Martie 2008

Ştiri din lumea ortodoxă

 

Întrebare cu răspuns cunoscut: Patriarhul Bartolomeu le va propovădui Ortodoxia episcopilor catolici ?

În ‘lucrarea’ sa de catolicizare a Bisericii, patriarhul ecumenic nu are nevoie de opoziţie

Arhiepiscopul Ieronim al Greciei a intrat în conflict cu sinodul său

Lavra Peşterilor din Kiev a fost trecută în proprietatea statului

Trecerea la cele veşnice a mitropolitului Lavru, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora

,,Hristos a înviat !” a devenit o simplă formulă de curtoazie pentru ierarhii ortodocşi ai zilelor noastre

Noi canonizări în Biserica Ortodoxă Română

Mai nou, implicarea în politică a clerului se numeşte ,,misiune socială”

 

 

Întrebare cu răspuns cunoscut: Patriarhul Bartolomeu le va propovădui Ortodoxia episcopilor catolici ?

În perioada 5-7 martie 2008, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a efectuat o vizită la Roma, la invitaţia conducerii Institutului Pontifical Oriental, pentru a participa la ceremoniile prilejuite de cea de-a 90-a aniversare a acestei şcoli superioare conduse de iezuiţi. Ea a fost întemeiată de Papa Benedict al XV-lea, în 1917, cu scopul de a stimula studiul teologiei şi liturghiei Bisericii Ortodoxe. Între anii 1963-1968, patriarhul ortodox şi-a făcut studiile doctorale în cadrul acestui institut, susţinând o teză în drept canonic.

Dată fiind prezenţa sa la Roma, Papa Benedict al XVI-lea l-a invitat pe patriarh la Palatul Apostolic, pentru a adăuga noi cărămizi la edificiul ecumenist pe care îl construiesc împreună. Ca urmare, pe 6 martie, însoţit de delegaţia sa, patriarhul a fost primit de papă într-o ,,atmosferă caldă şi cordială”. După ce au vorbit în particular timp de o jumătate de oră, cei doi s-au îndreptat către capela Papei Urban al VIII-lea, situată lângă Biblioteca papală din Palatul Apostolic, unde s-au rugat în faţa unei icoane a Naşterii Domnului. Mai întâi s-au rugat în tăcere, ca apoi, în mod ‘spontan’, să rostească împreună rugăciunile ,,Tatăl nostru” şi ,,Ave Maria” în limba latină. În încheiere, cei doi au binecuvântat asistenţa.

În cadrul întrevederii, papa l-a invitat pe patriarh să participe la reuniunea Conciliului mondial al episcopilor catolici, care va loc la Roma, în octombrie anul acesta. În timp ce prezenţa delegaţilor altor Biserici la conciliile catolice este un obicei iniţiat la Conciliul Vatican II (1963-1965, adică în vremea în care, întâmplător sau nu, patriarhul Bartolomeu studia la Institutul Pontifical Oriental din Roma), invitaţia actuală a papei - ca patriarhul să se adreseze oficial episcopilor catolici - este inedită. Despre ce le va vorbi oare patriarhul episcopilor catolici ? Cu siguranţă nu despre frumoasa Ortodoxie.

 

Surse
1. www.cwnews.com, 6 martie 2008, ,,Pope, Orthodox Patriarch join in prayer”
2. www.orthodoxpress.com, 7 martie 2008, ,,Rome: visite du patriarche oecuménique à l'Institut pontifical oriental”
3. The Archon, martie-aprilie 2008, ,,Ecumenical Patriarch receives invitation from Pope to attend World Synod of Bishops, presides at 90th Pontifical Oriental Institute”

 

 

 

În ‘lucrarea’ sa de catolicizare a Bisericii, patriarhul ecumenic nu are nevoie de opoziţie

Înainte de a-şi vizita ‘fratele întru apostazie’, patriarhul Bartolomeu a operat câteva modificări în structura sinodului patriarhiei constantinopolitane. Astfel, la 29 februarie a.c., el a decis reorganizarea cancelariei patriarhiei şi i-a îndepărtat din funcţiile administrative pe Mitropoliţii Meliton al Philadelphiei şi Dimitrie al Sevastiei.

