Octombrie 2008. Ştiri

 

Chipul patriarhului - mai de cinste ca al sfinţilor

Compromisurile de tot felul şi obiceiurile lumeşti - mai de preţ ca virtuţile creştine

Tâlcuirile rabinilor cinstite în întrunirile creştine, sau până unde merg aceste prieteşuguri necuvenite

Afacerile ilegale, corupţia şi făţărnicia - mai apreciate ca viaţa monahală

 

În ultimul secol, Biserica Ortodoxă a fost asaltată încontinuu de forţe ostile tot mai puternice care au împresurat-o, somând-o să se predea. Având idei şi concepte specifice mai degrabă societăţii laice decât Bisericii, şi nemaipricepând că Ea este invincibilă doar atâta vreme cât se sprijină pe Piatra Hristos, o parte însemnată a ierarhiei ortodoxe a socotit că un pact cu duşmanul este mai uşor de suportat decât un război de lungă durată şi necruţător.

Ca urmare, ierarhii ortodocşi au făcut pacturi peste pacturi cu regimuri politice, opresive sau nu, au intrat în mişcarea ecumenistă în care au făcut concesii peste concesii în faţa heterodocşilor, şi s-au amestecat cu lumea şi cele ale ei într-atât de mult încât au transformat instituţia ecleziastică pe care o conduc într-o organizaţie cu misiune socială.

În acest proces continuu de deschidere a porţilor Bisericii spre lume şi gama ei de miasme, a fost inevitabilă apariţia unui fenomen de contaminare a ierarhilor şi mirenilor deopotrivă cu un duh lumesc, cu idei şi manifestări ale ideologiilor cu care s-au ‘înfrăţit’, caracteristice unei societăţi care nu-L pune în centrul ei pe Dumnezeu, ci pe om, căruia îi aduce slavă deşartă. Astăzi, după decenii de contaminare, cultul personalităţii are tradiţie în Biserica Ortodoxă a zilelor noastre …

 

 

Chipul patriarhului - mai de cinste ca al sfinţilor

Prin slujbele sale, Biserica Îl slăveşte pe Dumnezeu ca Purtătorul de grijă al întregii omeniri şi Dătătorul a tot binele şi îi laudă pe sfinţi, care prin puterea şi harul lui Dumnezeu s-au curăţit de patimi şi au ajuns să-L cunoască. Lor le cere ajutorul şi mijlocirea înaintea tronului Preasfintei Treimi, pentru a-i ajuta pe oameni în necazuri şi ispite şi a-i călăuzi în călătoria vieţii pământeşti.

Pentru a-i avea mereu aproape, oamenii i-au pictat pe sfinţi în biserici, în icoanele pe care le au în case sau la răspântiile drumurilor. Astăzi, în schimb, sunt preferate fotografii sau reprezentări cu ierarhii de vază ai clipei, ca într-un cult al personalităţii caracteristic lumii păgâne, care îşi transforma eroii zilei în zei cărora li se închina.

Unul dintre ierarhii care preferă noile ‘tradiţii’ ortodoxe este patriarhul Daniil. Recent, el a comandat clopote noi pentru clopotniţa catedralei patriarhale din Bucureşti, care să le înlocuiască pe cele vechi, deteriorate. Acestea au fost turnate la fabrica Grassmayr din Innsbruck, Austria, una dintre cele mai vechi şi cu tradiţie din Europa. Pe 26 septembrie 2008 au fost aduse la Bucureşti, pe 1 octombrie au fost sfinţite de patriarh, iar pe 27 octombrie, de praznicul Sfântului Dimitrie Basarabov, au răsunat pentru prima oară.

Clopotele, care au costat 80.000 euro, sunt extrem de moderne, funcţionarea lor fiind supravegheată de un calculator echipat cu antenă şi sistem GPS, ,,pentru a da o precizie atomică ceasului şi programării acţionării clopotelor”. Însă caracteristica cea mai frapantă a clopotelor este că poartă pe ele chipul patriarhului (foto). Pe ele sunt imprimate chipul său, stema Bisericii Ortodoxe Române şi a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi inscripţia ,,Binecuvântarea Patriarhului Daniil al României, la 350 de ani de la sfinţirea catedralei mitropolitane şi patriarhale din Bucureşti (1658-2008)”.

