Noiembrie 2007. Ştiri

 

,,Ura pentru biruinţa păgânismului asupra creştinismului ! Soarele vostru apune, creştini, şi al nostru răsare”, trâmbiţează vrăjitoarele contemporane

Oare ierarhii ecumenişti, care au două feţe, două feluri de a vorbi şi două moduri de a se purta, se închină la doi stăpâni ?

Hinduşii ridică temple în Europa, iar ierarhii creştini propovăduiesc compatibilitatea dintre cele două religii

După 2 ani de tergiversări, guvernul israelian îl recunoaşte pe Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului

 

 

1 noiembrie 2007

,,Ura pentru biruinţa păgânismului asupra creştinismului ! Soarele vostru apune, creştini, şi al nostru răsare”, trâmbiţează vrăjitoarele contemporane

Una dintre sărbătorile păgâne care s-a strecurat treptat în lumea creştină este binecunoscuta Halloween. În prezent, ea face parte integrantă din obiceiurile europenilor şi americanilor cu întreg cortegiul ei de vrăjitoare, spirite rele, demoni, fantome, spiriduşi, vampiri, schelete, păianjeni, ciori şi dovleci. Aceste elemente de decor au început să împodobească casele creştinilor cu aceeaşi regularitate ca lumânările, brazii, globurile şi scenele de Naşterea Domnului.

Odată cu reînvierea unor astfel de sărbători păgâne, renasc în lume şi sentimentele şi dorinţele care le însufleţesc, şi intră în sufletele copiilor şi adulţilor care iau parte la aceste sărbători în mod inconştient şi cu o ignoranţă duhovnicească greu de contracarat.

După ce o vreme – până când s-a înrădăcinat printre obiceiurile de astăzi ale oamenilor – Halloween a fost o sărbătoare oarecum nevinovată, spre veselia şi amuzamentul celor mici şi distracţia celor mari, acum ea îşi dă jos vălul şi îşi arată faţa hâdă de praznic păgân. Ea îşi are obârşia în sărbătoarea celţilor de la începutul anului – Samhain, cea mai populară dintre cele 8 sărbători celtice din cursul anului.

Pentru celţi, ziua de 1 noiembrie marca începutul unui nou an şi trecerea din ,,sezonul soarelui” în ,,sezonul întunericului şi frigului”, perioadă a anului asociată cu moartea. De aceea, ei au numit această sărbătoare după Samhain, zeul morţii şi stăpânul întunericului. Celţii credeau că în această zi dispar hotarele dintre lumea celor vii şi lumea de dincolo, iar fantomele morţilor şi duhurile rele sunt libere şi se întorc pe pământ.

Ei se îmbrăcau cât mai ciudat ca să sperie spiritele, puneau mâncare pentru spiritele strămoşilor şi dulciuri pentru a îmbuna duhurile rătăcitoare; druizii (n.r.: preoţii celţilor) săvârşeau ritualuri oculte şi conduceau orgii nocturne, prin care vroiau să sperie duhurile rele venite pentru a-i înfricoşa, şi luau legătura cu lumea spiritelor ca să-i călăuzească în noul an.

Atracţia Samhain era întunericul, lumea spiritelor, divinaţiile şi sacrificiile sângeroase. În ajunul Samhain-ului, druizii ardeau animalele de jertfă în focuri uriaşe pe vârfurile dealurilor. Ei preziceau viitorul citind în maţele animalelor ucise şi mişcările animalelor jertfite la marea sărbătoare, numită şi festivalul cărnii. În plus, zeilor li se aduceau sacrificii umane, un element comun şi frecvent în ritualurile religioase înfăptuite doar în prezenţa druizilor.

În secolul al XIX-lea, acest praznic păgân a început să fie ţinut din nou de către diaspora irlandeză din Statele Unite ale Americii, iar în secolul următor, şi-a făcut apariţia şi în alte ţări, precum Franţa şi Italia. Graţie procesului continuu de globalizare, acesta a devenit o ,,tradiţie” întâlnită pe întreg continentul european.Stiri 40-05

Prin urmare, în prezent, asistăm la un fenomen invers celui petrecut în primele secole creştine: o societate păgână şterge din memoria colectivă sărbătorile creştine, înlocuindu-le cu cele proprii. Samhain-ul modern, numit Halloween, îi invită pe oamenii din ziua de astăzi şi, mai ales, pe copii să se familiarizeze cu latura malefică a păgânismului şi cu o legătură strânsă cu duhurile din lumea de dincolo.

Păgânismul şi satanismul renasc pretutindeni, iar Halloween este doar unul din momentele de peste an în care acest lucru se poate observa cu uşurinţă. Druizii şi vrăjitoarele de astăzi dau interviuri şi explică semnificaţia şi importanţa sărbătorilor lor, fac reclamă la sărbătorile lor, însă deocamdată ascund cu grijă caracterul demonic al riturilor străvechi pe care le reînvie.

 

Reclamă la un ritual vrăjitoresc public

 

Spre exemplu, Festivalul Samhain de la Sanctuarul Cercului (Circle Sanctuary Nature Preserve), aflat la 25 de mile vest de Madison, statul Wisconsin, cheamă publicul ,,să exploreze viaţa de dincolo, să ia legătura cu morţii recenţi şi strămoşii, să păşească prin labirint şi să tragă cărţi de tarot”. Există, de asemenea, un program special pentru copii, cu măşti şi jocuri cu spirite.

Un alt eveniment căruia i s-a făcut publicitate este Festivalul Vrăjitoarelor de la New York, cel din 2007 cuprinzând cercuri sacre, citirea cărţilor de tarot şi un ritual de Samhain care invită spiritele celor morţi să se alăture viilor. Organizatorii nu au ascuns faptul că festivalul este ,,oferit comunităţii în cinstea unei zeiţe”.

Această deschidere faţă de lumea magiei s-a strecurat relativ recent pe poarta Bisericii Catolice. Astfel, în mai 2002, la sugestia preotului Silvio Mantelli, fascinat de vrăjitorie, Papa Ioan Paul al II-lea a numit un sfânt catolic, Don Bosco, drept protector al tuturor magicienilor şi vrăjitorilor. Anterior, pe 27 mai 2001, în oraşul Cole din nordul Italiei, acelaşi preot a organizat o liturghie la care au participat, cu numere magice, iluzionişti, clovni şi magicieni.