Potrivit unei surse apropiate patriarhiei, citată de agenţia greacă de ştiri religioase Romfea, cei doi mitropoliţi au avut ,,opinii divergente” cu întâistătătorul lor, cu privire la unele ,,subiecte legate de patriarhie”. Pentru moment, serviciul de presă al patriarhiei nu a emis un anunţ oficial despre demiterea celor 2 mitropoliţi.

 

Stiri 42-01

Sfântul Sinod al Patriarhiei Constantinopolului, 2007

 

După alte surse greceşti, cauza ar trebui căutată într-un conflict intern apărut cu ocazia vizitei patriarhului ecumenic la Consiliul Mondial al Bisericilor. Nefiind de acord cu hotărârile patriarhale, mitropolitul Dimitrie şi-a prezentat demisia, care i-a fost acceptată. În plus, patriarhul Bartolomeu i-a cerut să părăsească Fanarul. În semn de solidaritate cu acesta, mitropolitul Meliton şi-a prezentat şi el demisia, care a fost de asemenea acceptată.

Mai multe mijloace de informare greceşti au subliniat că, alături de demisia recentă a mitropolitului Teolipt al Iconiei din postul de director al cancelariei patriarhale, pe care îl ocupa din 1997, prin plecarea de acum a mitropolitului Dimitrie - care conducea secretariatul personal al patriarhului, şi a mitropolitului Meliton - secretarul general al Sfântului Sinod în perioada 1987-2005 şi până de curând secretarul mai multor comisii sinodale, ,,se deschide o nouă perioadă în istoria Fanarului”.

 

Surse
1. www.orthodoxie.com, 3 martie 2008, ,,Constantinople: la nouvelle composition du Saint-Synode”
2. www.orthodoxpress.com, 2 martie 2008, ,,Turquie: réorganisation de la chancellerie du patriarcat de Constantinople”

 

 

 

Arhiepiscopul Ieronim al Greciei a intrat în conflict cu sinodul său

Printre ţările Uniunii Europene, Grecia are încă un statut aparte la nivel legislativ. Faptul că Biserica Ortodoxă a Greciei este biserică de stat şi că societatea grecească ţine la tradiţia sa ortodoxă şi-a spus cuvântul. Însă, avântul secularizării din ultimele decenii a cuprins şi meleagurile elene.

Astfel, până în 1982, în Grecia era obligatorie căsătoria religioasă, pentru ca din acel an să se introducă căsătoria civilă ca alternativă pentru întocmirea actelor legale. Pe 13 martie a.c., ministrul de justiţie Sotiris Hatzigakis i-a comunicat întâistătătorului Bisericii Ortodoxe a Greciei, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi întregii Grecii, intenţia sa de a introduce un proiect de lege referitor la contractele de uniune liberă. Acesta instituie uniunile civile, adică permite cuplurilor necăsătorite să-şi oficializeze relaţia prin semnarea unui simplu contract notarial, dobândind drepturi similare celor căsătoriţi.

Ca urmare a întâlnirii cu ministrul de justiţie, arhiepiscopul Ieronim a anunţat că legea în cauză se află în afara ,,sferei de influenţă” a Bisericii şi nu se va opune ei. Ulterior, pe 17 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei s-a întrunit şi a discutat, pe lângă alte subiecte, legea contractelor de uniune liberă, în final dând publicităţii un scurt memorandum, în care se opune acestei propuneri legislative. În protest se specifică faptul că ,,aplicarea unei asemenea legi ar conduce la legalizarea unora dintre cele mai grave păcate şi ar distruge fundamentele familiei creştine şi ale societăţii greceşti în general”. Ierarhii şi-au exprimat ,,speranţa şi dorinţa” ca proiectul să nu fie acceptat.

