Octombrie 2007. Ştiri

 

Cine seamănă vânt, culege furtună

Vizita Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii la Consiliul Europei şi în Franţa

Consiliul Consultativ al Religiilor sau Marea Lojă Unită a Religiilor Lumii ?

Scrisoarea lumii musulmane către creştinătate

Cea de-a XXI-a Întâlnire Internaţională ’Oameni şi Religii’ a avut loc la Napoli, Italia

 

 

1 octombrie 2007

Cine seamănă vânt, culege furtună

Nemaiîndeletnicindu-se cu cugetarea la cele dumnezeieşti, oamenii Bisericii de astăzi îşi pierd adevărata perspectivă asupra vieţii şi rostului omului pe pământ. Din această pricină, ei încep să fie năpădiţi de gânduri din ce în ce mai apostate, multe dintre ele preluându-le, fără să le digere, de la heterodocşi, păgâni şi atei. Şi, pe nesimţite, ortodocşii se transformă în heterodocşi, păgâni şi atei, rămânând doar cu aparenţa de creştini dreptslăvitori.

Spre exemplu, Biserica Ortodoxă Rusă nu se mai opune în nici un fel introducerii de idei şi concepte străine de Ortodoxie, din contră, le acceptă ca pe nişte idei folositoare. În octombrie a.c., agenţia rusă de ştiri Interfax anunţa că Academia Teologică din Moscova a deschis un centru de fitness (n.r.: un centru de fitness este un spaţiu dotat cu facilităţi şi echipament pentru persoane care doresc să-şi menţină sau să-şi îmbunătăţească condiţia fizică) pentru profesori şi seminarişti.

Centrul a fost inaugurat în clădirea seminarului academiei, de praznicul Acoperământului Maicii Domnului. Rectorul şcolilor teologice din Moscova, Arhiepiscopul Evghenie de Vereya, a rostit rugăciunea pentru ,,începutul oricărei fapte bune” şi a stropit cu agheasmă echipamentul centrului. Aparatele moderne de fitness din acest centru oferă posibilitatea ca 80 de persoane să facă exerciţii zilnic. În plus, în incinta seminarului, vor exista facilităţi de fitness în aer liber şi terenuri pentru baschet, volei şi minifotbal.

La inaugurare, arhiepiscopul Evghenie a declarat: ,,Acest centru este doar un mijloc de îngrijire a sănătăţii. Puterea fizică nu trebuie să devină un scop în sine. Vitalitatea fizică va ajuta studenţii să facă progrese la studiu şi să fie optimişti”. Astfel, uitând cu totul de învăţătura Sfinţilor Părinţi cu privire la relaţia dintre trup şi suflet, sau nemaiînţelegând o iotă din ea, profesorii şi studenţii Academiei Teologice din Moscova se vor îngriji de îmbunătăţirea condiţiei fizice. Noţiuni ca asceză, înfrânare, post nu-şi mai găsesc locul în cugetele teologilor ruşi de azi şi de mâine.

În ciuda găunoşeniei lor duhovniceşti, ei continuă să se fălească cu dreapta lor credinţă şi pretind respect şi cinste din partea lumii. Însă, dacă ei s-au amăgit pe ei înşişi, lumea nu se lasă amăgită şi vede, dincolo de aparenţe, adevărul lucrurilor.

De pildă, diaconul Andrei Kuraev, profesor la Academia Teologică din Moscova, mai sus-amintită, s-a plâns că administraţia unei fabrici din Rusia, aparţinând companiei americane de autovehicule Ford, a refuzat să-i permită să viziteze fabrica în veşminte clericale. ,,Mi s-a refuzat permisiunea, mi s-a spus că fabrica are personal multietnic şi că cineva ar putea fi jignit dacă aş veni îmbrăcat în sutană şi, prin urmare, aş putea vizita fabrica numai în haine obişnuite”, a afirmat Kuraev.

Vădit iritat de refuz, el a mai spus: ,,Pur şi simplu am cerut să fac o vizită între prelegeri, nu urma să fac nimic religios acolo, ci doar să mă plimb prin fabrică şi nimic mai mult. (...) Acest gest nu înseamnă că un oficial mărunt s-a sculat cu o dispoziţie proastă. Este o ideologie, o nouă formă totalitară de cenzură în numele corectitudinii politice”.

Cele de mai sus vorbesc despre două fenomene la fel de grave, care s-au încuibat în sânul Ortodoxiei oficiale. Primul este făţărnicia slujitorilor Bisericii, a celor care ar trebui să întruchipeze cinstea; ei se dedau la preocupări lumeşti, în vreme ce pe buzele lor se află încă cuvântul Evangheliei celei cereşti şi îndrăznesc să reproşeze unor instituţii laice că au atitudini pe care le au ei înşişi. Cel de-al doilea este apropierea din ce în ce mai mare a Ortodoxiei oficiale de prăpastia secularismului; de fapt, aceşti păstori nu trebuie decât să-şi mai dea jos veşmintele bisericeşti, pentru a fi una cu susţinătorii umanismului şi ai altor curente anticreştine care bântuie astăzi lumea.

 

Surse
1. www.interfax.ru, 18 octombrie 2007, ,,Fitness center opened in Moscow Theological Academy”
2. www.interfax.ru, 31 octombrie 2007, ,,Russian cleric told to wear ordinary dress on ,,Ford” plant tour”

 

 

 

2-4 octombrie 2007

Vizita Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii la Consiliul Europei şi în Franţa

În perioada 2-4 octombrie 2007, Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii a efectuat o vizită la Consiliul Europei şi în Franţa, la invitaţia preşedintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Rene van der Linden, şi respectiv a episcopilor catolici francezi.

Călătoria patriarhului rus în Franţa a fost extrem de complexă. Programul vizitei, pregătit cu minuţiozitate cu câteva luni înainte de Mitropolitul Chiril de Smolensk şi Kaliningrad, conducătorul Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, a inclus evenimente inedite, desfăşurate în premieră, cu profunde implicaţii ecumeniste şi politice.

 

Discursul de la Strasbourg

Pe 2 octombrie, patriarhul Alexie al II-lea a rostit un discurs la Strasbourg, în faţa membrilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (PACE), la deschiderea sesiunii de toamnă a acestei instituţii, care include reprezentanţii a 46 de state europene. El a fost invitat să ia cuvântul în cadrul promovării dialogului intercultural şi interreligios, ce constituie una dintre priorităţile preşedintelui adunării, europarlamentarul olandez Rene van der Linden. În cadrul aceluiaşi program, acesta l-a avut ca invitat pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, ce a vorbit la Strasbourg la 22 ianuarie 2007 (a se vedea articolul Ianuarie 2007. Ştiri - Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului cere sprijinul Consiliului Europei pentru dialogul interreligios).

