel necurat preaînălţându-se, şi ridicându-se ca chedrii Livanului. Şi am trecut, şi iată nu era; şi l-am căutat pre el, şi nu s-a aflat locul lui” (Psalmi 36, 35-36). Şi, precum tâlcuiesc Părinţii Bisericii, aşa credem şi noi că sunt cei ce se preaînalţă în cugetele lor - neroditori şi amari asemenea chedrilor, şi aşa vor pătimi cei ce îşi ridică glasul împotriva Cerului - de nici locul lor nu se va afla pe pământ.

 

Surse
1. România liberă, 15 aprilie 2005, ,,Data Paştilor: problemă politică ?
2. Ziua, 24 septembrie 2007, ,,Primii trei paşi ai noului patriarh”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 38/noiembrie-decembrie 2007