Tot în sânul catolicismului, de Halloween, maicile dominicane de la mânăstirea din Summit, New Jersey, au purtat pălării de vrăjitoare şi măşti. Iar pe 26 noiembrie 2006, preotul Fred Bailey de la parohia Corpus Christi din Aliso Viejo, statul California, a săvârşit o liturghie cu elemente ale sărbătorii Halloween. Astfel, euharistia a fost împărţită credincioşilor de o femeie costumată în diavol, iar slujba a fost cântată de mai multe persoane îmbrăcate în costume sataniste.

 

Stiri 40-06

Maicile dominicane costumate pentru Halloween

 

Încet dar sigur, acest praznic păgân bate la uşa Ortodoxiei. În 2003, Biserica Ortodoxă Rusă a reuşit să obţină de la autorităţile civile interzicerea sărbătorii, pe care a calificat-o drept ,,satanică”. Interdicţia a fost valabilă doar în şcolile din Moscova. Într-o scrisoare trimisă directorilor de şcoli şi diriginţilor se afirma: ,,Însuşi faptul că manifestările de Halloween conţin elemente precum cultul morţii, personificarea acesteia şi a duhurilor rele, are un efect distructiv asupra sănătăţii psihice, morale şi duhovniceşti a elevilor”.

În România, această sărbătoare este promovată prin şcoli, elevii fiind obligaţi să se pregătească pentru a participa la ea. Cu o totală lipsă de discernământ pedagogic, în şcolile noastre se organizează concursuri de genul: cine se îmbracă cel mai înfricoşător, cine face cel mai urât (zgomote, gesturi), sunt premiaţi copiii care se ,,împrietenesc” cu fantomele etc.

Anul acesta, agenţia rusă de ştiri Interfax a relatat despre diferite cazuri în care tineri costumaţi înspăimântător au încercat să facă tulburare sau să săvârşească ritualuri în cimitire. Biserica Ortodoxă Rusă şi-a exprimat îngrijorarea faţă de obiceiul de a celebra răul în timpul acestei sărbători.

,,Vremurile s-au schimbat şi sărbătorile familiale rurale nevinovate, sau aproape nevinovate, au fost înlocuite cu o întreagă industrie a aşa-numitei distracţii, care dezvoltă un mediu întunecat şi mistic”, a declarat arhipreotul Mihail Dudko de la Biserica rusă Adormirea Maicii Domnului din Londra. Cu privire la tradiţia modernă, părintele Mihail spunea: ,,Spiritualitatea normală a dispărut, ea a fost înlocuită cu coşmarul comercializat, iar înaintaşii noştri ar putea crede că Europa L-a părăsit pe Hristos şi a început să se închine satanei”.

Câştigând teren, noii păgâni încep să-şi arate adevăratele sentimente şi ţeluri. Pe un site dedicat ocultismului, o vrăjitoare jură răzbunare împotriva creştinilor care ,,ne-au băgat pe gât în fiecare an Crăciunul. Vom face acelaşi lucru cu Halloween. Vă vom face să adoptaţi sărbătorile, simbolurile şi credinţele noastre, chiar dacă vă plac sau nu, chiar dacă ştiţi sau nu”. O alta îşi exprima satisfacţia: ,,Din ce în ce mai multe persoane susţin că Halloween este sărbătoarea lor favorită ! Ura pentru Samhain ! Ura pentru biruinţa păgânismului asupra creştinismului. Soarele vostru apune, creştini, şi al nostru răsare”.

În societatea în care trăim, care se leapădă de Hristos şi rămâne astfel fără nici o nădejde şi sprijin, magii şi vrăjitorii se întorc pentru a se răzbuna. Şi se răzbună prin înşişi copiii noştri …

 

Surse
1. www.traditioninaction.org, ,,Halloween: a return to paganism”
2. Naţional, 11 aprilie 2002, ,,Papa a creat ... un sfânt protector al magicienilor”
3. www.traditioninaction.org, Halloween mass în California”
4. www.traditioninaction.org, 11 februarie 2007, ,,Dominican nuns celebrate Halloween”
5. www.traditioninaction.org, 13 mai 2007, ,,In Venice, a magic mass”
6. Ziua, 29 octombrie 2003, ,,Halloween interzis în şcolile din Moscova”
7. www.interfax.ru, 31 octombrie 2007, ,,The Moscow Patriarchate is concerned about modern way to celebrate Halloween”
8. www.interfax.ru, 1 noiembrie 2007, ,,Four rowdies detained by police during celebration of Halloween in Minsk”
9. www.interfax.ru, 1 noiembrie 2007, ,,«Satan’s Ball» prevented in Vvedensky cemetery”

 

 

 

5 noiembrie 2007

Oare ierarhii ecumenişti, care au două feţe, două feluri de a vorbi şi două moduri de a se purta, se închină la doi stăpâni ?

Agenţi fideli şi devotaţi ecumenismului, ierarhii ortodocşi români susţin diverse proiecte care le-au fost încredinţate spre implementare şi, plini de râvnă, vin cu iniţiative proprii.

Astfel, în perioada 5-7 noiembrie 2007, Sectorul Social Misionar al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, în colaborare cu Agenţia Naţională Antidrog, a organizat un curs ecumenist de consiliere pastorală pentru a lupta cu dependenţa de droguri. Cursul este dedicat preoţilor, pastorilor şi asistenţilor sociali, care vor beneficia de instruire specifică pentru a-i putea ajuta pe oamenii care se confruntă cu această problemă.

Cursul se desfăşoară la Mânăstirea Sfânta Cruce din Oradea cu binecuvântarea P.S. Sofronie al Oradiei şi cu participarea unor profesori din ţară şi străinătate, care vor împărtăşi metode de consiliere pastorală şi socială folosite de diferite Biserici. Aspectul inedit al cursului rezidă în faptul că este primul curs ecumenist de acest gen, cei 34 de cursanţi aparţinând mai multor culte, printre care ortodox, catolic, greco-catolic, baptist şi reformat.