 

Stiri 45-1

 

Reprezentanţii fabricii de clopote au afirmat că ,,doar cele mai importante capete religioase se bucură de onoarea de a rămâne imortalizate pe clopotele făurite de fabrica din Austria”. Astfel, în vreme ce odinioară marii ierarhi se smereau neîncetat, se socoteau nimeni şi nu primeau să fie slăviţi sub nici un chip, chiar dacă s-au făcut vrednici de a fi proslăviţi de Însuşi Ziditorul lor cu facerea de minuni şi alte daruri dumnezeieşti, astăzi, ‘tradiţia’ este tocmai invers. Invers va fi şi răsplata !

 

Stiri 45-2

 

Compromisurile de tot felul şi obiceiurile lumeşti - mai de preţ ca virtuţile creştine

Un alt obicei împământenit în Biserica Ortodoxă a ultimului secol este inventarea a tot felul de medalii, decoraţii, premii care sunt acordate personalităţilor, tot într-un cult de slăvire a omului (a se vedea articolul Se întorc zeii IV). Urmând poruncile Mântuitorului, credincioşii fac binele într-ascuns şi nu aşteaptă nici un fel de răsplată în această lume, nădăjduind că Dumnezeu nu trece cu vederea fapta lor bună şi îi va învrednici de Împărăţia cerurilor. Sunt nenumărate pilde în Vieţile sfinţilor despre cum sfinţii îşi tăinuiau darurile şi virtuţile şi se ascundeau de oameni, tocmai pentru a nu primi laude pe pământ, râvnind doar slava adevăratului Dumnezeu.

Spre deosebire de ei, ortodocşii de astăzi se slăvesc între ei, îşi slăvesc conducătorii sau chiar pe conducătorii heterodocşi şi ai altor religii. Şi nu aduc această slavă pentru virtuţi creştine – precum smerenia, iubirea de semeni, milostivirea – ci pentru tot felul de obiceiuri şi preocupări lumeşti, precum lupta pentru drepturile omului, apărarea mediului înconjurător, altfel spus, apostazia de la adevărata învăţătură a Bisericii.

De exemplu, în 1986, Consiliul Ordinului Sfântului Andrei al arhonţilor patriarhiei Constantinopolului a înfiinţat premiul Athenagora pentru drepturile omului. Acest premiu este oferit anual unei persoane sau organizaţii care ,,a dovedit prin acţiune, scop şi devotament, preocupare pentru drepturile fundamentale şi libertatea religioasă a tuturor oamenilor”. Cinstirea celor care luptă pentru libertatea religioasă – care este un lucru extrem de important pentru societatea omenească, dar nu trebuie să intre în preocupările Bisericii – arată că patriarhia Constantinopolului nu mai înţelege ce înseamnă Biserica, fiindcă una dintre trăsăturile ei definitorii este aceea de a fi apostolească, chemându-i pe toţi oamenii la cunoştinţa Adevărului.

Premiul poartă numele şi chipul Patriarhului Athenagora al Constantinopolului (foto), care între anii 1931-1948 a fost arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe a Greciei pentru America de Nord şi Sud. Printre personalităţile care au primit acest premiu se numără politicieni precum preşedinţii americani Jimmy Carter (1987) şi George H.W. Bush cu soţia (2002), preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov (2005), europarlamentarul şi ambasadorul UNICEF Nana Mouskouri (1998); heterodocşi precum Maica Tereza (1988) sau arhiepiscopul anglican Desmond Tutu de Cape Town, Africa de Sud (2000), ca şi Elie Wiesel şi profesorul Andrew W. Mellon în 1999.