Spre deosebire de sinodul său, arhiepiscopul Ieronim nu s-a împotrivit legii în speţă. În omilia sa, rostită în catedrala din Kalamata, cu ocazia praznicului Bunei Vestiri a Maicii Domnului, el a afirmat că ,,Biserica ar trebui să fie mai deschisă în spirit şi mai puţin moralizatoare” şi a adresat un mesaj clar ,,opozanţilor”:

,,Păcatul nostru cel mai mare este iubirea de sine, cultul pentru noi înşine şi egocentrismul nostru. (…) Noi, episcopii, suntem în primul rând chemaţi să înţelegem că Biserica nu este o instituţie de formare morală, cum se crede atât de des. Ea este locul care oferă şi concretizează o reţea de relaţii în sânul căreia omul moare ca ego. (…) Biserica este ceea ce Hristos vrea să fie, nu ce vor oamenii. Noi dăm impresia că rolul Bisericii este de a forţa oamenii să fie buni”.

Motivul real al acestui conflict deschis între ierarhii Bisericii Greciei a fost trecut sub tăcere de cea mai mare parte a agenţiilor de ştiri internaţionale. În cadrul întrevederii din 13 martie, ministrul de justiţie i-a spus arhiepiscopului că legea nu s-ar aplica cuplurilor sodomite. Cu toate acestea, proiectul de lege nu precizează genul partenerilor şi mai multe cupluri sodomite au afirmat că plănuiesc să se folosească de acest fapt în săptămânile următoare pentru a impune Greciei recunoaşterea uniunilor civile sodomite.

De altfel, pe 30 martie, ministrul de justiţie a anunţat înfiinţarea unui grup de lucru care să studieze drepturile cuplurilor sodomite. Acesta va ,,analiza toate aspectele chestiunii, practica internaţională şi cadrul legal şi social intern existent”, a spus ministrul Hatzigakis.

Iată mărul discordiei dintre ierarhii greci, care-l surprinde pe întâistătătorul lor într-o ipostază mârşavă. Iar pentru a se circumscrie acestei ipostaze, arhiepiscopul Ieronim a găsit de cuviinţă să afirme că Biserica nu ne formează din punct de vedere moral şi, mai mult, ne forţează să fim buni. Ce sau cine l-a forţat pe el să spună asemenea grozăvii ? În nici un caz Biserica !

 

Surse
1. www.orthodoxpress.com, 19 martie 2008, ,,Grece: l'Eglise de Grèce opposée au projet de loi visant à instaurer un ’contrat d'union libre’”
2. http://ekathimerini.com, 24 martie 2008, ,,Ieronymos wants a more tolerant Church”
3. www.lifesitenews.com, 3 aprilie 2008, ,,Flurry of homosexual activism across Europe. Advances in Finland, Greece, Great Britain and Ireland”

 

 

 

Lavra Peşterilor din Kiev a fost trecută în proprietatea statului

După căderea comunismului, ţările Europei de Est au intrat într-un vârtej de tulburări socio-politico-religioase, din pricina ciocnirii intereselor diferite ale grupurilor de influenţă care vroiau să-şi impună dominaţia. Nici Ucraina nu a scăpat de asemenea frământări, aici existând un conflict chiar la nivel bisericesc, între cele 3 entităţi ortodoxe ‘rivale’ de pe teritoriul ţării.

Astfel, în Ucraina există: 1) Biserica Ortodoxă Ucraineană - care ţine de Patriarhia Moscovei; 2) Patriarhia de Kiev - care s-a desprins din prima în 1992 (ea este condusă de un fost mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ruse şi nu este recunoscută de nici o Biserică Ortodoxă); şi 3) Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană - înfiinţată în 1921 şi sprijinită activ de bolşevici împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse, şi reactivată după 1990.

Un alt ‘jucător’ pe scena religioasă ucraineană este Biserica Greco-Catolică, înfiinţată în 1596 prin Unirea de la Brest-Litovsk, interzisă de comunişti în 1946 şi reactivată în 1991. Aproximativ 10 % din ucraineni sunt greco-catolici, iar comunitatea lor este puternic susţinută financiar şi politic de Vatican, ducând o politică de prozelitism şi extindere în detrimentul Ortodoxiei (a se vedea articolul Iunie 2007. Ştiri - Ofensiva Bisericii Greco-Catolice în Ucraina).

Pe de altă parte, politicienii se folosesc de existenţa mai multor tabere religioase pentru a-şi susţine interesele, unii de apropiere de Uniunea Europeană, alţii de îndepărtare de Rusia, cu care există neînţelegeri vechi, şi aşa mai departe.