Patriarhul rus a vorbit despre legătura dintre moralitatea creştină şi drepturile omului, avertizând conducerea Europei asupra faptului că îndepărtarea de principiile morale creştine poate avea efecte dezastruoase pentru continent. Discursul său a fost centrat pe importanţa dialogului şi cooperării dintre diferitele ideologii şi filozofii ale comunităţii mondiale, ca mijloc de evitare a conflictelor între diferite viziuni.

 

Stiri 38-08

2 octombrie 2007. Patriarhul Alexie al II-lea vorbind în faţa
membrilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

 

,,Încă de la început, drepturile omului s-au dezvoltat în contextul moralităţii creştine, alcătuind un fel de tandem cu aceasta. Astăzi, însă, apare o scindare între drepturile omului şi moralitate, iar această scindare ameninţă civilizaţia europeană. Putem vedea acest lucru într-o nouă generaţie de drepturi care contrazic moralitatea şi în felul în care drepturile omului sunt folosite pentru a justifica comportamentul imoral”, afirma patriarhul. Încălcarea normelor morale ,,ar putea conduce la un moment dezastruos când naţiunile europene riscă să-şi piardă identitatea spirituală şi culturală şi în cele din urmă locul în istorie”.

Arătând că ,,dimensiunea morală inspiră şi înnobilează viaţa popoarelor europene”, patriarhul rus a declarat că ,,atât statul, cât şi societatea trebuie să încurajeze şi să susţină principiile morale acceptabile de majoritatea cetăţenilor. (...) Este vremea să acceptăm că motivaţia religioasă are dreptul său de a exista pretutindeni, inclusiv în domeniul public”.

Un alt aspect căruia patriarhul i-a acordat atenţie în discursul său a fost cel al relaţiei dintre progresul tehnologic şi etică: ,,Credincioşii au un cuvânt de spus în probleme de bioetică, identificare electronică şi alte tehnologii care îi preocupă pe creştini. Fiinţa umană trebuie să rămână ceea ce este, fără a deveni un produs, sau un element controlat într-o reţea electronică, sau un subiect pentru experimentele de laborator, sau un organism semi-artificial”.

De asemenea, el a reiterat poziţia Bisericii sale faţă de sodomie, afirmând că este o ,,distorsionare a personalităţii umane, precum cleptomania”. Şi a continuat spunând că ,,se fac încercări pentru a justifica sodomia, numind-o boală. Însă şi cleptomania poate fi considerată boală. De ce atunci nimeni nu face reclamă la cleptomanie, în timp ce sodomia are parte de reclamă prin paradele sodomite ?” El a avertizat că ,,există o propagandă sodomită susţinută, care îi influenţează pe tinerii care nu au nimic în comun cu sodomia”. Preşedintele Adunării Parlamentare a catalogat analogia dintre sodomie şi cleptomanie drept ,,nefericită”.

Pe fondul declaraţiilor Statelor Unite ale Americii şi Uniunii Europene că sunt pregătite să recunoască independenţa provinciei sârbe Kosovo, chiar şi fără acordul ONU, patriarhul Alexie al II-lea a afirmat: ,,Din nefericire, problema Kosovo a fost şi continuă să fie un obiect al târgurilor politice şi multe forţe au propriul interes acolo, care arareori coincide cu speranţele şi aspiraţiile poporului care trăieşte acolo”. El a oferit ajutorul Bisericii sale pentru medierea crizei din regiune, protestând faţă de distrugerea lăcaşurilor de cult ortodoxe, care, în ciuda faptului că au fost construite în secolele XII-XV şi se află sub protecţia UNESCO, sunt distruse cu multă nonşalanţă.

Patriarhul a fost însoţit la Strasbourg de mitropolitul Chiril şi, după şedinţa publică, cei doi au avut o întrevedere cu Rene van der Linden şi cu secretarul general al Consiliului Europei, Terry Davis. La aceasta a fost prezent şi ministrul culturii din Federaţia Rusă, Alexander Sokolov.

 

Întrevederea cu preşedintele Franţei

După întâlnirea cu comunitatea ortodoxă rusă şi episcopii altor Biserici Ortodoxe, delegaţia rusă a plecat spre capitala Franţei. Pe 3 octombrie, patriarhul Alexie al II-lea a fost primit cu onoruri de şef de stat de către preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, la Palatul Elysée din Paris. La discuţii au participat mitropolitul Chiril, Arhiepiscopul Inochentie de Korsun, ambasadorul rus la Paris Alexander Avdeyev şi cardinalul Roger Etchegaray, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace.

Patriarhul a primit asigurări din partea preşedintelui că statul francez va susţine construirea unei biserici mai mari pentru credincioşii ortodocşi ruşi din Paris. De asemenea, Nicolas Sarkozy a vorbit despre ,,marea importanţă a dialogului dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică”, exprimându-şi speranţa că acest dialog va avea drept consecinţă ,,creşterea însemnătăţii mărturiei creştine comune”.

 

Ceremonie inedită la Catedrala Notre Dame din Paris

Patriarhul a primit, de asemenea, invitaţia Arhiepiscopului André Vingt-Trois al Parisului de a vizita Catedrala Notre Dame din Paris şi a se închina la cununa de spini a Mântuitorului, alături de care se află o părticică din sfânta cruce şi unul dintre piroanele care a străbătut trupul Mântuitorului.

Cununa a fost adusă din Bizanţ în anul 1238 de către regele Louis al IX-lea al Franţei (1214-1270, rege între anii 1226-1270), care a construit o capelă unde să fie păstrată. La revoluţia franceză (1789-1799), capela a fost închisă şi relicvele mutate la Biblioteca Naţională. În 1806, cele trei relicve au fost duse la Catedrala Notre Dame, unde sunt păstrate până astăzi în incinta lăcaşului. În prima zi de vineri a fiecărei luni şi în zilele de vineri din Postul Mare catolic, ele sunt expuse în catedrală spre cinstire.