Încă de la înscăunarea sa, P.S. Sofronie al Oradiei s-a dovedit a fi un ecumenist fervent, binevoitor faţă de oameni şi activităţi pro-ecumenism şi aspru păstor pentru cei care se opun acestuia. Unul dintre cei care au luat cunoştinţă de chipul neîndurător al episcopului orădean este părintele Eftimie Mitra, egumen la Schitul Huta, judeţul Bihor. Pe 31 octombrie, la întâlnirea de la Mânăstirea Sfânta Cruce, dintre ortodocşi şi greco-catolici, părintele Eftimie – care este deja în conflict cu greco-catolicii din împrejurimile schitului său (a se vedea articolul Martie 2007. Ştiri - Prozelitism catolic mascat în Transilvania şi nu numai ...) – a replicat dur faţă de revendicările părţii greco-catolice, motiv pentru care a fost mustrat cu severitate de episcopul său, de faţă cu întreaga adunare.

Ulterior, pe 13 noiembrie a.c., P.S. Sofronie a convocat preoţii din zona Beiuşului pentru a le propovădui ecumenismul şi implicarea cât mai serioasă în proiecte ecumeniste. Părintele Eftimie, care a fost prezent la întâlnire, relatează: ,,Când unul dintre preoţi a amintit că «peste 90 % dintre călugări şi călugăriţe sunt împotriva ecumenismului», prea sfinţitul a declarat: «Nu mă miră, deoarece 90 % dintre ei sunt analfabeţi şi inculţi»”. El a încercat să-şi spună opinia, însă arhiereul nu i-a permis să ia cuvântul.

Urmarea a fost demiterea sa, pe 14 noiembrie 2007, din funcţia de egumen, sub pretextul că nu are studii teologice, însă cauza reală pare a fi opoziţia faţă de ecumenism a părintelui şi strădaniile sale de a-i ajuta şi întări în credinţă pe oamenii din satele din jurul schitului său.

Interesul nostru în prezentarea acestor evenimente nu este acela de a denigra ierarhii Bisericii oficiale, de a-i prezenta într-o lumină defavorabilă. Din nefericire, nu este nevoie ca noi să facem aceasta, o fac ei singuri, prin atitudinea pe care o au faţă de cei păstoriţi, clerici şi mireni deopotrivă. În numele ecumenismului pe care-l propovăduiesc cu atâta ardoare, al dragostei faţă de toate cultele pământului, ei îşi calcă în picioare propria turmă, şi chiar propriii păstori, care stau şi veghează la bunul mers al rânduielilor lăsate nouă moştenire de Sfinţii Părinţi.

Oameni cu două feţe, cu două feluri de a vorbi şi două moduri de a se purta, învăţaţi la toate şcolile Apusului, vin şi împilează poporul român, ca odinioară fraţii lor, catolicii. Dar există încă monahi analfabeţi şi inculţi, oameni fără carte, dar care iubesc cu adevărat Biserica lui Hristos, care sunt dornici să lupte împotriva acestor oameni cu două feţe, ce vor s-o vândă ca Isav pe un blid de linte ...

 

Surse
1. www.trinitas.ro, 5 noiembrie 2007, ,,A început primul curs ecumenic de consiliere pastorală specifică în adicţii”
2. www.crestinortodox.ro, 5 noiembrie 2007, ,,Curs ecumenic de consiliere pastorală”
3. www.bihoreanul.ro, 27 noiembrie 2007, ,,Sofronie Inchizitorul”

 

 

 

7 noiembrie 2007

Hinduşii ridică temple în Europa, iar ierarhii creştini propovăduiesc compatibilitatea dintre cele două religii

Alături de islamism şi budism, hinduismul este una dintre religiile necreştine care începe să aibă din ce în ce mai mulţi adepţi în Europa şi Statele Unite ale Americii. Decenii de-a rândul, ,,apostolii” acestei religii asiatice au propovăduit creştinilor îndepărtaţi de Dumnezeu ideile lor exotice şi au înfiinţat societăţi de răspândire a mesajului religiei lor şi al oamenilor ,,sfinţi”, precum Ramakrishna (1834-1886), Swami Vivekananda (1863-1902), Sai Baba etc.

În ultima perioadă, ei îşi desăvârşesc opera aducând, alături de concepte şi teorii, cultul practic şi invitându-i pe creştini să li se alăture. Ca urmare a marilor migraţii de populaţie între continente (în principal, spre Europa şi Statele Unite ale Americii), numărul hinduşilor originari din India a crescut destul de mult în Europa. O consecinţă imediată a acestui fapt este crearea de comunităţi hinduse în diferite zone ale continentului şi ridicarea de temple, în care membrii acestor comunităţi se pot închina zeilor lor.

În luna august a.c., în Irlanda, ţară în care se află o comunitate hindusă formată din mai multe mii de oameni, s-a decis amenajarea unui templu în oraşul Letterkenny, din districtul Donegal. O mică fabrică dezafectată din acest oraş va fi transformată în templu, lucrările urmând a fi terminate până în luna decembrie a.c..

,,Când fiul meu s-a născut în India, l-am dus la templu unde a avut loc o ceremonie de numire. Familiile care au avut copii aici, în Irlanda, nu au putut să săvârşească aceste ceremonii, este un lucru pe care l-au pierdut”, a spus un indian din oraş, Naidu Yttra. Conaţionalii lui din oraşul irlandez au făcut apel la consiliul local pentru finanţarea noului templu, considerând că acesta va sprijini economia locală, prin atragerea de indieni din întreaga ţară.

,,Într-adevăr, nu avem un templu în ţară şi un mare număr de oameni merge până la Belfast sau la Fermanagh, unde avem un refugiu”, a zis preotul hindus din Belfast. ,,Socotind cât de mulţi oameni vor veni pentru sărbători şi alte ceremonii, oraşul Letterkenny se va transforma într-un punct turistic pentru indienii din Irlanda”, a mai spus Naidu. Datele recensământului din 2002 arată că mai mult de 3.000 de hinduşi trăiesc în Irlanda. Deşi datele recensământului din 2006 nu au fost încă publicate, se aşteaptă ca acest număr să fi crescut.

 

Stiri 40-07

Ceremonie în cel mai mare templu hindus din Europa. Datorită numărului mare de indieni care trăiesc în Marea Britanie, templele hinduse au devenit o caracteristică a multor oraşe britanice. Prezenţa indienilor, concentraţi mai ales în Londra, Birmingham şi alte aglomerări urbane din Anglia, este o moştenire a perioadei de imigraţie din anii 1950-1960. Mulţi dintre imigranţi provin din statele indiene Gujarat şi Punjab, dar în prezent mulţi hinduşi sunt născuţi în Marea Britanie

 

În alt colţ al Europei, Germania, duminică 4 noiembrie 2007, au început lucrările la cel de-al doilea templu hindus din această ţară, care va fi terminat în anul 2009. El va fi, de asemenea, al doilea templu ca mărime din Europa, după templul Sri Venkateswara de lângă Birmingham, Marea Britanie, care s-a deschis în august 2006.