 

Stiri 45-3

Reprezentanta Maicii Tereza primeşte premiul Athenagora în 1988

 

Laureatul din acest an al premiului Athenagora a fost rabinul Arthur Schneier, cunoscut la nivel internaţional pentru lupta sa pentru libertatea religioasă, drepturile omului şi dialogul interreligios. S-a născut în 1930 la Viena, a trăit în timpul celui de-al doilea război mondial într-un ghetou din Budapesta, iar în 1947 a plecat în Statele Unite ale Americii. Aici a devenit conducătorul sinagogii Park East din New York, iar în 1965 a înfiinţat Fundaţia Apel la conştiinţă.

În 2001, a fost primul evreu care a primit medalia prezidenţială pentru cetăţeni, oferită de preşedintele Bill Clinton. În 2004, Universitatea Yeshiva l-a onorat înfiinţând Centrul pentru afaceri internaţionale Rabinul Arthur Schneier. Pe 27 iunie 2007, a vorbit în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, afirmând că este esenţial ca steaua lui David, semiluna şi crucea să devină simboluri ale păcii, toleranţei şi respectului reciproc.

Stiri 45-4

 

Cardinalul Christoph Schonborn al Vienei, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, Ahmad Bader Hassoun, marele muftiu al Siriei, şi rabinul Arthur Schneier, preşedintele Fundaţiei Apel la conştiinţă, la conferinţa ,,Islamul într-o lume pluralistă, noiembrie 2005

 

Rabinul este reprezentantul alternativ al SUA în Adunarea generală a ONU şi preşedintele Comisiei SUA pentru păstrarea moştenirii Americii de peste hotare. A condus 58 de misiuni interreligioase în fosta URSS pentru progresul înţelegerii reciproce şi cooperării interreligioase din Federaţia Rusă, Caucaz şi Asia Centrală. Demn de remarcat este faptul că Schneier este membru al Consiliului pentru Relaţii Externe (Council for Foreign Relations - CFR), face parte din conducerea ocultului Templu al înţelegerii (a se vedea articolul Iulie 2008. Ştiri - Un nou principiu ecumenist la modă: principiul atotcuprinderii), ş.a.m.d..

De-a lungul timpului, el a primit o mulţime de premii la nivel mondial: Marea decoraţie de onoare cu stea pentru serviciu a Republicii Austria, Ordinul Republicii Ungariei, Ordinul Sfântul Daniil al Moscovei (premiu al Patriarhiei Moscovei), ca şi 10 doctorate de onoare ale unor universităţi americane şi europene, printre care se află Universitatea Al.I. Cuza din Iaşi.

Fundaţia sa, Apel la conştiinţă, este o coaliţie de conducători religioşi din toate credinţele şi oameni de afaceri care promovează libertatea religioasă, drepturile omului, pacea, toleranţa şi rezolvarea conflictelor etnice. Rabinul Schneier este un apostol fervent al noii ordini mondiale şi susţine ,,marginalizarea” conducătorilor religioşi dizidenţi, care sunt prezentaţi ca unii care ,,jefuiesc pacea şi incită la ură şi patimi naţionaliste, care distrug viaţa. (…) Avem mulţi dintre aceştia care nu se sincronizează şi caută să submineze eforturile noastre de a face pace şi a construi punţi”.

În cadrul ‘înfrăţirii’ dintre creştini şi evrei, în 1993, rabinul Schneier i-a acordat premiul fundaţiei sale Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii. De asemenea, pe 18 aprilie 2008 l-a primit ca oaspete în sinagoga sa pe Papa Benedict al XVI-lea, aflat în vizită în Statele Unite ale Americii.

Rabinul este un apropiat al Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, împreună cu care a desfăşurat o mulţime de activităţi pe plan mondial. În calitate de co-preşedinţi ai Conferinţei pentru pace şi toleranţă, care a avut loc în 1994 în capitala Turciei, cei doi au lucrat pentru a pune capăt vărsării de sânge din Iugoslavia. În 2005, ei au organizat o a doua Conferinţă pentru pace şi toleranţă, ce a reunit conducători din toate credinţele, având drept scop promovarea păcii şi toleranţei în sud-estul Europei şi Asia Centrală.