 

Stiri 38-09
3 octombrie 2007. Patriarhul Alexie al II-lea ascultând discursul
Arhiepiscopului André Vingt-Trois al Parisului, în Catedrala Notre Dame din Paris

 

Ceremonia din catedrala catolică a fost plănuită cu multă ingeniozitate de artizanii vizitei, care au ţinut cont de opoziţia credincioşilor ruşi faţă de slujirea ortodocşilor cu catolicii, păstrând aparenţele unei atitudini corecte din punct de vedere canonic şi dogmatic. Astfel, ceremonia a constat dintr-o alternanţă de elemente de slujbă ortodoxe şi catolice: intrarea patriarhului în catedrală a fost însoţită de un imn catolic, au urmat cuvintele arhiepiscopului Parisului şi patriarhului Alexie al II-lea, citirea unui pasaj evanghelic de către un catolic, slujirea unui tedeum ortodox de rectorul Misiunii Ortodoxe Ruse Sfinţii Trei Ierarhi din Paris, rugăciunea arhiepiscopului Parisului şi binecuvântarea patriarhului.

Catedrala a fost plină, fiind prezenţi credincioşi catolici, dar şi clerici şi credincioşi ortodocşi. Presa rusă a titrat: ,,Niciodată capul Bisericii Ortodoxe Ruse nu a vizitat catedrala catolică într-o vizită oficială la invitaţia episcopilor catolici, niciodată nu s-a făcut un tedeum ortodox într-o biserică catolică. Patriarhul Alexie al II-lea a stat în amvonul uneia dintre cele mai importante biserici catolice din lume. Ceremonia a reprezentat un imens pas în apropierea celor două Biserici”.

În mass-media rusă, o serie de voci au afirmat că a fost o slujbă comună ortodoxo-catolică; lor le-a răspuns Serviciul de comunicare al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei: ,,Pe măsură ce ia amploare pelerinajul ortodocşilor către diferite ţări pentru a se închina la relicve ale Bisericii timpurii, se dezvoltă şi tradiţia slujbelor de rugăciune ortodoxă în locurile sfinte ţinute de alte Biserici creştine. (...) În mod firesc, pelerinii ortodocşi se bucură de «permisiune şi asistenţă»” din partea heterodocşilor.

Arhipreotul Vsevolod Chaplin, vice-preşedintele departamentului mai sus-amintit, a continuat ideea, afirmând că tedeumul s-a dovedit ,,o puternică mărturie ortodoxă” ... ,,De aceea, convingerea mea profundă este că slujbele ortodoxe şi propovăduirea în locuri în care creştinii apuseni se închină lui Dumnezeu sunt nu numai posibile, ci au şi un mare efect educativ”, a mai afirmat el.

 

Întâlnirea cu episcopii ortodocşi şi săvârşirea slujbei de pomenire la cimitirul imigranţilor de lângă Paris

În cursul zilei de 3 octombrie, patriarhul a fost oaspetele ierarhilor catolici la reşedinţa Conferinţei Episcopilor Catolici francezi, unde a purtat discuţii cu cardinalul Jean-Pierre Ricard, preşedintele conferinţei, cardinalul Philippe Barbarin, primatul Franţei, cardinalul Roger Etchegaray, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace, Arhiepiscopul André Vingt-Trois al Parisului.

De asemenea, el a vizitat Biserica Sfinţii Trei Ierarhi a Misiunii Ortodoxe Ruse din Paris, unde au fost prezenţi episcopi ortodocşi aparţinând de Patriarhiile Constantinopolului, Serbiei şi României, alături de catolici.

În cursul vizitei sale, patriarhul Alexie al II-lea a acordat atenţie şi diasporei ruseşti, care s-a unit în mai 2007 cu Patriarhia Rusă. El s-a întâlnit cu reprezentanţii acesteia din Franţa, iar joi 4 octombrie a săvârşit o slujbă de pomenire la cimitirul rus din Sainte-Genevieve-des-Bois de lângă Paris, unde sunt înhumaţi numeroşi imigranţi ruşi, printre care cunoscutul regizor Andrei Tarkovski. După slujba de pomenire, a urmat un dineu la Casa Rusă de la cimitir, unde patriarhul s-a întâlnit cu premierul francez Francois Fillon. Acesta a afirmat că vizita patriarhului în Franţa este ,,profund simbolică”.

 

Reacţii în urma vizitei

Unii membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei au fost rezervaţi faţă de discursul şi ideile patriarhului Alexie al II-lea. Astfel, Consiliul Europei ,,nu împărtăşeşte ideile Bisericii Ortodoxe Ruse potrivit cărora între drepturile omului şi morală s-a strecurat o fisură”.

De altfel, ca ecou la cuvintele patriarhului, Stanislav Belkovsky, directorul Institutului de Strategie Naţională, organizaţie non-guvernamentală din Moscova, a declarat pe 4 octombrie pentru cotidianul International Herald Tribune că intervenţia patriarhului la Strasbourg a fost cea a ,,unui reprezentant direct al Kremlinului”, care a răspuns în acest mod la criticile emise de occident cu privire la situaţia drepturilor omului în Rusia. Pe de altă parte, catolicii şi-au manifestat bucuria pentru vizită, păstrând anumite rezerve faţă de atitudinea din trecut a Bisericii Ortodoxe Ruse.

 

Vizita patriarhală - moment de răscruce în istoria Bisericii Rusiei

Vizita memorabilă - ,,eveniment cu adevărat istoric”, după cum titra presa internaţională, a Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi la Paris marchează un moment de răscruce în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse, acela al ,,deschiderii către lume”. Întreaga atitudine a întâistătătorului rus a vorbit cu tărie despre deschiderea Bisericii Ortodoxe către lume şi dorinţa acesteia de a construi un front comun împreună cu Biserica Catolică şi alte religii împotriva secularismului şi apostaziei care invadează cu repeziciune societatea contemporană.

Vorbind la PACE, patriarhul spunea: ,,Biserica Ortodoxă Rusă este pe deplin conştientă că există o serie de concepţii religioase despre lume în Europa şi în lume. Noi suntem deschişi spre dialog cu ele ca şi cu cei care aderă la secularism. Însă suntem convinşi că nici o perspectivă, inclusiv cea seculară, nu trebuie să pretindă monopol în Europa sau în altă parte. Pentru a evita ciocnirea dintre diferitele perspective, noi avem nevoie de un dialog serios între culturi, în care să fie implicaţi activ reprezentanţi ai religiilor tradiţionale şi ai tradiţiei seculare. Consiliul Europei, care are potenţial şi experienţă ca loc al dialogului despre valorile europene, poate deveni un forum bun pentru un asemenea dialog”.