Pe terenul oferit de autorităţi, mai mulţi preoţi hinduşi au săvârşit o ceremonie inedită, la care au asistat sute de indieni şi primarul districtului oraşului, Heinz Buschkowsky. Clădirea va costa în jur de 850.000 de euro şi va fi finanţată aproape exclusiv din donaţii. Alături de rugăciuni zilnice şi slujbe religioase, templul va fi folosit pentru nunţi şi sărbătorirea zilelor de naştere. De asemenea, templul va oferi cursuri de yoga şi meditaţie.

Amplasat chiar în Berlin, unde trăiesc peste 6.000 de hinduşi, templul Sri Ganesha, închinat zeităţii Ganesha cu cap de elefant, zeul înţelepciunii şi prevederii în panteonul hindus, are o capacitate de 300 de închinători. El este situat în Parcul Hasenheide, suburbia Neukoelln, o suburbie de muncitori cu o populaţie numeroasă de imigranţi şi cu o rată ridicată a şomajului. Autorităţile germane speră că templul va ajuta la reducerea tensiunilor rasiale.

 

* * *

 

Dacă se cuvine ca autorităţile civile din ţările Europei creştine să se preocupe de situaţia comunităţilor necreştine de pe meleagurile lor şi să încerce să reducă tensiunile dintre etniile ce trăiesc laolaltă şi au crezuri şi principii diferite, în schimb, atitudinea conducătorilor Bisericilor creştine faţă de astfel de fenomene este cu totul bizară.

Astfel, pentru a promova programul de globalizare şi unificare a religiilor, ei folosesc aceleaşi argumente şi au aceleaşi îndeletniciri ca puterea civilă, cu toate că acestea nu se numără printre preocupările pe care ar trebui să le aibă Biserica lui Hristos. În această campanie apostatică mondială, catolicii sunt ,,deschizători de drumuri”, fiind urmaţi îndeaproape de ortodocşi, care sunt însă mai discreţi, de teamă că turma le va sta împotrivă.

Una dintre metodele cele mai eficiente, folosite pentru atingerea acestui scop, este dialogul interreligios. Sunt binecunoscute întrunirile iniţiate de Papa Ioan Paul al II-lea prin rugăciunea pentru pace de la Assisi din 1986, care a fost puternic popularizată şi a devenit rapid ,,tradiţie”. Ea s-a transformat în întâlnirea internaţională ’Oameni şi Religii’, care are loc an de an (a se vedea articolul Octombrie 2007. Ştiri - Cea de-a XXI-a Întâlnire Internaţională ’Oameni şi Religii’ a avut loc la Napoli, Italia).

Nici ortodocşii nu sunt mai prejos, căci în anul 1979, la reuniunea Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor, Georges Khodre, mitropolitul Byblos-ului şi Botrys-ului (aparţinând de Patriarhia Antiohiei) i-a şocat până şi pe delegaţii protestanţi când a lansat un ,,apel la dialog cu alte religii”. El i-a sfătuit pe creştini să ,,investigheze viaţa de autentică spiritualitate a celor nebotezaţi, deoarece atunci când brahmanul (n.r.: preotul hindus), budistul sau musulmanul îşi citeşte scriptura, el este luminat de Însuşi Hristos” (a se vedea articolul Negarea lui Hristos (VIII)).

Patriarhia Moscovei se numără, de asemenea, printre promotorii relaţiilor interreligioase şi, în particular, al celor ortodoxo-hinduse. Între 3-5 iulie 2006, la Moscova, s-a desfăşurat Întrunirea Mondială a Liderilor Religioşi, organizată de Consiliul Interreligios al Federaţiei Ruse şi Consiliul Religios al Comunităţii Statelor Independente (a se vedea articolul Iunie 2007. Ştiri. Rusia – centru al dialogului interreligios). Iar în 2008, în India va avea loc un forum interreligios între Rusia şi India, cu participarea membrilor Consiliului Interreligios rus şi a religiilor tradiţionale indiene.

Conducătorii creştini caută să stabilească relaţii din ce în ce mai apropiate cu religiile necreştine şi pe alte căi, de pildă prin adresarea de mesaje de felicitare cu ocazia sărbătorilor acestora. Astfel, în noiembrie 2007, Vaticanul a publicat un mesaj de felicitare pentru sărbătoarea hindusă diwali (n.r.: astfel de mesaje sunt trimise de Vatican şi către alte comunităţi necreştine – budiste, musulmane etc, a se vedea articolele Creştini şi budişti: pelerini în dialog către un nou mileniu, Vizita Papei Benedict al XVI-lea Stiri 40-08în Moscheea Albastră din Istanbul (III)).

Cunoscută sub numele de festivalul luminilor şi celebrată de hinduşii din întreaga lume, această sărbătoare prăznuieşte noul an şi simbolizează triumful vieţii asupra morţii şi a luminii asupra întunericului. Hinduşii aprind lămpi, pe care în India le aruncă pe râul Gange, în cinstea domnului Rama, regele indian legendar, considerat încarnarea zeului Vishnu.

Mesajul Vaticanului, intitulat ,,Creştini şi hinduşi hotărâţi să meargă pe calea dialogului”, semnat de cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru dialog interreligios, cheamă la toleranţă religioasă: ,,Dragi prieteni hinduşi, sensibil la sentimentele voastre religioase şi plin de respect faţă de tradiţia voastră religioasă antică ... sper sincer că prin căutarea divinului, simbolizată prin celebrarea sărbătorii diwali, veţi depăşi întunericul prin lumină, neadevărul prin adevăr şi răul prin bine”.

 

Papa Ioan Paul al II-lea ,,binecuvântat” de o hindusă

 

Gestul cardinalului nu este nici primul, nici singurul din istoria recentă. În semn de respect pentru religia hindusă şi pentru a arăta catolicilor ce fel de atitudine trebuie să adopte, la 2 februarie 1986, în cursul vizitei sale în India, înainte de a săvârşi liturghia pe un stadion din New Delhi, Papa Ioan Paul al II-lea a primit ,,binecuvântare” de la o hindusă. El a fost însemnat pe frunte cu pecetea hindusă - tilak, semn al închinării către zeul Shiva. Prin acest act, papa a cerut protecţia zeităţilor hinduse.