Un alt colaborator de-al său pe probleme de libertate religioasă şi protecţie a locurilor sfinte din lume este arhiepiscopul Dimitrie, exarhul Patriarhiei Constantinopolului în America (a se vedea articolul Şase lideri religioşi americani luptă pentru protejarea locurilor sfinte). Arhiepiscopul ortodox este membru al fundaţiei rabinului.

Pe 25 octombrie a.c., la marele banchet al arhonţilor de la Hotelul Hilton din New York, rabinul a primit premiul Athenagora pentru lucrarea sa ca preşedinte al Fundaţiei Apel la conştiinţă. În cuvântul său, comandorul naţional al arhonţilor, Anthony J. Limberakis, a spus: ,,Ca laureat a 10 doctorate de onoare, a numeroase premii naţionale şi internaţionale pentru împlinirile de o viaţă în slujba drepturilor omului şi umanitare, rabinul Arthur Schneier este cât se poate de vrednic să primească premiul Athenagora pentru drepturile omului pe anul 2008 şi proclamăm: ‘Axios ! Axios ! Axios !’”

La rândul său, arhiepiscopul Dimitrie l-a lăudat pe rabin, încheindu-şi discursul cu un citat din Cartea Proorocului Isaia, cu ajutorul căruia a descris calităţile de conducător ale celui premiat: ,,Pe sfetnicul minunat şi pe marele meşter de lemn cel înţelept şi pe ascultătorul cel ştiutor” (Isaia 3, 2) …

 

 

Tâlcuirile rabinilor cinstite în întrunirile creştine, sau până unde merg aceste prieteşuguri necuvenite

Rabinii devin tot mai apreciaţi de creştini, care îi premiază sau chiar le încredinţează onoarea de a vorbi despre Scriptură. La Sinodul Episcopilor catolici desfăşurat între 5-26 octombrie 2008, intitulat ,,Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii”, au participat 253 de episcopi, 41 de experţi, 37 de auditori şi delegaţi frăţeşti din 10 Biserici şi comunităţi ecleziale. Unii dintre oaspeţii de alte credinţe au fost invitaţi să ţină discursuri înaintea ierarhilor catolici.

Printre aceştia s-a numărat rabinul şef Shear Yishuv Cohen din Haifa, Israel, care este membru al Comisiei pentru dialogul iudeo-catolic. Intervenţia sa în cadrul sinodului catolic din 6 octombrie este un precedent, fiindcă este pentru prima oară în istorie când un rabin se adresează episcopilor catolici. Au fost prezenţi papa, 52 de cardinali şi peste 200 de episcopi.

Rabinul a fost invitat să vorbească despre însemnătatea Scripturii pentru tradiţia evreiască. El a declarat că a socotit invitaţia ,,ca pe un semn de speranţă care aduce un mesaj de dragoste, coexistenţă şi pace, (…) un fel de declaraţie că Biserica intenţionează să continue politica şi doctrina stabilite de Papii Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea” cu privire la poporul evreu. În plus, Cohen şi-a manifestat opoziţia faţă de eventuala beatificare a Papei Pius al XII-lea, acuzându-l că nu s-a exprimat în favoarea evreilor, adăugând că ,,noi nu putem uita sau ierta acest lucru”.

Conducerea catolică a privit ca firească prezenţa rabinului la sinod şi prezentarea sa despre Vechiul Testament. La rândul său, rabinul David Rosen, directorul internaţional pentru probleme interreligioase al Comitetului evreiesc american, a afirmat că ,,participarea lui Cohen la adunare a avut scopul de a reformula poziţia Bisericii cu privire la modul de prezentare a Vechiului Testament catolicilor”. Ce rost are să luăm aminte la perspectiva evreiască asupra Vechiului Testament ? În absenţa Noului Testament şi a împlinirii proorociilor în persoana Mântuitorului Hristos, Vechiul Testament nu are nici o semnificaţie pentru noi, creştinii. Acolo unde Domnul nostru nu este mărturisit, noi nu avem ce căuta.