Apoi, adresându-se creştinilor prezenţi în Catedrala Notre Dame, el afirma: ,,A sosit vremea să ne unim eforturile în faţa noilor provocări ale prezentului. Noi, creştinii, trebuie să găsim o cale pentru a mărturisi împreună adevărul evanghelic şi valorile morale. Vedem că societatea modernă, cu pierderea punctelor de referinţă în ce priveşte morala şi dominaţia falselor valori, devine din ce în ce mai brutală şi severă, generând conflicte şi opoziţii atât între diferite popoare, cât şi între comunităţi şi popoare. Prin urmare, mă adresez astăzi vouă tuturor, dragi fraţi şi surori întru Hristos, cu sentimentul unei îngrijorări şi conştiinţe a responsabilităţii noastre comune înaintea lui Dumnezeu pentru starea lumii moderne”.

La recepţia în cinstea lui, oferită de cardinalul Jean-Pierre Ricard, patriarhul spunea, de asemenea: ,,Credincioşii ortodocşi şi catolici trebuie să stea împreună împotriva noii ostilităţi în Europa. Deşi credinţa creştină nu este subiectul atacurilor directe în Europa, ea este «marginalizată» în probleme-cheie ale moralei. Secularismul european modern în puterea sa distructivă, pe drept cuvânt, poate fi asemănat cu o persecuţie deschisă a Bisericii. (...) Noile provocări ne obligă mereu şi mereu să vorbim despre nevoia ca toţi creştinii care gândesc tradiţional să-şi unească eforturile pentru apărarea valorilor evanghelice”.

Iată cum explică un jurnalist rus fenomenul deschiderii către lume al Bisericii Ortodoxe: ,,Secularismul atacă deopotrivă toate Bisericile, nu ţine cont de diferenţele dintre ele. Aici are sens apropierea de catolici – dorinţa de a crea un front comun împotriva ,,ateismului progresiv”. În ultimii ani, catolicismul s-a opus ferm şi cu tărie secularizării, generând sentimente de simpatie printre ortodocşi. Necesitatea de a păstra bazele moralei religioase împinge Bisericile una spre alta şi forţează Ortodoxia să ia o poziţie socială mai activă”.

Într-adevăr, conducătorii Bisericilor creştine, văzând răspândirea secularismului şi chiar pătrunderea acestuia în Biserică pe zi ce trece, îşi dau astăzi mâna pentru a forma un ,,front comun” împotriva lui. Acesta este un proces întâlnit atât în lumea ortodoxă, (a se vedea articolul Iulie 2007. ,,Membri ai Bisericii - cetăţeni ai lumii”), cât şi în cea catolică. Disperarea lor este vădită într-un mod cu totul aparte de dorinţa lor de a purta dialoguri cu reprezentanţii umanismului secular şi cu ateii.

 

Despre ce vorbeşte acest fenomen de deschidere faţă de lume ?

Ca instituţie dumnezeiesco-umană, Biserica se bucură de cinste atât în cer, cât şi pe pământ. Mântuitorul nostru Iisus Hristos Îşi împodobeşte Mireasa cu propria slavă, cu care o înconjură, spre protecţie, dar şi pentru a arăta înaintea întregii lumi adevărul lucrurilor.

Bisericile creştine care s-au îndepărtat de învăţătura autentică a Mântuitorului au pierdut slava cea cerească, şi chiar pe cea pământească. Depărtându-se de Adevăr, Cale şi Viaţă, ele au ieşit în afara ţarcului dumnezeiesc, clădit pe canoanele şi rânduielile Sfinţilor Părinţi, şi sunt înviforate de necazuri şi primejdii.

Cum astăzi secularismul bate cu putere şi cu obrăznicie în poarta Bisericii, iar întâistătătorii ei nu mai ştiu cum să se folosească de armele duhovniceşti pentru a respinge acest atac susţinut, ei se văd nevoiţi să-şi dea mâna unul cu altul pentru a salva ce a mai rămas din corabia lor. Biserici ce împărtăşesc dogme diferite, între care există divergenţe de secole, îşi unesc astăzi forţele pentru a face faţă asalturilor nemiloase venite din afara lor; ele se unesc în cuget, pentru a salva puţina slavă pământească pe care o mai au şi, mai mult, însăşi existenţa lor de la un naufragiu de altfel inevitabil.

Şi tot într-un gest disperat, ei deschid porţile Bisericii către lume şi către ideologiile ei, nădăjduind la boierii acestui veac. Această deschidere către lume este un fenomen nefiresc şi care aduce cu sine consecinţe inimaginabile, de la o accelerare a apostaziei până la transformarea altarelor creştine în altare idoleşti.

Pe de altă parte, turma dreptslăvitoare cea mică, căreia i-a fost umbrită cu totul slava cea pământească de pseudo-creştinismul oficial, nu doreşte să-şi dea mâna cu alte credinţe, nici să se împărtăşească din alte ideologii, căci ea este întărită în credinţă şi se bucură de slava cerească neîntinată şi de preaplinul harului lui Dumnezeu. Având făgăduinţa Mântuitorului: ,,Şi iată eu cu voi sunt în toate zi­lele, până la sfârşitul veacului; Amin” (Matei 28, 20), şi păstrând neatinsă credinţa în Iisus Hristos, porţile Bisericii dreptslăvitoare sunt păzite, iar viforul este departe de a o necăji. Ele nu sunt deschise către lume, ci către nădejdea cea neruşinată în Hristos.

,,Deci, fraţii mei, întăriţi-vă întru Domnul, şi întru puterea tăriei lui. Îmbrăcaţi-vă întru toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva meşteşugirilor diavolului. Căci nu ne este nouă lupta împotriva trupului şi a sângelui; ci împotriva începătoriilor şi a domniilor, şi a stăpânitorilor întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor răutăţii întru cele cereşti. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi toate isprăvindu-le să staţi. Staţi drept aceea, încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul, şi îmbrăcându-vă cu zaua dreptăţii; şi încălţându-vă picioarele întru gătirea evangheliei păcii; peste toate luând pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse. Şi coiful mântuirii luaţi, şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 10-17).