Urmându-şi conducătorul întru apostazie, ierarhii catolicii cinstesc zeităţile hinduse, potrivit ritualurilor aceste religii. De pildă, în 1997, arhiepiscopul catolic de Mumbal, Ivan Diaz, a ars tămâie înaintea lui Ganesha, zeitatea cu cap de elefant, căreia îi este închinat templul din Berlin (a se vedea imaginea din articolul Vizita Papei Benedict al XVI-lea în Moscheea Albastră din Istanbul (I)).

În iunie 2007, arhiepiscopul Pietro Sambi, nunţiu papal în Statele Unite ale Americii, a participat la o ceremonie la Centrul Cultural Ioan Paul al II-lea din Washington, pentru a conferi premii celor care ,,construiesc poduri” între religii. Cu această ocazie, el a aprins o lumânare într-un vas ceremonial în cinstea lui Lakshami, zeiţa belşugului şi a prosperităţii.

 

Stiri 40-09
Arhiepiscopul Pietro Sambi aprinzând lumânarea în cinstea zeiţei Lakshami
Pe masă se pot remarca statuetele zeităţilor Lakshami şi Ganesha

 

Un alt gest uluitor, săvârşit de catolici pentru a-şi arăta ,,prietenia” pentru hinduşi, este permisiunea, ba chiar invitarea celor din urmă la a se închina şi săvârşi ritualuri de închinare la zeii hinduşi în biserici catolice. De exemplu, pe 5 mai 2004, în Capela Apariţiilor de la Sanctuarul de la Fatima, Portugalia, a avut loc o slujbă religioasă hindusă. Astfel, 60 de credincioşi hinduşi, însoţiţi de un preot, au călătorit la Fatima pentru a se închina acolo lui Devi, zeiţa naturii, numită şi preasfânta mamă. Stând în altarul capelei, preotul hindus a condus rugăciunea pentru pace Shanti Pa.

Catolicii care au luat aminte la declaraţiile şi gesturile hinduşilor, au remarcat că aceştia s-au închinat Maicii Domnului ca unei zeiţe păgâne !

Un eveniment similar a avut loc în iulie 2005 la Sanctuarul de la Lourdes, Franţa, când în bazilica subterană s-a săvârşit o liturghie internaţională pentru pelerini. În timpul acesteia, în locul procesiunii de aducere a darurilor, câteva femei au schiţat cântece şi dansuri hindu tamil, caracterizate prin mişcări şi poziţii senzuale, aduse ca daruri zeităţilor hinduse.

Şi exemplele de sincretism creştino-hindus ar putea continua. Din cele de mai sus se naşte întrebarea firească: există vreo asemănare cât de mică între creştinism şi hinduism ?

 

* * *

 

Hinduismul, religia principală a Indiei, este o religie politeistă cu sute de zei şi zeiţe, demoni, spirite, dintre care zeii principali sunt Brahma, Vishnu, Shiva, care alcătuiesc o aşa-zisă treime. În cadrul acestei treimi, Brahma este socotit creatorul lumii, Vishnu este cel care o întreţine, iar Shiva este distrugătorul ei la intervale regulate de timp.

În hinduism există o mare varietate de rituri şi credinţe, care fac ca religia să fie extrem de heterogenă şi deschisă spre primirea influenţelor din afară. Nu există o ierarhie ecleziastică, iar societatea indiană este împărţită într-un mod extrem de rigid în caste. Practicile magice, reîncarnarea, desfrânarea asociată cu praznice ale zeilor şi misterii, Stiri 40-10jertfele animale şi umane sunt, de asemenea, caracteristice hinduismului. În temple, preoţii săvârşesc ritualuri zilnice de trezire a zeilor cu zgomote, îmbăiere, îmbrăcare şi hrănire a acestora.

Una dintre zeităţile cele mai importante este zeiţa naturii, Devi, o ipostază a ei fiind Kali, soţia lui Shiva. Aceasta este înfăţişată ca o vrăjitoare neagră, în mijlocul unui dans sângeros al morţii, cu dinţii mânjiţi de sânge, având la gât o salbă de cranii şi capete omeneşti, într-o sete neostoită de sânge. În trecut, închinătorii ei o îmbunau cu jertfe omeneşti, iar astăzi i se aduc ca jertfă mamifere. Oraşul Calcutta, astăzi Kolkata, şi-a luat numele după un mare templu închinat zeiţei aflat în acest oraş, Kalighata. La Kalighata, la ocazii speciale, lui Kali încă i se aduc ca jertfe capre. Ca urmare a protestelor unor organizaţii de protecţie a animalelor, jertfele animale s-au mai redus.

 

Statuia zeiţei Kali de la templul din Kathmandu, Nepal. Pe coroana care împodobeşte capul zeităţii se pot vedea cranii omeneşti

 

Caprele sunt jertfite şi în alte temple, mai ales în cele închinate zeiţelor. De pildă, în septembrie 2007, pe aeroportul din Kathmandu, compania aviatică Nepal Airlines a sacrificat 2 capre în cinstea unui zeu hindus, pentru a pune capăt unei serii de probleme tehnice ale avioanelor sale Boeing 757. Purtătorul de cuvânt al companiei a declarat: ,,Responsabili ai Nepal Airlines Corporation s-au prosternat în faţa avionului, sacrificând 2 capre pentru a evita orice problemă tehnică în zbor. Caprele au fost oferite pentru a-l îndupleca pe Akash Bhairab, zeul cerului, reprezentat pe toate avioanele noastre”.

În trecut, închinătorii hinduşi îi îmbunau pe zeii lor dornici de sânge şi cu jertfe umane. Printre altele, închinarea la zeul Krishna în templul din oraşul Puri, care se numeşte Juggernaut sau Jagannath, se făcea printr-un festival special, Rathayatra, în mijlocul verii. Un idol care îl reprezenta pe zeu şi conţinea oasele şi cenuşa acestuia era scos din templu şi aşezat pe un car imens de lemn, fiind purtat în procesiune. Uneori, în trecut, în frenezia procesiunii, pelerinii se aruncau sub roţile carului spre a fi zdrobiţi de acestea. Practica a fost interzisă în perioada stăpânirii britanice în India (n.r.: jumătatea secolului al XVIII-lea-1947).