O altă ‘roadă’ a înfrăţirii cu alte credinţe este apariţia de creştini, care susţin că sunt totodată creştini şi credincioşi ai altor religii. Cel mai recent caz este cel al preotesei anglicane Ann Holmes Redding, care susţine că este creştină şi crede în preceptele religiei musulmane. În iunie 2007, ea a acordat un interviu cotidianului diocezei anglicane din Seattle, în care şi-a susţinut punctul de vedere: ,,Modul în care Îl înţeleg pe Iisus este compatibil cu islamismul. Îl urmam pe Iisus şi El m-a condus la islamism. (…) Islamismul şi creştinismul sunt complementare. Mărturisirea musulmană a credinţei, potrivit căreia ‘nu există alt Dumnezeu decât Dumnezeu şi Mohamed este profetul lui Dumnezeu’ nu contrazice nimic din creştinism, nici mărturisirea făcută la botezul creştin nu contrazice nimic din islamism”.

Pe 3 iulie 2007, episcopeasa Geralyn Wolf de Rhode Island a suspendat-o pe preoteasă, interzicându-i să slujească vreme de un an, perioadă pe care i-a acordat-o pentru a ,,reflecta asupra poziţiei ei”. Aceasta s-a angajat la Universitatea iezuită din Seattle pentru a preda studii de Noul Testament. În octombrie 2008, episcopeasa a revenit, afirmând că preoteasa trebuie fie să renunţe la a mărturisi credinţa islamică, fie la a sluji ca preot anglican; dacă nu alege între cele două variante, va fi caterisită.

Cum a reacţionat preoteasa la decizia mai-marilor ei ? Într-un mod caracteristic pentru cei amăgiţi de ideile ecumeniste şi sincretiste actuale, a spus: ,,Sunt întristată şi dezamăgită că aceasta nu ar putea fi o ocazie” pentru ca Biserica să-şi lărgească opiniile …

 

 

Afacerile ilegale, corupţia şi făţărnicia - mai apreciate ca viaţa monahală

Am mai scris despre implicarea clericilor şi monahilor din Biserica ecumenistă în afaceri legale, dar care depăşesc cadrul ecleziastic şi chiar în afaceri ilegale (a se vedea serialul Iunie 2007. Ierarhii au transformat Biserica Ortodoxă Română într-o … peşteră de tâlhari !).

Clericii şi îndeosebi monahii trebuie să se ocupe mai întâi de viaţa duhovnicească şi apoi de problemele legate de administrarea bunurilor mânăstireşti sau parohiale, cultivarea terenurilor, producerea de obiecte caracteristice (icoane, lumânări etc), sau alte activităţi prin care-şi asigură traiul zilnic. Mai mult, aceste activităţi necesare trebuie să se înscrie în limitele decenţei şi bunului simţ, în hotarele canoanelor Bisericii, dar şi ale legii civile.

Recent a izbucnit însă un nou scandal pe această temă. Astfel, pe 12 septembrie 2008, ministrul grec al Marinei comerciale, George Voulgarakis, şi-a prezentat demisia în urma acuzaţiilor legate de o afacere imobiliară în care a fost implicată şi Mânăstirea Vatopedu din Sfântul Munte. În aceeaşi zi, Ministerul elen al Economiei a ordonat suspendarea oricărei proceduri legate de schimbul imobiliar controversat dintre stat şi mânăstirea în speţă.

Presa greacă a relatat că Mânăstirea Vatopedu a primit de la guvernul grec o clădire din satul olimpic construit pentru Jocurile Olimpice din 2004, precum şi terenuri turistice de 800 ha lângă orăşelul Uranopolis, aflat la graniţa cu republica monahală. Monahii au oferit în schimb statului 8.000 ha de domenii forestiere.