 

Surse
- 1 octombrie, ,,Alexy II’visit to France is an historical event – Moscow Patriarchate’s spokesman”
- 2 octombrie, ,,The Address of Patriarch Alexy II of Moscow and All Russia to the PACE”
- 2 octombrie, ,,Alexy II calls to preserve Christian legacy of Europe”
- 2 octombrie, ,,Russian church leader launches new attack on homosexuality”
- 2 octombrie, ,,Russian Church offers to help broker Kosovo deal”
- 3 octombrie, ,,Alexy II proposes a new Orthodox church for Paris”
- 4 octombrie, ,,Patriarch Alexy takes part in thanksgiving in Notre Dame de Paris together with thousands-strong congregation”
- 4 octombrie, ,,Alexy II compares modern time with time of persecution against Church, calling upon Catholics to defend Christian values together”
- 4 octombrie, ,,Archbishop of Paris: French Catholics ready to comprehend Orthodox traditions”
- 4 octombrie, ,,Alexy II conducts requiem for Russian emigrants at Ste-Genevieve des Bois cemetery”
- 4 octombrie, ,,Russian Church repudiates reports about Orthodox-Catholic common service at Notre Dame de Paris”
- 4 octombrie, ,,Orthodox thanksgiving in Notre Dame a real revelation for many catholics – a Russian Church spokesman”
- 4 octombrie, ,,Sarkozy promises Alexy II assitance in building a new Russian church in Paris”
- 5 octombrie, ,,French premier welcomes spiritual revival in Russia”
- 12 octombrie, ,,Russian Church confirms importance of Orthodox mission in Europe, cooperation with CE”
- 17 octombrie, ,,Council of Europe does not share Patriarch Alexy view on gap between human rights, morality - opinion”
- 18 octombrie, ,,It is dangerous for Europe to separate liberal values and morality – Russian Church”
2. www.orthodoxpress.com, 2 octombrie 2007, ,,Strasbourg – le patriarche Alexis II au Conseil de l’Europe”
3. www.trinitas.ro, 2 octombrie 2007, ,,Patriarhul Moscovei şi-a început vizita în Franţa, prima într-o ţară de tradiţie catolică”
4. www.patriarhia.ru, 3 octombrie 2007, ,,После православного молебна в соборе Парижской Богоматери Святейший Патриарх Алексий поклонился Терновому венцу Спасителя
5. portal-credo.ru, 3 octombrie 2007, ,,"МИР РЕЛИГИЙ": Алексий II во Франции. Российские и зарубежные СМИ комментируют выступление Патриарха Алексия II в Страсбурге”
6. Gândul, 3 octombrie 2007, ,,Puntea Vatican-Moscova are un picior în România”
7. www.catholica.ro, 4 octombrie 2007, ,,Patriarhul Alexei cere conservarea moştenirii creştine a Europei”
8. Cotidianul, 4 octombrie 2007, ,,Patriarhul Rusiei critică independenţa Kosovo”
9. www.directionstoorthodoxy.org, 5 octombrie 2007, ,,Russian Patriarch Alexy II bids christians unite against secularism”
10. www.orthodoxpress.com, 5 octombrie 2007, ,,Vatican: réactions après la visite du patriarche Alexis II en France”
11. România liberă, 5 octombrie 2007, ,,Patriarhul tuturor ruşilor la Paris. Patriarhul Alexie al II-lea în Parlamentul European de la Strasbourg”
12. www.directionstoorthodoxy.org, 12 octombrie 2007, ,,An Orthodox balm for Europe”
13. portal-credo.ru, 15 octombrie 2007, ,,МОНИТОРИНГ СМИ: Богозаповеданное сближение. Молебен Патриарха всея Руси Алексия II в соборе Парижской Богоматери — этапный шаг к сближению Русской Православной и Католической Церквей
14. www.orthodoxpress.com, 26 octombrie 2007, ,,Russie: réactions au Conseil de l’Europe suite à la visite du patriarche Alexis II à Strasbourg”
15. Emisiune TV în direct, a postului TV KTO, a ceremoniei de la Catedrala Notre Dame din Paris, 3 octombrie 2007

 

 

 

4 octombrie 2007

Consiliul Consultativ al Religiilor sau Marea Lojă Unită a Religiilor Lumii ?

,,Marii vizionari ai ecumenismului”, sau mai bine zis cunoscătorii planurilor cu privire la viitorul omenirii, au ,,profeţit” în secolul trecut diferite lucruri care s-au împlinit sau urmează să se împlinească în viitorul apropiat. În Enciclica Patriarhală şi Sinodală din 1920, Mitropolitul Dorotei al Brussei (1919-1921), Locum Tenens al scaunului patriarhal al Constantinopolului, sugera crearea unei Ligi a Bisericilor după modelul Ligii Naţiunilor şi propunea un program concret de colaborare între Biserici. După nici 3 decenii, în 1948, lua naştere Consiliul Mondial al Bisericilor, ce aducea sub aceeaşi umbrelă Bisericile Ortodoxe locale şi confesiunile protestante. În cadrul acestui for mondial s-a putut pune în practică ,,programul concret de colaborare între Biserici”.

La un nivel superior acestuia, s-a vorbit şi se vorbeşte despre crearea unui forum al religiilor lumii. În luna octombrie a.c., s-a desfăşurat, la New York, a 62-a Adunare Generală a ONU. În cadrul ei, ministrul de externe rus, Serghie Lavrov, a pledat pentru crearea unei astfel de instituţii: ,,Propun să luăm în considerare o masă rotundă specială sau un fel de consiliu consultativ religios sub egida ONU, unde reprezentanţii credinţelor lumii să poată face schimb de opinii”.

Propunerea sa a fost susţinută de conducătorii Bisericii Ortodoxe Ruse. În martie 2007, în cursul unui seminar UNESCO desfăşurat la Paris, Mitropolitul Chiril de Smolensk şi Kaliningrad a sugerat înfiinţarea unei ,,adunări religioase, la care conducătorii principalelor comunităţi religioase mondiale să-şi poată prezenta evaluările asupra proceselor globale făcute din perspectiva moralităţii tradiţionale”.

În cursul Adunării Generale a ONU, a avut loc un dialog la nivel înalt referitor la înţelegerea reciprocă interreligioasă şi interculturală şi cooperarea pentru pace. La discuţiile purtate în cadrul acestui dialog, Mitropolitul Valentin de Orenburg şi Buzuluk a reluat sugestia mitropolitului Chiril de a crea un ,,consiliu consultativ religios care să reunească principalele confesiuni mondiale” sub egida ONU.

El a vorbit despre tendinţa societăţii contemporane de a elimina religia din spaţiul public, arătând că rezultatul pierderii dimensiunii religioase este ,,distrugerea totală”. În plus, a făcut apologia menţinerii moralei tradiţionale ca bază a societăţii: ,,Fără fidelitate faţă de principiile morale neschimbătoare, nimeni nu poate fi credincios idealului drepturilor sau libertăţilor”.