Pentru a încheia acest succint tablou al hinduismului, să cităm câteva cuvinte ale lui Swami Vivekananda, cel mai mare apologet modern al filozofiei indiene: ,,Voi încă nu înţelegeţi India ! Noi indienii suntem de fapt închinători ai Omului ! Dumnezeul nostru este Omul !”

Tot el afirmă: ,,Eu mă închin celui teribil ! Să ne închinăm deci terorii de dragul terorii însăşi. Foarte puţini sunt acei care au curajul să se închine morţii sau zeiţei Kali. Noi însă să fim nişte adoratori ai morţii”.

Referindu-se la zeiţa Kali, el profeţea: ,,Unii iau în derâdere existenţa zeiţei Kali. Dar la ora actuală ea este în mijlocul oamenilor. Ei sunt încremeniţi de spaimă şi armata a fost chemată să împartă moartea. Cine poate spune că Dumnezeu nu se manifestă El Însuşi ca rău precum şi bine ? Dar numai hindusul îndrăzneşte să se închine şi răului” ...

Oh, cine se poate îndoi că aceşti oameni se închină unor draci ? Cine se poate îndoi de natura demonică a acestor zeităţi hinduse ? Şi, atunci, ce are Hristos cu Veliar ?

 

Surse
1. www.traditioninaction.org, 8 iunie 2004, ,,Hindu ceremony in Fatima”
2. www.traditioninaction.org, 13 iulie 2004, ,,Pictures of a desecration”
3. www.traditioninaction.org, 9 octombrie 2005, ,,John Paul II being «blessed» by a Hindu religious woman in New Delhi”
4. www.religion.info, 21 august 2007, ,,Ireland: factory to make way for Hindu temple”
5. www.antena3.ro, 4 septembrie 2007, ,,Nepal. Două capre sacrificate pentru buna funcţionare a avioanelor”
6. www.traditioninaction.org, 30 septembrie 2007, ,,Hindu dances at Lourdes”
7. www.mitropolia-ardealului.ro, 19 octombrie 2007, ,,Forum interreligios ce va fi ţinut în India în anul 2008”
8. www.iht.com, 5 noiembrie 2007, ,,Vatican: religious belief can never be result of the forced conversion”
9. www.radiovaticana.org, 5 noiembrie 2007, ,,Christians and Hindus: Determined to walk the path of dialogue”
10. www.digitaljournal.com, 5 noiembrie 2007, ,,Vatican wishes Hindus well for Diwali festival”
11. www.religion.info, 7 noiembrie 2007, ,,Berlin: work begins on Hindu temple”
12. Pro TV, ştire din 14 noiembrie 2007, ,,Nuntă de nevoie”
13. www.religion.info, 30 noiembrie 2007, ,,India: ex-royals stop animal sacrifice after campaign”
14. Encyclopedia Encarta 2001, ,,Hinduism”
15. Serafim Rose, Ortodoxia sau religia viitorului, Editura Egumeniţa, Galaţi 2004

 

 

 

14 noiembrie 2007

După 2 ani de tergiversări, guvernul israelian îl recunoaşte pe Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului

Patriarhul Ierusalimului ,,este un patriarh care trebuie să lucreze între trei entităţi politice, Israel, Iordania şi palestinienii, ca şi între ierarhia Bisericii care este greacă şi mireni, care sunt arabi. Fiecare zi în care supravieţuieşte este o realizare. Este ca şi cum ar juca şah în şase dimensiuni”, afirma un comentator al problemelor religioase israeliene

În ultimii ani, Patriarhia Ierusalimului a traversat o perioadă agitată, deoarece zona este zguduită continuu de conflicte şi toate părţile implicate sunt interesate de poziţia şi proprietăţile imense ale patriarhiei ortodoxe. Pe de o parte, ea este proprietara unor terenuri întinse (n.r.: printre altele, ar fi vorba de o cincime din Oraşul Vechi din Ierusalim), cu o valoare inestimabilă, atât financiară cât şi politică, în conflictul dintre evrei şi palestinieni. De asemenea, turismul religios aduce profituri foarte mari, iar Vaticanul a fost întotdeauna extrem de interesat de locurile de pelerinaj din Ţara Sfântă şi de modificarea status-quo-ului acestora (n.r.: majoritatea locurilor de pelerinaj se află în grija Patriarhiei Ierusalimului).

Pe de altă parte, patriarhia ortodoxă este singura patriarhie care păstrează calendarul iulian şi care, graţie ultimilor doi patriarhi, a reuşit să rămână oarecum neatinsă de plaga ecumenismului. Atât patriarhul Diodor († 2000), cât şi patriarhul Irineu I s-au străduit să menţină un echilibru în hăţişul actual de interese divergente.

După moartea patriarhului Diodor, în 2001 este ales ca întâistătător Irineu I (a se vedea articolul ,,Mitropolitul de Ierapole este noul patriarh al Ierusalimului” din nr. 26 al revistei noastre). În martie 2005, cotidianul israelian de mare tiraj Ma’ariv publică un articol potrivit căruia patriarhul ortodox a vândut, în taină, unei organizaţii ultranaţionaliste evreieşti o parte din terenurile din Ierusalim ale patriarhiei. Având în vedere că orice vânzare de terenuri în Ierusalim modifică balanţa de putere dintre evrei şi arabi în negocierile viitoare pentru statutul oraşului, această informaţie a stârnit mânia credincioşilor arabi şi a Iordaniei.

Ca urmare a scandalului iscat, clericii patriarhiei şi-au exprimat neîncrederea în patriarh şi au cerut înlocuirea sa. Astfel, la sfârşitul lunii mai a anului 2005, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului convoacă o întrunire pan-ortodoxă la Istanbul, care îl demite pe patriarhul Ierusalimului. Lucrurile au fost săvârşite într-un mod bizar, străin de atitudinea care se cuvine să existe în sânul Bisericii faţă de astfel de evenimente: patriarhul Irineu I, care a susţinut neîncetat că este nevinovat, nu a fost ascultat, nu au fost aduse nici un fel de dovezi cu privire la vinovăţia sa, iar procedura de îndepărtare din scaun a fost necanonică.