Ei nu au păstrat prea mult timp clădirea şi terenurile, pe care le-au vândut unui investitor particular, câştigând de pe urma afacerii 70 de milioane de lire sterline. Afacerea a dat naştere unui scandal politic, iscat între politicienii care au favorizat achiziţionarea terenurilor în cauză de către monahi şi cei aflaţi în opoziţie, care au afirmat că ,,guvernul a făcut din călugări agenţi imobiliari”.

Ca urmare, pe 3 octombrie a.c., ministrul de finanţe George Alogoskoufis a anunţat că guvernul a emis un ordin executiv de anulare a tranzacţiilor cu privire la terenuri, a îngheţat conturile din bancă ale mânăstirii şi sprijină investigaţia procurorului general pe această temă. În plus, parlamentul grec a decis crearea unei comisii de anchetă, pentru descoperirea vinovaţilor şi intereselor. Îngrijorată că asemenea lucruri i-ar putea afecta reputaţia, comunitatea monahală atonită a decis, la rândul ei, crearea unei comisii proprii de anchetă.

Izbucnirea acestui scandal imobiliar alimentează o controversă mai veche referitoare la toleranţa actualului guvern faţă de ‘afacerile’ monahilor atoniţi. De exemplu, unele mânăstiri s-au străduit să obţină titluri de proprietate pentru mii de hectare în zonele turistice ale Peninsulei Halkidiki, pe baza unor acte datând de pe vremea Imperiilor Bizantin şi Otoman.

Acest fapt i-a deranjat puternic pe locuitorii din zonă, care exploatează aceste terenuri de zeci de ani şi care au manifestat în mai multe rânduri împotriva retrocedării lor. Pătrunderea femeilor pe teritoriul Muntelui Athos la începutul lunii ianuarie 2008 a constituit o formă de protest faţă de aceste retrocedări (a se vedea articolul Muntele Athos, grădina Maicii Domnului, va fi transformat în ‘muzeu al monahismului răsăritean’ sau staţiune turistică ? (III)).

Cele de mai sus sunt doar câteva exemple de obiceiuri şi cutume caracteristice societăţii laice, care sunt introduse în Biserică pe nesimţite şi ridicate treptat la rangul de tradiţie a Bisericii. Toate acestea arată că piatra din capul unghiului a instituţiei ecleziastice contemporane nu mai este Hristos, ci omul şi învăţăturile şi filozofiile sale pline de deşertăciune.

 

Ioan Palea

 

Surse
1. Adevărul, 13 septembrie 2008, ,,Cad capete la Sfântul Munte”
2. Realitatea românească, 26 septembrie 2008, ,,Catedrala patriarhală va avea clopote capabile să inducă bucuria sau tristeţea”
3. Jurnalul, 27 septembrie 2008, ,,Dangăt nou - Clopote cu GPS la Patriarhia Română”
4. www.trinitas.ro, 1 octombrie 2008, ,,Sfinţirea noilor clopote ale catedralei patriarhale din Bucureşti”
5. Libertatea, 1 octombrie 2008, ,,Şi-a făcut clopote cu chipul său”
6. www.zenit.org, 1 octombrie 2008, ,,Mgr Eterovic presente le synode des eveques sur le Parole de Dieu ‘La Parole de Dieu dans la vie et la mission de l’Eglise’”
7. www.religiousintelligence.co.uk, 20 octombrie 2008, ,,Ultimatum given to Christian/Muslim priest”
8. www.religiousintelligence.co.uk, 21 octombrie 2008, ,,Greek Government cancels land swap deal with Church”
9. Curentul, 24 octombrie 2008, ,,Afaceri imobiliare dubioase la Muntele Athos”
10. www.archons.org, 29 octombrie 2008, ,,Archons honor Rabbi Schneier with Athenagoras Human Rights Award”
11. www.archons.org, ,,The Athenagoras Human Rights Award”
12. http://en.wikipedia.org, ,,Arthur Schneier”
13. www.appealofconscience.org, ,,About the Appeal of Conscience Foundation”

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 45/noiembrie-decembrie 2008