Se pare că din discursurile ierarhilor ruşi, ţinute indiferent de ocazie sau cadru, nu lipsesc noile concepte propovăduite asiduu de reprezentanţii apostaţi ai Ortodoxiei. Astfel, noţiuni precum cea a ,,moralităţii tradiţionale” sau ,,principiile morale neschimbătoare”, care pot fi regăsite în toate religiile lumii, sunt vehiculate cu nonşalanţă până la epuizare.

De asemenea, ar fi de remarcat faptul că, în cazul înfiinţării unui astfel de consiliu consultativ al religiilor, este necesară crearea unui spaţiu în care cei care participă la întrunirile consiliului să se poată ruga. Şi ţinând cont că tendinţa generală este de a construi noi şi noi oportunităţi pentru rugăciuni în comun, se poate concepe o singură încăpere pentru rugăciune, fără simboluri care ar putea ,,jigni” sentimentele religioase ale celuilalt, unde fiecare se poate ruga potrivit tradiţiei sale.

În edificiul central al ONU, organizaţie de sorginte masonică, există deja un asemenea spaţiu, gata de a-i primi pe cei care vor fi prezenţi la întrunirile acestui consiliu consultativ. În 1952, secretarul general al ONU, Dag Hammarskjöld, binecunoscut francmason, a gândit şi pus în practică o Cameră de meditaţie. Aceasta este o ,,cameră liniştită dedicată păcii lumii pentru oameni de toate credinţele şi religiile”. Camera, în formă de trapez, este un spaţiu trasat şi decorat după un ezoterism geometric precis, care vădeşte influenţa societăţilor secrete asupra instituţiei.

Ea este zugrăvită în alb, iar pe latura mică a trapezului este postat un panou mare pe care este pictată o frescă cu forme geometrice albastre, albe, cenuşii şi galbene, pictată la cererea lui Dag Hammarskjöld. Aparent o pictură modernistă, fresca conţine o sumedenie de simboluri ezoterice.

 

Stiri 38-10

Camera de meditaţie a ONU

 

În centrul încăperii se află un bloc de minereu de fier care cântăreşte 6 tone, şi care, în mod surprinzător, este ,,susţinut de o pilon-columnă cu baza pătrat, din beton armat care se prelungeşte în jos până la subsoluri şi până la fundaţia edificiului, ajungând la suprafaţa rocii asupra căreia este aşezat edificiul”. Blocul - cel mai mare din acest minereu, găsit până în prezent - a fost cizelat, dându-i-se forma unui altar. În broşura de prezentare a camerei de meditaţie se precizează: ,,Altarul ne aminteşte ceea ce este ferm şi permanent într-o lume de mişcare şi schimbare. Blocul de minereu de fier are o greutate şi o soliditate care va dura pentru totdeauna. Este amintirea pietrei unghiulare a perseverenţei şi credinţei pe care trebuie să se bazeze orice efort uman”.

Aşadar, cei ce vor păşi în această cameră de rugăciune îşi vor clădi nădejdea pe ,,piatra unghiulară” a credinţei în eforturile omeneşti şi vor uita cu totul de ,,piatra cea din capul unghiului”, Hristos, Mântuitorul nostru. Lor li se potrivesc cuvintele proorocului spuse de Hristos arhiereilor şi fariseilor: ,,Au nici odinioară n-aţi citit în Scripturi: piatra pre care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului, de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată întru ochii noştri ? Pentru aceea zic vouă, că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu, şi se va da neamului care va face rodurile ei. Şi cel ce va cădea peste piatra aceasta, se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, îl va spulbera” (Matei 21, 42-44).

 

Surse
1. www.interfax.ru, 1 octombrie 2007, ,,Lavrov proposes a religious consultative council at UN”
2. www.interfax.ru, 5 octombrie 2007, ,,Russia calls for creation of consultative interreligious council under the aegis of the UN”
3. www.interfax.ru, 8 octombrie 2007, ,,Loss of faith harmful for modern society, Russian Orthodox bishop says in UN”

 

 

 

13 octombrie 2007

Scrisoarea lumii musulmane către creştinătate

Strategia Papei Benedict al XVI-lea folosită în urmă cu un an în discursul rostit la Regensburg (a se vedea articolul Vizita Papei Benedict al XVI-lea în Moscheea Albastră din Istanbul) continuă să dea roade.

Cuvintele ofensatoare ale papei la adresa învăţăturii musulmane i-a prins pe erudiţii acestei religii în capcana dorinţei de a-şi justifica credinţa şi a purta un dialog interreligios. Ca urmare, la 13 octombrie 2006, 38 de lideri politici şi învăţaţi musulmani din întreaga lume, reprezentând toate denominaţiunile şi şcolile de gândire, s-au reunit pentru a răspunde papei. În Scrisoarea deschisă către papă, pentru prima oară în istoria recentă, erudiţi din toate ramurile islamului au vorbit cu o singură voce despre învăţătura religiei lor.

Exact după un an de zile, la 13 octombrie 2007, dată ce marchează anul acesta încheierea ramadanului, 138 de erudiţi, clerici şi intelectuali musulmani s-au adunat, pentru prima oară din vremea profetului Mahomed (cca 570-632), ca să elaboreze o nouă scrisoare deschisă, intitulată Un cuvânt comun între noi şi voi, în încercarea de a găsi o bază comună pentru creştinism şi islam, pentru o viitoare colaborare a celor două religii.

Ca şi în cazul Scrisorii deschise, semnatarii aparţin tuturor denominaţiunilor şi şcolilor de gândire ale islamului, printre ei aflându-se politicieni, conducători religioşi, mari muftii, academicieni şi învăţaţi ai acestei religii. Ei reprezintă mai mult de 43 de ţări sau comunităţi musulmane. Mesajul este adresat tuturor conducătorilor Bisericilor creştine personal şi tuturor creştinilor.

În scrisoarea din acest an, se arată că musulmanii şi creştinii reprezintă împreună mai mult de jumătate din populaţia globului şi, prin urmare, de înţelegerea, colaborarea şi pacea dintre cele două religii depinde pacea şi înţelegerea lumii întregi.

Titlul scrisorii este luat din Coran şi este cuvântul pe care Mahomed îl adresează creştinilor după ce vede că nu poate ajunge la o înţelegere cu ei. Scrisoarea, alcătuită din trei părţi, încearcă să demonstreze, pornind de la texte din Sfânta Scriptură şi Coran, că cele două religii au ca bază comună două porunci mari: iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui.