În urma demiterii sale, la 22 august 2005, este ales un nou patriarh, în persoana episcopului Teofil Giannopoulos. Născut în anul 1952 în Messinia, Grecia, el a plecat în 1964 la Ierusalim, unde a devenit arhidiaconul patriarhului de atunci, Benedict I. A slujit ca preot în Cana Galileei, apoi a fost numit exarh al Sfântului Mormânt în Quatar, iar între anii 2000-2003 a fost reprezentantul Patriarhiei Ierusalimului pe lângă Patriarhia Moscovei. În februarie 2005, patriarhul Irineu I îl hirotoneşte episcop şi îl numeşte arhiepiscop al Taborului.

Criticii l-au acuzat că a reuşit să ajungă patriarh pe seama legăturilor sale cu înalţi demnitari americani şi greci şi prin şantajarea electorilor. S-a afirmat că este văr cu fostul preşedinte al CIA, George Tenet, şi că are o relaţie amicală cu secretarul de stat american Condoleezza Rice. În cursul unei vizite în Israel, pe vremea când Teofil era un simplu episcop, aceasta a cerut în mod expres să se întâlnească cu el.

Un cleric al patriarhiei, implicat în alegeri, a declarat, sub protecţia anonimatului: ,,Au existat dovezi foarte limpezi că în alegerea lui Teofil a intervenit politica arabă”. De asemenea, fostul întâistătător, Irineu I, afirma: ,,Sunt multe în joc în alegerea lui Teofil şi încercarea de depunere a mea. (…) Electoratul a fost şantajat pentru a-l susţine pe Teofil”.

La scurt timp după alegerea sa, patriarhul Teofil al III-lea este recunoscut de Autoritatea Palestiniană şi Iordania, însă Israelul refuză să-l recunoască, fapt ce nu-i permite să semneze nici un act oficial şi nici o tranzacţie financiară.

În anii ce vor urma, 2006-2007, lucrurile încep să se mai limpezească. Mai multe comisii create pentru stabilirea vinovăţiei patriarhului Irineu I au afirmat că nu există nici un fel de dovezi pentru a susţine implicarea acestuia în vânzarea terenurilor.

Comisia special înfiinţată pe 19 martie 2005 de cabinetul palestinian, pentru investigarea cazului, scria în raportul său:

,,1. Potrivit informaţiilor şi datelor primite, nu am auzit sau primit nici o dovadă sau mărturie care să-l incrimineze pe patriarhul Irineu că a ştiut de afacere înainte sau în timpul semnării sau până la fuga lui Papadimas (n.r.: intermediarul afacerii) din ţară.

2. Patriarhul Irineu nu a participat la seria de evenimente în nici un moment.

3. Patriarhul Irineu nu a primit nici o sumă din nici o tranzacţie, în ciuda faptului că toate plăţile au fost făcute în conturile patriarhiei.

4. Tranzacţia nu a fost prezentată niciodată Sinodului Frăţiei Sfântului Mormânt, deoarece patriarhul nu ştia de ea. Prin urmare, sinodul nu a susţinut-o, fapt ce invalidează legal afacerea.

5. Înaintea noastră, s-a dezvăluit un plan extrem de bine calculat. A fost gândit de un număr de clerici în opoziţie faţă de patriarhul Irineu şi în colaborare cu grupurile israeliene de extremă dreaptă. Interesul lor convergea în scopul de a-l înlătura pe patriarh din scaun”.

În acest răstimp, patriarhul Irineu, care domiciliază încă în reşedinţa patriarhală şi are o relaţie destul de bună cu statul evreu, se luptă în tribunal pentru a obţine invalidarea vânzării, ca ilegală.

La sfârşitul anului 2006, cotidianul iordanian Alrai dezvăluia faptul că un grup de reprezentanţi de vază ai ortodocşilor arabi au cerut retragerea recunoaşterii patriarhului Teofil. Ei s-au întâlnit şi au luat act de scrisoarea trimisă de acesta tribunalului israelian, în care ,,explica că el personal nu intenţionează să lupte pentru anularea vânzării şi, în acelaşi timp, spunea că patriarhul Irineu nu are nici un drept sau autoritate de a deschide proces pentru anulare”. Scrisoarea sa a permis companiilor evreieşti care au beneficiat de afacere să ceară anularea contestaţiei patriarhului Irineu, pe temeiul că nu mai este patriarh.

Reprezentanţii credincioşilor arabi au emis o declaraţie, în care se scrie: ,,Luând în considerare întârzierea deliberată a patriarhului Teofil de a duce la bun sfârşit problema Poarta Jaffa (n.r.: proprietăţile despre care s-a afirmat că sunt vândute de patriarhul Irineu I), care duce o politică de ripisire a proprietăţii Bisericii, cerem guvernelor Iordaniei şi Palestinei să retragă recunoaşterea acestuia şi să nu mai trateze cu el”. De asemenea, în martie 2007, Congresul ortodox din Israel a cerut demisia lui. Este de remarcat faptul că în mai 2007, pentru 3 luni, Iordania şi-a retras sprijinul. În luna iulie 2007, Israelul a alcătuit o comisie ministerială pentru a limpezi situaţia Patriarhiei Ierusalimului.

În replică, patriarhul Teofil al III-lea şi-a înteţit lupta pentru a fi recunoscut ca întâistătător şi a apelat la mai multe grupuri de interese, cerându-le ajutorul. El este susţinut, în primul rând, de secretarul de stat american Condoleezza Rice, preşedintele George Bush şi diferite cercuri de interese din Statele Unite ale Americii. În cursul unei vizite oficiale efectuate în Israel, pe 17 octombrie 2007, Condoleezza Rice s-a întâlnit cu patriarhul şi alţi clerici în Biserica Naşterii Domnului din Betleem (foto). De asemenea, pentru declaraţiile sale că nu va vinde statului Israel terenuri ale patriarhiei, liderii grupului palestinian Hamas îl susţin pe patriarhul Teofil.

 

Stiri 40-11

 

La 28 octombrie 2007, comisia ministerială a recomandat Israelului să-l recunoască pe patriarh, după ce acesta a afirmat limpede că nu are nici o obligaţie să furnizeze autorităţilor iordaniene şi palestiniene o listă cuprinzând bunurile imobiliare ale Patriarhiei Ierusalimului.