În această stare de lucruri, preşedintele Ucrainei, Victor Yuşcenko, a luat o decizie care i-a tulburat şi mai mult pe ortodocşi. La începutul lunii martie a.c., el a trecut Mânăstirea Peşterilor din Kiev, sau Lavra Pecerska (foto), în proprietatea statului. Întemeiată la începutul secolului al XI-lea, mânăstirea este unul dintre cele mai vechi şi mai Stiri 42-02renumite aşezăminte sfinte ale Ortodoxiei. Ea este cunoscută pentru catacombele sale, în care se află moaştele multor sfinţi care s-au nevoit aici.

Până de curând, ea aparţinea municipalităţii din Kiev. Decizia de a fi trecută în proprietatea statului l-a neliniştit pe stareţul lavrei, părintele Pavel, care se teme că ,,anumite persoane din administraţia prezidenţială pregătesc astfel transferul mânăstirii în jurisdicţia Patriarhiei de Kiev. Este dificil de spus cum va evolua situaţia, dar este evident că această decizie a preşedintelui va avea efecte nefaste pentru societate”.

Potrivit stareţului, ,,acest mod de a lucra vădeşte o atitudine neglijentă faţă de spiritualitate, persoana umană şi lege. Mongolii-tătari nu au făcut atâta rău ca anumiţi compatrioţi aflaţi la putere, care nu caută decât să facă rău Bisericii punând obstacole juridice în calea lucrării ei”.

Nici credincioşii nu au rămas indiferenţi faţă de măsura preşedintelui Yuşcenko. Pe 16 martie, circa 1.000 de ortodocşi - şi ulterior, pe 20 martie, 4.000 - au participat la o procesiune cu cruce, exprimându-se împotriva ,,noilor acţiuni anti-ortodoxe ale autorităţilor ucrainene”. Ei şi-au manifestat nemulţumirea faţă de recentul decret prezidenţial de preluare a mânăstirii, ca şi faţă de ,,implicarea forţată a Ucrainei în coaliţia NATO străină şi ostilă poporului ortodox”.

Unii analişti politici au afirmat că autorităţile ucrainene doresc să scindeze Biserica Ortodoxă din Ucraina, pentru a lovi în Rusia şi a micşora influenţa ei asupra Ucrainei. De asemenea, unii ierarhi ortodocşi au susţinut că se încearcă o obţinere a autocefaliei de către Biserica Ortodoxă din Ucraina, fapt care ar putea avea urmări dintre cele mai grave.

În acelaşi context, ei au spus că Ucraina a trăit deja o existenţă separată pe vremea Mitropoliei din Kiev în secolele XV-XVII: ,,Ar trebui să ne amintim de consecinţele sale ca fiind cea mai teribilă lecţie şi avertizare ameninţătoare a istoriei, căci a condus la ruşinoasa Unire de la Brest şi lichidarea completă a episcopatului ortodox”.

 

Surse
- 17 martie 2008, ,,Procession with cross against Ukraine joining NATO and transferring Kiev Caves Monastery to the state held in Kiev”
- 25 martie 2008, ,,Ukrainian Orthodox Church could split from Russian Church in 2008 – analyst”
- 26 martie 2008, ,,Union with Catholics is to follow the Ukrainian Church's autocephaly - Metropolitan Agafangel”
2. www.egliserusse.eu, 12 martie 2008, ,,L'avenir incertain de la laure des Grottes à Kiev”

 

 

 

Trecerea la cele veşnice a mitropolitului Lavru, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora

La lista întâistătătorilor ortodocşi care au trecut la cele veşnice în mai puţin de un an de zile (a se vedea articolul Ianuarie 2008. Ştiri - Trecerea la cele veşnice a Arhiepiscopului Hristodul al Atenei şi întregii Grecii) s-a adăugat mitropolitul Lavru, conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora.Stiri 42-03

Întâistătător al Bisericii din diaspora din anul 2001, el este cel sub a cărui păstorire s-a înfăptuit unirea cu Patriarhia Moscovei (a se vedea articolul Mai 2007. De Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora s-a reunit cu Biserica Ortodoxă Rusă, condusă de Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii (I) şi următoarele).