,,Baza pentru pacea şi înţelegerea dintre islam şi creştinism există deja. Este parte a principiilor fundamentale ale celor două credinţe: iubirea Unuia Dumnezeu şi iubirea aproapelui. Aceste principii se găsesc pretutindeni în textele sfinte ale islamului şi creştinismului. Unitatea lui Dumnezeu, necesitatea iubirii Lui şi necesitatea iubirii aproapelui este deci baza comună dintre islam şi creştinism. (...) Prin urmare, ascultând de Coran, noi ca musulmani vă invităm pe voi, creştinii, să ne unim pe baza a ceea ce ne este comun, care este şi lucrul esenţial pentru credinţa şi trăirea noastră: cele două porunci ale iubirii”, scriu musulmanii în scrisoarea lor.

Vorbind despre Mântuitorul, ei scriu: ,,Musulmanii îl recunosc pe Iisus Hristos ca Mesia, nu în acelaşi fel ca creştinii (dar înşişi creştinii nu au fost niciodată de acord între ei asupra naturii lui Iisus Hristos), ci astfel: ,,Mesia Iisus fiul Mariei este un Mesager al lui Dumnezeu şi Cuvântul Lui”.

Conducătorii Comunităţii Anglicane, Federaţiei Luterane Mondiale, Alianţei Mondiale a Bisericilor Reformate, Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) şi, alături de ei, o serie de politicieni, academicieni şi profesori creştini au primit cu bucurie scrisoarea musulmanilor. Secretarul general al CMB, Samuel Kobia, a răspuns: ,,CMB este gata să colaboreze cu cei care au trimis această scrisoare, participând la realizarea unui proces concret de implementare a ceea ce a fost sugerat”.

Cardinalul Jean-Louis Tauran a afirmat că scrisoarea ,,este un document foarte interesant”, ,,un document care nu este polemic, cu numeroase citate atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament”. Dar semnatarii scrisorii au fost nemulţumiţi că nu au primit un răspuns de la papă şi au cerut acest lucru în mod expres la întrunirea interreligioasă de la Napoli.

De asemenea, prim-ministrul britanic scria: ,,După remarcabila scrisoare a celor 138 de erudiţi musulmani dintr-o diversitate de tradiţii din islam, care au lăudat rădăcinile comune ale islamului, creştinismului şi iudaismului şi au făcut apel la un dialog mai profund, suntem pregătiţi să susţinem noi facilităţi pentru studii interreligioase în Marea Britanie. Va fi publicată o carte verde pentru a încuraja grupurile interreligioase să se reunească în fiecare regiune a ţării”.

Patru erudiţi de la Yale Divinity School (şcoală interconfesională de educaţie teologică din Statele Unite ale Americii), dintre care decanul şi preşedintele ales al Academiei Americane a Religiei, au publicat o declaraţie prin care primesc cu căldură scrisoarea deschisă a musulmanilor. Declaraţia, intitulată ,,Iubind pe Dumnezeu şi pe aproapele împreună: un răspuns creştin la Un cuvânt comun între noi şi voi”, afirmă: ,,Primim scrisoarea ca pe o mână musulmană a cordialităţii şi cooperării întinsă creştinilor din toată lumea. Prin acest răspuns, noi întindem la rândul nostru mâna creştină, pentru ca împreună cu toţi oamenii să putem trăi în pace şi dreptate, căutând să iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele”.

Scrisoarea musulmanilor vădeşte un proces ce are loc pe scară largă în prezent. Astfel, nu numai lumea creştină a fost prinsă în vârtejul globalizării şi secularizării, ci şi conducătorii celorlalte religii sunt ,,pătrunşi” de ideile noii ordini mondiale. Ei propagă continuu un discurs bazat pe o viziune unificatoare, centralistă, plin de lozinci de genul: baze comune, valori comune, front comun, unitate în diversitate, dialogul între culturi şi religii este soluţia tuturor problemelor societăţii contemporane etc.

Că toate acestea sunt bazaconii, ce pot fi crezute doar de cei care nu-şi cunosc credinţa şi Dumnezeul căruia I se închină, este evident. Creştinii care trăiesc în sânul Bisericii ştiu că ceea ce scriu musulmanii sunt poduri construite în aer, fără piloni, căci ce poate avea în comun creştinismul şi islamul ?

Dumnezeul creştinului nu are nici o legătură cu Allah al musulmanului, şi odată ştiut acest lucru, este limpede că iubirea de Dumnezeul cel adevărat şi de aproapele nu are nici o corespondenţă în religia islamică, în ciuda afirmaţiilor oricăror învăţaţi ai lumii. Acestea sunt doar castele de nisip, ce se prăbuşesc la primul val al unei cugetări serioase. Doar în post-modernismul contemporan, valorile incompatibile pot deveni compatibile printr-un limbaj cu dublu înţeles şi prin distorsionarea, în minţile oamenilor, a logicii, bunului simţ şi a oricăror elemente care stau la baza unei judecăţi sănătoase.

 

Surse
1. www.acommonword.com, site de prezentare a scrisorii lumii musulmane, ,,A Common Word between Us and You”
2. www.trinitas.ro, 20 septembrie 2007, ,,Papa Benedict al XVI-lea pledează pentru «un dialog sincer cu islamul»”
3. www.trinitas.ro, 28 septembrie 2007, ,,Apel al Vaticanului către creştini şi musulmani, în favoarea păcii”
4. www.radiovaticana.org, 12 octombrie 2007, ,,Mesajul Sfântului Scaun pentru încheierea ramadanului: respect reciproc şi spirit de pace”
5. www.mitropolia-ardealului.ro, 16 octombrie 2007, ,,Apelul musulmanilor către creştinii de pretutindeni”
6. www.asianews.it, 17 octombrie 2007, ,,The Letter of 138 Muslim scholars to the Pope and Christian Leaders”
7. www.mysanantonio.com, 26 octombrie 2007, ,,Muslims urge pope to move faster on dialogue”
8. www.zenit.org, 29 octombrie 2007, ,,Pontifical Institute for Islamic Studies responds to Open Letter”

 

 

 

20-23 octombrie 2007

Cea de-a XXI-a Întâlnire Internaţională ’Oameni şi Religii’ a avut loc la Napoli, Italia

Unul dintre cele mai convingătoare pretexte pentru promovarea dialogului interreligios la nivel mondial este pacea în lume. Marele corifeu al religiei universale, Papa Ioan Paul al II-lea († 2005) este cel care a iniţiat, în urmă cu 21 de ani, întâlnirile interreligioase de rugăciune pentru pace. Prima a avut loc în octombrie 1986, când papa i-a invitat pe reprezentanţii mai multor religii să se roage pentru pace în oraşul italian Assisi.