Comitetul Evreiesc American (CEA) a întâmpinat cu bucurie decizia comisiei. Rabinul David Rosen, directorul CEA pentru probleme interreligioase, a afirmat: ,,CEA are misiunea de a respecta integritatea şi libertăţile tuturor comunităţilor religioase şi această decizie este în conformitate cu acest principiu. Aşteptăm ca guvernul israelian să pună în aplicare cu rapiditate această recomandare. Acest pas întăreşte relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi comunitatea evreiască şi va contribui la îmbunătăţirea relaţiilor dintre Grecia şi Israel, ca şi a relaţiilor dintre evreii şi grecii din întreaga lume”. În ştirea de pe site-ul acestei organizaţii se precizează că ,,decizia (n.r.: comisiei ministeriale) urmează eforturilor persistente ale CEA şi ale altor grupuri evreieşti şi internaţionale”.

Agenţia israeliană de ştiri Ha’aretz relatează, la rându-i, că decizia a fost ,,susţinută de presiunea americană şi implicarea personală a secretarului de stat american”. Într-adevăr, comisia ministerială israeliană s-a opus iniţial recunoaşterii patriarhului Teofil al III-lea, schimbându-şi poziţia pe 28 octombrie, la scurt timp după vizita Condoleezzei Rice în Israel (17 octombrie).

Ca urmare, s-a emis ipoteza că, în schimbul susţinerii sale de către americani, patriarhul Teofil a făgăduit că îi va ,,răsplăti” cu permisiunea de a se ,,înfrupta” din bunurile Patriarhiei Ierusalimului. În acest context, consilierul fostului patriarh Irineu I a dezvăluit propunerea făcută acestuia în urmă cu 3 ani de Consiliul General al Statelor Unite ale Americii, afirmând că şi actualului patriarh trebuie să i se fi făcut o propunere asemănătoare. Este vorba de contribuţia cu bani a unor grupuri politice americane la restaurarea Bisericii Naşterii Domnului din Betleem, fapt care ar permite modificarea status-quo-ului bisericii.

Un alt motiv pentru care patriarhul Teofil a fost susţinut de aceste cercuri de interese este poziţia sa pro-ecumenistă. Spre deosebire de predecesorul său, care s-a străduit să nu înscrie Patriarhia Ierusalimului în cursa ecumenistă, el este un ecumenist convins.

La scurt timp după alegerea sa, patriarhul a făcut o vizită la sediul central al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), unde a fost primit de secretarul general al acestui for, Samuel Kobia (foto). Aceasta este prima vizită a unui patriarh al Ierusalimului la Consiliul Mondial al Bisericilor. De asemenea, conducătorul franciscanilor de la Biserica Sfântului Mormânt, părintele Atanasie, a declarat: ,,Înscăunarea lui Teofil al III-lea ca patriarh al Ierusalimului deschide un nou capitol, mai cordial, în relaţiile dintre Biserica Catolică şi Patriarhia Ierusalimului”.

 

Stiri 40-12

 

În acelaşi spirit ecumenist, în noiembrie 2007, patriarhul Teofil a vizitat Statele Unite ale Americii, unde a participat la lucrările Consiliului Instituţiilor Religioase din Ţara Sfântă. Printre membrii fondatori ai acestei organizaţii interreligioase se numără şef-rabinul Israelului, conducătorii tribunalelor musulmane şi conducătorii Bisericii Catolice din Ierusalim, ai Bisericii Anglicane şi Luterane. Şi acesta pare a fi doar începutul deschiderii Patriarhiei Ierusalimului faţă de mişcarea ecumenistă.

 

Ioan Palea

 

Surse
1. www.asianews.it, 23 august 2005, ,,Eastern Churches react positively to the election of Theophilus”
2. www.asianews.it, 25 noiembrie 2005, ,,Enthronement of Theophilos III, a new chapter in the relationship between Catholics and Orthodox”
3. Alrai (cotidian iordanian), 22 decembrie 2006, ,,The leaders of Arab Orthodox Christians in Palestine demand the withdrawal of recognition of Patriarch Theophilos”
4. Middle East News, 5 ianuarie 2007, nr. 10265, ,,A «synopsis» of Bishop Attalah Hanna’s letter to Teophilos III”
5. www.trinitas.ro, 18 mai 2007, ,,Patriarhia ortodoxă a Ierusalimului îşi reafirmă sprijinul pentru patriarhul Theophilos al III-lea”
6. www.state.gov, 17 octombrie 2007, ,,Secretary Rice with Greek Orthodox Patriarch of Jerusalem Theophilos III”
7. www.worldnetdaily.com, 18 octombrie 2007, ,,Rice in photo with «no-land-for-Jews» cleric // Shows support for enthroned patriarch Israel refuses to recognize”
8. www.worldnetdaily.com, 22 octombrie 2007, ,,Hamas heaps praise on «no-land-for-Jews» cleric // Days after Rice shows support for enthroned patriarch Israel refuses to recognize”
9. www.directionstoorthodoxy.org, 28 octombrie 2007, ,,Israel to recognize Greek Patriarch”
10. www.ajc.org, 29 octombrie 2007, ,,Implement formal recognition of Patriarch Theophilos”
11. www.orthodoxpress.com, 31 octombrie 2007, ,,Jerusalem: l'élection du patriarche Théophile III reconnue par l'État d'Israël”
12. www.trinitas.ro, 31 octombrie 2007, ,,Recomandare privind recunoaşterea patriarhului Teofilos al III-lea”
13. www.directionstoorthodoxy.org, 9 noiembrie 2007, ,,Archbishop Demetrios Welcomes His Beatitude Patriarch Theophilos III of Jerusalem”
14. www.trinitas.ro, 14 noiembrie 2007, ,,Patriarhul Theofilos al III-lea al Ierusalimului a efectuat o călătorie în SUA”

 

Notă
La sfârşitul lunii decembrie, guvernul israelian l-a recunoscut, în cele din urmă, pe patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului. Guvernul a luat această decizie cu 10 voturi pentru şi 3 împotrivă, în cadrul şedinţei săptămânale de duminică 16 decembrie.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 40/ianuarie-februarie 2008

http://www.youtube.com/watch?v=sXjR4DwsbIA&playnext=1&list=PL14D5175C35F48B6C&feature=results_main