Prin rapiditatea cu care s-a petrecut, moartea sa s-a asemănat întrucâtva cu cea a patriarhului român. Astfel, între 18-29 februarie a.c., el a vizitat Moscova pentru a participa la ceremoniile prilejuite de ziua numelui patriarhului Alexie al II-lea. Cu această ocazie, el a primit mai multe premii şi decoraţii din partea guvernului rus, a patriarhului şi a unor fundaţii ale Bisericii Ruse şi a luat parte la festivitatea de deschidere a Consiliului mondial al poporului rus, unde a rostit un cuvânt şi s-a întâlnit şi a discutat cu studenţii şi profesorii Universităţii Ortodoxe Umanitare Sfântul Tihon din Moscova.

 

24 februarie 2008, Mânăstirea Întâmpinarea Domnului din Moscova. Mitropolitul Lavru, înveşmântat pentru liturghie

 

După întoarcerea la Mânăstirea Sfânta Treime din Jordanville, reşedinţa sa, el a participat la slujbele din prima săptămână a Postului Mare şi a început să se simtă rău spre sfârşitul acesteia. Pe 16 martie 2008, în dimineaţa Duminicii Ortodoxiei, el a trecut la Domnul în somn, iar pe 21 martie a fost înmormântat la Mânăstirea Sfânta Treime, alături de ceilalţi întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora. La funeralii au participat reprezentanţi ai Patriarhiei Moscovei şi guvernului rus, clerici din diaspora şi o mulţime de credincioşi. Slujba de înmormântare a fost condusă de Mitropolitul Iuvenalie de Krutitsa şi Kolomna, aparţinând de Patriarhia Moscovei.

Din pricina faptului că el a contribuit decisiv la înregimentarea diasporei ruse în Ortodoxia oficială, ecumenistă, i s-au adus nenumărate omagii şi laude, aşa cum obişnuiesc să procedeze oamenii aroganţi ai acestui veac. Patriarhul Alexie al II-lea a mărturisit jurnaliştilor: ,,Cred că mitropolitul Lavru şi-a înscris numele în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse şi va fi pomenit veşnic”. Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat, de asemenea: ,,Mitropolitul Lavru a avut o contribuţie deosebită la cauza reunificării Bisericii Ortodoxe Ruse şi a semnării Actului de comuniune canonică. Această faptă istorică va fi pomenită mereu de urmaşii recunoscători”.

Şi reprezentanţii altor religii din Rusia s-au grăbit să-l omagieze pe mitropolit. Şef-rabinul rus Berel Lazar a afirmat că ,,moartea mitropolitului Lavru este o mare pierdere nu numai pentru ortodocşi, ci pentru toţi credincioşii”. Consiliul muftiilor ruşi a transmis condoleanţe, scriind: ,,Mitropolitul a făcut multe pentru unitatea credincioşilor ortodocşi şi poporul, inclusiv musulmanii, va pomeni atitudinea sa constructivă”.

 

Stiri 42-04
Imagine de la slujba de înmormântare a mitropolitului Lavru,
săvârşită la Mânăstirea Sfânta Treime din Jordanville, statul New York

 

Afectaţi de o spiritualitate din ce în ce mai îndepărtată de duhul ortodox, mai mulţi clerici au vorbit despre o posibilă canonizare a mitropolitului, considerându-se însă că o astfel de iniţiativă ar fi ,,prematură”. În ciuda acestui fapt, Patriarhia Moscovei nu a pierdut ocazia de a scoate în evidenţă o aparentă aprobare dumnezeiască a lucrării de unire a mitropolitului, din faptul că Domnul l-a chemat la Sine în Duminica Ortodoxiei. ,,Mitropolitul Lavru s-a străduit să-şi împlinească lucrarea de o viaţă: el a devenit o parte a istoriei ca întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora pe care a unit-o cu Patriarhia Moscovei. Este remarcabil că el a murit în ziua în care Biserica Ortodoxă îşi sărbătoreşte victoria”, a spus arhipreotul Nicolae Balaşov, secretarul Departamentului pentru relaţii bisericeşti externe al patriarhiei. Fireşte, ecumeniştii nu precupeţesc nici un efort pentru a arăta cât de bune şi bineplăcute lui Dumnezeu sunt lucrările lor apostate …

