Nu există concesie în materie de credinţă

 

Scindare dureroasă în lumea ortodoxă

într-o problemă teologică de o importanţă vitală

 

În perioada 18-25 septembrie 2006, a avut loc la Belgrad, Serbia, cea de-a IX-a sesiune plenară a Comisiei mixte internaţionale de dialog teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică. Prin această întâlnire, comisia îşi reia lucrările întrerupte vreme de şase ani, după sesiunea de la Baltimore, SUA, din iulie 2000. Din cauza controverselor pe marginea uniatismului, care au avut loc la Baltimore, comisia nu s-a mai întrunit. Papii Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, împreună cu Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, sunt cei care s-au luptat din răsputeri pentru reluarea dialogului teologic dintre cele două Biserici în vederea unirii.

Astfel, într-un comunicat al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor referitor la sesiunea de dialog se afirmă: ,,Reluarea dialogului a fost posibilă datorită activităţii constante de mediere şi încurajare duse de Papii Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, datorită angajamentului Patriarhiei Ecumenice şi datorită numeroaselor forme de contact şi colaborare dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe”. În plus, comunicatul mai precizează că reluarea dialogului se bazează ,,şi pe o decizie luată la Biserica Sfântul Gheorghe din Fanar, în septembrie 2005, în timpul unei întâlniri pan-ortodoxe convocate de Patriarhul ecumenic Bartolomeu”.

Comisia mixtă de dialog teologic este alcătuită din 30 de membri ortodocşi şi tot atâţia catolici, fiind prezidată de doi co-preşedinţi, cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Mitropolitul Ioan al Pergamului, din partea Patriarhiei Ecumenice. Secretarii comisiei sunt Mitropolitul Ghenadie de Sassima, din partea Patriarhiei Ecumenice şi mons. F. Fortino, din partea Bisericii Catolice. Demn de remarcat este faptul că la Belgrad au participat reprezentanţii tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume. Din partea României au fost prezenţi P.S. Petroniu Sălăjanul, episcop vicar al eparhiei ortodoxe de Oradea şi diaconul Ioan Ică jr. şi episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu.

Deschiderea oficială a avut loc în capela patriarhală din Belgrad, în prezenţa Patriarhului Pavle al Bisericii Ortodoxe Sârbe, iar la începutul primei sesiuni de lucru, de la Centrul Internaţional Sfântul Sava, prim-ministrul sârb, Vojislav Kostunica, a rostit un important mesaj ecumenist. În cursul întregii săptămâni, reprezentanţii catolici au participat la liturghii ortodoxe, iar cei ortodocşi la liturghii catolice.

În cadrul lucrărilor, comisia mixtă a analizat un text intitulat ,,Urmările ecleziologice şi canonice ale naturii tainice a Bisericii – autoritate şi sinodalitate în Biserică”, discuţiile fiind purtate pe trei niveluri ale vieţii Bisericii: local, regional şi universal. Acest document a fost pregătit spre dezbateri încă din 1990 de către comitetul mixt de coordonare, la Moscova, şi urma a fi discutat la întrunirea de la Freising, Germania, în acelaşi an. Însă, din cauza izbucnirii problemei uniatismului în câteva din ţările Europei de Răsărit, a fost amânată discutarea lui.

Discuţiile pe marginea documentului au avut loc într-o ,,atmosferă de deschidere spre dialog şi dorinţă de comuniune”, după cum se exprima un participant, până la sesiunea finală, când dezbaterile au luat o întorsătură ciudată, dezvăluind lucruri dureroase pentru lumea ortodoxă.

În cadrul acestei sesiuni, în secţiunea din document referitoare la autoritatea Sinoadelor Ecumenice, în paragraful 45 se susţine că ,,după ruperea comuniunii dintre Răsărit şi Apus, a devenit imposibilă convocarea unui Sinod Ecumenic, însă ambele Biserici au continuat să ţină sinoade ,,generale”, convocându-i pe episcopii Bisericilor locale aflaţi în comuniune fie cu Scaunul Romei, fie cu Scaunul Constantinopolului”.

În acest punct al dezbaterilor, Episcopul Ilarion al Vienei şi Austriei, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângă instituţiile europene, a ridicat unele obiecţii. El a arătat că în tradiţia ortodoxă, ,,comuniunea cu Scaunul Constantinopolului” nu a fost niciodată privită ca o condiţie obligatorie de sinodalitate, aşa cum a fost percepută ,,comuniunea cu Scaunul Romei” de către Bisericile Apusene. Structura Bisericii Ortodoxe diferă fundamental de cea a Bisericii Romano-Catolice, iar patriarhul Constantinopolului nu a jucat niciodată rolul pe care episcopul Romei l-a avut şi îl are în Biserica Catolică.