Întrunirea de la Assisi a fost o piatră de hotar în ,,tradiţia” reuniunilor de rugăciune pentru pace, de atunci vorbindu-se neîncetat de ,,spiritul de la Assisi”, care i-a adus laolaltă pe conducătorii religioşi. Inspirându-se din acest tip de reuniune, comunitatea catolică laică Sant’Egidio a decis să organizeze anual o astfel de întâlnire.

Astfel, timp de câteva zile, conducătorii marilor religii mondiale se reunesc an de an, în general, în ţări de tradiţie catolică, se roagă împreună, discută despre pace, încheind cu un document final semnat de toţi participanţii. Întâlnirea ’Oameni şi Religii’ din august 1998 de la Bucureşti face parte din această serie de întruniri şi a fost prima organizată într-o ţară ortodoxă.

Anul acesta, în perioada 20-23 octombrie, în oraşul italian Napoli, a avut loc cea de-a XXI-a Întâlnire Internaţională ’Oameni şi Religii’, organizată de comunitatea Sant’Egidio în colaborare cu Arhidioceza de Napoli. Tema acesteia a fost ,,Spre o lume fără violenţă: religii şi culturi în dialog”.

 

Stiri 38-11

Napoli 2007

 

Au participat peste 300 de conducători religioşi creştini, musulmani, evrei, budişti, hinduşi, şintoişti, zoroastrieni. Dintre ortodocşi au fost prezenţi Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, Mitropolitul Chiril de Smolensk şi Kaliningrad, Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea al Ciprului, Mitropoliţii Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale şi Serafim al Germaniei şi Europei Centrale aparţinând de Biserica Ortodoxă Română, episcopi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, Bisericii Ortodoxe a Albaniei şi Bisericii Ortodoxe a Greciei.

De asemenea, au participat reprezentanţi ai Bisericilor necalcedoniene, conducătorul Bisericii Anglicane, Arhiepiscopul Rowan Williams de Canterbury, lideri protestanţi, rabinul-şef al Israelului Yona Metzger, rectorul Universităţii Al-Azhar din Egipt, Ahmad Al-Tayyeb, imamul Ibrahim Ezzedin al Emiratelor Arabe Unite, ayatollahul Sayed Mohammed Mousavi Bojnourdi al Iranului.

Deschiderea oficială a reuniunii a fost precedată de o liturghie catolică săvârşită de papă, în aer liber, în Piazza del Plebiscito din Napoli, la care au participat liderii creştini. După liturghie, papa a stat de vorbă cu membrii delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe şi reprezentanţii altor religii, cerându-le să ,,promoveze reconcilierea între oameni (...), în respect faţă de diferenţele dintre diverse religii”. De asemenea, el i-a îndemnat ,,să promoveze pacea şi spiritul de la Assisi”.

Ceremonia de deschidere a avut loc pe 21 octombrie la Teatrul San Carlo, iar în cadrul ei Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a lansat un avertisment referitor la utilizarea religiei pentru ,,justificarea urii, fanatismului, fundamentalismului”. El i-a condamnat ,,pe cei care cred că îşi mărturisesc fidelitatea faţă de religia şi Dumnezeul lor folosind violenţa” ca şi ,,pe cei care folosesc religia ca mijloc pentru a-şi exercita puterea”. El a prezentat deschiderea interreligioasă deosebită a Patriarhiei Constantinopolului, precizând câteva dintre ,,reuşitele” sale în acest domeniu.

Au urmat două zile de forumuri şi discuţii pe diferite teme legate de religie, dialog interreligios şi pace, iar pe 23 octombrie a avut loc închiderea acestei reuniuni. În final, a fost proclamat Apelul pentru Pace 2007, care a fost semnat de toţi reprezentanţii religioşi, iar ceremonia s-a încheiat cu ,,o îmbrăţişare a păcii”. De asemenea, s-a anunţat faptul că, în 2008, Întâlnirea interreligioasă ’Oameni şi Religii’ va avea loc în Cipru, ţară ortodoxă. Cu această ocazie, Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea al Ciprului a spus că ,,speră că spiritul de la Assisi va fi întărit de «spiritul Ciprului». Este necesar în acest secol să fim văzuţi ca uniţi, în ciuda diferenţelor”.

În Apelul pentru Pace 2007, mesajul final al întrunirii de la Napoli, se spune: ,,Ne angajăm să învăţăm arta de a trăi împreună şi de a o oferi tovarăşilor noştri credincioşi. Nu există alternativă la unitatea familiei umane. Avem nevoie de constructori curajoşi în toate culturile şi în toate tradiţiile religioase. Avem nevoie de globalizarea spiritului, care ne dezvăluie ceea ce nu mai vedem: frumuseţea vieţii şi a celorlalţi, în toate circumstanţele, chiar cele mai grele”.

Prin urmare, ecumenismul interreligios lansează o nouă lozincă: ,,constructorii curajoşi” trebuie să ,,globalizeze spiritul”, pentru a ajunge ca toată planeta să se închine ,,Spiritului de la Assisi”, în noua religie care ,,uneşte în ciuda diferenţelor” ...

 

Surse
1. www.catholica.ro, 4 octombrie 2007, ,,Papa va deschide o întâlnire interreligioasă”
2. www.catholica.ro, 21 octombrie 2007, ,,Religia nu poate fi folosită ca instrument de ură”
3. www.zenit.org, 22 octombrie 2007, ,,Naples event seen as aid in warding off civilization clash”
4. www.telegraph.co.uk, 22 octombrie 2007, ,,Religion should not be used for hate, says Pope”
5. www.orthodoxpress.com, 24 octombrie 2007, ,,Naples: importante participation à la rencontre interreligieuse pour la paix de Sant-Egidio”
6. www.zenit.org, 24 octombrie 2007, ,,Peace appeal from encounter of peoples and religions”
7. www.cwnews.com, 24 octombrie 2007, ,,Naples summit concludes with plea for peace” 
8. www.catholica.ro, 24 octombrie 2007, ,,Violenţa în numele lui Dumnezeu - un blestem”
9. www.interfax.ru, 26 octombrie 2007, ,,Russian Church may theoretically set up alliance with Catholics - Metropolitan Kirill”
10. www.santegidio.org, informaţii şi articole despre întrunire

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 38/noiembrie-decembrie 2007