Trecerea la cele veşnice a mitropolitului Lavru poate fi o lecţie destul de dură pentru ortodocşii contemporani. Venit din fragedă pruncie să slujească lui Dumnezeu, el a dus o viaţă monahicească frumoasă, vreme de aproape 70 de ani (1939-2008), după cum mărturisesc cei care l-au cunoscut. Însă, spre sfârşitul ei, a fost înfrânt de tăvălugul ecumenismului şi al ortodoxiei oficiale, mai înşelătoare şi mai alunecoase ca oricând …

 

Surse
- 19 februarie 2008, ,,Head of Russian Orthodox Church Outside of Russia arrived in Moscow”
- 16 martie 2008, ,,Metropolitan Laurus deceased”
- 17 martie 2008, ,,Metropolitan Laurus' name written down in Orthodox Church history”
- 17 martie 2008, ,,Jewish, Muslim communities laud contribution of Metropolitan Laurus”
- 20 martie 2008, ,,Heirs to forever remember historic role of Metropolitan Laurus”
2. www.orthodoxpress.com, 17 martie 2008, ,,Etats-Unis: décès du métropolite Laur”
3. http://fr.rian.ru, 18 martie 2008, ,,Les orthodoxes russes de l'étranger pourraient canoniser leur métropolite défunt”

 

 

 

,,Hristos a înviat !” a devenit o simplă formulă de curtoazie pentru ierarhii ortodocşi ai zilelor noastre

Pentru a se apropia de fraţii lor catolici şi protestanţi, ortodocşii ecumenişti ignoră şi încalcă rânduielile Bisericii, de la cele mai însemnate până la cele mai mărunte. De exemplu, ierarhii ortodocşi săvărşesc de două ori pe an slujba Naşterii Domnului, prima oară pe stil nou, iar apoi pe stil vechi, pentru a arăta înţelegerea şi unitatea de cuget dintre … ecumenişti.

Anul acesta, catolicii şi protestanţii au sărbătorit Paştele pe 23 martie, cu mai multe săptămâni înainte de Paştele ortodox, şi chiar cu mult timp înainte de data la care au prăznuit evreii Paştele, pe 20 aprilie. Însă, tot pentru a demonstra înţelegerea şi unitatea de cuget cu fraţii lor, patriarhii Alexie al II-lea al Rusiei şi Daniil al României le-au trimis mesaje de felicitare cu ocazia sărbătorii lor.

Patriarhul Alexie scria Papei Benedict al XVI-lea: ,,Hristos a înviat ! În zilele luminoase ale sărbătorilor pascale noi Îl slăvim pe ,,Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care moartea au stricat, şi au adus la lumină viaţa şi nestricăciunea prin evanghelie” (II Timotei 1, 10). (…) Vă felicit din inimă de Sfintele Paşti şi vă urez bucurie, sănătate şi ajutorul lui Dumnezeu în toate lucrările bune. Cu dragoste întru Hristos Înviat, † Alexie, patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii”.

Patriarhul Daniil nu spune ,,Hristos a înviat !”, nici nu-l felicită pe papă cu ocazia Sfintelor Paşti: ,,Sanctitatea voastră, Învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu Întrupat este adevăr fundamental al credinţei creştine. (…) Legătura nedespărţită dintre suferinţa Crucii lui Hristos şi slava Învierii Sale ca putere de jertfelnică iubire se vede în iertarea pe care Mântuitorul Hristos a dăruit-o celor ce L-au răstignit şi în bucuria dăruită celor ce Îl iubesc. În acest timp binecuvântat, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru pace şi unitate între creştini, dar şi pentru ca în viaţa lumii să biruiască binele asupra răului şi speranţa asupra deznădejdii. (…) Cu aleasă preţuire întru Hristos Cel înviat, † Daniil, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.

Când Sfinţii Părinţi au rânduit aşezarea în an a sărbătorilor, ei au hotărât ca acestea să fie prăznuite o singură dată, cum este şi firesc, tot aşa cum nu se săvârşeste liturghia de două ori într-o zi (n.r.: lucru care la catolici este lege ! Ei săvârşesc liturghia de două şi chiar de trei ori în zi: dimineaţa, după-amiaza, oricând este ‘nevoie’ !). Dar, vai, oamenii timpurilor noastre nu mai înţeleg rosturile duhovniceşti ale acestor aşezăminte şi, prin urmare, nu le mai respectă.