În Biserica Catolică, puterea este concentrată în mâinile unui singur om – vicarul lui Hristos pe pământ, secondat de diferite organizaţii (congregaţii şi consilii pontificale) din sânul Bisericii. În contrast cu aceasta, Biserica Ortodoxă este guvernată sinodal, iar hotărârile se iau de către sinoadele convocate la nivel local şi ecumenic, care trebuie să mărturisească învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii de la cele şapte Sinoade Ecumenice şi să respecte Tradiţia ortodoxă în materie de canoane şi alte rânduieli interne. Patriarhul ecumenic nu are, în Biserica Ortodoxă, decât un primat de onoare, acordat scaunului Constantinopolului dată fiind importanţa economică, politică şi culturală pe care a avut-o această metropolă în Imperiul Bizantin. Această poziţie este, într-adevăr, doar una onorifică, de vreme ce nu presupune că patriarhul ecumenic are vreun drept în plus faţă de ceilalţi patriarhi ai Bisericilor locale, nici vreo autoritate suplimentară.

În ciuda acestei evidenţe istorice şi canonice, Mitropolitul Ioan al Pergamului (din Patriarhia Constantinopolului) a criticat vehement remarcile episcopului Ilarion, insistând asupra necesităţii de a menţiona, în document, Scaunul Constantinopolului alături de Scaunul Romei. Ca un compromis, el a propus următorul amendament: ,,Cei în comuniune cu Scaunul Romei sau, deşi era înţeles diferit, cei în comuniune cu Scaunul Constantinopolului”. Din punctul de vedere al reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Ruse, amendamentul nu a schimbat în nici un fel miezul disputei.

Într-adevăr, tradiţia ortodoxă mărturiseşte faptul că a fi dreptcredincios, în comuniune cu Biserica lui Hristos, nu presupune a fi în comuniune cu o persoană, cu un scaun episcopal sau altul, ci a avea consensus Patrum (cugetul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii), adică a mărturisi pe deplin învăţătura Bisericii, care se află rezumată în tradiţia sa. Amendamentul propus de mitropolitul Ioan nu scoate în evidenţă această condiţie a dreptei credinţe - care se naşte din chiar însăşi sinodalitatea Bisericii Ortodoxe, a principiului ,,ceea ce s-a mărturisit pretutindeni, întotdeauna, de către toţi” - , din contră, îi împinge pe ortodocşi către a accepta o similaritate între scaunul Romei în lumea catolică şi scaunul Constantinopolului în cea ortodoxă.

Mai mult, trecutul folosit: ,,deşi era înţeles diferit” ar putea fi speculat şi în sensul că odinioară se înţelegea, într-adevăr, diferit primatul de onoare al patriarhului ecumenic, însă astăzi devine posibil ca acesta să capete noi conotaţii.

Creându-se o dispută în sânul ortodocşilor ca urmare a observaţiilor episcopilor Ilarion şi Ioan, cardinalul Kasper, moderatorul sesiunii, a sugerat ca ortodocşii să cadă de acord asupra problemei, iar mitropolitul Ioan, susţinut de cardinal, a propus supunerea la vot a paragrafului. Paragraful a fost supus la vot şi toţi reprezentanţii ortodocşi - spre ruşinea şi dezonoarea lor, cu excepţia ruşilor, au votat în favoarea menţinerii sale în documentul final al întrunirii.

Episcopul Ilarion a protestat faţă de faptul că prelatul catolic a susţinut punctul de vedere al Patriarhiei Constantinopolului, considerând ca fiind cu totul nepotrivit a căuta soluţii la chestiunile dogmatice şi ecleziologice prin intermediul votului. Astfel de probleme pot fi rezolvate numai prin consens, a declarat episcopul rus pentru Agenţia de ştiri Interfax.

În cadrul dezbaterii, episcopul Ilarion a remarcat că nici un vot nu îi poate sili pe participanţii la dialogul ortodoxo-catolic să facă un compromis teologic sau să adopte un punct de vedere contrar înţelegerii lor ecleziologice. Participanţii ortodocşi nu sunt autorizaţi să ,,inventeze” un model ecleziologic pentru Biserica Ortodoxă similar celui existent în Biserica Catolică pentru ca patriarhul Constantinopolului să poată ocupa un loc similar celui pe care papa îl are în Biserica Romei.