Cei doi patriarhi ortodocşi nu şi-au putut manifesta ‘unitatea de cuget’ cu heterodocşii participând propriu-zis la praznicul lor şi atunci au încercat să-şi arate ‘înţelegerea’ trimiţând mesaje de felicitare. Unul dintre ei, poate mai puţin atent la detalii, a spus ,,Hristos a înviat !”, în vremea în care Biserica dreptslăvitoare prăznuia Duminica Sfântului Ierarh Grigorie Palama, a doua din Postul Mare, când nici evreii nu-şi ţinuseră Paştele lor.

Cum a putut spune că Hristos a înviat, când El nici nu fusese răstignit ? Sau pentru el au fost doar simple vorbe de curtoazie ? Atât a rămas din credinţa în temelia mântuirii noastre, Învierea Mântuitorului, în cugetul unui întâistătător ortodox ?

 

Surse
1. www.trinitas.ro, 21 martie 2008, ,,Mesajul patriarhului Daniel adresat papei Benedict al XVI-lea, cu prilejul Învierii”
2. www.interfax-religion.com, 24 martie 2008, ,,Greeting address of Patriarch Alexy II of Moscow and All Russia to the heads of Christian Churches and communities celebrating the Resurrection of Christ in compliance with the Western paschal cycle”

 

 

 

Noi canonizări în Biserica Ortodoxă Română

Este o lege a firii omeneşti, ca obiceiurile proaste să se transmită şi să prindă rădăcini mult mai repede ca deprinderile bune. Urmând această lege, ierarhii ortodocşi se molipsesc şi împrumută într-un mod necuvenit tot felul de concepte şi măsuri catolice, care nu au nici o legătură cu duhul autentic ortodox, ci doar cu creştinismul oficial, pământesc, instituit de Biserica Catolică şi preluat de Ortodoxia oficială.

De exemplu, măsura catolică de a săvârşi canonizări ‘pe scară largă’ este contagioasă. Fiind mărturii ale sfinţeniei Bisericii şi ale putinţei de sfinţire a oamenilor care trăiesc în sânul ei, canonizările sunt extrem de importante pentru imaginea instituţiei ecleziastice. Astăzi, însă, ele au fost transformate într-un paravan care are menirea de a ascunde pătrunderea secularismului până în inima creştinismului.

În ultimii ani, conducerea Bisericii Ortodoxe Române a purces la cosmetizarea imaginii sale cu ajutorul canonizărilor. În şedinţa din 5-7 martie a.c., la propunerea patriarhului Daniil, sinodul BOR a decis canonizarea a 9 cuvioşi români nemţeni: cuvioşii Ioan de la Râşca şi Secu (30 august), Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi (7 septembrie), Rafail şi Partenie de la Agapia Veche (21 iulie), Iosif şi Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Chiriac de la Tazlău (9 septembrie) şi Iosif de la Văratic (16 august), precum şi înscrierea în calendar a Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie al III-lea, patriarhul Constantinopolului.

Neîndoios, duhovniceşte ne bucurăm să ştim că avem, din poporul nostru, noi mijlocitori la Scaunul ceresc. În plus, aceşti sfinţi pot fi pentru noi un imbold spre o viaţă creştinească cât mai curată şi bineplăcută lui Dumnezeu. Dar oare toţi aceşti cuvioşi ai Bisericii pot ‘curăţi’ apostaziile şi lepădările de credinţă ale ierarhilor contemporani, semnăturile lor pe documente eretice, mărturisirile lor strâmbe de credinţă şi lucrările … ?

 

Surse
1. www.trinitas.ro, 7 martie 2008, ,,Biserica Ortodoxă Română va înscrie 10 sfinţi în calendar”
2. www.mitropolia-ardealului.ro, 10 martie 2008, ,,Hotărâri luate în cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (5-7 martie a.c.)”

 

 

 

Mai nou, implicarea în politică a clerului se numeşte ,,misiune socială”

Ca în orice an electoral, sunt în desfăşurare jocurile de interese dintre politicieni şi oamenii Bisericii: politicienii se erijează mai mult ca oricând în apărători ai Bisericii şi intereselor credincioşilor, iar oamenii Bisericii, obişnuiţi de acum cu slava lumească, caută să se mai îndulcească de ea.

Şi, odată cu venirea pe scaunul de întâistătător al Bisericii a patriarhului Daniil, relaţia politicieni-ierarhi a căpătat un avânt şi mai puternic. Astfel, după ce, în 2004, sinodul român hotărâse ca slujitorii sfântului altar să nu ia parte la viaţa politică, sub pedeapsa cu caterisirea (a se vedea articolul Dogmă sau doctrină ?), recent el şi-a modificat poziţia.

În şedinţa din 6 martie a.c., ,,aplicând principiul iconomiei (pogorământ, dispensă)”, sinodul BOR a decis că preoţii pot candida pentru funcţiile de consilier local sau judeţean ca independenţi, cu aprobarea episcopului locului şi după o verificare prealabilă a acestora. În plus, pe toată durata mandatului, preotul consilier va continua să-şi îndeplinească îndatoririle preoţeşti.

În vreme ce majoritatea politicienilor au primit cu entuziasm hotărârea sinodală şi chiar au venit cu propuneri şi completări, aceasta a fost aspru criticată de diferiţi reprezentanţi ai societăţii civile şi mass-media. Au fost aduse din nou în discuţie pericolele implicării clerului în politică, de la necesitatea găsirii unor surse de finanţare pentru campania electorală, acordarea de fonduri europene, jocurile de interese şi asocierile pe care preoţii le-ar putea face în consilii, la eventuale conflicte cu enoriaşii şi fiii duhovniceşti care susţin alt candidat etc.

Confruntată cu opoziţia societăţii civile, Patriarhia Română a răspuns prin mai multe comunicate acide, aşa cum ne-a obişnuit de la înscăunarea noului patriarh, Daniil. Acestea nu au reuşit însă să apere recenta măsură a sinodului, ci doar au adus o sumă de argumente penibile şi ridicole.

Primul dintre acestea este că hotărârea a fost luată ,,pe baza experienţei acumulate în ultimii ani” (n.r.: din 2004 încoace, câtă vreme a domnit interdicţia ca preoţii să ia parte la viaţa politică !), iar dacă se va dovedi defavorabilă, va fi revizuită. În plus, Sfântul Sinod a susţinut că ,,din postura de consilieri locali, preoţii ar putea fi la curent cu problemele sociale ale comunităţii”.

Un alt argument, caragialesc, a fost adus de purtătorul de cuvânt al patriarhiei, preotul Costel Stoica, care a afirmat că lucrurile nu sunt ce par a fi (!?!): ,,Sfântul Sinod a menţinut interdicţia clerului de a se implica în politică. Este exclus ca preoţii să candideze pentru parlament sau preşedinţie. Ei vor avea doar o misiune socială în localităţi, pentru că ei ştiu foarte bine ceea ce îşi doreşte comunitatea. În consiliile locale nu se face politică, ci se rezolvă probleme cum ar fi construcţia unei mori sau asfaltarea unui drum”.

Argumentul final a fost unul tipic catolic, prin care are loc o răsturnare a valorilor şi victimizarea celui culpabil: implicarea în politică este o jertfă a clericilor români, căci ,,hotărârea este aplicabilă numai până când se vor găsi membri ai laicatului ortodox, bine pregătiţi, pentru a reprezenta interesele comunităţilor locale în care se află şi ortodocşi”. Inimaginabil unde s-a ajuns cu făţărnicia !!!

 

Surse
1. Gardianul, 7 martie 2008, ,,Preoţii ar putea intra in politică, dar numai ca independenţi”
2. www.trinitas.ro, 7 martie 2008, ,,Decizia Sfântului Sinod privind problema implicării preoţilor în politică”
3. www.trinitas.ro, 12 martie 2008, ,,Precizări privind participarea preotului în Consiliul local sau judeţean”
4. Cotidianul, 13 martie 2008, ,,Preoţii joacă în politică după poruncile lui Bartolomeu”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 42/mai-iunie 2008