Din nefericire, această tendinţă se vede cu ochiul liber astăzi. Ea a început să se contureze la începutul secolului trecut, în încercarea de a pune Biserica Ortodoxă sub conducerea unui singur om pentru a o subjuga mai uşor şi a-i impune diferite hotărâri anti-ortodoxe. Cel care a iniţiat transformarea primatului de onoare al Patriarhiei Constantinopolului într-un primat papal de conducere a Bisericii Ortodoxe a fost patriarhul de tristă amintire Meletie Metaxakis (1871-1935) cu al său congres pan-ortodox de la Constantinopol din 1923. Deşi la acesta au participat 9 reprezentanţi ai unor Biserici Ortodoxe locale, dintre care şase mitropoliţi, un arhimandrit şi doi laici, el a fost considerat pan-ortodox, iar deciziile sale, deşi necanonice, au fost impuse întregii Bisericii Ortodoxe. Congresul a fost un veritabil ,,sinod tâlhăresc”, care nici până în ziua de astăzi, după mai bine de 80 de ani, nu a fost respins de Biserica Ortodoxă în ansamblu, iar hotărârile sale afectează în continuare viaţa Bisericii.

Urmaşii lui Meletie la tronul constantinopolitan au mers pe linia deschisă de acesta, patriarhul Athenagora (1886-1972) impunând Bisericii Ortodoxe intrarea în Consiliul Mondial al Bisericilor şi ridicarea anatemelor de la 1054, fără nici o consultare sinodală prealabilă (a se vedea articolul nostru din nr. 31, Patriarhul Athenagora al Constantinopolului (VI), Ridicarea anatemelor).

Actualul patriarh Bartolomeu le calcă îndeaproape pe urme înaintaşilor lui, fiind unul dintre apostolii cei mai fervenţi ai unirii cu Biserica Catolică, ecumenismului şi dialogului interreligios, ca şi al introduceri modernismului şi secularizării în Biserica Ortodoxă. În prezent, lumea ortodoxă, orbită de toate aceste manevre care vin de la păstorii ei, nici nu mai percepe bine ce înţeles profund duhovnicesc are sinodalitatea pentru Biserică.

De exemplu, în ştirile în care se vorbeşte despre patriarhul Bartolomeu, se explică faptul că acesta este ,,conducătorul celor mai bine de 250 de milioane de ortodocşi din lume”, lucru care nu este adevărat decât în viziunea ortodocşilor care au pierdut sensul Ortodoxiei, rămânând ortodocşi numai cu numele, dar în cugetul lor înclinând către o viziune catolică şi vorbind despre un primat papal al patriarhului Constantinopolului.

După încheierea întrunirii, cardinalul Walter Kasper a comentat scindarea care a apărut în sânul Bisericii Ortodoxe la Belgrad. El a afirmat că ,,problema (primatului Constantinopolului) este inter-ortodoxă şi nu este un argument în discuţia dintre catolici şi ortodocşi. Partea catolică a declarat explicit că nu a dorit să intervină în această controversă internă ... unitatea dintre Bisericile Ortodoxe este necesară dacă catolicii şi ortodocşii vor avansa pe calea către unitatea deplină”.De asemenea, el speră că până la următoarea întrunire a comisiei, ,,va fi găsită o soluţie cu privire la diferenţele care există la nivel ortodox. Dacă chestiunea ar rămâne deschisă, va provoca o dificultate permanentă pentru dialogul ortodoxo-catolic”. El nu trebuie să îşi facă probleme, căci în virtutea primatului papal impus Bisericii Ortodoxe de către patriarhii Constantinopolului, punctul de vedere neortodox va fi impus Bisericii, aşa cum au făcut-o în repetate rânduri, din nefericire, în ultimele 8 decenii.

Parafrazând un celebru dicton latin, putem spune: pe cine vrea Dumnezeu să piardă, îi ia mai întâi minţile.

 

Damian Ilie

 

Surse

1. www.catholica.ro, 19 septembrie 2006, ,,Sesiune plenară a comisiei catolico-ortodoxe de dialog teologic”.

2. www.catholica.ro, 21 septembrie 2006, ,,Sesiune plenară a comisiei catolico-ortodoxe de dialog teologic”.

3. România liberă, 23 septembrie 2006, ,,A fost reluat dialogul catolico-ortodox”.

4. www.interfax.com, 25 septembrie 2006, ,,Reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse şi-a exprimat protestul către cardinalul Kasper împotriva procedurii de la dialogul ortodoxo-catolic”.

5. www.spc.org.yu, Serviciul de Informaţii al Bisericii Ortodoxe Sârbe, 25.09.2006, ,,Comunicatul Comisiei internaţionale mixte pentru dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică”.

6. www.zenit.org, 27.09.2006, ,,Unitatea inter-ortodoxă vitală pentru ecumenism. Comentarii pe marginea întrunirii Comisiei teologice”.

7. România liberă, 30 septembrie 2006, ,,După şase ani de întrerupere, la Belgrad Bisericile Ortodoxe şi cele Catolice au reluat dialogul”.

8. www.catholica.ro, 5 octombrie 2006, ,,Problema privind Constantinopolul nu anulează unitatea ortodoxă”.

9. Gardianul, 14 octombrie 2006, ,,Problema «primatului şi onoarei» nu anulează unitatea ortodoxă”.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 34/martie-aprilie 2007